DE CE STUDIUL COMUNICARII?

DE CE STUDIUL COMUNICARII?

Daca rasfoiti aceasta carte credem ca sunteti interesat sa aflati mai mult despre comunicare si, totodata, preocupat sa invatati cum sa comunicati eficient. Originea latenta a acestui interes, care in mod firesc salasluieste in fiecare om, rezida in faptul ca noi petrecem aproape fiecare moment comunicand. Toti depindem de aceasta activitate pentru desfasurarea normala a vietii personale si sociale. Mai mult, din ce in ce mai numerosi oameni recunosc ca a fi un comunicator eficient reprezinta o calitate majora pentru omul contemporan, locuitor al "satului global'.

inainte de toate, comunicarea este o abilitate personala; aceasta nu poate fi separata de om, asa cum se intampla cu uneltele si instrumentele de tot felul pe care el le foloseste in situatii variate. Din aceasta cauza, invatam sa comunicam ca sa ne asiguram abilitatile necesare care permit sa intelegem modul in care gandim si simtim atat propria persoana, cat si pe cei cu care intram in relatii interpersonale. De asemenea, formarea capacitatii de comunicare ne ofera o mai mare libertate ca sa ne dirijam adecvat comportamentul propriu si, totodata, sa intelegem comportamentul celorlalti.

incepem demersul cu o intrebare simpla pe care fiecare dintre noi, intr-un moment de reflexie, o poate pune: Cate feluri de comunicare folosim in timpul unei zile obisnuite? Sa listam formele posibile pe care le poate trai aproape oricine.

Suntem treziti din somn de soneria ceasului.

Spunem in gand, "Iarasi o zi de scoala (serviciu)!'

Dam buna dimineata celor din familie.

Strigam la unul din membri familiei sa iasa mai repede din baie.

Ascultam stirile la radio.

Discutam cu un cunoscut in statia de autobuz.

in timpul calatoriei cu autobuzul, intocmim in gand o lista cu cumparaturile pe care vrem sa le facem dupa orele de munca.

in timpul pauzei vorbim la telefon cu un prieten.

Dupa amiaza scriem pe calculator o scrisoare cu ajutorul unui editor de text si apoi o punem la posta, dupa cum putem comunica prin Internet cu ajutorul programului Messenger.

inainte de culcare ne rezervam timp sa citim ziarul.

Din exemplele date observam cu usurinta ca aria comunicarii este vasta. Astfel exista:

comunicare prin mass-media (ascultam radioul sau citim ziarul);

comunicare interpersonala (strigam la unul din membri familiei ori discutam cu un prieten);

comunicare intrapersonala (comunicam cu noi in208/sine facand in minte o lista pentru cumparaturi);

comunicare extrapersonala (comunicam cu un computer care are instalat un program pentru editare de text).

Datorita acestei varietati de forme de comunicare vom gasi si oamenii specializati in fiecare domeniu in parte. De asemenea, exista numeroase si variate subdiviziuni ale acestor domenii ale comunicarii, asa cum este studiul comunicarii nonverbale, care se concentreaza pe limbajul corpului, mimica fetei si gesturile pe care oamenii le fac ca sa comunice, arie de studiu care este o subdiviziune a comunicarii interpersonale. Dar exista o serie de domenii care par a nu se potrivi in nici una dintre categoriile enumerate mai sus, asa cum este folosirea telefonului care, spre exemplu, nu este chiar o comunicare cu masina nici chiar o comunicare interpersonala.

Daca, la nivel cotidian, in situatii informale, lucrurile par de multe ori destul de complexe, atunci putem afirma ca studiul comunicarii si, implicit, dobandirea abilitatilor de comunicare eficienta, reprezinta o conditie sine qua non pentru formarea unui profesionist autentic intr-un domeniu sau altul al activitatii umane. Sensibilizandu-ne asupra complexitatii ariei de investigat, consideram ca studiul comunicarii se refera la urmatoare aspectele:

cunoastere - ce se intampla cand oamenii comunica cu ei insisi si cu altii;

intelegere - cum pot fi folosite cunostintele obtinute prin studiu sa explicam si sa interpretam procesele comunicarii din viata de fiecare zi;

abilitate - folosirea cunoasterii si intelegerii dobandite ca sa comunicam eficient.

In trecut, arta comunicarii eficiente (capacitatea de a exprima ideile si opiniile proprii si intelegerea lor de alti oameni) a fost gandita ca bazandu-se doar pe folosirea corecta a limbii. Dar studiul comunicarii a mers dincolo de acest lucru si a inclus folosirea "potrivita' atat a limbii cat si a altor forme de comunicare. Le studiem pe acestea ca sa fim in masura sa intelegem oamenii si sa putem dialoga eficient cu ei.

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care venim pe lume. Noi invatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce invatam ca apoi sa putem folosi cunostintele dobandite cu eficienta.

S-a constatat ca toata comunicarea implica creatia si schimbul de intelesuri. Aceste intelesuri sunt reprezentate prin "semne' si "coduri'. Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa " citeasca' intelesul actiunilor umane. Atunci, devine limpede ca prin observarea si intelegerea acestui proces putem fi mai constienti fata de ceea ce se intampla cand noi comunicam in contextul diversitatii relatiilor interumane in care suntem angajati.

Daca avem in vedere, spre exemplu, conducerea organizatiilor, atunci comunicarea apare ca fiind esentiala. Un lider sau un manager poate sa faca analiza minutioasa a unei situatii, sa gaseasca alternativele optime ale deciziei, sa anticipeze impactul acestora si mai ales consecintele lor, sa stabileasca eficient resursele materiale si umane de care are nevoie, sa organizeze controale si verificari pentru a avea feedback-ul necesar dar, totusi, are toate sansele sa esueze din cauza neajunsurilor din sfera comunicarii. Realitatea arata ca managerii de la toate nivelurile, liderii organizatiilor mai mici sau mai mari au dificultati in a transmite cu claritate si concizie ideile; ei provoaca neintelegeri costisitoare din cauza abilitatilor modeste pe care le detin in comunicarea verbala, scrisa si chiar nonverbala.

Cercetarile in domeniul comunicarii in organizatii au demonstrat importanta decisiva a abilitatilor de comunicare pentru conducatori. Astfel, in studiile britanice se arata ca managerii cheltuiesc din timpul lor de la 66 la 80 de procente in comunicarea verbala. La randul lor, cercetatorii americani au gasit ca 78 de procente din activitatea managerilor sunt ocupate de comunicare. Chiar daca nu avem date despre ceea ce reprezinta comunicarea in activitatea managerilor romani, nu credem ca gresim daca afirmam ca undeva, in zona procentele amintite mai inainte, ar trebui sa se gaseasca si acestia. Cele spuse pana aici ne permit sa formulam cateva intrebari.

De ce oamenii nu pot spune ceea ce intentioneaza sa spuna?

De ce comunicarea interpersonala este uneori asa de dificila?

Ce poate face un conducator ca sa imbunatateasca procesul comunicarii in cadrul organizatiei?

Bineinteles ca lista interogatiilor ar putea continua. Ei bine, daca vom avea succes in ceea ce dorim sa transmitem prin ideile din aceasta carte, in mod firesc dumneavoastra veti putea avea cat de curand raspunsurile la aceste intrebari si inca la multe altele din acest domeniu fascinant al comunicarii. De aceea, trebuie sa spunem ca dezideratul major al lucrarii il reprezinta incercarea de a "echipa' mai bine cititorii pentru a deveni oameni care comunica eficient indiferent daca sunt manageri, lideri de grup sau organizatie, conducatori de institutii, profesori, studenti sau cetateni obisnuiti.