Calitatea produselor industriale

Calitatea produselor industriale

1. Indicatori de evaluare a nivelului de calitate

2. Dependenta calitate-cost

3. Dependenta calitate-cost-profit

Calitatea= notiune concreta in sensul ca nu exista calitate ca atare ci produse care au un anumit nivel de calitate. Este reprezentata de substanta fizica a fiecarei marfi.

Dintre diferitele definitii ale calitatii retinem: calitatea reprezinta gradul/masura in care ansamblul de caracteristici, parametrii, satisfac cerintele, scopul pentru care a fost creat un produs.

1. Indicatori de evaluare a nivelului de calitate

In evidenta si analiza nivelului de calitate se folosesc 2 categorii de indicatori ce permit evaluarea nivelului de calitate a produselor:

a)      Indicatori specifici ai calitatii

se utilizeaza in acele activitati industriale in care se realizeaza produse industriale complexe din punct de vedere tehnic, dar care nu pot fi impartite pe clase de calitate. De ce? .din urmatoarele 2 considerente:

pentru asigurarea securitatii si protectiei celor care folosesc acele produse

pentru a asigura continuitatea unor sisteme productive in care montam aceste produse

se folosesc in industriile aeronautica, electrotehnica, producatoare de asini agricole, producatoare de mijloace de transport

nivelul de calitate se fixeaza prin stabilirea mai multor indicatori specifici.

=> de exemplu pentru un camion: greutatea proprie (tara); capacitatea de transport, viteza maxima, nivelul de fiabilitate(nr. de ore de functionare fara reparatie), consum de carburant, mentenanta (posibilitate de reparare), manevrabilitate, garda la sol.

Nivelul de calitate e considerat realizat cand indicatorii specifici sunt respectati conform planului, fie sunt depasiti(viteza max. etc.), fie sunt sub nivel (consum, greutate etc.)

b)      Indicatorii claselor (sortimentelor) de calitate

se folosesc in acele activitati industriale in care o productie fizica omogena provenita din acelasi proces tehnologic se realizeaza pe clase de calitate (calitatea I, a-II-a, a-III-a / calitatea I-IV / calitatea extra, superioara / calitatea A,B,C)

motivatia realizarii acestei productii pe clase de calitate consta in imperfectiunile procesului tehnologic care "ofera" produse cu o anumita abatere de la standardul stabilit.

pentru a putea imparti pe clase de calitate, e necesar sa se stabileasca niste conditii privind abaterile de la nivelul standard:

Pentru industria extractiva - impartirea pe clase de calitate se    face in functie de starea in care se afla zacamintele extrase din sol/subsol (gradul de concentrare a substantei utile)

Pentru industriile alimentara, textila si a pielariei - calitatea resurselor materiale utilizate si performanta tehnica influenteaza nivelul de calitate a produsului.

indicatorii claselor de calitate sunt utilizati in industriile extractive, a confectiilor, pielariei, incaltamintei, blanarie, materialelor de constructii, sticla, portelan, faianta; confectii din lemn.

corespondenta intre clase diferite de calitate si activitatea economica o constituie pretul de vanzare diferit la calitati diferite. Inversarea de preturi in cazul calitatilor diferite constituie infractiune si se pedepseste ca atare.(Pentru gresie/faianta: I-notata cu rosu; II- albastru; III-verde, IV-negru).

2. Dependenta calitate-cost

In prezent se accepta ca intre calitate si costul unui produs exista o dependenta directa.

Toate cheltuielile suplimentare facute de un producator pentru ridicarea nivelului de calitate se numeste costul calitatii.

Confirmarea costului calitatii este necesar sa se faca la utilizator prin integistrarea de efecte economice suplimentare.

In functie de nivelul de calitate, costul total al unui produs are urmatoarea structura:

Ct = Ci + Ce + Cdt + Cp + C-r

Ct - costul total care include toate cheltuielile pe parcursul: conceptie, realizare, exploatare, scoatere din sistem.

Ci - costul initial - cheltuieli materiale, salariale pentru conceptia si realizarea unui produs de un anumit nivel calitativ. Ci creste proprtional cu nivelul de calitate.

Ce - cost de exploatare - nu e influentat hotarator de nivelul de calitate. Motiv: exista un factor subiectiv: calificarea personalului de exploatare (un neinstruit poate anula avantajul unui echipament de mare performanta)

Ce = T*A

T = durata de viata economica precizata de producator

A = constanta care exprima conditiile dificile in care e instalat un produs ( A=0,3 pentru industria extractiva; A=1 pentru industria energetica)

Cdt - costul deservirii tehnice - dependent de calitatea produsului si de nivelul de fiabilitate (un produs mai putin fiabil => stationari mai multe si cheltuieli de reparatii mai mari).

Cdt =

T = durata de viata (in ore de functionare).

n = numarul de reparatii prevazute

t = durata medie a unei reparatii

s = salariul mediu al personalului care efectueaza interventia

u = numarul de componente inlocuite la o interventie

c = costul mediu al unei piese inlocuite

Cp - cost datorat unor eventuale pierderi. Se poate determina doar daca se accepta ideea ca dimensiunea pierderii e in toate cazurile aceeasi si este proportionala cu timpul de stationare.

Cp =

z = exprimarea valorica a pierderii pe ora de stationare.

C-r - cost datorat eliminarii unui produs uzat din sistem sau mediu. Este format din cheltuieli cu demontarea/demolarea; cheltuieli cu transportul resurselor demontate la o baza de stocare temporara. Acest cost se ia in considerare in Elvetia, Suedia si SUA.

Nota: Ci si C-r - privesc pe producator.

Ce, Cdt, Cp - privesc pe utilizator

3. Dependenta calitate-cost-profit

Nivelul de calitate al unui produs industrial care se realizeaza intr-o serie mare de fabricatie, in mod curent poate fi ajustat urmarind atent evolutia cheltuielilor de fabricatie si a profitului rezultat.

F(x) = V - functia incasarilor totale de pe urma vanzarii seriei de produse de calitate x

F(x) = C functia costurilor pentru realizarea unui produs.

Pentru majoritatea activitatilor industriale reprezentarea gf. a celor doua functii e urmatoarea:

Desi au curburi diferite, ambele trebuie sa fie crescatoare.

F(x) = V - porneste din 0, creste accentuat si apoi se aplatizeaza. Motiv: un produs necorespunzator calitativ nu se poate vinde

F(x) = C - pleaca de la o valoare mai mare ca 0 pe considerentul ca, chiar si in cazul unui produs non-calitate, el a acumulat cheltuieli materiale, salariale si cu amortizarea.

Zona AB reprezinta o zona economica in care se obtine profit.

Dimensiunea celor doua (cost si profit) constituie un risc al producatorului si/sau al producatorului si a celui care il vinde.

Daca exista o intentie de a realiza produse de un nivel calitativ excesiv de inalt/redus, de regula determina parasirea zonei economice si agentul economic respectiv poate pierde mijloace financiare.