Reforma sistemului de distributie a produselor aagroalimentare in Romania

Reforma sistemului de distributie a produselor aagroalimentare in Romania

Descentralizarea si demonopolizarea sistemului de distributie a produselor agroalimentare din Romania nu a fost insotita de gasirea celor mai adecvate si eficiente forme de derulare a marfurilor de la producatori la consumatori si nici de crearea cadrului institutional care sa favorizeze si sa faciliteze cooperarea intre agentii economici aflati pe filierele de produs, in special dintre grosisti si partenerii lor de afaceri producatorii (in amonte) si detailistii (in aval).

Veriga cea mai deficitara in distributia produselor agroalimentare este cea a comertului de gros. Cei mai multi agenti economici care actioneaza in acest domeniu au un profil de activitate eterogen, incluzand si operatii de intermediere, care nu raspund in marea majoritate a cazurilor, functiilor comertului de gros si mai ales nu presteaza servicii specifice grosistului.

Avand in vedere experienta dobandita de tarile cu economie de piata si agricultura dezvoltata, este necesar ca in reorganizarea distributiei produselor agroalimentare sa se promoveze in functie de particularitatile zonale ale consumului si de conditiile concrete ale pietei romanesti, acele circuite si canale de distributie care favorizeaza si faciliteaza crearea structurilor asociative si integrative intre diferitii parteneri aflati pe filierele de produs si care asigura cele mai mari avantaje. [41]

Daca avem in vedere cele mai importante produse agroalimentare pentru cereale se apreciaza necesitatea reconsiderarii circuitelor 7, 8 si 9. valorificarea cerealelor se poate realiza fie in stare bruta (imediat dupa recoltare) fie dupa o perioada de stocare in depozite. (fig 8.2.)

La legume, fructe, struguri si cartofi preponderente trebuie sa fie circuitele 5, 6, 7 si 8 deoarece ele asigura conditiile materiale necesare valorificarii eficiente si fara pierderi a acestei categorii de produse cu game largi de diversificare, perisabile, sezoniere si dispersate teritorial. (fig. 8.3.)

Valorificand si in acest caz experienta occidentala, pentru crearea celor patru circuite este necesara infiintarea unor verigi de distributie specifice cum ar fi:

- asociatii ale producatorilor, care vor scapa fermierii de grija comercializarii individule a produselor, acestia urmand sa-si indrepte atentia spre reducerea costurilor unitare ale produselor;

- grosistii expeditori, specializati in colectarea unor mari cantitati de produse din zonele cu potential si excedente de productie ridicate si revanzarea lor grosistilor destinatari din zonele deficitare;

- pietele de gros de legume si fructe.

In conditiile inregistrarii de stocuri la produsele sezoniere, ultimele doua verigi pot asigura loturi pentru export sau le pot livra, intreprinderilor de industrializare.

Figura 8.2. Circuite de distributie a cerealelor

Sursa: Constantin Tudose, 1997

Figura 8.3. Circuite de distributie la legume, fructe, struguri si cartofi

Sursa: Constantin Tudose, 1997

La lapte (fig. 8.4.) vor fi preponderente circuitele 3,4, si 5 care dispun de o logistica corespunzatoare standardelor de conservare si pastrare a laptelui si produselor care rezulta din prelucrarea lui. Valorificarea laptelui se poate realiza in stare proaspata sau in urma prelucrarii industriale. Laptele valorificat, dupa compozitie se refera la urmatoarele categorii: integral, normalizat si smantanit. In functie de metoda de tratare laptele valorificat poate fi: crud, pasteurizat, sterilizat, concentrat si praf.

Produsele obtinute in urma prelucrarii industriale (iaurturi, unt, branzeturi, smantana, etc.) se pot valorifica direct pe piata libera sau prin magazinele comerciale si punctele de vanzare.

CONSUMATORI

Figura 8.4. Circuite de distributie a laptelui

Sursa: Constantin Tudose, 1997

Figura 8.5. Circuitele de distributie la carne (bovine, in special)

Sursa: Constantin Tudose, 1997

La carne (fig. 8.5. ) circuitele de distributie cu cele mai mari avantaje sunt 3 si 4 cu conditia crearii unor societati specializate in prestarea de servicii logistice care sa preia tot circuitul. Aceste societati pot fi constituite prin restructurarea actualelor societati comerciale de industrializare a carnii cu capital de stat. Ele pot asigura lantul de frig necesar si pot stimula asocierea crescatorilor de animale.

Circuitele 4,5 si 6 reprezinta comertul cu carne asociat si integrat necesita inzestrarea abatoarelor cu instalatii si utilaje moderne de prelucrare a carnii si de ambalare a produselor rezultate. In acelasi timp, magazinele si raioanele specializate in desfacerea carnii si a preparatelor din carne trebuie inzestrate cu echipamentele si dotarile tehnice necesare mentinerii starii de prospetime a produselor si a igienei acestora.

In Romania sistemul de distributie moderna a produselor agroalimentare este inca la inceput, nivelul de colectare al produselor fiind in formare. Doar pentru produsele ce necesita schimbari substantiale de forma exista sisteme de prelucrare descentralizate. Centrele de colectare viabile pot fi intalnite in sfera de actiune a procesatorilor de lapte.

Cel mai dezvoltat nivel pare a fi cel al prelucrarii, dar si aici exista probleme in ceea ce priveste aprovizionarea cu produse agricole ca materie prima. Nivelul vanzarilor cu ridicata este aproape inexistent (el intalnindu-se numai in Bucuresti) in locul acestuia existand o multime de piete de desfacere de mici dimensiuni. Acest sistem de distributie nu poate face fata unor cantitati mari de produse, intr-o perioada de timp data, nu poate stabilii relatii comerciale profitabile si nici nu poate oferii servicii substantiale cum sunt: conditionarea, sortarea, ambalarea sau furnizarea de produse de calitate.