COMUNICAREA VERBALA (LIMBAJUL)

Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit in comunicarea interumana. El a si fost definit de aceea ca fiind 'un vehicol ce transporta intentii, atitudini.

Limbajul este si un tip aparte de conduita a individului, si anume, de conduita verbala, ce implica activitati diverse (vorbire, ascultare, schimb de idei, retinerea mesajelor sonore, reproducerea sau traducerea lor).

De asemenea, conduita verbala se subsumeaza unei familii mai vaste de conduite si anume conduitelor simbolice (desen, gesturi, scris, diverse alte coduri).

Limbajul, ca facultate inerenta si specifica speciei umane, constituie tocmai expresia si realizarea conduitelor verbale.

Studiul limbajului presupune investigarea unor probleme cum ar fi: perceperea limbajului, intelegerea discursului, memorizarea frazelor si a textelor, achizitia si producerea limbajului.

Nu-i de mirare, de aceea, de ce psihologii au inceput studiul limbajului cu investigarea relatiei dintre fenomenele externe ale producerii si perceperii sunetelor, si procesul intern al gandirii (Wundt).

Buhler, criticand pozitia lui Wundt, explica limbajul prin referire doar la evenimentele externe, decat prin invocarea obscurelor 'procese mentale', pozitie care se va radicaliza in behaviorism. Watson, Kantor etc. s-au centrat pe studiul determinantilor functionali ai comportamentului verbal.

Contributii remarcabile la studiul limbajului au adus reprezentantii scolii constructiviste (Wallon, Vigotski, Luria, Piaget) preocupati de investigarea achizitiei limbajului, implicit de socializarea copiilor

Din multitudinea problematicii psihologice referitoare la limbaj, vom decupa doar o singura problema care se distinge nu numai prin semnificatia ei majora, ci si prin aceea ca a fost extrem de controversata. Este vorba despre problema achizitiei limbajului, care i-a condus pe unii autori la considerarea limbajului ca fiind innascut, iar pe altii la ideea construirii treptate a structurii limbajului.

1 Teoriile nativiste ale limbajului insista asupra rolului echipamentelor biologice innascute. Nu este nici un dubiu, afirma sustinatorii acestor teorii, ca intram in lume echipati pentru vorbire. Facand un inventar al capacitatilor innascute ale vorbirii, Gray arata ca acestea sunt:

structurile anatomice prezente in gat (laringe, faringe) care ne fac apti a produce o gama larga de sunete, comparativ cu orice alt manifer;

preferinta de a asculta, de vorbi, de a distinge toate sunetele de baza ale vorbirii;

mecanisme care fac posibila trecerea printr-o serie de faze (gangurit,)

ariile specializate pentru vorbire din creier (Broca si Vernicke).

Cel mai tipic reprezentant al teoriilor nativiste ale limbajului este Noam Chomsky, care incearca sa explice structurile lingvistice de suprafata descrise inaintea lui de Saussure si Sapir.

Ei aratasera ca unitatile lingvistice de baza intra in relatii specifice intre ele si chiar cu realitatile extralingvistice (semnale, simboluri, integrandu-se in constructii mult mai complexe (sintagme, paradigme, produse gramaticale).

2 Chomsky si-a propus un dublu scop:

de a gasi acele structuri non-aparente ale vorbirii (numite de el structuri profunde) in stare de a explica structurile de suprafata;

de a stabili regulile care transforma structurile profunde in structuri de suprafata.

El s-a orientat spre dezvoltarea regulilor de transformare a structurilor profunde in structuri de suprafata, constituind ceea ce s-a numit gramatica generativa.

Trecerea de la gramatica sintagmatica de suprafata la cea generativa si transformationala a reprezentat o adevarata revolutie in ceea ce priveste conceperea limbajului, ea atragind atentia psihologilor de a studia nu doar comportamentul verbal in expresia lui interna, ci si reprezentarile mentale psiholingvistice pe care comportamentele verbale le reflecta.

- 0 a doua idee a lui Chomsky se refera la distinctia pe care el o face intre conceptul de competenta lingvistica si conceptul de performanta lingvistica: in limbajul vorbit al unui individ exista fraze gramaticale, dar si fraze negramaticale.

Cum ar putea fi diferentiate acestea? Chomsky ofera ca metoda recurgerea la intuitia subiectului, la constiinta lui implicita, adica la capacitatea lui intrinsec-ideala de a produce

3 Teoriile invatarii limbajului au fost dezvoltate de behavioristi si constructivisti: limbajul nu este in mod special diferit de orice alta forma a comportamentului.

Spre deosebire insa de behaviorismul traditional al lul Watson, care punea accent doar pe elemente {stimul - reactie), Skinner adauga un al treilea - intarirea (sau recompensa, cum mai este denumita popular).

Aceste trei elemente interactioneaza in maniera urmatoare: stimulul care actioneaza asupra organismului ofera ocazia pornind de la care raspunsul este susceptibil de a fi emis si de a fi intarit.

Daca se produce intarirea pozitiva a reactiei, se instaleaza un proces de discriminare si stimulul devine un agent susceptibil de a face sa apara raspunsul Acesta este tipul de interactiune pe care Skinner il numeste operant.

Comportamentul verbal este un asemenea comportament operant, achizitionat prin conditionarea operanta si folosit ca un instrument pentru a opera in mediul inconjurator, intr-o astfel de maniera, incat sa se achizitioneze o intarire a stimulului.

In explicarea comportamentului verbal, trebuie sa se tina seama de variabilele situationale susceptibile a intari raspunsul, de istoria intaririlor in contextul grupului social din care face parte individul sau de ingradirile genetice ale speciei sale.

Asadar, se invata, este achizitionat in timpul vietii individului; el trebuie ajutat prin conditii si mijloace specifice.

Daca la Chomsky esential era ceea ce el numea language-acquisition device- LAD, in viziunea behavioristilor si a reprezentantilor teoriilor invatarii sociale, important este sistemul de suport pentru achizitia limbajului (language-aquisition support-system - prescurtat LASS).