Consumul de produse agroalimentare

Consumul de produse agroalimentare

Consumul de produse agroalimentare al populatiei reprezinta modalitatea concreta de satisfacere a nevoilor de consum, insa nu a tuturor, intre nevoi si consum existand permanent un decalaj.

Consumul de produse agroalimentare poate avea drept sursa de aprovizionare piata, gospodaria personala (autoconsum sau consum direct de produse) sau alte surse.

Autoconsumul se poate definii ca fiind un mod de consum in care rezultatele activitatii de productie sunt utilizate chiar de producatorul respectiv pentru consumul propriu. [21] In acest caz producatorul este si consumator iar produsele consumate nu fac obiectul tranzactiilor de piata. Fenomenul autoconsumului diminueaza cererea ce se manifesta pe piata pentru produsele si serviciile la care apare.

Ponderea autoconsumului de produse agroalimentare in totalul autoconsumului este prezentata in tabelul 2.1

Tabelul 2.1

Ponderea autoconsumului de produse agroalimentare

in total autoconsum

(medie lunara pe o gospodarie) lei

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 2001

Pentru produsele agroalimentare comparativ cu alte produse sau servicii, fenomenul autoconsumului este mult mai extins iar in cazul anumitor categorii de populatie detine o pondere foarte mare in acoperirea nevoilor de consum.

In Romania marimea autoconsumului de produse alimentare este semnificativa datorita ponderii ridicate a populatiei rurale cat si a efectelor Legii nr. 18/1991, prin care o buna parte a populatiei urbane a primit in proprietate teren agricol.

Formarea, ritmul si directiile de evolutie ale consumului de produse agroalimentare depind de totalitatea factorilor care influenteaza nevoile de consum, cat si de posibilitatile materiale de satisfacere a acestora. Consumul poate fi analizat atat ca marime globala cat si individuala sau medie.

Tabelul 2.2

Ponderea autoconsumului in total consum de

produse agroalimentare

(medie lunara pe o gospodarie) lei

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 2001

Cel mai important factor care constituie punctul de plecare in actul consumului este reprezentat de nivelul nevoilor fiziologice ale oamenilor. O influenta deosebita o au si conditiile de munca si de viata ale populatiei.

Consumul de produse agroalimentare difera de la un individ la altul, atat ca volum cat si ca structura.

Nivelul veniturilor, forma de incasare a lor, respectiv puterea de cumparare, constituie un factor determinant al formarii consumului. Un loc important il ocupa si volumul, structura si calitatea produselor agroalimentare stiindu-se faptul ca nu se poate consuma decat ceea ce s-a produs in prealabil. Ca forma de satisfacere a nevoilor de consum, consumul este in acelasi timp punctul de plecare in reproducerea nevoii, in crearea altora noi.

Din analiza consumului in timp, rezulta ca in conditii normale, nevoile de consum evolueaza, se inmultesc si se diversifica, puterea de cumparare creste si in acelasi timp posibilitatile de satisfacere a nevoilor de consum se maresc, ducand la ridicarea continua a nivelului de trai al populatiei.

Scaderea considerabila a productiei din industria alimentara, coroborata cu reducerea vertiginoasa a veniturilor populatiei, a condus, chiar si in conditiile unor cresteri ale importurilor de produse alimentare la modificari semnificative in nivelul consumului pe locuitor la principalele produse alimentare.

Consumul mediu anual pe locuitor la principalele produse alimentare este prezentat in tabelul 2.3.

Tabelul 2.3.

Consumul mediu anual pe locuitor, la principalele produse alimentare

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 2001

Din datele prezentate in tabelul 2.3. se poate observa ca in anul 2000 comparativ cu anul 1990, consumul mediu anual pe locuitor a scazut in special la carne si produse din carne (de la 61,0 kg/locuitor in anul 1990 la 46,3 kg/locuitor in anul 2000), la fructe (de la 59,5 kg/locuitor la 44,5 kg/locuitor), la zahar ( de la 27,3 kg/locuitor la 23 kg/ locuitor) la oua (de la 246 buc la 208 buc).

A crescut in schimb sau se mentine aproximativ la acelasi nivel din anul 1990 consumurile de lapte si produse lactate, consumurile de produse din cereale, cartofi, legume.

In ceea ce priveste numarul de calorii realizate in medie zilnic pe un locuitor, in ultimii ani Romania se situeaza cu cele circa 3000 calorii sub nivelul realizat in tarile dezvoltate (3300 si 3800 calorii), iar ca structura se remarca scaderea in tara noastra a caloriilor de origine animala.

Evolutia consumului alimentar mediu zilnic, pe locuitor, exprimat in calorii si factorii nutritivi este redat in figura 2.4.

Figura 2.4. Evolutia consumului alimentar mediu zilnic pe locuitor

Structura consumului se caracterizeaza prin ponderea ridicata a caloriilor de origine vegetala care reprezinta aproximativ 80% din total calorii.

Aportul caloric mediu zilnic, pe locuitor a scazut de la 3053 calorii in anul 1990 la 3020 calorii in anul 2000 (aportul caloric mediu zilnic/locuitor in anul 1992, a fost de 2271 calorii, in anul 1993, 2972 calorii, in anul 1994 aportul caloric a fost de 2886 calorii).

Cantitatea proteinelor de origine animala consumata s-a redus de la 95,9 g/zi/persoana in anul 1995 la 94,7 g/zi/persoana in anul 2000, iar consumurile de glucide au crescut de la 441,4 g/zi/persoana in anul 1995 la 449,7 g/zi/persoana in anul 2000.

Deprecierea consumului alimentar al populatiei prezinta consecinta unui complex de procese si fenomene socio-economice:

reforma economica a evoluat lent, iar o serie de masuri importante pentru crearea mediului economic de piata au fost luate cu intarziere;

produsul intern brut a scazut foarte mult, atingand in anul 1999 aproximativ 75% din valoarea inregistrata in anul 1989;

inflatia a inregistrat valori ridicate care au erodat continuu puterea de cumparare a populatiei si-a devalorizat economiile banesti;

pe total economie, populatia ocupata a scazut cu 20% in anul 1999, comparativ cu anul 1989 (populatia ocuptaa in industrie a scazut cu aproape 40% iar cea ocupata in agricultura a crescut cu circa 8%);

reducerea veniturilor totale in termeni reali (in anul 1998 au scazut comparativ cu anul 1996 cu circa 16%), a determinat deteriorarea situatiei economice a gospodariilor si implicit a condus si la deteriorarea modelului de consum alimentar;

"dinamica contradictorie" a celor doua elemente ale venitului total: veniturile banesti s-au diminuat, in timp ce veniturile in natura au crescut substantial;

cresterea nivelului general al preturilor (acestea au crescut cu 532 de ori in 1998, comparativ cu 1990) si in special al preturilor produselor alimentare, ceea ce a condus la reducerea consumului si a cererii de alimente;

cresterea cheltuielilor cu alimentele pana la aproximativ 60% din totalul cheltuielilor de consum reprezinta un semn caracteristic starii de saracie.

Cosul de consum reprezinta o notiune care desemneaza structura si componentele consumului unei familii de marime medie pe o perioada de timp determinata, de obicei o luna de zile. In structura cosului de consum se regasesc atat produse alimentare cat si nealimentare precum si servicii. Exprimarea nivelurilor de consum cuprinse in cadrul cosului, poate avea in vedere un nivel minimal sau un nivel normal si poate fi realizata in unitati fizice sau unitati valorice. Cosul de consum in expresie valorica reprezinta suma cheltuielilor necesare unei familii de marime medie pentru achizitionarea bunurilor de consum curent si a serviciilor pe o perioada de timp determinata. Acesta poate constitui un reper statistic important in calcularea indicelui costului vietii sau a indicelui de evolutie al preturilor si tarifelor la produsele si serviciile destinate consumului populatiei.

Prin Ordonanta de urgenta nr.217/24.11.2000 Guvernul Romaniei a aprobat structura si componentele cosului minim de consum lunar. Cantitatile si valorile aferente fiecarei componente a cosului au fost calculate pentru o familie de marime medie care potrivit cercetarilor realizate de Institutul National de Statistica si Studii Economice este formata din 2,804 persoane. Cosul minim de consum lunar aferent unei familii de marime medie cuprinde ansamblul produselor alimentare, nealimentare si serviciile necesare pentru asigurarea unui nivel minim de trai. Potrivit reglementarilor in vigoare, acesta constituie elementul esential de fundamentare a salariului de baza minim pe economie, a politicii salariale si a altor politici in domeniul social. Structura si componentele aprobate cuprind: produse alimentare; produse nealimentare si servicii.

Tinand cont de nivelul preturilor si tarifelor din luna octombrie 2000, pentru a-si asigura un minim nivel de trai, o familie de dimensiuni medii avea nevoie lunar de 3 136 594 lei din aceasta suma 1 609 721 lei era destinata cumpararilor de produse alimentare, 577 595 lei pentru cumparari de produse nealimentare si 949 279 lei pentru servicii.

Nivelurile privind consumul alimentar prevazute in structura cosului minim de consum lunar difera si fata de aprecierile specialistilor. Institutul de Igiena si Sanatate Publica a elaborat o schema privind necesarul de produse alimentare, pentru conditiile specifice tarii noastre, care sa asigure un aport zilnic in medie de 2800 cal si 100 g proteine. (tabelul 2.4.)

Tabelul 2.4.

Date comparative intre necesarul de consum mediu anual pe

o persoana (conform I.I.S.P.) si consumul minim anual

conform (O.U.G. nr.217/2000)

Comparativ cu schema elaborata de I.I.S.P. sunt prevazute niveluri de consum mai mari pentru produsele din cereale si pentru grasimile alimentare, dar si niveluri mult mai reduse pentru lapte si produse din lapte, zahar si produse zaharoase, legume si conserve de legume, fructe si conserve de fructe.