COMUNICAREA si Intelesurile comuncarii

COMUNICAREA

1.1 Definitie

Cuvantul comunicare provine din latinescul "communicare" si reprezinta nevoia de a transmite semenilor nostrii mesaje, idei, informatii, sentimente; este o trasatura fundamentala ce a conditionat evolutia si existenta omului, definind o necesitate vitala.

Alte definitii :−transmitere de stiri/informatii ;

−scrisori, mesaje, semne ;

−mass-media(TV, radio, presa).

1.2 Intelesurile comuncarii:

Procesul care satisface trebuinte ale omului si care este in stransa legatura cu latura sociala a acestuia este comunicarea. Procesul comunicarii, in sine, poarta cinci intelesuri majore:

1. Comunicarea reprezinta intelegerea dintre doua sau mai multe entitati

Aceasta inelegere se bazeaza pe transfer si contratransfer informational. Altfel spus, intelegerea se bazeaza pe emisie de informatie, pe perceptia si darea unui sens acestei informatii. Intelegerea dintre doua entitati se realizeaza in baza unui principiu si anume: orice entitate emitenta trebuie sa aiba capacitatea de a se transforma intr-o entitate receptoare si orice entitate receptoare trebuie sa aiba capacitatea de a se transforma intr-o entitate emitenta. Procesul comunicarii, ca intelegere, este unul circular in care cele doua entitati participante isi schimba mereu rolurile. 

2. Comunicarea inseamna si comunitate

Pe baza procesului de comunicare-intelegere, mai multe entitati ce comunica intre ele pot ajunge la concluzii, teluri, norme, valori si principii comune fiind capabile, astfel, sa creeze structuri sociale intragrup.Prin procesul de comunicare comunitatile nu numai ca se creeaza dar ele se si dezvolta si din pacate se si distrug.

Comunicarea vazuta ca participare sau coparticipare

Comunicarea este un proces in care se cedeaza si se primesc informatii. Este un proces implicativ in care participarea membrilor unui anumit grup este necesara. Aceasta participare nu trebuie inteleasa ca fiind existenta doar la nivelul procesului de comunicare deoarece existenta grupurilor si a actiunilor comune ale acestora implica participarea. Coparticiparea reprezinta o implicare partiala. In orice grup exista un nucleu constant care participa efectiv la realizarea telului propus si duce tot greul actiunilor si exista si anumite elemente care nu sunt nici ostile dar nici pasive dar care participa, uneori, doar la anumite actiuni in vederea atingerii acelui tel comun.Putem considera, deci, comunicarea-participare si coparticiparea deosebit de importanta in crearea, mentinerea si dezvoltarea fenomenului coeziunii atat in ceea ce priveste interiorul grupului cat si in ceea ce priveste legatura individ-grup sau legatura dintre doua sau mai multe grupuri.

Comunicarea poate fi inteleasa si ca organizare

Existenta grupurilor si mai ales a structurilor sociale formale din cadrul acestora implica, alaturi de norme, legi, reguli, ierarhizare, automat si organizarea. Putem afirma ca unul dintre marile avantaje ale organizarii actiunilor este reprezentat de scurtarea perioadei de timp in care se atinge telul propus. Un alt mare avantaj al organizarii este cresterea nivelului de siguranta al membrilor grupului precum si increderii in ceea ce priveste atingerea telului propus. Ultimul mare avantaj pe care o sa-l evidentiem legat de organizare este reprezentat de posibilitatea controlului actiunilor.La nivel macro, comunicarea-organizare se imparte in doua, rezultand comunicarea-organizare intrasistemica, caz in care focalizarea se manifesta in interiorul sistemului si comunicarea-organizare intersistemica, situatie in care actiunile sunt axate pe legatura sistem-sistem.

Comunicarea este si neintelegere

Intelegerea este valenta pozitiva sub care recunoastem, in general, comunicarea iar neintelegerea este cea negativa ce poate avea, de cele mai multe ori, efect pozitiv. Neintelegerea poate sa apara intre emitator si un receptor atunci cand fluxul informational este bruiat sau cand sursa de zgomot este prea puternica. Comunicarea-neintelegere se poate datora insa si neintersectarii sau intersectarii pe falii foarte restranse a repertoriilor entitatilor participante la transferul si contratransferul informational. O alta cauza a neintelegerii dintre doua sau mai multe entitati este reprezentata de diferenta de opinii, de pareri dar mai cu seama de diferenta dintre interesele acestora.Neintelegerea este benefica intr-un grup daca acest fenomen nu depaseste anumite limite, daca aceasta duce la o confruntare constructiva de ideii. Ea mai poate fi o sursa a nemonotoniei dar si un motiv de a se imparti grupul in subgrupuri bazate pe interese contrare. Putem afirma, deci, ca acutizarea neintelegerii dintre doua sau mai multe entitati poate da nastere unor conflicte cu urmari incalculabile pentru acestea.    Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aiba in comun scopuri, convingeri aspiratii, cunostinte - o intelegere comuna - 'acelasi spirit' cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte.

1.3 Obiectivele comunicarii 

Orice comunicare, indifferent ca este scrisa sau verbala prezinta urmatoarele obiective:

Transmiterea mesajului ;

Receptarea mesajului ;

Intelegerea mesalui.

Aceste obiective au trasaturi comune :

Se exercita asupra tuturor persoanelor implicate in procesul de comunicare, dar si asupra tuturor organizatiilor, firmelor, intreprinderilor indiferent de dimensiunea si profilul lor ;

Faciliteaza spiritul de echipa.

Capitolul 2 :COMUNICAREA LA NIVELUL FIRMEI

2.1 Definitia comunicarii umane

Comunicarea umana se realizeaza printr-un sistem de simboluri si semnificatii sociale generalizate, universal-acceptate si urmareste stabilirea sau modificarea comportamentala la nivel individual sau de grup.

2.2 Componentele si functiile comunicarii

Componentele principale ale oricarei comunicari sunt emitatorul si receptorul.

Alte componente esentiale ale comunicarii sunt :

• Mesajul ;
• Mijlocul    de transmitere.

Procesul de comunicare implica existenta a patru functii esentiale :

1. Codificarea ;
2. Decodificarea ;
3. Raspunsul ;
4. Reactia    inversa(feedback).

2.3 Formele comunicarii

A.    In functie de interlocutori :

Comunicare intrapersonala ;

Comunicare interpersonala ;

Comunicare in grup mic sau restrans ;

Comunicare publica.

B.     In functie de statutul interlocutorilor:

Comunicare pe verticala

Comunicare pe orizontala

C.     In functie de codul folosit:

Comunicare verbala presupune codificarea logica si transmiterea informatiei cu ajutorul cuvintelor, vehiculeaza cunostinte si dezvaluie sensuri.

Comunicare paraverbala - informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale : accent, intonatie, ritm, pauze ; are implicatii in dimensiunea operationala si atitudinala a comunicarii.

Comunicarea nonverbala presupune transmiterea informatiilor printr-o mare diversiate de semne legate de pozitia corpului, gesturi, atitudine, mimica, privire.

Comunicare mixta

D.    In functie de scopul comunicarii :

Comunicare accidentala - transmiterea intamplatoare de informatii care nu vizeaza tema abordata.

Comunicare subiectiva - reda starea afectiva a emitatorului.

Comunicare instrumentala - vizeaza un obiectiv, urmareste producerea unui anumit efect asupra receptorului si se modifica in functie de reactia acestuia.

E.     In functie de capacitatea de autoreglare :

Comunicare lateralizata (unidirectionala).

Comunicare nelateralizata - presupune feedback sau interactiune inedita.

F.      In functie de continutul comunicarii:

Comunicare referentiala - vizeaza un adevar stiintific.

Comunicare operationala - implica intelegerea actului de comunicare, felul in care trebuie sa se opereze in vederea decodificarii mesajului.

Comunicare operationala - urmareste valorizarea informatiei transmise.

Capitolul 3: COMUNICAREA MEDIATIZATA

Definitie

Comunicarea mediatizata include toate formele de comunicare ce se sprijina pe un suport tehnic avand acces la un destinatar individual sau colectiv.

Instrumentele comunicarii mediatizate:

Telefonul ;

Faxul

Corespondenta ;

Radioul ;

Televiziunea ;

Presa.

3.2.1 TELEFONUL

Telefonul constituie un mijloc rapid de informare care pune in legatura aproape imediat doi interlocutori indiferent de distanta la care acestia se afla, permitand astfel un schimb imediat de informatii.

Caracteristici :

Are un display pe care este afisat numarul ;

Unele aparate ofera posibilitatea de reapelare automata a ultimului numar format ;

Ofera posibilitatea de receptare a mesajului fara a mai fi nevoie de ridicarea receptorului ;

Ofera posibilitatea ca prin apasarea unei taste sau a unei combinatii de taste sa apeleze unul din numerele stocate ;

Unele aparate au incorporate un robot telefonic care raspunde in lipsa unui receptor.

Robotul telefonic inglobat permite:

Inregistrarea mesajelor primite in lipsa titularului ;

Audierea acestora la intoarcere;

Inregistrarea in memorie a convorbirilor curente;

Trasmiterea unui mesaj primit la o alta statie;

Verificarea mesajelor sunand de la un lat post telefonic ;

Schimbarea automata a modului de receptie (asistata sau neasistata).

3.2.2 Faxul

Faxul este destinat , in principal transmiterii si receptionarii de documente de diferite forme si categorii cum ar fi : scrisori, adrese, circulare, dispozitii de plata, facturi, dispozitii de livrare, note de comanda si altele.

Cu ajutorul faxului pot fi transmise si texte, imagini, fotografii, schite, grafice, harti, tabele, etc.

Unele modele de fax au inglobate in ele si dispozitive gen robot telefonic precum si miniaparate de copiat.

Transmiterea unui document cu asemeanea aparat inseamna :

Transmiterea directa la un numar de telefon prevazut cu fax ;

Transmiterea unui text sau a unei imagini dupa terminarea unei convorbiri ;

Transmiterea unui document cu detalii fine ;

Introducerea automata a numelui in document.

Operatii :

Introducerea receptiei automate a acestor comunicari ;

Pregatirea faxului numai pentru primirea de documente ;

Receptarea documentelor numai de la posturile specificate ;

Transmiterea automata a acestora la un moment prestabilit.

Functii :

Potrivirea datei ;

Introducerea numelui ;

Introducerea unor numere de telefon  pentru formarea rapida;

Alegerea functiei dorite - lucrul cu mesajele.

Corespondenta

Corespondenta este o o forma a comunicarii mediatizate ce are un destinatar individual.Aceasta se concretizeaza in scrisori.

Scrisoarea trebuie sa aiba mai multe calitati:

• Calitatea hartiei ;
• Dispunerea in pagina ;
• Respectarea regulilor de ortografie si punctuatie ;
• Alegerea tipului de caractere ;

Redactarea scrisorii

Redactarea textului necesita o mare rigurozitate atat in constructia planului cat si in alegerea limbajului si ortografiei termenilor.

Formulele de adresare si de politete trebuie sa respecte reguli foarte stricte definite in functie de calitatea destinatarului.

Primirea si distribuirea corespondentei

Corespondenta care se poarta intre duoa unitati poate face obiectul unei trimiteri postale sau se difuzeaza mai laes pentru aceiasi localitate prin persoane desenate in acest scop (curierat).

In cazul expedierii corespondentei prin posta fiecare scrisoare se inscrie nominalzat cu datele ei de identificare intr-un borderou de expeditie.

Borderoul de expeditie se intocmeste pentru doua tipuri de scrisori : simple sau recomandate.

Datarea si inregistrarea corespondentei

Datarea corespondentei este obligatorie, data se pune de obicei sub data de origine a expeditorului pentru scrisori sau sus in dreapta pe prima pagina sau pe coperta.

Scrisorile expediate pot fi raspuns la scrisorile primite sau scrisori care initiaza un ciclu de corespondenta cu alta unitate.

In scopul unei evidente clare a ocrespondentei, care intra intr-o unitate sau este emisa de unitatea respectiva, secetariatul inregistreaza fiecare document intr-un registru de intrare-iesire.

La sfarsitul fiecarui an sau la terminarea fiecarui volum de registru de intrare-iesire se in tocmeste un proces verbal in care se precizeaza perioada in care au fost inregistrate scrisorile.

Radioul : Apropiere si continuitate

Radiofonia introduce in istoria mediilor de masa o ruptura tinand de cadrul sau situational si de materialul sau semnificant, ce induc cu totul un alt tip de relatie comunicativa decat cea instaurata de presa scrisa. De mai multe ori, unii i-au prezis un declin ineluctabil.Dar ea stiut sa se regenereze, specializandu-se in noi functii complementare celor exersate de catre alte medii.

De la ascultarea familiala

In momentul in care isi face aparitia, la inceputul anilor '20, radioul constituie o forma de comunicare dintr-un punct in altul practicat in mod esential de catre amatorii fara fir. Dar sub efectul uzantelor sociale, el evolueaza catre o forma de comunicare dintr-un punct catre masa care ii da tarcoale fata de media public.

Beneficiind de un curent social, cel al divertismentului la domiciliu, el cunoaste un succes fulgerator. El ofera intr-adevar familiilor retrase in spatiul privat diferite spectacole la domiciliu(concerte, discutii, informatii), ce sunt consumate in timp sub forma de ascultare colectiva. Ca media de informare si de expresie, radioul joaca, in primii sai treizeci de ani, un rol ce nu poate fi neglijat pe plan istoric. Este cunoscuta importanta pe care a inceput sa o ia in Germania in difuzarea propagandei hitleriste, in perioada de urcare a nazismului. Dar si in mentinerea unui spirit de rezistenta in Franta, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, prin emisiunile Frantei libere difuzate la Londra.

la ascultarea individuala

Putem observa, de-a lungul acestei perioade, o prima dedublare a practicilor radiofonice. Acestea alterneaza din ce in ce mai multe forme de ascultare distrate si intermitente(corespunzatoare unui "radio de ambianta") cu ascultarea concentrate a anumitor emisiuni puse in valoare, cum sunt buletinele de stiri.

Dar aparitia tranzistorului in anii '50 introduce o ruptura hotaratoare transformand radical conditiile de receptare a mediei. Aparatului familial greu si static ii succeda receptoare miniaturizate ce permit o ascultare mobila si individuala. Corespunzand dezvoltarii unei culturi juvenile autonome, aceasta inovatie tehnica reda un la doilea elan acestei medii din ce in ce mai concurata de televiziune. Putem sa notam de asemenea ca radioul in aceasta perioada a putut sa influenteze intr-o maniera deloc neglijabila asupra cursului unor evenimente. Istoricii evoca in principal puciul generalilor, dezamorsat de catre presedintele de Gaulle, care a convins contingentul din Algeria sa-si schimbe hotararea de a se alia generalilor rebel gratie aparatelor individuale de radio prezente in cazarme.

Aparitia retelelor

O a treia epoca se deschide in Franta in anii 1980 o data cu interventia primului factor : transformarea peisajului radiofonic liberalizat prin legea audiovizualului din 29 iulie 1982. Asistam deci la inceputul acelui deceniu la o inflorire a "radiourilor libere" , a caror spirit este mentinut astazi de catre radiourile asociative. Dar ele sunt rapid inlocuite de diferite retele private de radiouri locale. Fiecare dintre aceste retele se caracterizeaza printr-un format(orientare programatica definind un stil muzical) si printr-o culoare(voci, tonul animatorilor, modul de inserare a publicitatii, politica informatiei), usor identificabile de catre auditor. Corespunzand unei tinte foarte deosebite, formatul si culoarea au o importanta strategica deoarece ele permit situarea diferitelor canale pe piata publicitara.

Asadar radioul a facut introducerea in era continuitatii, iar intre instanta de productie si cea de recptie se poate stabili o cotemporalitate.

Televiziunea

I.            Televiziunea : Un contact permanent

Inventatat intre cele doua razboaie mondiale, televiziunea nu s-a dezvoltat ca media publica decat la sfarsitul anilor 1940, in Statele Unite apoi in Europa. Copil al radioului si al cinematografului, acest suport a cultivat in mod progresiv un limbaj audiovizual iriginal care ii permite sa ocupe o pozitie hegemonica in sistemul mediatic.

A.    Etape istorice

a)      Vederea si auzul

Atunci cand isi face aparitia la inceputul anilor 1930, televiziunea suscita brusc uimirea primilor observatori, fascinati de nuoa forma de "teleprezenta" permisa de aceasta media inedita. Ea este perceputa de catre rarii analisti care ii poarta interes ca un remarcabil "mijloc documentar" care mareste intr-o maniera considerabila puterea informatiei pe care putea sa o dea radioul adaugand vederea auzului. Sustinuta de puterile statelor, televiziunea este mai intai utilizata, din cauza constrangerilor tehnice, doar pentru retransmisia simultana a spectacolelor preeexistente(artistice, oficiale, sportive).

b)      Realizari tehnice

Comunicatia televizuala se caracterizeaza, pana la sfarsitul anilor '50, printr-un statut experimental. Marcata, indeosebi in Franta, de o mistica a tansmisiunilor in direct, ea se adreseaza unor rari spectatori permanenti inca fascinati de realizarile tehnice constituite la acea vreme de retransmisii. Dar ea poate aduna uneori audiente mai largi prin forme de receptare colectiva(cafenele, tele-cluburi in mediul rural). Anumite retransmisii cu statut ceremonial pot sa intruneasca un public mai larg adunat in fata vitrinelor magazinelor cu produse electronice.

c)      Public-privat

Televiziunea adopta, mai devreme in Statele Unite decat in Europa, o infatisare mai contemporana. Ea este plasata inca de la inceput in aceasta tara sub regimul dreptului privat si al concurentei comerciale. Structurata sub forma de retele(networks) ce regupeaza spatii locale, ea cunoaste, inca din anii 1940, o dezvoltare rapida(1,5 milioane de receptoar 1952) oferind o programare de spectacole cu dominanta distractiva(in special filme seriale), prefinantate de resurse publicitare.

Nu la fel stau lucrurile in Europa, in special  in Franta, unde televiziunea, centralizata, este condusa, intr-o continuitate a radioului, de principiul monopolului public. Aceste fundamente juridice explica acel control politic care s-a exersat mult timp asupra informatiei televizate.

d)      Paleo-/neo-televiziune

Televiziunea franceza(si mai pe larg cea europeana) capata progresiv, incepand de la mijlocul anilor 1970, trasaturi care o apropie de televiziunile comerciale nord-americane: deschidere catre sectorul privat, crestere a finantarii publicitare, inmultire a canalelor.

Aceste schimbari institutionale sunt insotite de o transformare a formelor de comunicatie, pe care anumiti cercetatori au analizat-o ca pe o trecere de la o "paleo-" la o "neo-televiziune".

• Paleo-televiziunea. Aceasta prima perioada se caracterizeaza printr-o orientare pedagogica, incarnata de catre mediatori ce intretin cu intrtin cu telespectatorii o relatie asimetrica si ierarhizata. Ea se traduce printr-o programare discontinua, organizata in jurul emisiunilor inzestrate cu o mare longevitate, ce imbraca o functie rituala pentru telespectatori.
• Neo-televiziunea. Noua era se distinge printr-o tensiune crescuta asupra destinatarului, solicitat fara incetare de catre animatori. Instalati in decoruri adesea construite dupa imaginea interioarelor telespectatorilor, acesti mediatori cu ton familiar solicita in pemanenta telespectatorii in modul complicitatii, in emisiuni compozite(care amesteca in mod nedistinct informatia si distractia) si articulate unele cu celelalte.

II Televiziunea : Dispozitive sofisticate

Spre deosebire de discursul informativ al presei scrise, care se sprijina pe un singur ritm, acesta tine in domeniul televiziunii de mai multe temporalitati rasounzand mai multor functii.

Jurnalul televizat : o functie rituala

Racordat la actualitatea imediata, jurnalul televizat isi propune sa raspunda unui scop de informare imediata. Stalp al discursului informativ televizual, el continua sa exercite, in ciuda unor semne de scadere a audientei, o functie rituala in ritmul vietii cotidiene a telespectatorilor.

a)      Studioul ca "un nod de retea"

Pregnanta acestui gen televizual, aproape la fel de vechi ca media, se explica prin sofisticarea dispozitivului sau, care ii da o mare putere de persuasiune.

Studioul joaca in acest dispozitiv un rol structurat. Afisandu-si adesea echipamentele tehnologice(ecrane, camere de luat vederi), el asigura o functie de nod de retea, gestionar al unui ansamblu diversificat de imagini, in mod essential, emanand din exteriorul sau terenul.

b)      Prezentatorul: un suport de identificare

Studioul este plasat sub controlul prezentatorului, care leaga cu spectatorul o relatie ambivalenta. Suport de identificare pentru receptor, el se poate prezenta ca unul care cere o informatie, pe loc satisfacuta:

> prin cuvintele jurnalistilor specializati, prezenti in studio si care vin sub forma de comentarii, de cronici, ba chiar si editoriale;

> prin imagini preinregistrate care se prezinta sub diferite forme;

> prin punere in conexiune directa cu cel de pe teren, gratie duplexurilor.

Presa scrisa : un suport, dar mai multe coduri

Chiar la fundamentul comunicarii mediatice, presa scrisa pastreaza, in ciuda concurentei mediilor audiovizuale, un loc determinat in sistemul mediatic. Ea a stiut sa se adapteze permanent unui public din ce in ce mai diversificat, inscriindu-se in prestigioasa traditie a tiparii si mobilizandu-si, in acelasi timp, aptitudinile si resursle imaginii.

O evolutie a functiilor

O scurta privire istorica permite masurarea evolutiei functiilor exercitate in mod succesiv de catre presa.

a) Apanajul unei elite sociale

Cel mai adesea aflata sub controlul statului, presa scrisa reprezinta pana in secolul al XVII-lea apanajul unei elite sociale. Sprijinindu-se pe o peridiocitate destul de intinsa(saptamanale sau lunare) si pe un principiu destul de costisitor d abonament, ea ofera claselor conducatoare reperele si datele necesare pentru a participa la viata sociala si politica.

b) Un vector de expresie

Ziarul cunoaste o prima mutatie in secolul al XVIII-lea. Largindu-si publicul prin dezvoltarea altor practice d lectura(cafenele, saloane de lectura), el apare, in special in timpul Revolutiei franceze, drept un eficace vector de expresie pentru grupurile de opinii.

Presa scrisa aparea atunci ca un instrument esential de organizare a spatiului public. Accesibil tuturor cetatenilor si diferitelor grupuri de interes, el permite formarea, cu ajutorul schimburilor argumentative, unei opinii publice care vine sa contrabalanseze puterea statului.

c)      De la opinie la informatie

O a doua schimbare are loc in a doua jumatate a secolului al XIX-le. Presa de opinie pana atunci, ea cedeaza progresiv locul unei prese de informatie care se consacra publicitatii faptelor si nu polemicii de idei.Asistam la o largire a publicului sau, devenita posibila prin scaderea costurilor si la recurgerea la alte sisteme de distributie(vanzatori specializati, vanzare cu strigare, apoi distributie la domiciliu). Aceasta miscare este insotita de o transformare a continuturilor.

Marturie stau inca din prima jumatate a secolului al XVX-lea :

> publicarea romanelor foiletoane, decupate zilnic in asa fel incat sa mentina interesul cititorului ;

> privilegiul acordat faptelor diverse, care joaca un rol de factor de atractie pentru un public recent alfabetizat ;

> recurgerea la desena si gravuri.

In concluzie mijloacele de comunicare si informare reusesc sa tina la curent opinia publica cu tot ce se intampla zilnic, usureaza munca in cele mai multe domenii, datorita evolutiei lor. De la porumbelul calator la telegraful morse, scrisoare, ziar si altele, evolutia lor a fost destul de remarcabila, ajungandu-se la mijloace mult mai sofisticate si mai performante : telefon, fax, radio, telviziune, etc.

De la mijloace de comunicare scrise s-a ajuns la cele care vehiculeaza text, sunet si imagini.

Datorita mijloacelor de comunicare si informare s-a ajuns la o cunoastere mai aprofundata a tot ceea ce se intampla in viata de zi cu zi, fiecare avand acces nelimitat la informatii, intr-un timp destul de scurt, usurand astfel multe din sarcinile care ii revin.

INTRODUCERE

Inca din cele mai vechi timpuri o nevoie esentiala a oamenilor este cea de a comunica cu semenii lor. Ei isi manifesta dorinta de a primi, dar si de a transmite informatii, asadar comunicarea se realizeaza cu ajutorul schimbului de informatii.

Informatia reprezinta un mesaj si aduce un plus de cunoastere pentru destinatar furnizandu-i elemente noi, valorificabile in exercitarea sarcinilor si realizarea obiectivelor ce-i revin.

In timp, o data cu progresul tehnologiei, dar si cu o necesitate tot mai mare a oamenilor de a comunica au aparut diferite instrumente decomunicare : scrisoarea, telefonul, faxul, televizinea, radioul, presa.

Aceste instrumente joaca un rol important in procesul de comunicare si fac ca acesta sa devina mult mai rapid chiar si la distanta mare.

COLEGIUL ECONOMIC "VIRGIL MADGEARU"

Profesor coordonator : Grosu Livia

Elev : Matei Marcela-Geanina

Clasa : aXII-a E

GALATI 2008