POLITETEA IN COMUNICAREA INTERPERSONALA

POLITETEA IN COMUNICAREA INTERPERSONALA

Utilizarea marcilor de politete in comunicare poate fi utila atat in evitarea conflictului, dar si in rezolvarea acestuia.

Politetea reprezinta totalitatea strategiilor apte de a asigura reglementarea relatiilor dintre participantii la actul comunicarii. Ea face referinta la intregul set de atitudini si comportamente verbale, paraverbale si nonverbale, puse in miscare de individ pentru eficientizarea relatiei si a comunicarii cu Celalalt.

Studiul functiilor si tipurilor de politete reprezinta o contributie recenta a pragmalingvisticii.

Cea mai cunoscuta teorie asupra politetii este cea oferita de Brown si Levinson .

Teoria lor pleaca de la conceptul de "fata" si cel de "teritoriu" oferit de Goffman. In conceptia celor doi autori, orice act verbal sau nonverbal capata in interactiunea cu celalalt un potential caracter de amenintare; de aceea ei vorbesc de FTA (Face Threatening Act). Orice act poate ataca "fata negativa" a indivizilor (corespunzatoare conceptului de "teritoriu" la Goffman), sau "fata pozitiva" a acestora (corespunzatoare conceptului de "fata " al lui Goffman), sau chiar ambele tipuri de fete.

Orice act de tipul cerere, promisiune, oferta, cadou, invitatie, refuz, acceptare, etc. Poate avea un potential "amenintator", capabil fiind sa afecteze relatia interpersonala sau sa o distruga.

Astfel se pot identifica 4 tipuri de acte:

acte amenintatoare pentru fata negativa a celui care le produc (cazul unei persoane care ofera ceva cuiva - actul in sine presupune consum de energie si bani; este deci amenintator pentru "teritoriul" persoanei respective)

acte amenintatoare pentru fata pozitiva a celui care le produce.

- este cazul unei persoane care plange in fata celuilalt (fapt care ii poate afecta imaginea de sine in ochii celorlalti)

- cazul persoanei care face o confesiune (poate schimba o imagine de sine deja formata in ochii Celuilalt)

- cazul unei persoane care se scuza (admite astfel ca a comis o greseala)

- cazul persoanei care recurge la auto-critica

acte amenintatoare pentru fata negativa a celuilalt

cazul unei persoane care adreseaza o cerere sau doreste sa-i fie facuta o favoare (il determina astfel pe celalalt sa piarda timp/sa consume energie)

cazul persoanei care intrerupe interlocutorul cand acesta vorbeste (ii "ataca" teritoriul temporal)

cazul persoanei care agreseaza vizual, olfactiv sau tactil pe Celalalt

actul comis de persoana care minimalizeaza distanta fata de partenerul de dialog ("ataca "teritoriul spatial al celuilalt)

acte amenintatoare pentru fata pozitiva a Celuilalt

este cazul c individului care reproseaza, insulta, isi bate joc de Celalalt

Pentru a face comunicarea posibila, pentru a mentine relatiile stabilite sau pentru a initia altele, individul trebuie sa apeleze la o serie de tehnici, menite sa elimine sau cel putin sa "atenueze"/"sa indulceasca" efectul produs de astfel de acte. In acest moment intervine politetea.

Brown si Levinson vorbesc de existenta a doua tipuri de politete

I.            Politete negativa

se manifesta in doua moduri: fie evitand producerea actului amenintator, fie, daca acesta a fost produs deja, apelul la strategiile politetii care pot fi incadrate in 2 mari grupe:

a)      procedee substitutive - dintre care mentionam

- inlocuirea unui act de vorbire direct, cu unul indirect :

- un ordin, printr-o intrebare (De ce nu taci din gura? In loc de Taci din gura!)

- un ordin, printr-o asertiune: E cam intuneric in camera.

/Aprinde lumina!

- un ordin printr- o promisiune: Daca spui adevarul, nu te pedepsesc.

- o respingere, printr-o intrebare: Chiar poate fi adevarat un asemenea lucru?

- un repros, printr-o asertare: Pun pariu ca iar ai uitat sa cumperi

- utilizarea formelor specializate de politete, bazat pe verble modale: Vrei sa?, Ai putea sa?

- utilizarea trecutului de politete: Ma intrebam ce-i cu tine pe aici!

- utilizarea eufemismelor

b)      procedee complementare

utilizarea propozitiei conditionale sau modalului dupa imperativ, pentru a diminua efectul produs de impunere/ordin: Inchide usa! Vrei?

utilizarea "preliminariilor" pentru intrebari (Pot sa-ti pun o intrebare?), pentru cereri (Pot sa-ti cer un mic favor?), pentru obiectii (     Pot sa fac o mica obiectie?), sau invitatie (Esti libera diseara?)

utilizarea scuzelor

utilizarea justificarilor

utilizarea termenilor de alint(Fii un draguto scumpete si inchide usa)

utilizarea minimalizatorilor(Vreau sa-ti cer doar o mica favoare)

utilizarea elementelor dezarmante (Stiu ca te deranjez, dar...)

utilizarea tehnicilor care accentueaza/subliniaza modestia

II.         Politetea pozitiva

apare atunci cand individul recurge la multumiri, complimente, invitatii, cadouri.

se regaseste si in situatia in care individul isi manifesta acordul cu Celalalt