GESTIUNEA ACTIVITATII CREATIV-INOVATIVE A FACTORILOR DE COMPETITIVITATE

GESTIUNEA ACTIVITATII CREATIV-INOVATIVE A FACTORILOR DE COMPETITIVITATE

1. Creativitate si inovare in cadrul intreprinderii

2. Diversificarea si innoirea produselor/serviciilor

3. Asimilarea de produse/servicii si tehnologii noi

4. Gestiunea investitiilor

5. Dezvoltarea intreprinderii. Concept si perspective

Activitatea de cercetare-dezvoltare prezinta o serie de particularitati care o deosebeste de alte activitati:

probabilitatea realizarii rezultatelor finale;

influenta factorului timp;

solutii depasite;

efectele obtinute sunt mai mici decat cele stabilite initial;

cheltuielile efectuate sunt mai mari decat cele stabilite initial;

cercetarile nu au un caracter repetitiv.

Activitatea de cercetare-dezvoltare prezinta, pentru o intreprindere, urmatoarele riscuri:

stiintific (solutia oferita nu corespunde exigentelor);

economic (cheltuieli prea mari, efecte economice prea mici);

tehnic (nesiguranta in exploatare sau nu exista o solutionare tehnica);

de productie (rezultate neverificate, nefinisari, avarii deosebite);

de brevetare (solutie buna, dar brevetata mai repede de alte firme).

1. Creativitate si inovare in cadrul intreprinderii

Creativitatea = producerea de idei noi, potential utile.

Formele de manifestare a creativitatii:

descoperirea;

inventia;

inovatia.

Descoperirea defineste procesul prin care se constata existenta unor legi, insusiri sau fenomene necunoscute pana atunci, ale lumii materiale, obiectiv existente.

Inventia presupune rezolvarea tehnica a unei probleme din orice ramura a economiei, culturii, ocrotirii sociale sau apararii tarii, care prezinta noutati si progres fata de stadiul cunoscut al tehnicii din tara si strainatate.

Inovatia este procesul de dezvoltare si implementare a ideilor noi intr-o intreprindere.

Inovatiile sunt:

de produs (inclusiv servicii);

de proces.

Inovarea presupune urmatoarele categorii de activitati:

dezvoltarea experimentala:

dezvoltare stiintifica;

dezvoltare tehnologica;

dezvoltare simpla;

studiul pietei;

activitati conexe.

Dezvoltarea experimentala

q     are ca scop utilizarea rezultatelor cercetarii aplicative;

q     se concretizeaza intr-un sistem de lucrari de natura tehnica si organizatorica, care au ca scop in final sa obtina noi tehnologii, noi produse, noi materiale etc. si sa le imbunatateasca pe cele existente.

Dezvoltarea stiintifica consta in activitatea de exploatare a progresului obtinut in stiinta.

Dezvoltarea tehnologica are ca scop crearea instrumentarului material si elaborarea procedeelor legate de utilizarea acestuia.

Dezvoltarea simpla se bazeaza pe cunostintele si calificarea angajatilor, fara sa presupuna o pregatire stiintifica si tehnica deosebita.

Activitatile conexe nu creeaza noutati, dar creeaza bunuri si servicii necesare celorlalte activitati de inovare.

Pentru desfasurarea acestor activitati trebuie sa existe:

sistem organizatoric adecvat;

baza tehnico-materiala;

forta de munca.

2. Diversificarea si innoirea produselor/serviciilor

Reprezinta un obiectiv strategic al firmei, strans corelat cu obiectivele economice si sociale si cu evolutia pietelor interne si externe

Ritmul rapid de innoire a produselor/serviciilor este impus de o serie de factori:

accelerarea ritmului inovarii tehnologice;

evolutia rapida a cerintelor, necesitatilor si exigentelor consumatorilor;

liberalizarea schimburilor internationale;

dezvoltarea retelei globale etc..

Innoirea produselor/serviciilor se poate realiza prin:

v     cercetare-dezvoltare proprie;

v     asimilarea dupa modele de referinta;

v     asimilarea de produse noi dupa licenta.

3. Asimilarea de produse/servicii si tehnologii noi

Se realizeaza conform unor criterii:

aptitudini de comercializare

relatia cu actualele canale de distributie;

raportul calitate/pret;

numarul de tipodimensiuni;

posibilitatea promovarii si prezentarii comerciale;

efectele asupra vanzarii actualelor produse etc;

durabilitate

rezistenta la fluctuatiile cererii;

rezistenta la fluctuatiile sezoniere;

exclusivitatea modelului.

Posibilitati de fabricatiei

echipamentul necesar;

cunostintele tehnice si forta de munca;

disponibilitatile de materii prime etc.;

potentialul de dezvoltare

pozitia produsului pe piata;

situatia fata de produsele concurente;

cresterea sau descresterea numarului de consumatori finali etc..

Se realizeaza daca:

produsul sau procesul tehnologic (tehnologia) este util din punct de vedere comercial;

materialele necesare pot fi disponibile din punct de vedere cantitativ, calitativ si ca pret;

necesitatile tehnologice sunt realizabile;

marimea potentiala a pietei, pretul de vanzare si canalul de distributie nu sunt opuse;

posibilitatile de desfacere sunt corelate cu resursele si obiectivele firmei;

nu exista o situatie competitiva pe piata;

nu exista reglementari sau patente defavorabile.

4. Gestiunea investitiilor

Notiunea de investitie

investissement - franceza, investment - engleza; inversion - spaniola; investion - germana este sinonima, din punct de vedere lingvistic cu;

alocare;

plasare;

dotare.

eforturi facute acum in speranta unor recompense viitoare;

o cheltuiala incerta pentru un viitor incert;

schimbarea unei satisfactii immediate si sigure, la care se renunta, in schimbul unei sperante viitoare ce s-ar obtine si al carei suport sunt tocmai bunurile investite (d.p.d.v. economic);

toate bunurile mobile si imobile,corporale sau necorporale, achizitionate sau create in intreprindere destinate a ramane constant sub aceiasi forma (d.p.d.v. contabil).

Investitiile:

reprezinta un liant intre generatii prin crearea de noi locuri de munca;

constituie suportul material al promovarii progresului tehnico-stiintific in diverse sectoare de activitate;

reprezinta mijloace de valorificare a solutiilor tehnice si tehnologice noi oferite de cercetarea stiintifica;

rezolva probleme ale lumii contemporane referitoare la protectia mediului ambiant, refacerea echilibrului ecologic;

genereaza noi activitati;

au efecte induse de ordin socio-cultural;

in plan social, joaca rolul de regulator/compensator in ocuparea fortei de munca in imbunatatirea calitatii vietii;

au o finalitate precisa: obtinerea de bunuri/servicii indispensabile unei economii sanatoase etc..

Investitiile pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

Dupa destinatia lor economica:

investitii materiale;

investitii financiare;

investitii imateriale.

Dupa destinatia lor concreta:

investitii in portofoliu;

investitii directe.

Proiectul de investitii =

un ansamblu optimal de actiuni de investitii bazate pe o planificare sectoriala, globala si coerenta, pe baza careia, o combinatie definita de resurse umane, materiale etc. provoaca o dezvoltare economica, sociala determinata

Activitatile care concura la executia unui proiect:

propriu zise - care consuma resurse si timp;

asteptari - care consuma numai timp (de ex: perioada de maturare a berii, a betoanelor etc.);

fictive - care nu consuma nici timp nici resurse, ci sunt doar conditionarii tehnologice intre anumite activitati din primele doua categorii.

Categorii de obiective ale unui proiect de investitii:

Obiective de performanta orice proiect trebuie realizat cu respectarea unor specificatii tehnice cu privire la executia si functionarea sa;

Obiective de timp termenele de implementare a proiectului constituind pentru actorii proiectului restrictii prioritare ce trebuie riguros respectate;

Obiective de cost este traducerea in termeni financiari a necesitatii si eficientei proiectului pentru agentul declansator, constituind o reflectare a modului cum sunt respectate celelalte doua categorii de obiective.

5. Dezvoltarea intreprinderii. Concept si prespective

Asigurarea competitivitatii intreprinderii presupune dezvoltarea unor noi atuuri concurentiale sau fortificarea celor existente, toate in raport cu oportunitatile si amenintarile ce caracterizeaza mediul.

Dezvoltarea intreprinderii

= un efort planificat si continuu de a schimba intreprinderea spre a fi

mai eficienta si mai umana;

= se fundamenteaza pe identificarea oportunitatilor de pe piata si pe

stabilirea modalitatilor de actiune prin care sa se valorifice

respectivele oportunitati, in functie de atuurile proprii;

= presupune si dezvoltarea propriilor atuuri, dintre care cele de natura

umana, tehnica si de productie sunt esentiale in comert si turism.

Intreprindere trebuie sa desfasoare doua categorii de activitati:

planificare strategica;

planificare propiu-zisa.

Activitatea de planificare strategica reprezinta ansamblul proceselor de stabilire si mentinere a unei relatii viabile intre obiectivele, resursele unei intreprinderi si mediul sau de actiune.

Activitatea de planificare strategica presupune:

definirea misiunii;

analiza mediului intern si extern firmei;

elaborarea obiectivelor si strategiilor;

alocarea resurselor;

definirea produsului, pietei, distributiei si a planurilor de implementare a strategiilor;

elaborarea de planuri operationale si programe.

Activitatea de planificare pe termen scurt se va concretiza in planuri si programe

q     Dezvoltarea intreprinderii, privita din punct de vedere al relatiilor cu mediul, se concretizeaza in:

strategii de dezvoltare;

planuri de dezvoltare de ansamblu.

Strategiile de dezvoltare

= rezultatul planificarii strategice;

= sunt plasate la nivelul cel mai inalt de decizie.

q     Dezvoltarea intreprinderii din punct de vedere al potentialului intern se va concretiza in strategii si planuri de potentare a atuurilor proprii:

noi produse;

noi tehnologii;

noi metode de organizare;

noi metode vanzare etc..

Cai de dezvoltare a intreprinderii:

specializarea care consta in reducerea numarului tipurilor de produse, concomitent cu dezvoltarea competentei in realizarea acestora;

diversificarea pietei consta in gasirea de noi piete, care sa determine reducerea dependentei de o singura piata;

dezvoltarea si diversificarea productiei consta in cresterea volumului de productie si/sau diversificarea tipurilor de produse oferite pe piata;

dezvoltarea si diversificarea tehnica consta in perfectionarea tehnologiilor existente si/sau in achizitionarea de alte tehnologii;

dezvoltarea si diversificarea totala consta in dezvoltarea atuurilor concurentiale din toate punctele de vedere. Aceasta se realizeaza , de obicei, prin: absorbtie si integrare (integrare in amonte sau integrare in aval).

In ceea ce priveste dezvoltarea propriilor atuuri, se pune accent pe dezvoltarea profesionala a salariatilor si a carierei lor.

Cariera = o succesiune de incadrari ale salariatilor pe diferite posturi in aceeasi intreprindere.

Dezvoltarea profesionala

= un proces mai complex decat pregatirea profesionala ce consta in pregatirea conducatorilor sau a altor specialisti pentru a-si asuma responsabilitati crescute, in posturile prezente si viitoare;

= se concentreaza pe cresterea experientei, a cunostintelor teoretice si practice necesare asumarii unor responsabilitati mai mari;

Obiectivele generale ale acestei activitati se refera la eliminarea decalajelor intre nivelul real si cel necesar al cunstintelor si abilitatilor personalului, la crearea oportunitatilor de a invata pentru fiecare angajat, astfel incat invatarea sa devina o activitate permanenta a fiecarui om din intreprindere.