CUM SE POATE INVATA LIMBAJUL TRUPULUI?

CUM SE POATE INVATA LIMBAJUL TRUPULUI

Sa acordam zilnic cel putin cincisprezece minute studierii si interpretarii gesturilor altora si, totodata, sa ne straduim sa ne cunoastem indeaproape gesturile proprii. Pentru un asemenea studiu este adecvat orice loc unde diferiti oameni se intalnesc si intra in legaturi reciproce. Astfel, un aeroport este un loc deosebit de propice pentru observarea intregului spectru al gesturilor umane, intrucat acolo oamenii isi exprima liber, prin gesturi, ravna, furia, supararea, fericirea, nerabdarea si multe alte stari sufletesti. Ceremoniile sociale, intalnirile de afaceri si petrecerile sunt, de asemenea, prilejuri excelente. Daca ati inceput deja sa studiati arta limbajului trupului, mergeti la o petrecere, stati toata seara singur intr-un colt ca o fata cu care nu danseaza nimeni, si veti vedea cat de emotionant este sa urmaresti ritualul limbajului trupului folosit de ceilalti. Televiziunea ofera si ea un prilej excelent pentru studierea comunicarii non-verbale. Sa deconectam sunetul si sa incercam sa intelegem ce se intampla doar prin observarea imaginii. Dand drumul din cinci in cinci minute la sunet, vom putea afla cat de exacte sunt interpretarile noastre in privinta gesturilor non-verbale. Nu peste mult timp vom putea urmari un program intreg fara sunet, intelegand actiunea ca si un om surd.

TERITORII SI ZONE

Mii de carti si articole au fost scrise despre marcarea si apararea de catre animale - pasari, pesti si primate - a teritoriilor lor, dar numai in ultimii ani s-a descoperit ca si omul are teritoriul sau. Cand aceasta problema va fi studiata si implicatiile ei vor fi intelese, castigul va fi nu numai posibilitatea unei mai profunde intelegeri a propriilor comportamente si ale altora, dar vor putea fi prevazute si reactiile personale ale celorlalti. Antropologul america Edward T. Hall a studiat printre primii nevoia de spatiu a omului si a creat la inceputul anilor '60 termenul 'proxemics' (din engl. 'proximity apropiere, vecinatate). Cercetarile sale in acest domeniu au condus la o noua conceptie privind raporturile cu semenii nostri.

Toate tarile au un teritoriu marcat de granite clar definite si, uneori, protejate de trupe inarmate. De obicei, in interiorul acestora sunt delimitate teritorii mai mici, sub forma unor state confederale sau judete s. a. in cadrul acestora se afla teritorii si mai mici, printre ele orasele, cu suburbii si numeroase strazi, care reprezinta, uneori, prin ele insele, teritorii inchise pentru cei ce traiesc acolo. Locuitorii fiecarui teritoriu isi manifesta o neclintita fidelitate fata de teritoriile lor si in apararea acestora sunt adesea neinduratori, ajungand chiar la omucidere.

Numim teritoriu si suprafata sau locul pe care o persoana il considera ca fiind al sau, ca si cand ar fi o prelungire a trupului sau. Fiecare om are teritoriul sau personal si el cuprinde suprafata din jurul posesiunilor sale, ca de pilda, casa proprie imprejmuita de gard, interiorul masinii sale, dormitorul sau sau scaunul personal, precum si, dupa cum Dr. Hall a descoperit, un anumit spatiu aerian in jurul trupului sau.

Acest capitol se ocupa in special de importanta acestui spatiu aerian si de modul in care reactioneaza oamenii cand acesta este incalcat.

SPATIUL PERSONAL

Majoritatea animalelor considera ca fiind un spatiu al lor un anumit spatiu aerian din jurul trupului lor. intinderea lui depinde, in principal, de conditiile mai mult sau mai putin aglomerate in care a crescut animalul. Leul din regiunile indepartate ale Africii poate avea un spatiu aerian teritorial cu o raza de cincizeci de kilometri sau mai mult, in functie de densitatea leilor pe acele suprafete; granitele teritoriului lor sunt marcate prin urina si excrementul acestora. Spre deosebire de ei, un leu crescut in captivitate, impreuna cu alti lei, poate avea un spatiu personal doar de cativa metri, ca rezultat direct ai aglomeratiei in care a crescut.

Ca si celelalte animale, si omul isi are propria sa 'bula de aer' pe care o duce cu sine si a carei marime depinde de densitatea populatiei acelui loc unde a crescut. Prin urmare, distanta zonala personala este determinata cultural, in timp ce unele culturi, ca de pilda cea japoneza, s-au obisnuit cu aglomeratia, altele prefera 'spatiile larg deschise' si le place sa mentina distanta, in orice caz, pe noi ne preocupa, in principal, comportamentul teritorial al oamenilor crescuti in culturile occidentale.

Distanta pe care o persoana o mentine in relatiile sale cu altii este influentata si de statutul ei social. Aceasta problema va fi discutata intr-un alt capitol.

Distante zonale

Locuitorii albi, de clasa mijlocie, din suburbiile Australiei, Noii Zeelande, Angliei, Americii de Nord si Canadei sunt inconjurati, in general, de o 'bula de aer' de aceeasi intindere. Aceasta poate fi impartita in patru distante zonale distincte.

1. Zona intima - intre 15 si 46 cm.

Dintre toate distantele zonale aceasta este, de departe, cea mai importanta; omul isi apara aceasta zona ca o proprietate a sa. Doar celor apropiati emotional le este permis sa patrunda in ea. Din aceasta categorie fac parte indragostitii, parintii, sotul sau sotia, copiii, prietenii si rudele apropiate. Exista si o sub-zona care se intinde pana la 15 cm de trup, in care se poate intra doar in cursul contactului fizic. Aceasta este zona intima restransa.

Figura 9. Distante zonale

Zona personala - intre 46 cm si 1, 22 m.
Aceasta este distanta pe care o pastram fata de altii la

intalniri oficiale, ceremonii sociale si intalniri prietenesti.

Zona sociala - intre 1, 22 m si 3, 60 m.
Aceasta distanta o pastram fata de necunoscuti, fata de

eventuali instalatori sau tamplari care ne repara ceva in casa, fata de factorul postai, vanzatorii din magazinele din apropiere, fata de noul nostru angajat si fata de toti cei pe care nu-i cunoastem prea bine.

4. Zona publica - peste 3, 60 m.

Aceasta este distanta corespunzatoare de fiecare data cand ne adresam unui grup mare de oameni (Figura 9).

Aplicarea practica a distantelor zonale

O alta persoana poate patrunde in zona noastra intima in urmatoarele doua situatii: fie intrusul este o ruda sau un prieten apropiat, sau cineva care doreste sa ne faca avansuri sexuale; fie o persoana cu intentii ostile, dorind chiar sa ne atace, in timp ce noi toleram patrunderea strainilor in zonele noastre personale si sociale, intrarea lor in zona noastra intima determina schimbari fiziologice in insusi trupul nostru. Inima incepe sa bata mai repede, adrenalina se revarsa in curentul sanguin, se pompeaza sange in creier si in muschi, organismul pregatindu-se astfel pentru o posibila situatie de lupta sau fuga.

Aceasta insemna ca, daca atingem prietenos cu mana pe cineva pe care abia l-am cunoscut sau il cuprindem pe dupa umeri, putem trezi in el o senzatie negativa, chiar daca respectivul zambeste si aparent se bucura, nevrand sa ne jigneasca. Daca dorim ca oamenii sa se simta bine in compania noastra, sa aplicam de fiecare data regula de aur: 'Pastreaza distanta cuvenita!'. Cu cat intram in relatii mai intime cu altii, cu atat mai mult ni se permite sa patrundem in interiorul zonelor lor. Un nou angajat, de exemplu, va simti, poate, la inceput o raceala din partea celorlalti, desi acestia nu fac altceva decat sa-l mentina la distanta zonei sociale, pana il vor cunoaste mai bine. Dupa ce el va fi mai bine cunoscut, distanta teritoriala fata de el va scadea, pana cand, in cele din urma, i se va permite accesul in zonele lor personale si, in unele cazuri, in zonele lor intime.

Cand doi oameni se saruta, relatia lor este tradata de distanta la care se gasesc soldurile lor. indragostitii isi preseaza cu putere trunchiurile unul de altul, amandoi aflandu-se in zona intima a celuilalt. Aceasta situatie difera de sarutul unui necunoscut dat in noaptea de revelion sau al sotiei celui mai bun prieten al nostru, care, amandoi, isi tin bazinul la cel putin 15 cm de al nostru.

Face exceptie de la regula distanta/intimitate cazul in care distanta spatiala este reclamata de pozitia sociala a individului. Un director de intreprindere, de exemplu, poate fi partener de pescuit, la sfarsit de saptamana, al unui subordonat al sau si, cu acest prilej, fiecare din ei poate intra in zona personala sau intima a celuilalt, in schimb, la birou, directorul il tine pe partenerul sau de pescuit la distanta sociala ceruta pentru a mentine regulile nescrise ale stratificarii sociale.

Aglomeratia la concerte, la cinematograf, in lift, in tren sau autobuz atrage dupa sine, in mod inevitabil, intruziunea in zona intima a altora. Este interesant de observat reactiile oamenilor la aceasta invazie. Exista o lista intreaga de reguli nescrise pe care oamenii din culturile occidentale le aplica atunci cand infrunta o situatie de aglomeratie, ca de pilda un lift prea incarcat sau inghesuiala in transportul public. Aceste reguli prevad:

Nu ai voie sa vorbesti cu nimeni, nici cu cei pe care ti cunosti;

Trebuie sa eviti ca privirea ta sa se intalneasca cu
privirile altora;

Sa pastrezi o 'expresie de jucator de poker' - fara afisarea vreunei emotii;

Daca ai o carte sau un ziar, sa creezi impresia ca esti afundat adanc in citirea lor;

Cu cat aglomeratia este mai mare, cu atat iti poti permite mai putine miscari ale trupului;

in lift sa urmaresti numerele care indica etajele.
Auzim adesea cuvinte ca 'nenorociti', 'nefericiti',

'disperati' pentru descrierea celor care, in orele de varf, utilizeaza transportul in comun spre locurile lor de munca. Aceste etichete se folosesc datorita privirilor goale, inexpresive ale calatorilor, dar sunt de fapt rezultatul unor judecati gresite din partea observatorilor. De fapt, calatorii respecta regulile care se cer aplicate atunci cand, in locuri publice aglomerate, devine inevitabila invadarea zonelor lor intime.

Cel care se indoieste, sa ia nota despre felul in care se comporta el insusi cand intra singur intr-un cinematograf aglomerat, indata ce ajunge la locul lui, in mijlocul unei mari de fete necunoscute, va incepe sa se conformeze, asemenea unui robot programat, regulilor nescrise ale comportamentului in locuri publice aglomerate. Cel care intra in competitie cu vecinul sau necunoscut pentru drepturi teritoriale - pentru posesia bratului de scaun, de pilda, - realizeaza repede de ce persoanele care merg singure la un cinematograf aglomerat isi ocupa adesea locul dupa stingerea luminii si inceperea reprezentatiei. Indiferent daca suntem in lift, la cinematograf sau intr-un autobuz aglomerat, oamenii din jurul nostru devin impersonali, ca si cand n-ar exista, si de aceea, daca cineva, din intamplare, incalca teritoriul nostru intim, nu reactionam ca si cand am fi atacati.

O multime furioasa sau un grup de protestatari care lupta pentru o cauza comuna reactioneaza altfel decat individul atunci cand i se incalca teritoriul. De fapt, se intampla ceva cu totul diferit. O data cu cresterea densitatii aglomeratiei, fiecare individ va avea un spatiu personal mai mic si atunci apare, la fiecare, o stare de ostilitate, iar o data cu cresterea multimii, aceasta devine tot mai furioasa si amenintatoare, putandu-se declansa o incaierare, in acest moment intervine politia, care va incerca sa disperseze multimea, astfel incat fiecare om sa-si recapete teritoriul personal si sa se calmeze.

Abia in ultimii ani guvernele si planificatorii oraselor au inceput sa dea oarecare crezare faptului ca proiectele de construire a locuintelor in conditii de inalta densitate a populatiei ii priveaza pe indivizi de teritoriile lor personale. Despre urmarile vietuirii in conditii de densitate excesiva si supraaglomeratie citim intr-un studiu recent publicat, cu privire la populatia de caprioare din James Island, o insula la aproape doi kilometri de coasta Maryland, din Golful Chesapeake, Statele Unite. Aceste caprioare mureau pe capete, in ciuda faptului ca aveau hrana din abundenta, animale de prada nu aparusera si nici nu era vorba de vreo infectie, in anii urmatori, studii similare cu sobolani si iepuri au dezvaluit aceeasi tendinta. Cercetari ulterioare au aratat ca moartea caprioarelor s-a datorat hiperactivitatii glandelor suprarenale, aparuta in urma stresului cauzat de pierderea de catre fiecare caprioara a teritoriului propriu, o data cu cresterea intregii populatii. Glandele suprarenale au un mare rol in reglarea cresterii, a reproductiei si in capacitatea de aparare a trupului. Astfel, vinovata era suprapopularea care a condus la stres si nu alti factori, ca inanitia, infectia sau agresiunea altora.

Avand in vedere toate acestea, este usor de inteles de ce tocmai in locurile cu cea mai mare densitate a populatiei inregistram cel mai mare numar de crime si acte violente.

Anchetatorii de politie utilizeaza tehnica invaziei teritoriale pentru a zdrobi rezistenta criminalilor interogati. Suspectul este asezat pe un scaun fix, fara rezematoare, intr-un loc spatios al camerei si, in timp ce i se pun intrebari, anchetatorii patrund in zona lui intima si restrans-intima, mentinandu-se acolo pana ce el raspunde. De regula, e nevoie de o perioada scurta de timp pentru ca aceasta hartuiala teritoriala sa infranga rezistenta criminalului.

Conducatorii de intreprinderi pot utiliza acelasi mod de abordare pentru a obtine informatii de la subalternii lor mai retinuti, insa folosirea acestei metode de un om de afaceri in convorbirile cu clientii ar fi o prostie.

Ritualul alegerii locului

Atunci cand cineva pretinde un spatiu sau un loc printre persoane straine, cum ar fi un loc la cinema, la masa unei consfatuiri sau un cuier pentru prosop pe terenul de sport, el va proceda intr-o maniera foarte previzibila: de obicei, ocheste spatiul cel mai larg disponibil dintre doua scaune sau cuiere ocupate. La cinematograf, el va alege un scaun care se gaseste la mijlocul distantei dintre capatul randului si cel mai apropiat spectator. Pe terenul de sport, cuierul preferat va fi cel care se gaseste in locul cel mai spatios: la mijloc, intre alte doua prosoape sau intre capatul cuierelor si cel mai apropiat prosop. Scopul acestui ritual este sa nu fie jignite alte persoane, nici prin apropiere prea mare, nici prin indepartare prea mare de ele.

Daca la cinematograf alegem un scaun care nu este la jumatatea drumului dintre capatul randului si persoana cea mai apropiata, aceasta se poate simti ofensata pentru ca ne-am asezat prea departe de ea sau intimidata in caz ca ne-am asezat prea aproape; deci, scopul principal al acestui ritual de alegere a locului este mentinerea armoniei. Singura exceptie de la aceasta regula este alegerea cabinei la WC-urile publice. Conform cercetarilor, in 90 la suta din cazuri este aleasa ultima cabina, iar daca aceasta este ocupata, se aplica principiul 'de mijloc'.

Factori culturali care influenteaza distantele zonale

Un cuplu tanar, recent emigrat din Danemarca in Sydney, a fost invitat sa se inscrie in clubul local al Asociatiei Jaycees. La cateva saptamani de la primirea lor, mai multe femei, membre ale clubului, s-au plans ca danezul le-a facut avansuri, ca nu se simt confortabil in prezenta lui, iar barbatii au avut senzatia ca femeia daneza le-ar fi sugerat non-verbal ca ar fi dispusa la relatii sexuale cu ei.

Figura 10. Distanta de conversatie acceptabila pentru majoritatea celor din orase mari

Acest caz ilustreaza faptul ca, la multi europeni, distanta intima este doar de 20-30 cm si, in unele culturi, chiar mai mica. Cuplul danez s-a simtit pe de-a-ntregul calm si relaxat la o distanta de 25 cm de australieni, fara sa-si dea seama ca au patruns inauntrul zonei intime de

46 cm. De asemenea, danezii au folosit mai frecvent privirea insistenta decat o fac australienii, ceea ce a dat nastere la un plus de judecati gresite fata de comportamentul lor.

Figura 11. Reactia negativa a femeii pe teritoriul careia patrunde un barbat. Ea se lasa putin inapoi, se straduieste sa-si mentina distanta confortabila. Barbatul este probabil dintr-o tara unde zona personala este mai mica si face un pas inainte pentru a sta la o distanta care pentru el este confortabila. Femeia poate interpreta aceasta ca o apropiere sexuala.

Patrunderea in teritoriul intim al cuiva de sex opus este metoda prin care se arata interes fata de persoana respectiva si, de obicei, se fac - ceea ce numim - 'avansuri'. Daca inaintarea spre zona intima este respinsa, se face pasul inapoi pentru a mentine distanta zonala; daca ea este acceptata, persoana in cauza ramane pe loc si ii permite intrusului sa ramana inauntrul zonei ei intime. Ceea ce pentru cuplul danez era un comportament obisnuit, pentru australieni parea un avans sexual. Australienii, la randul lor, erau considerati de catre danezi ca niste oameni reci si neprietenosi, deoarece tot timpul se retrageau pentru a-si pastra distanta considerata de ei confortabila.

La o consfatuire tinuta recent in S. U. A. am observat ca, atunci cand se intalneau si conversau, participantii americani stateau unul fata de celalalt la distanta obisnuita de 64-122 cm, in tot timpul discutiei mentinand aceeasi pozitie. Cand insa un participant japonez discuta cu un american, ei incepeau fara sa vrea sa inconjoare incet sala, americanul retragandu-se mereu din fata japonezului, iar acesta incercand sa se apropie de american. Amandoi se straduiau, de fapt, sa ajunga, unul fata de celalalt, la o distanta confortabila, potrivit tipului cultural al fiecaruia. Japonezul, cu zona sa intima mai mica de 25 cm, pasea tot timpul inainte, pentru a-si corecta nevoia sa spatiala, dar prin aceasta patrundea in spatiul intim al americanului, obligandu-l pe acesta sa faca un pas inapoi, pentru a ajusta propriul sau spatiu. Imaginile video facute cu acest prilej si prezentate cu o viteza marita creeaza impresia ca cei doi danseaza in jurul salii sub conducerea japonezului. Este evident, deci, ca atunci cand asiatici si europeni sau americani poarta tratative de afaceri se privesc unii pe altii cu oarecare suspiciune: europenii si americanii considera ca asiaticii 'dau din coate' si sunt prea familiari, iar asiaticii se refera la europeni si americani ca la niste oameni 'neatragatori', 'trufasi' si 'glaciali'. Lipsa cunoasterii variatiilor de distanta a zonelor intime din diferitele culturi poate conduce usor la idei gresite si la aprecieri reciproce inexacte.

Distante zonale la tara si la orase

Cum am amintit deja, marimea spatiului personal olicitat de un individ depinde, in primul rand, de densitatea populatiei acelor locuri unde el a crescut. Cei crescuti pe meleaguri rurale rar populate pretind un spatiu personal mai mare decat cei crescuti in orase dens populate.

Daca privim la ce distanta intinde bratul cel care da mana cu cineva, aflam imediat daca provine dintr-un mare oras sau dintr-un colt indepartat de tara. Locuitorii

oraselor mari au o 'bula de aer' proprie de 46 cm; aceasta este si distanta dintre incheietura mainii si bustul lor atunci cand isi intind mainile (Figura 12).

in felul acesta mana sa se intalneste cu mana celuilalt pe un teritoriu neutru. Oamenii crescuti in orasele de provincie, cu o densitate a populatiei mult mai mica, pot avea o 'bula de aer' teritoriala de 100 cm sau chiar mai mare si, in medie, aceasta este distanta masurata intre incheietura mainii si trupul lor atunci cand isi dau mana (Figura 13).

Oamenii de la tara au tendinta sa stea cu picioarele bine infipte si cu trupul cat mai inclinat inainte pentru a putea intalni mana celuilalt, in timp ce locuitorii unui mare oras fac un pas inainte pentru a-l saluta pe celalalt. Cei crescuti in tinuturi mai indepartate sau rar populate au nevoie de un spatiu personal si mai mare, care poate ajunge pana la 6 metri. Ei prefera sa nu-si dea mana, ci sa se salute cu mana ridicata, stand la oarecare distanta unul de celalalt (Figura 14).

Agentii comerciali din marile orase vor considera util acest gen de informatii atunci cand intra in legatura cu

fermieri din zone rurale rar populate, pentru a le vinde

echipament agricol. Tinand cont ca fermierii pot avea o 'bula de aer' intre 100 si 200 cm si chiar mai mult, intinderea mainii poate fi considerata ca un deranj teritorial, provocand o reactie negativa din partea fermierului sau o pozitie de aparare. Dupa parerea aproape unanima a agentilor comerciali care au obtinut rezultate bune, cele mai favorabile conditii de vanzare apar atunci cand locuitorului unui orasel de provincie i se da mana cu bratul intins, iar fermierul dintr-un tinut mai izolat este salutat de Ia distanta cu mana.

TERITORIU SI PROPRIETATE

Proprietatea personala a unui individ sau locul utilizat in mod regulat de el constituie teritoriu privat si individul este gata sa intre in lupta pentru apararea lui, ca si in cazul spatiului aerian personal. Locuinta personala, biroul si autoturismul reprezinta teritorii, fiecare avand granite clar marcate prin pereti, porti, garduri si usi. Fiecare teritoriu poate avea mai multe subteritorii. De exemplu, intr-o locuinta, teritoriul privat al femeii il pot constitui bucataria si spalatoria si ea va protesta daca va fi deranjata in timp ce le foloseste; locul favorit al omului de afaceri este masa de tratative; cei care iau masa la cantina au locul lor preferat, iar tatal are scaunul sau preferat in casa. Aceste suprafete sunt de obicei marcate, fiecare, prin obiecte personale lasate acolo sau in apropiere, sau prin folosirea lor frecventa. Cel care ia masa la cantina poate merge pana acolo incat sa-si graveze initialele pe masa la care este locul 'sau', iar omul de afaceri va marca teritoriul sau la masa de tratative cu asemenea obiecte ca scrumiera, pixuri, carti si imbracaminte asezate la limita celor 46 cm ai zonei sale intime. Dr. Desmond Morris noteaza ca studiile intreprinse in legatura cu modul de folosire a bibliotecilor arata ca daca o carte sau un obiect personal este lasat de cineva pe masa de citit, aceasta inseamna retinerea locului, in medie, timp de 77 de minute; o haina lasata pe scaun inseamna o rezervare de doua ore. Un membru de familie isi marcheaza scaunul preferat de acasa lasand pe el sau langa el un obiect personal, o pipa, o revista, indicand prin aceasta ca isi revendica locul si posesia acestuia.

Daca stapanul casei invita un agent comercial sa stea jos si acesta, inocent, se aseaza chiar pe scaunul 'lui', viitorul cumparator poate deveni nervos si, datorita acestei patrunderi in teritoriul sau, sa se puna in defensiva. Printr-o simpla intrebare ca aceasta: 'Care este scaunul dumneavoastra?', pot fi evitate rezultatele negative produse de asemenea erori teritoriale.

Autovehicule

Psihologii au observat ca cei care conduc autovehicule reactioneaza cand este vorba de teritoriile lor intr-o maniera adesea total diferita de comportamentul lor social normal. Se pare ca autovehiculul mareste uneori exagerat spatiul personal al individului, in unele cazuri, teritoriul este marit de zece ori fata de dimensiunea lui normala, incat conducatorul auto considera ca are dreptul la un spatiu de 9-10 metri in fata si in spatele autovehiculului sau. Cand un alt conducator ii tasneste in fata, chiar daca nu produce o situatie periculoasa, conducatorul nostru trece printr-o schimbare fiziologica, devine furios si eventual il si ataca pe celalalt. Sa comparam aceasta cu situatia care se produce atunci cand acelasi om se pregateste sa intre intr-un lift, dar o alta persoana o ia inainte, patrunzand in teritoriul sau personal, in aceasta situatie, reactia sa de obicei include scuzele de rigoare si il lasa pe celalalt sa intre primul; este cu totul altceva fata de ceea ce se intampla atunci cand un alt conducator auto ii trece brusc in fata pe sosea.