FACTORI FAVORIZANTI SI PERTURBATORI AI COMUNICARII VERBALE

Modul in care incercam sa relationam cu ceilalti poate da nastere la simpatii sau antipatii. In ultimul caz, comunicarea joaca un rol foarte important in remedierea situatiei si dezvoltarea unei relatii normale, avand in vedere ca, de cele mai multe ori, antipatia

Tocmai de aceea trebuie sa avem in vedere ca tot ce facem si modul cum ne raportam la altii sta la baza dezvoltarii unei relatii; orice atitudine a noastra comunica ceva despre noi si determina o reactie de raspuns din partea celorlalti.Toate acestea determina situarea noastra in comunitate si gradul de integrare la care am ajuns.

O exemplificare a rolului pe care il are comunicarea in sfera relatiilor si in cea a comunitatilor (micro sau macro) in care traim, este dat de "Fereastra lui Johari" - o reprezentare a raporturilor dintre individ si ceilalti. Din intersectarea perceptiilor personale cu ale celorlalti se creeaza patru zone ce releva situarea fiecarui individ in comunitate si in sfera relatiilor: arena, zona oarba, fatada, necunoscutul. O ilustrare utila si cuprinzatoare a procesului oferirii si receptarii feedbackului este oferita de acest modelul (Johari Window).

Psihologii Joseph Luft si Harry Ingham au dezvoltat acest model in anii '50 pentru a le servi in cadrul propriului program instructiv legat de procesele de grup. Modelul a fost denumit astfel prin combinarea prenumelor autorilor (Joseph si Harry), motiv pentru care in publicatiile vremii aparea ortografiat JoHari.

In prezent, modelul "Fereastra JoHari" este important, in special datorita eficientei in dezvoltarea asa-numitelor deprinderi "soft" ale empatiei, cooperarii, ale relatiilor intergrupale si ale dezvoltarii personale.

TABEL 2.- Fereastra lui JohaHar, model de reprezentarea a rapoturilor dintre individ si ceilalti

Arena contine informatii pe care le stii atat tu, cat si ceilalti si serveste ca baza a relatiilor tale cu ceilalti. Marimea arenei arata calitatea relatiilor. Cand se interactioneaza liber si se fac schimburi de informatii, comunicarea este facilitata, deci si relatiile interpersonale se intaresc.

Zona oarba - contine informatiile pe care altii le au despre tine, dar tu nu le stii. Aceste informatii nu iti sunt cunoscute, pentru ca cei ce le detin nu ti le aduc la cunostinta in mod deliberat.

Fatada- contine informatii cunoscute numai de catre tine: planuri de viitor, idei, adevarata stare emotionala, idealuri, talente etc. Din dorinta de autoprotectie aceste informatii nu sunt facute cunoscute celorlalti; persoana mentine "un paravan" in spatele caruia se ascunde.

Necunoscutul - sentimente, abilitati, talente inca nedescoperite. Prin sinergism interpersonal poti descoperi calitati nebanuite ale propriei persoane, dar si ale celorlalti.

Factorii perturbatori in comunicare:

R.M. Candea si Dan Candea in Comunicarea Manageriala considera barierele/'filtrele' ce apar in cadrul comunicarii drept 'perturbatii' clasificandu-le in interne si externe.

Astfel in cadrul perturbatiilor/barierelor interne pot fi mentionate:

a) factori fiziologici / psihologici ce includ starea de sanatate a subiectilor, epuizarea fizica/psihica, starea emotionala, stari precum foamea, setea, nevoia de somn etc. Este clar ca o comunicare cu rezultate pozitive se poate realiza in conditii de sanatate buna, intr-o perioada de energie maxima a organismului etc.;

b) distorsiuni semantice legate de codarea/decodarea corecta/incorecta a mesajului verbal, ce se datoreaza diferentelor legate de 'intelesul' pe care oamenii il acorda aceluiasi cuvant; acest inteles cuprinde denotatiile/conotatiile, eufemismele/disfemismele, jargonul, limbajul pozitiv etc.

c) distorsiuni perceptuale legate de diferente de atitudini, convingeri, sistem de valori, experienta de viata, ele fiind extrem de subtile si de multe ori nepercepute de subiecti ca atare. Doar printr-o reala constientizare si obiectivizare voluntara a lumii inconjuratoare se pot depasi bariere de acest tip;

d) tendinta de a evalua, cu referire la tendinta naturala a oamenilor de a judeca, aproba sau dezaproba ceea ce li se transmite, sau persoana care emite informatii.

Asemenea tendinta de evaluare este accentuata in cazurile cand emotii sau sentimente puternice sunt, de asemenea, implicate in evaluare, daca imaginea de sine si cea 'vazuta' de interlocutor difera mult, sau daca dimpotriva interlocutorul nu este sigur de sine.

Cu cat acestea sunt mai accentuate, cu atat comunicarea va fi mai dificila. Deci numai o reducere a acestor diferente, o eliminare a factorului emotional din comunicare pot determina o imbunatatire a acesteia;

e) formularea defectuoasa a mesajului ce se produce in cazul in care: acesta nu a fost clar formulat; a fost formulat incomplet - in mod deliberat sau nu; a fost distorsionat, emitatorul crezand ca acest lucru este in avantajul sau.

Depasirea acestor perturbatii este posibila doar printr-un 'training' adecvat al emitatorului in sensul pregatirii sale pentru emiterea de mesaje corecte, complete si adevarate, constientizandu-i faptul ca in caz contrar, mai devreme sau mai tarziu, mesajul sau isi pierde credibilitatea si importanta;

f) limitele individuale atat in transmiterea cat si in receptarea mesajului reprezinta o alta cauza a perturbatiilor. Acestea se refera la viteza de vorbire/gandire, capacitatea de retinere/prelucrare a informatiei. Astfel, cantitatea de informatie disponibila poate sa apara ca fiind prea mare/prea mica determinand fie o supraincarcare, fie o subincarcare cu informatie.

Abilitatea receptorului consta in a extrage mesajul corect dintr-o informatie insuficienta sau prea abundenta;

g) distorsiunea sociala ce se refera la modificarile ce pot aparea in mesaj in cazul in care acesta ajunge la destinatar prin intermediul mai multor transmitatori. Pentru a se evita aceste perturbatii, este necesar apelul la sursa initiala de informatie.

Dintre perturbatiile/barierele externe ne vom referi la:

a) mediul fizic reprezentand spatiul real al comunicarii, mai mult sau mai putin propice ca zgomot, iluminare, temperatura etc.;

b)distanta dintre emitator si receptor care poate afecta comunicarea fie prin faptul ca cei doi nu se pot auzi, fie ca se stanjenesc reciproc;

c) stimuli vizuali/olfactivi etc. ce distrag atentia, precum mobilier, vestimentatie, parfumuri, ticuri, persoane ce se deplaseaza in preajma etc.;

d) momentul zilei sau circumstante nepotrivite pentru comunicare;

e) intreruperile repetate (telefoane, intrari/iesiri din spatiul comunicarii) ce stanjenesc concentrarea si provoaca o stare de stress;

f) structuri organizationale inchistate care creeaza sisteme de canale de comunicare formale si distorsionate, etc. Din prezentarea lungului sir de posibile blocaje si bariere cu care se confrunta procesul comunicarii, determinand fie aparitia unor erori in comunicare, fie ingreunarea sau chiar blocarea acesteia, se poate constata ca ele pot aparea in orice etapa a comunicarii, sau chiar anterior acesteia prin zestrea fizica, psihica sau socio-culturala cu care interlocutorii se prezinta in procesul comunicarii, influentandu-i in mod determinant.

Problema mai dificil de rezolvat prin complexitatea sa este gasirea cailor de remediere a acestor perturbari, incepand cu etapa perceperii obiectului/evenimentului de comunicat, formarea conceptului asupra realitatii percepute in functie de cunostintele si experienta E, apoi transpunerea sa in simboluri, intelegerea simbolurilor de catre R si decodarea lor, din nou pe baza cunostintelor/experientei R.

O percepere eronata, un concept neadecvat, o simbolizare inexacta prin simpla necunoastere a vocabularului, o receptare incorecta prin interpretarea unilaterala a contextului si in final decodarea (identificarea/interpretarea simbolurilor) in lipsa unui 'tezaur' adecvat de cunostinte, reprezinta, fiecare in parte, sursa unei posibile perturbatii in comunicare.

Remediul se gaseste in subiectii insisi, participanti la actul comunicarii marcat de existenta 'barierelor', dar pe care le pot depasi prin dobandirea unor abilitati de comunicare adecvata.

1.1.1.Conflict

Unul din factorii care perturba situatia de comunicare este conflictul. Etimologic, conflict inseamna lovire reciproca, infruntare (conflictus = a se lovi unul pe altul). Este caracterizat drept o "opozitie deschisa, o lupta intre indivizi sau grupuri cu interese incompatibile, cu efecte distructive (de ce mai multe ori) asupra interactiunii sociale". Acestea sunt in mare masura provocate de o comunicare intre membrii unei grupe, colectiv sau echipe.

Un conflict nu este, in sine, un fapt complet negativ. Modul in care este rezolvat determina consecintele conflictului in mediul in care a aparut. Astfel, conflictele se pot dovedi chiar productive in cadrul unei organizatii, daca sunt abordate cu o atitudine deschisa, constructiva, cu dorinta de a gasi solutii adecvate. Cateva dintre rezultatele pozitive ale unui conflict sunt: sporirea creativitatii - prin gasirea unei idei si solutii noi de rezolvare / evitare a conflictului, imbunatatirea comunicarii dintre interlocutori, promovarea unui climat deschis - deoarece conflictele scot la suprafata problemele ascunse din cadrul unui grup, colectiv, organizatii. Este vorba despre o rezolvare asertiva a situatiilor conflictuale, care elimina agresivitatea, ignorarea / acceptarea, ezitarea, ca moduri de raportare la situatia creata si se centreaza pe gasirea unei solutii de compromis, a unei variante de tip "castig-castig", de care sa beneficieze toti cei implicati. Conflictele nerezolvate se soldeaza cu pierderi de timp, de energie, eficienta etc.

Figura 5-Sfera de cuprindere a termenului de conflict.

Conflictul este o realitate fireasca a vietii cotidiene, inerenta in relatiile interumane ( fiecare dintre noi avand ezperiente de viata diferite, perceptii ale realitatii diferite, etc). Conflictul poate fi tratat pe cai diferite, pozotive sau negative.

Abordat pozitiv, conflictul, de regula ideatic, poate determina dezvoltarea personala, afirmarea creativitatii, schimbarea sociala; este constructive.

Abordat negative, conflictul are rezultate distructive asupra psihicului, fizicului, spiritului (tensiunea nervoasa este mare, nemultumirile si reprosurile cresc); din aceasta perspectiva este respins principiul acceptarii reciproce.

Pentru a minimaliza efectele distructive ale situatiilor conflictuale, se poate propune respectarea urmatoarelor principii:

principiul 1 - Mentine comunicarea cu cei cu care pari sa te afli in conflict (preferabil, incearca sa lamuresti prompt lucrurile; nu amana discutia).

principiul 2 - Abtine-te de la a discuta despre altii in absenta lor (pentru a nu distorsiona realitatea).

principiul 3- Daca sesizezi semne ale unui conflict, incearca sa initiezi actiuni la care sa participle persoanele implicate. Asa nimeni nu se va mai simti atacat sau amenintat sau ignorat.

principiul 4 - Incearca sa eviti toate fenomenele de tipul "eu castig - tu pierzi". Se recomanda abordarea unei dispute din toate perspectivele posibile, stiut fiind ca de cele mai multe ori o echipa sau un individ se comporta negativ numai daca se simte amenintat(a) sau atacat(a). Scade motivatia, eficienta, se subrezeste relatia.

principiul 5 - Asigura -te ca stii sa recunosti rezultatele si nu flatarea sau linguseala.

Aceste principii au fost elaborate de Morris si Everard in 1996. Dupa Axelroad, principiile strategice de rezolvare a unui conflict sunt urmatoarele (o alta abordare):

Nu fiti primul care nu coopereaza (care se incapataneaza sau da bir cu fugitii); fiti plini de solicitudine, fiti draguti, amabili si afabili.

Aveti grija ca atat cooperarea, cat si abandonul sa fie in raport de reciprocitate , respectiv:

1. Dati raspunsuri masurate (cumpatate) pentru a asigura reciprocitatea.

2. Nu va lasati exploatat (in mod direct)

3. Nu fiti invidios, fiti iertator (conciliant, empatic).

Nu faceti pe desteptul. Nu complicati si nu simplificati inutil problemele, pentru ca nu veti rezolva nimic.

1.1. Sursele conflictelor

Conflictele sunt, in general, o realitate a vietii sociale si a vietii personale. Ele izvorasc din urmatoarele surse:

1. Incalcarea nevoilor fundamentale ale omului:libertatea, afirmarea, succesul (incalcarea lor genereaza conflicte)

2. Valorile (morale, sociale, profesionale) diferite:profesorul si scolarul apartin unor timpuri diferite; au credinte diferite, gandesc diferit, raportandu-se la valori diferite, au culturi diferite;

3. Perceptii diferite asupra realitatii: cand oamenii vad diferit un anumit lucru sau gandesc diferit despre el, pot aparea situatii conflictuale;

4. Interese diferite: determina preocupari diferite, explicatii diferite;

5. Resurse limitate: gen spatii, logistica, timp, disponibilitate - altereaza relatia profesor - elev;

6. Nevoi psihologice: respectul de sine, stabilitatea intrapsihica (linistea interioara), buna intelegere, afectiunea, fericirea. Alterarea acestor nevoi atrage aparitia conflictelor interioare, care pot provoca conflicte cu ceilalti actori educationali.

Dupa cum se observa, sursele conflictuale sunt limitate ca numar, dar determina o varietate de conflicte (conflictul cu noi insine, cu familia, cu prietenii, cu colegii, cu partenerul educational).

1.1.3.Modelul de dezvoltare si stingere a unui conflict:

1.2.1.Personalitatea ca factor ce influenteaza procesul de comunicare:

Personalitatea reprezinta profilul general sau combinatia de caracteristici care cuprind natura unica a unei persoane si care influenteaza modul in care acea persoana reactioneaza si interactioneaza cu altii. Personalitatea are un caracter relativ stabil ,relativitatea acesteia decurge din aceea ca pot aparea anumite schimbari structurale generate de experienta de invatare adulta.

1.2.2. Personalitate si reactii de fond

Fenomenul comunicarii, gratie dimensiunilor sale inconstiente, chiar daca poate fi analizat, nu poate fi supus controlului. Palierul cognitiv moduleaza exclusiv mesajul constient, verbal, in timp ce nivelele filogenetic arhaice, in care relatia "se traieste", determina reactii spontane imposibil de prevazut, de programat si de integrat in scopurile constiente ale comunicarii. Reactia de fond poate fi in cel mai bun caz reprimata, insa cu efecte importante din cauza clivarii mesajului, intre starea afectiva si discursul cognitiv.

Reactiile de fond sunt rezultatul fundamentelor personalitatii subiectului, condensat al istoriei sale si, prin beneficiile consolidate, sunt stabile. Prin urmare, in situatiile conflictuale de comunicare individul poate reactiona ca:

a) buldozer - reactie agresiva, autoritara, dominanta, care urmareste supunerea fara echivoc a interlocutorului. Celalalt nu are importanta pentru ca este o prelungire narcisica a intereselor personale. Reactia conduce la extinderea conflictului, atacul si contraatacul dur deterioreaza relatiile dintre parteneri si conduc la esecul relatiei;

b) papa-lapte - este persoana pasiva care nu opune rezistenta atunci cand ii sunt incalcate flagrant interesele vitale. Sunt persoane pentru care interlocutorii au o statura "impunatoare" pe care o respecta cu orice pret. Unica alternativa este obedienta si acceptarea nevoilor celuilalt. Concesia si capitularea pot oferi o anumita satisfactie persoanei, intrucat prin conformism si obedienta considera ca isi asigura respectul celuilalt.

c) delicatul - este o "specie" a reactiei de papa-lapte, camufleaza o atitudine ofensiva reprimata, specifica personalitatii dependente. Este adeptul relatiei coezive si linistite, relatie pentru care isi ascunde propriile interese. Teama specifica a "delicatului" este de a nu leza interlocutorul si de a nu se confrunta cu furia sa. Chiar daca este constient de propriile interese, considera ca "gratificarea" trebuie amanata in beneficiul mentinerii unei relatii amiabile;

d) evitantul - se caracterizeaza prin fuga din fata conflictului, concretizata fie prin refuzul oricarei situatii cu potential conflictual, fie prin abandonare prematura. Evitantul nu are capacitatea de a suporta tensiunea confruntarii si consecintele acesteia. Eludeaza propunerile partenerilor, dar nu face propuneri, nu lupta dar nici nu cedeaza. Este mai curand reactia specifica structurii pasiv-agresive.

`` Problematica reactiilor spontane trimite spre caracteristicile de stabilitate ale personalitatii, spre capacitatea de auto-intelegere, de evaluare cat mai corecta a imaginii de sine, spre o personalitate stabila, apta de a sustine variatele afecte care anima procesul comunicarii.`` (Matei Georgescu, Introducere in Psihologia Comunicarii, pagina 53 )

Forta Eului se exprima in maniera de gestiune a propriei agresivitati, iar nivelul

agresivitatii se afla in raport cu coerenta personalitatii si economia conflictului intern.

Nu numai diferentele dintre tipurile de personalitati pot cauza probleme ci adeseori, propria noastra perceptie a persoanelor di jurul nostrum este afectata si, ca urmare, comportamentul nostru influenteaza pe acela al partenerului comunicarii.

Aceasta ciocnire de personalitatii este una din cele mai frecvente cause ale esecului in comunicare. Nu intotdeauna suntem capabili sa influentam sau sa schimbam personalitate celuilalt dar cel putin, trebuie sa fim pregpatiti sa ne studiem propia persoana pentru a observa daca o schimbare in comportamentul nostru poate genera reactii satisfacatoare in situatia de comunicare.

Comunicarea presupune o relatie fundamentala intre cultura si personalitate sub aspectul sensului implicit pe care se construieste mesajul. Relatia dintre cultura si personalitate este de cauzalitate circulara: diferitele tipuri de personalitate influenteaza profund gandirea si actiunea comunitara. Formele de interactiune sociala fasoneaza, la randul lor, diferitele tipuri de personalitate.

Personalitatea nu este determinata de un proces colectiv de adaptare la "normal", ci de necesitatea adaptarii la un cat mai mare numar de modele de gandire si actiunne.

Conflictul, ca efect negativ al unei comunicarii dezafectuoase si tipul de personalitate sunt doua dintre cele mai importante motive care pot duce la o lipsa de comunicare in orice domeniu de cativitate as acum voi incerca sa arat mai departe in acest capitol, oprindu-ne la comunicarea didactica.

1.3. Stresul ca factor perturbator al procesului de comunicare

Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerinte, sarcini, situatii care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase, sau cu miza mare pentru persoana in cauza. Stresul este o importanta componenta subiectiva, in sensul ca este facil si stimulator pentru o persoana, pentru o alta poate deveni amenintator sau imposibil de realizat.

Stresul reprezinta efectul unei actiuni externe de suprasolicitare exercitata asupra organismului de un evantai larg de agenti cauzali fizici, chimici, biologici, psihici, etc., capabili sa produca un ansamblu de modificari morfofunctionale.

Stresul reprezinta o stare de tensiune, incordare si disconfort determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa, de frustrare sau reprimare a unor stari de motivatie( trebuinte, dorinte, aspiratii), de dificultate sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme. (Dictionar general al limbii romane,pagina 991)

Termenul a fost introdus in 1936 de Selye ca sinonim pentru o serie de stari complexe, precum incordare, presiune, povara, forta, efort, solicitare, tensiune, constrangere. Dupa Seyle, stresul desemna " sindromul general de adaptare. care cuprinde mecanisme nespecifice"

Stiinta deosebeste doua forme de stres: eustresul si disstresul. " Eustresul" este stresul placut care apare, de exemplu, in cazul exercitarii unui hobby sau in cadrul unei relatii deosebite. " Disstresul" inseamna suprasolicitarea datorata stresorilor care sunt responsabili pentru declansarea starii de stres. Atunci cand se vorbeste de stres, aproape intotdeauna se face referire la disstres.

A

1.3.2. Factorii de stress:

Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau situatii externe sau interne, sau conditii ale mediului, suficient de intense sau frecvente care solicita reactii de adaptare din partea individului. Oamenii evalueaza in permanenta mediul extern si intern si nu raspund pasiv la aceste evaluarii. Evenimentul poate fi perceput ca irelevant sau indiferent, pozitiv, negativ sau amenintator. Diferentele individuale in evaluarea situatiilor de viata sunt majore. Aceeasi situatie de viata poate fi evaluata diferit de mai multe persoane. Trebuie stiut ca unii factori de stres pot fi schimbati, altii pot fi doar diminuati, in timp ce alti factori de stres trebuie acceptati si tolerati deoarece pot fi modificabili.

Putem considera ca principalele trasaturi de personalitate ce confera vulnerabilitate la stres sunt urmatoarele:

tendintele interpretative pe un fond de susceptibilitate crescuta;

rigiditate, incapatanare;

tendinte pronuntate egocentriste, de autoconformare;

tendinte obsesive si fobice, pe un fond psihic anxios;

impulsivitate, emotivitate crescuta;

agresivitate, inclinatie spre violenta.

Vulnerabilitatea la stres se constituie pe parcursul biografiei subiectului, in functie de traumele psiho-afective, experiente a unor stresuri psihice cu rezonanta majora, inclusiv de modul cum a reusit sa le domine. O importanta deosebita o au si interactiunile subiectului cu o serie de factori de mediu social( familial, profesional, institutional,etc.).

. Comunicarea didactica:

Comunicarea interpersonala realizata in diverse situatii didactice are loc intr-un mediu deosebit (mediul scolar) si intr-un context specific (scoala sau un spatiu adiacent acesteia). Acest context poate bloca procesul de comunicare, ducand la esecul /

insuccesul acesteia. De aceea este important sa studiem factorii care altereaza relatia profesor - scolar - scolar-profesor, inhiband procesul comunicarii.

2.1.1. Obstacole specifice in procesul de comunicare didactica

Procesul de comunicare in activitatea didactica, este afectat sau influentat de o serie de obstacole sau bariere ale caror cauze trebuie identificate in vederea excluderii si ameliorarii procesului de comunicare didactica.

In consecinta, intr-o clasificare simplista putem distinge:

a)      la nivelul emitatorului putem mentiona

supraincarcarea mesajului cu date si fapte fara o relevanta concreta si de asemenea, formularea enunturilor intr-un mod foarte complicat.

subincarcarea mesajului manifestata printr-o simplitate exagerata ce pune in dificultate atat pe emitator cat si pe receptor.

dificultati in codificarea mesajului, obstacol generat fie de alegerea neadecvata a modalitaatilor de codificare, fie de dificultatile de transpunere dintr-un registru in altul.

distorsionarea mesajului prin adaugarea de elemente subiective asupra faptelor, intamplarilor.

interpretarea mesajului, generata de raportarea continutului comunicarii la experienta propie a locutorului.

cenzurarea mesajului prin ascunderea unor informatii importante pentru receptor.

ignorarea feed-backului sau realizarea unui feed-back intarziat care poate lateraliza comunicarea.

dezacord intre verbal si non-verbal, obstacol constand in faptul ca prin canalul verbal se comunica ceva, iar prin cel non-verbal se comunica o informatie contrara.

b)      la nivelul receptorului putem intalnim urmatoarele obstacole:

discrepanta mare intre codul receptorului si cel al emitatorului (obstacol intalnit mai ales la persoanele cu o instruire redusa, care provin din medii defavorizate).

obstacole de natura socio-culturala concretizate in anumite coduri de limbaj, neelaborate, care creeaza dificultati majore in emiterea si receptionarea mesajelor.

obstacole de natura epistemologica , datorate diferentelor existente intre diferitele reprezentari pe care le poseda elevii si profesorii despre aceleasi elemente care fac obiect al activitatii de instruire.

existenta unor handicapuri de natura senzoriala, din cauza carora se pot inregistra, pe de o parte, pierderi semnificative din informatiile primite, iar, pe de alta parte, distorsionari ale mesajelor primite si decodificate.

dificultati in decodificarea mesajului, obstacol ce poate fi generat partial si de rapiditatea cu care emitatorul le transmite, dar care poate apartine in exclusivitate si receptorului care, ori datorita codului limitat pe care il poseda, ori din cauza unei cunoasteri slab organizate si ierarhizate, poate intampina dificultati in atribuirea de semnificatii mesajelor receptionate.

dificultati in procesarea informatiilor, adica in analizarea si compararea datelor cuprinse in mesaj, respectiv in ierarhizarea si integrarea acestora in sfera cognitiva pa care receptorul o poseda.

perceperea si retinerea selectiva a mesajelor, adica selectia informatiilor ce convin

intereselor receptorului.

ignorarea sursei sau a emitatorului care apare in situatia cand credibilitatea acestuia

este redusa.

dezacordul intre opiniile, convingerile si atitudinile receptorului si al sursei, intalnit

mai ales in cazul in care eliminarea dezacordului ar determina schimbari de

atitudine la receptor.

lungimea mesajului si constructia frazei, pot fi considerate obstacole in cazul in

care receptorul nu poseda competente comunicative semnificative.

preocuparea pentru activitati colaterale devine un obstacol atunci cand atentia este

distrata, asfel ajungandu-se la o lipsa de semnificatie a mesajului.

existenta unui disconfort fizic sau psihic poate distrage atentia receptorului si,

implicit, maniera de receptare si decodificare a mesajelor, cu toate consecintele ce

decurg dintr-o asemenea ipostaza.

oboseala si stresul sunt factori cu un impact deosebit pentru ca poate duce

la aparitia fenomenului de saturatie sau la refuzul unui mesaj nou.

c)      factorii ce pot aparea la nivelul canalului de comunicare sunt:

producerea unor zgomote sau sunete variate care pot afecta semnificativ procesul de

comunicare prin pierderea unui anumit volum de informatii.

Pozitia partenerilor in cadrul retelelor de comunicare poate afecta comunicarea.

De preferat este pozitia fatta in fata.

Distanta mare intre partenerii implicati in actul de comunicare; cu cat distanta este

mai mica, atat eficienta comunicarii va fi mai mare si va presupune un efort mai redus

din partea celor implicati.

Impactul acestor obstacole pot afecta comunicarea, astfel ca este indicat ca

fiecare cadru didactic sa le cunoasca si sa le limiteze pa cat posibil efectele nefavorabile.

2.1.2 Comunicarea didactica in situatii de conflict:

In general in comunicare, dar indeosebi in comunicarea pedagogica, este importanta deschiderea ambelor parti angajate in conflict fata de rezolvarea rationala a tensiunilor create. Practic, sunt necesare o serie de abilitati cum ar fi:

1. abilitatea de a te confrunta, de a spune "nu" atunci cand apare o diferenta de opinie. Trebuie ca indeosebi profesorul sa manifeste deschidere fata de rezolvarea problemelor;

2. abilitatea de a asculta, a observa si a accepta emotiile si sentimentele interlocutorilor cu care se vine in contact;

3. abilitatea de a prezenta ideile, emotiile si sentimentele cat mai clar, concis, calm si onest;

4. abilitatea de a evalua problema/situatia creata sub toate aspectele si dintr-o perspectiva cat mai larga.

5. abilitatea de a articula scopurile comune cu obiectivele personale, pentru a depasi momentul critic si pentru a pastra relatia.

Modelul personal este cel care conteaza in relatia cu un grup. Dobandind si promovand abilitati de rezolvare a conflictelor putem contribui la restabilirea relatiei cu ceilalti. Important este, dupa cum afirma si Fabrice Lacombe in lucrarea sa, sa ajungem la concluzia ca orice situatie conflictuala poate fi depasita numai prin efortul comun a partilor angajate, fiecareia revenindu-i responsabilitati precise.

2.1.3..Factori de escaladare si de diminuare a conflictului in comunicarea didactica:

3.1. Factori favorizanti in procesul de comunicare:

In general in comunicare este importanta deschiderea ambelor parti angajate in conflict fata de rezolvarea rezolvarea rationala a tensiunilor create.Practic sunt necesare o serie de abilitati cum ar fi:

• Abilitatea de a te confrunta, de a spune nu atunci cand apare o diferenta de opinie.Trebuie sa avem o deschidere fata de rezolvarea problemelor ce apar.
• Abilitatea de a asculta, de a observa si de a accepta emotiile si sentimentele interlocutorilor cu care se intra in contact.
• Abilitatea de a prezenta ideile, emotiile si sentimentele cat mai clar, cat mai concis si cat mai concret.
• Abilitatea de a evalua problema sau sitiatia creata sub toate aspectele si dintr-o perspectiva cat mai larga.
• Abilitatea de a articula scopurile commune cu obiectivele personale. Pentru a depasi momentul critic si pentru a pasrta relatia.

3.1..1. Negocierea

Negocierea este un dialog intre doua sau mai multe persoane, prin care acestea incearca sa ajunga la o intelegere, care sa constituie rezolvarea unei chestiuni comune. Elementul definitoriu al unei negocieri este dialogul, purtat cu intentia ajungerii la un rezultat.

Cei mai multi vad negocierea doar ca pe o modalitate profesionista, formala de rezolvare a conflictelor, in care partile isi apara interesele intr-un cadru oficial, urmand un anumit ritual al pregatirii si desfasurarii. In realitate, negocierea ia si forme prescurtate, cotidiene, fiind instrumentul prin care ne rezolvam diferendele chiar si atunci cand nu o constientizam ca atare. Ea mai poate surveni ca episod al unui demers mai amplu de rezolvare a unui conflict, fara a constitui singura cale de rezolvare a acestuia, intrucat unele conflicte ajung la o incheiere si fara negociere.

3.1.1. Argumentarea in negociere:

Argumentarea este un proces de comunicare prin care vorbitorul incearca sa reduca rezistenta partii adverse fata de propunerile sau ideile sale.

Negociatorii au interese materiale si/sau conceptii diferite care ii situeaza pe pozitii divergente; pentru a avansa spre o solutie reciproc acceptabila, ei trebuie sa ajunga la o noua intelegere a problemelor si sa adere la adevarul sau valabilitatea unor propuneri. Argumentarea are acest scop, operand cu dovezi (argumente) care sustin un punct de vedere. Forma concreta a dovezilor poate fi foarte diferita: afirmatii, rationamente, opinii ale unor autoritati terte unanim recunoscute, probe materiale (ex: documentatii de pret, cotatii, mostre), demonstratii etc.

Argumentarea nu este caracteristica doar negocierii; ea apare si in alte forme de interactiune umana. in negociere are un anumit specific, care o deosebeste, de pilda, de interactiunea de tipul dezbaterii de idei.

Eficacitatea argumentarii in negociere este determinata de o serie de factori contextul si orientarea negocierii, credibilitatea persoanei care argumenteaza.

3.2.1. .Cunoasterea de sine:

Cunoasterea si acceptarea de sine sunt variabile fundamentale in functionarea si adaptarea optima la mediul social, cu scopul mentinerii sanatatii mentale si emotionale. Conform psihologiei umaniste dezvoltate de Carl Rogers si Abraham Maslow, fiecare persoana este valoroasa in sine. Prin natura sa umana, are capacitatea de a se dezvolta si de a-si alege propriul destin, de a-si valida calitatile si caracteristicile pozitive in conditiile in care mediul este capabil sa-i ofere posibilitatea de actualizare a sinelui.Cunoasterea de sine duce la o mai buna comunicare.

Cunoasterea de sine este un proces cognitiv, afectiv si motivational individual ce suporta influente puternice de mediu. Se dezvolta odata cu varsta si cu experientele prin care trecem, tocmai de aceea niciodata nu putem afirma ca ne cunoastem pe sine in totalitatea, deoarece nu exista o limita temporala sau o treapta evolutiva pana la care se dezvolta acest proces.

Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate la iveala dimensiuni noi ale personalitatii sau le dezvolta pe cele subdimensionale, conturand complexitatea propriei personalitati. O imagine pozitiva este asociata cu o evolutie permanenta pe scala nevoilor umane.

Potrivit piramidei lui Maslow, imaginea de sine, echilibrata din perspectiva dimensiunilor sale, presupune atingerea inclusiv a nevoii de autorealizare.

Autorealizare   

Stima

Acceptare

Securitate

Fiziologice

Figura 6.-Piramida nevoilor umane a lui Abraham Maslow

Ierarhia nevoilor umane in conceptia lui A. Maslow reflecta faptul ca actiunile umane sunt orientate spre satisfacerea anumitor trebuinte. Modul de evolutie si gradul acesteia variaza de la o persoana la alta, astfel:

Toti suntem orientati spre satisfacerea nevoilor elementare, tocmai de aceea ele constituie baza piramidei. Aici sunt incluse nevoile de ordin fiziologic: hrana, aer, apa, imbracaminte,de ordin senzorial, sexual,etc;

Nevoia de securitate individuala in mediul natural si social se refera la protejarea fata de fortele exterioare ostile si fata de diferiti factori de risc;

Nevoile sociale se raporteaza la necesitatea acceptarii si apartenentei. Imaginea de sine pozitiva inseamna asumarea acestor nevoi superioare, o imagine negativa fiind simptom si factor declansator in cazul nesatisfacerii corespunzatoare a acestei trebuinte umane;

Nevoia de stima deriva dintr-o nevoie autoevaluativa a individului, care doreste sa-i fie recunoscut statutul pe care il are sau spre care aspira, sa-i fie apreciate competentele, cunostintele, performantele, calitatile s.a.

Nevoia de autorealizare, de implinire de sine vizeaza construirea unei imagini de sine favorabile si capacitatea de autocontrol. Aceasta trebuinta este satisfacuta atunci cand individul se apreciaza ca fiind " cineva", cand are capacitatea de decizie asupra scopurilor si mijloacelor de implinire sociala.

O mai buna cunoastere de sine duce l amai multa incredere in sine si in cei din ju iar increderea deschide potile unei mai bune comunicarii interpersonale.

3.3.1.. Managementul stresului:

Atunci cand dorim sa reducem cat mai mult cu putinta stresul( a elimina total stresul este un scop nerealist, imposibil de atins) trebuie sa identificam potentiale surse de stres, sa ne evaluam realist resursele personale de a face fata situatiilor de confruntare si sa ne familiarizam cu tehnicile de control al stresului.

Resursele individuale de adaptare la stres sunt definite ca si capacitatea cognitiva, emotionala si comportamentala de a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne sau externe care depasesc capacitatea de raspuns automata a organismului.   

Adaptarea la stres implica atat existenta unor surse reale ( intelectuale, emotionale, fizice, sociale, etc.) dar de cele mai multe ori decurge din autoevaluarea propriilor resurse pentru a face fata evenimentelor evaluate ca fiind negative sau amenintatoare. Nu de putine ori exista o discrepanta intre resursele reale de raspuns si evaluarea acestor resurse, care genereaza de cele mai multe ori starea de stres. Factori individuali, precum stima de sine, asertivitatea, optimismul sau sentimentul de autoeficacitate sunt factori de protectie impotriva stresului.

5.3.2.Modalitati de management al sresului:

Informarea privind sursele de stress: identificarea surselor de stres( examene); informarea privind strategiile de adaptare eficace la stres( sport, exercitii de relaxare).

Constientizarea reactiilor la stres: identificarea si exprimarea emotiilor fata de anticiparea evenimentului( anxietate, iritabilitate, frustrare); identificarea tendintelor neadaptative ale gandirii fata de eveniment si fata de sine.

Dezvoltarea unor abilitati si comportamente de management al stresului: dezvoltarea asertivitatii, dezvoltarea comunicarii pozitive cu ceilalti, invatarea metodelor de rezolvare a problemelor si de luare a deciziilor.

Stabilirea si mentinerea unui suport social adecvat: solicitarea ajutorului direct si receptivitate fata de acesta; dezvoltarea si mentinerea relatiilor de prietenie

Dezvoltarea stimei de sine: stabilirea prioritatilor si limitelor personale; participarea la activitati care dezvolta stima de sine.

Chiar daca vorbim de factori favorizanti sau de factori perturbatorii, este inevitabil sa nu ne dam seama de importanta actului de comunicare.Comunicarea ca act deliberat este singurul care poate sa ne ajute sa avem relatii de valoare cu lumea inconjuratoare. Comunicam zi de zi, in tot ceea ce facem. Atat de mult, incat ajunge sa fie un lucru banal, de neluat in seama. Si oricine va fi de acord ca nu se poate (co‑)exista fara comunicare. Dar, in timp ce la o prima vedere ne apare in forma sa operationala, de instrument, actul comunicarii are implicatii mult mai adanci. Caci numai prin intermediul sau se manifesta determinismele si cauzalitatile ce dezvolta comportamentele si personalitatea, actionand deopotriva ca intermediar intre noi si ceilalti si ca oglinda a propiilor noastre sentinemte, idei si comportamente.

Referinte bibliografice:

1. Breban. Vasile, Dctionar explicativ al limbii romane,- editia 2-. Edit. Enciclopedica, Bucuresti, 1992
2. Coman. Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Edit. Polirom, Iasi, 1999
3. Dragu. Anca, Cristea, Sorin, Psihologie si pedagogie scolara, Ovidius University Press, Constanta, 2003
4. Frunza. Virgil, Teoria comunicarii didactice, Ovodius University Press, Constanta, 2004
5. Georgescu. Matei, Introducere in psihologia comunicarii, Edit. Fundatia Romania de maine, 2007
6. Lacombe. Fabrice, Rezolvarea dificultatilor prin comunicare, Edit. Polirom, Iasi, 2005
7. Milcu. Marius, Psihologia relatiilor interpersonale, Edit. Polirom, Iasi, 2008
8. Mucchielli. Alex, Arta de a comunica.Metode, forme si psihologia situatiilor de comunucare, Edit. Polirom, Iasi, 2008
9. Stan. Emil, Conflictele si comunicarea, Edit. Arc, Bucuresti, 1988
10. Scott. Bill, Arta negocierilor, -tradus-, Edit. Tehnica, Bucuresti, 1996