PREGATIREA ETICA SI DEONTOLOGICA - O NECESITATE PENTRU JANDARMERIA ROMANA

PREGATIREA ETICA SI DEONTOLOGICA - O NECESITATE PENTRU JANDARMERIA ROMANA.

PROBLEME:

1. Credibilitatea - o miza cu impact hotarator asupra eficientei Jandarmeriei Romane

2. Primirea publicului

3. Tehnici de prezentare situationala

1. Credibilitatea - o miza cu impact hotarator asupra eficientei Jandarmeriei Romane

Jandarmul este membru al comunitatii inzestrat cu misiune specifica. In aceasta dubla calitate - cetatean si jandarm profesionist - subofiterul trebuie sa aiba in atentie un referential etic comun, dublat de unul deontologic. Se impun cateva precizari conceptuale:

Etica = ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica. = stiinta care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor si conditiei umane din perspectiva principiilor morale si cu rolul lor in viata sociala.

Deontologie = (potrivit DEX) doctrina privitoare la normele de conduita si la obligatiile etice ale unei profesiuni. = (potrivit Dictionarului de neologisme,Fl. Marin, Ed. Saeculum, 2000) este parte a eticii care studiaza normele si obligatiile specifice unei anumite profesiuni.= (potrivit Dictionarului "Le Robert", editia 1998) ansamblu de reguli si indatoriri care calauzesc o profesie.

In orizontul acesta etic si deontologic se cristalizeaza credibilitatea care trebuie sa marcheze relatia jandarm-comunitate. Ea este expresia convertirii comunitatii in resursa deosebit de importanta pentru activitatea ce revine jandarmului in zona de responsabilitate. O relatie definita prin credibilitate isi pune amprenta in primul rand la nivel de preventie, dar si in activitati care vizeaza restabilirea starii de normalitate, inteleasa ca respectare a legii.

Din perspectiva etica credibilitatea presupune definirea jandarmului drept un bun cetatean, adica o corecta intelegere a drepturilor ce-i revin in raport cu ceilalti membri ai comunitatii, exteriorizata intr-un comportament ghidat de principialitate si generator de respect. O personalitate bine articulata reuseste sa faca trecerea de la ceilalti, ca instante la propria constiinta , de la impunerea din afara, la autoimpunere, de la respectul fata de ceilalti, la respectul fata de sine. Cu atat mai mult cand este vorba de un cadru militar.

Deontologic, profesiunea de jandarm presupune un ansamblu de reguli de comportament care se impun tuturor lucratorilor din Jandarmeria Romana, in permanenta si in orice circumstanta, pe timpul serviciului sau in afara, datorita statutului lor de militari, de aparatori ai legii si ordinii. In raport cu aceste reguli se creeaza o anumita structura de asteptari ale publicului fata de ce si cum trebuie sa faca un jandarm. In masura in care in mod real comportamentul se incadreaza in aceasta structura de asteptari putem vorbi de o crestere a increderii cetatenilor in fortele de jandarmi: aceasta inseamna tenacitate si consecventa in slujirea legii. Pentru ca increderea se castiga in timp, prin eforturi sustinute, dar se pierde foarte usor. Sub acest aspect, misiunea care revine jandarmilor are un grad sporit de dificultate si presupune solutionarea unor conflicte intre factorii care direct sau indirect se opun:

interesul personal / interes colectiv

interes colectiv / interes public

eficienta / legalitate

eficienta / moralitate

moralitate / legalitate

Cadrul normativ care guverneaza activitatea jandarmului (legi, regulamente, dispozitii, instructiuni etc.) trebuie sa genereze un reflex de gandire bazat pe liber-arbitru si legalitate. Se impune astfel evitarea dogmatismului si ancorarea reflectiei in realitate dezvoltand astfel un comportament la confluenta dintre: moralitate (bine / rau, ce se face / ce nu se face), legalitate (respect al normelor legale si al regulamentelor), judecata (bun-simt, reflectie personala). Acestia sunt vectorii capabili sa contribuie la crearea, mentinerea si consolidarea unei relatii de credibilitate intre jandarmi si comunitate. Miza este deosebit de importanta sub aspectul eficientei activitatii desfasurate de serviciile de politie, in general, si de jandarmi, in special. Increderea inseamna cooperare, sustinere, inseamna resurse si reducere a riscului de infractionalitate.

2. Primirea publicului

Gestionarea cat mai eficienta a imaginii institutiei presupune adoptarea unui comportament adecvat in activitatea de primire a cetatenilor. Fidel principiului transparentei, M.A.I. dispune de un cadru normativ care reglementeaza organizarea si desfasurarea activitatii de primire a cetatenilor. Mentionam in acest sens Ordinul M.A.I. nr. 190 din 22.04.2004, privind organizarea si desfasurarea activitatii de primire, evidenta, examinare si solutionare a petitiilor, precum si de primire a cetatenilor in audienta in structurile M.A.I..

Sefii structurilor M.A.I. au obligatia sa organizeze si coordoneze activitatea de primire, evidenta, examinare si solutionare a petitiilor, precum si de primire a cetatenilor in audienta si raspund, potrivit legii, de legalitatea solutiilor si comunicarea acestora catre petenti, in termenul legal.

Primirea cetatenilor in audienta de catre ministri, ministru-delegat pentru administratia publica, secretarii de stat, secretarul general si secretarii generali adjuncti se face in zilele si la orele stabilite pentru desfasurarea acestei activitati, prin Secretariatul General ori cabinetele acestora. La nivelul structurilor M.A.I. se realizeaza saptamanal, in zilele si orele stabilite prin programul aprobat de sefii acestora, de catre cei anume desemnati.

Primirea cetatenilor in audienta va avea loc, de regula, in incaperi special amenajate. Sefii structurilor teritoriale ale M.A.I. vor desfasura periodic activitati de relatii cu publicul si primire in audienta a cetatenilor si in alte localitati din zonele de competenta decat cele de resedinta.

La Comenduirea Garnizoanei Bucuresti a M.A.I. si la posturile de politie, activitatea de primire in audienta a cetatenilor se organizeaza si se desfasoara saptamanal si ori de cate ori este nevoie.

In discutiile cu cetatenii se va manifesta grija, solicitudine si receptivitate fata de problemele prezentate, iar in cazul cand acestea nu pot fi solutionate favorabil, se vor da explicatiile si indrumarile necesare, inclusiv cu privire la posibilitatea de primire in audienta la structurile ierarhice superioare, cand se solicita aceasta. Rezultatele se comunica celor interesati, imediat sau ulterior, verbal ori in scris.

Tot personalul care desfasoara activitati de relatii cu publicul va purta obligatoriu, la vedere, un ecuson care sa contina denumirea institutiei si a structurii din care face parte, numele, prenumele, functia si gradul profesional (militar).

Evidenta cetatenilor primiti in audienta se tine intr-un registru special, si / sau pe baza de evidenta computerizata.

Personalul din structurile M.A.I. va fi primit de sefi (comandanti) in audienta (raport personal), potrivit regulamentelor de ordine interioara.

3. Tehnici de prezentare situationala

Dintre problemele importante ale primirii publicului fac parte si "prezentarile" care, de cele mai multe ori, urmeaza sau completeaza salutul. Este necesar ca militarul sa aiba in vedere faptul ca o prezentare corecta cuprinde, obligatoriu, urmatoarele gesturi: inclinarea capului (fara exagerare), o strangere de mana si un schimb de replici, care deschid, eventual, conversatia.

In privinta prezentarilor in societate (in afara cazarmii) sunt consacrate urmatoarele reguli:

1. atunci cand sunt imbracati in haine civile, militarul cu grad inferior este recomandat celui superior in grad (daca nu se cunosc);

2. intotdeauna, cel care recomanda cere mai intai permisiunea ofiterului, maistrului militar sau subofiterului de a prezenta un coleg, un prieten, o ruda etc. Apoi pronunta numele celor prezenti, incepand cu al persoanei cu grad sau functie inferioara;

3. in cazul prezentarilor, prima care intinde mana este femeia sau persoana cu grad mai mare (mai in varsta).

4. daca persoana recomandata are mai multe titluri se pronunta numai titlul cel mai mare.

5. totdeauna se prezinta o persoana singura unui cuplu, sot-sotie si nu invers.

6. prezentand o pereche se va evita formula "familia B!" Cel care recomanda va spune "Domnul si doamna B!" In nici un caz, nu se va incepe cu sotia, ci cu sotul.

7. daca persoanele prezentate sunt de acelasi grad si varsta nu se acorda precadere, ci se spune: "imi permiteti sa prezint domnul A, domnul B!", pronuntandu-se oricare dintre cele doua nume. Regula se respecta si la femei.

8. pe timpul prezentarilor se pot folosi formule ca : "Incantat de cunostinta!", "Sunt bucuros de a va fi intalnit!", daca aceasta corespunde realitatii. In caz contrar, interlocutorul poate fi pus intr-o situatie "fara replica", ceea ce nu este iarasi politicos.

9. este de asemenea, neelegant ca bucuria pe care o provoaca noua cunostinta sa se exteriorizeze excesiv. Nu se vorbeste familiar cu un om abia cunoscut, acesta nu trebuie "tutuit".

Un om politicos va sti sa gaseasca, atunci cand se fac prezentarile, cele cateva cuvinte, necesare pentru a da caldura atmosferei si a stabili apropierea necesara. Printre acele cateva cuvinte se va strecura si cel care sa previna asupra calitatii noului venit, ceea ce va ajuta substantial la evitarea gafelor.

In cadrul unor adunari mai restranse sau cu caracter mai familiar, gazda are obligatia de a prezenta invitatii, dupa regulile aratate mai sus - barbatul este prezentat femeii, tanarul celui mai in varsta, gradul inferior celui superior s.a.m.d. In acelasi mod, se prezinta intotdeauna o persoana izolata unui grup. In acest caz, nu este nevoie de o prezentare personala a fiecaruia din componentii grupului. Fiecare, atunci cand strange mana noului venit, isi spune clar numele. In toate imprejurarile, cand se face o prezentare, este nepoliticos ca persoana recomandata sa-si rosteasca numele in asa fel incat nimeni sa nu inteleaga nimic.

De la regulile de prezentare de mai sus exista si unele exceptii. Astfel:

o tanara nu va fi prezentata unui barbat in varsta, ci invers;

daca se prezinta o personalitate larg cunoscuta, i se va pronunta titlul acesteia si nu numele, astfel: "Domnul academician (doctor etc.), domnul B!";

persoanele care vin singure la o reuniune sunt prezentate intotdeauna perechilor;

in cazul in care prezentarea este urmata de schimbarea cartilor de vizita, primul care ofera cartea de vizita este persoana cu grad inferior sau barbatul. Daca prezentarile nu s-au facut in conformitate cu toate regulile, iar militarul a fost ignorat, el nefiind in prim plan, fara a deveni nepoliticos, ofiterul (maistrul militar, subofiterul) se prezinta, neatragand atentia gazdelor sau persoanelor din jurul sau.

Prezentarea poate fi urmata de conversatie - un alt element important in societate. Conversatia este o chestiune care tine de caracter, de personalitate, de particularitatile specifice ale oamenilor, de politete. Arta de a purta o conversatie consta in a sti cand si cat sa taci, adica, mai precis, cat si cum sa asculti, cand si cum sa intervii. Se intampla ca in cazul unor oameni cuvintele sa preceada gandirea. Ei insisi raman surprinsi de ce au putut spune, fiindca afla ce gandesc numai dupa ce au auzit ce "intelepciuni" au putut debita. Din randul oamenilor care "gandesc cu vocea" fac parte toti cei care nu stiu ca "o vorba scapata din gura nu mai poate fi prinsa din zbor!" Se impune deci ca regula atunci cand in discutie exista tendinta de a se structura inadvertente, exagerari sau "sa se faca o gafa", sa tacem. Calea cea mai sigura de a evita astfel de "curse" este ca militarul, pe timpul unor conversatii, sa nu se lanseze in afirmatii hazardate si sa nu discute niciodata despre lucruri prea personale (sau cu caracter de secret de stat), mai ales atunci cand in grup sunt si oameni pe care abia i-a cunoscut.

Elementele care tin de prezentare si de initierea unei convorbiri sunt deosebit de importante pentru gestionarea primei impresii. La randul ei prima impresie marcheaza hotarator relatia jandarmului cu cetateanul. O impresie buna, pozitiva confera functionalitate acestei relatii, deschidere spre colaborare. Desigur, nu este suficienta, dar fara ea se pot crea blocaje in comunicare datorate unei definiri incorecte a celuilalt.