Sistemele de reprezentare utilizate de programarea neurolingvistica

Sistemele de reprezentare utilizate de programarea neurolingvistica

Specialistii afirma ca PNL este "o apropiere puternica a experientei umane de comunicare si, totodata, de schimbare". Aceasta permite, celui care o stapaneste, sa descopere, intr-o maniera specifica, indemanarea sa relationala si, de asemenea, sa stie sa initieze procese generatoare de schimbari profunde si durabile.

Obiectivele urmarite de PNL vizeaza prioritar:

a arata felul in care atat activitatea interna (procesele mentale), cat si activitatea externa, care decurge din aceasta (comportamentele), sunt imbinate, ca doua "fete" ale aceleiasi "medalii";

a oferi indicatori externi, comportamentali si lingvistici, care sa permita intelegerea, cat mai corecta, a modalitatii in care oamenii gandesc

a descoperi si invata, pornind de la cunoasterea acestor procese si comportamente, mijloacele care sa permita:

adaptarea la stilul de comunicare al interlocutorului;

obtinerea acelor informatii (verbale si non-verbale) necesare declansarii anumitor actiuni;

evaluarea indivizilor.

Sistemele VAKOG[2], cu ajutorul carora PNL descopera canalul de comunicare predominant al interlocutorului sunt:

sistemul de perceptie - cand atentia interlocutorului este indreptata prioritar spre activitatea ce il inconjoara, spre perceptiile sale exterioare;

sistemul de reprezentare - cand atentia este indreptata spre "interiorul" persoanei (sentimente, ganduri etc.). Acesta este sistemul prin care individul da un anumit sens situatiei prin care trece;

sistemul conducator - cel pe care individul il foloseste pentru a ajunge la sistemul de reprezentare.

Analiza cuvintelor si expresiilor utilizate de interlocutor (capabila sa reflecte continutul gandurilor sale), precum si cea a miscarilor ochilor acestuia (care denota, semnificativ, felul in care acesta gandeste) constituie primele demersuri pentru identificarea canalului de comunicare predominant utilizat de interlocutor.

Schema cailor de acces la canalul de comunicare al interlocutorului, in functie de miscarile ochilor acestuia, releva:

imagini vizuale fabricate (V^f) (V^e) imagini vizuale rememorate

sunete si cuvinte fabricate (A^f)     (A^e) sunete si cuvinte evocate

senzatii kinestezice ( K )    (A) sunete si cuvinte auditive

( incluzand "O" si "G" )

Prima presupozitie pe care se bazeaza PNL afirma, dupa cum am relevat, ca "harta" este diferita de "teritoriul" pe care il reprezinta. Altfel spus, nu numai ca teoria este diferita de practica, dar, in virtutea acestui fapt, nu actionam in functie de ceea ce este in realitate ci, de regula, in functie de modul in care fiecare dintre noi percepem realitatea in anumite momente ale vietii si/sau evolutiei noastre.

Iata de ce este perfect explicabila modalitatea noastra diferita de a actiona in situatii circumstantiale identice. Sau, intr-un alt caz, iata de ce este facil explicabila modalitatea complet diferita in care pot (re)actiona doua sau mai multe persoane la un acelasi context conjunctural, in functie de asteptarile si/sau perceptiile senzoriale ale fiecareia dintre acestea. Spre exemplu, la intrebarea "De unde stii ca era ora 9,00 cand te-a sunat prietenul tau ?", pot fi date o multitudine de raspunsuri, de genul: "Ma suna, intotdeauna, la ora 9,00"; "M-am uitat la ceas si am vazut ca era exact ora 9,00"; etc.

Dupa cum, fapt bine cunoscut, fiecare persoana este diferita de celelalte, tot asa si fiecare perceptie a realitatii poate diferi, pentru fiecare dintre noi, in functie de lucruri invatate si/sau dobandite si exersate.

Aceasta inseamna ca, finalmente, ne orientam catre "construirea" de amintiri si, de asemenea, catre structurarea experientelor traite de fiecare dintre noi . Si, drept consecinta, suntem sau devenim din ce in ce mai mult constienti de realitatea ca, progresiv, recurgem la selectarea atenta a tuturor informatiilor care ne parvin din mediul ambiental, "filtrandu-le" prin intermediul propriilor nostri "senzori", pe baza experientelor traite si/sau invatate, pentru a "valida", apoi, respectivele informatii, in functie de scopul si/sau obiectivele urmarite intr-un anumit context.

Astfel, toate actiunile noastre ne conduc spre efectuarea de optiuni chiar daca, aparent, ne-am decis "sa ne plimbam fara un scop precis"

Si, indiferent daca o recunoastem sau nu, in momentul in care comunicam, suntem foarte tentati sa adoptam, prioritar, propriile decizii in functie de modul de a fi al interlocutorului si mai putin in functie de reguli invatate si/sau (pre)stabilite de catre fiecare dintre noi

In contextul celor prezentate, mijlocul de baza apelat este perceptia. Astfel, nu ne este greu sa constatam ca ne aflam si traim intr-o lume in care suntem asaltati, in fiecare zi, progresiv si "fara mila", de informatii (mesaje) din ce in ce mai numeroase, mai diversificate si mai complexe. Si, ca o consecinta directa, (re)actionam la acestea pe baza unor reprezentari pe care ni le "construim", cu meticulozitate, in functie de modalitatile in care percepem realitatea. Iar "modelele" de actiune "construite" ne vor ajuta sa fim mai facil adaptabili unor situatii contextual date si, in mod deosebit, ne vor permite continua perfectionare a stilului si/sau a tehnicilor si modalitatilor de comunicare interpersonala.

Iata de ce se poate concluziona ca reactiile noastre la stimulii proveniti din mediul ambiental sunt generate si dimensionate in functie de sistemul predominant de perceptii si de reprezentari senzoriale pe care il detinem, fiecare dintre noi.

"Mesajele" care urmeaza a fi observate si analizate prin intermediul PNL sunt, drept consecinta, pozitia corporala, mimica si gesturile, "expresia fetei", privirea, calitatea vocii si cuvintele utilizate de fiecare persoana in complexul proces al comunicarii interpersonale. Spre exemplu, mimica faciala a interlocutorului (inclusiv 'etajele' sale - fig.nr.24), precum si temperamentul acestuia pot fi relevate (si) prin analizarea datelor generale inscrise in tabelul "autotest" din fig.nr. 25.

Fig. nr. 24: Interpretarea morfopsihologica a celor trei 'etaje' ale mimicii faciale

Fig. nr. 25: Reactiile noastre comportamentale, in functie de tipologia morfo-psihologica a interlocutorului

Dar, inainte de a prezenta, succint, cele cinci canale senzoriale prioritar apelate in PNL, dorim sa facem o remarca speciala: chiar daca dispunem de un sistem senzorial dominant, este recomandabil sa fim adaptabili si sa ne servim si de altele, in functie de contextul dat.

Astfel, daca, sa presupunem, avem ca predominant canalul vizual de comunicare, nimeni si nimic nu ne impiedica sa "functionam", preponderent, ca "auditivi" sau "kinestezici", in functie de context.

In mod evident, intrebarea care se impune, logic, este: cum recunoastem si/sau cum identificam canalul senzorial privilegiat de comunicare apelat de interlocutor ? Raspunsul consta in relevarea "predicatelor" (a verbelor si/sau a expresiilor) preferential apelate si utilizate de fiecare persoana, in functie de propriul canal senzorial privilegiat de comunicare (fig..nr.26).

Fig. nr. 26: 'Predicate' utilizate in PNL