Fundamentarea strategiei de piata

Fundamentarea strategiei de piata

O strategie de piata adecvata este aceea conform careia intreprinderea face o selectie corecta a segmentelor spre care isi concentreaza eforturile de marketing, carora li se adreseaza cu produsul potrivit, pe care il ofera in cel mai potrivit loc, la pretul potrivit si insotit de activitatile de comunicare corespunzatoare, urmarind sa-si realizeze astfel obiectivele stabilite pentru o anumita perioada.

Reusita strategiei de piata depinde de realismul ei si de masura in care alegerea si formularea sa au fost bine fundamentate. Ca termen de referinta servesc pe de o parte posibilitatile intreprinderii, iar pe de alta parte particularitatile pietei in care intreprinderea isi desfasoara activitatea. Strategia de piata urmareste punerea intreprinderii in legatura cu piata si fructificarea oportunitatilor acesteia. Pentru atingerea obiectivelor propuse intreprinderea trebuie sa urmareasca mai multe elemente si anume: sfera de produse si de piete spre care intreprinderea isi concentreaza eforturile, vectorul de crestere ce indica directia in care intreprinderea se dezvolta, si avantajul competitiv.

Pentru a putea patrunde pe o piata internationala intreprinderea are la dispozitie mai multe posibilitati in functie de gradul de implicare, de risc si de control precum si de profitul prognozat: strategiile asociate, se intalnesc atunci cand firma poseda un anumit avantaj competitiv, insa din cauza resurselor limitate nu poate sa uzeze de acestea recurgand la o serie de aranjamente asociate (contractul de licenta, subcontractarea, contractul de francising); investitiile directe, prin achizitii, fuziuni sau constituirea de filiale ori sucursale; exportul cu cele doua forme: export direct si export indirect.

In privinta alternativelor de dezvoltare, pe care firma le poate adopta pe o piata, in functie de capacitatile sale deosebim: dezvoltarea de tip extensiv, care presupune o crestere a numarului de consumatori; dezvoltarea de tip intensiv, care presupune o crestere a intensitatii consumului de produse ale firmei in randul actualilor consumatori; dezvoltarea prin integrare, in multe cazuri vanzarile si profiturile unei firme pot fi sporite printr-o integrare in amonte, in aval sau pe orizontala; dezvoltarea prin diversificare conglomerata, este recomandata in situatia in care se identifica posibilitati de afaceri in afara domeniului de activitate a intreprinderii.

De asemenea strategia pe care o intreprindere o adopta se poate diferentia si dupa comportamentul acesteia in conformitate cu dinamica mediului. Din acest punct de vedere exista trei alternative de comportament: comportamentul pasiv, presupune ca intreprinderea sa-si adapteze strategia la schimbarile intervenite in mediu fara a exercita un rol activ asupra acestuia; comportamentul anticipativ, intreprinderea intrevede schimbarile mediului si cauta prin solutii adecvate sa-si ajusteze strategia, inainte ca aceste modificari sa devina realitate; comportamentul activ, care comporta cunoasterea permanenta a modificarilor de perspectiva ale mediului, identificarea oportunitatilor si influentarea acestuia printr-un proces continuu de inovare.