SERVICIILE PUBLICE: NECESITATE, CONTINUT

SERVICIILE PUBLICE: NECESITATE, CONTINUT

A. NECESITATE

Serviciul public reprezinta forma principala de activitate a administratiei. Pentru a intelege necesitatea obiectiva a serviciilor publice trebuie sa cunoastem relatia dintre nevoia sociala si oferta sociala.

Sistemul nevoilor sociale este amplu si diversificat. In societate, exista, pe langa nevoi individuale si cerinte generale, nationale sau locale publice, caracterizate printr-un puternic dinamism; se manifesta o cerere crescanda de servicii publice.

Pornind de la nevoile publice (cererea de servicii publice), la nivelul organizatiilor publice se pot organiza servicii publice (oferta de servicii publice): urbanism, amenajarea teritoriului, gospodarie comunala, stare civila, finante publice locale, secretariat - administrativ etc. Continutul ofertei este pus in evidenta de capacitatea organizatorica a autoritatii locale de a furniza servicii, care sa satisfaca nevoia publica.

De asemenea, institutiile publice trebuie sa evalueze punctele tari si punctele slabe ale mediului intern, precum si oportunitatile si riscurile mediului extern al colectivitatilor locale. Aceasta evaluare este realizabila numai efectuand o analiza SWOT* (tabelul 4.1.).

Satisfacerea nevoii de servicii publice nu se poate realiza numai prin intermediul serviciilor publice ale institutiilor administrative. Apare necesitatea apodictica a furnizarii de servicii publice de catre institutii/organizatii private, a caror organizare si functionare sa fie autorizata de institutiile sistemului administrativ.

Trebuie evidentiata si necesitatea parteneriatelor public - privat (PPP) in domeniul serviciilor publice.

Putem concluziona ca in situatia in care statul se afla in fata unei nevoi de interes general, el creeaza un serviciu public care sa satisfaca nevoia respectiva. Rezulta ca serviciul public este o creatie a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, pusa la dispozitia publicului, cu scopul de a satisface in mod regulat si continuu o nevoie de interes general [1, p. 14],

ANALIZA SWOT

Tabelul 1.

B. CONTINUT

Conceptul de servicii publice a evoluat in timp, ca urmare a dezvoltarii practicilor administrative si a reflectarii lor in plan ideatic. In procesul evolutiei sale, literatura de specialitate a identificat definitii cu un spectru foarte larg.

Diversitatea de definitii atribuite acestui concept se explica prin aceea ca are loc o perceptie a serviciului public din diferite unghiuri de vedere. Unii specialisti folosesc notiunea de serviciu public pentru a desemna un organism, adica o persoana juridica, privata sau publica, prin care se realizeaza o activitate de interes general (sensul organic). Altii sustin ca mai importanta este definirea serviciului public in sens material, sau, altfel spus, ca tip de activitate si nu ca organism [2, p. 9].

Vom prezenta, succint, cateva definitii reprezentative.

Mircea Djuvara arata ca serviciul public reprezinta mijlocul prin care administratia isi exercita activitatea. Serviciul public nu este orice institutie. El nu trebuie sa se opreasca, ci trebuie sa functioneze in mod corect si normal, adica eficace si permanent. Continuitatea permanenta si eficacitatea functionarii serviciului public sunt scopurile generale care se urmaresc [3, p. 173].

Paul Negulescu afirma ca "Serviciul public este deci un organism administrativ creat de stat, judet sau comuna, cu o competenta si puteri determinate, cu mijloace financiare procurate din patrimoniul general al administratiei publice creatoare, pus la dispozitia publicului pentru a satisface in mod regulat si continuu o nevoie cu caracter general, careia initiativa privata nu ar putea sa-i dea decat o satisfactie incompleta, intermitenta' [1, p. 121].

Ion Alexandru prezinta serviciile publice ca ansambluri de persoane si lucruri create in vederea satisfacerii unei nevoi publice de catre o colectivitate publica, supuse autoritatii si controlului acesteia [4, p. 114].

In opinia altor specialisti, conceptul de serviciu public comporta o dubla acceptiune [5, p. 536]:

in sens material - serviciul public desemneaza o activitate orientata spre realizarea unui interes general (aparare, sanatate, protectie sociala etc);

in sens organic - serviciul public reprezinta ansamblul structurilor, organelor si institutiilor infiintate de stat sau de unitatile administrativ- teritoriale, prevazute cu competente si resurse, in vederea satisfacerii unor nevoi de interes general.

Legislatia romana pune accent pe latura materiala a serviciului public, respectiv, ca tip de activitate [6]. in acest sens, serviciile publice reprezinta totalitatea activitatilor si actiunilor de utilitate si interes public, desfasurate sub autonomia administratiei publice, avand drept scop furnizarea de servicii de utilitate publica.

Din cele prezentate reiese caracterul complex al conceptului de serviciu public.

Opinam ca in tratarea acestui concept sa se plece de la urmatoarele considerente:

a. continutul administratiei de stat cuprinde:

activitati executive cu caracter de dispozitie;

activitati executive cu caracter de prestatie, respectiv servicii publice.

b. serviciul public nu este orice institutie, ci acei serviciu (activitate), cu caracter continuu si permanent, care nu genereaza profit, ci are drept obiectiv satisfacerea interesului general;

c. institutia publica care pune la dispozitia cetatenilor serviciile sale, nu desfasoara activitati economice. Drept urmare nu calculeaza costuri de productie, iar in contabilitate nu se intalneste contul "Profit sau pierderi'. Pentru desfasurarea normala a activitatii, institutia publica este finantata de la

bugetele locale si/sau Bugetul de stat, fapt ce determina ca institutia publica sa se numeasca si institutie bugetara;

d. serviciile publice ale comunei, orasului, municipiului, se infiinteaza si se organizeaza de catre consiliul local in principalele domenii de activitate, potrivit specificului si nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale si in limita mijloacelor financiare de care dispune [7, art. 87].

Trebuie evidentiate si conditiile ce vor fi respectate la infiintarea serviciilor publice:

obligatia de a infiinta servicii publice de interes local numai in limitele legii;

autoritatile administratiei publice au dreptul de a desfasura la nivel local servicii publice cu caracter statal;

infiintarea serviciilor publice trebuie sa urmeze procedura prevazuta de lege cu cele trei restrictii: fixarea obiectului de activitate, organizarea si functionarea pe baza unui regulament emis de administratie, controlul modului in care isi realizeaza prerogativele (vezi fig. 4.1. - Procesul infiintarii serviciilor publice).

Desfiintarea serviciului public este de competenta aceleiasi autoritati care a aprobat infiintarea. Daca serviciul public a fost creat printr-o H.C.L. Iasi, atunci acelasi consiliu local dispune prin hotarare contrara desfiintarea.

Putem conchide, ca serviciul public reprezinta un ansamblu de activitati si actiuni de utilitate si interes general, cu caracter permanent si continuu, organizate, potrivit specificului cerintelor locale, in limitele legii si autorizate de administratia publica, in vederea satisfacerii nevoii sociale.

Intrucat nu exista servicii publice pure, in optica de marketing acestea trebuie privite sistemic, respectiv ca produse publice (vezi 10.1.).