MUNCA CU JUMATATE DE NORMA SI DISTRIBUIREA POSTURILOR

MUNCA CU JUMATATE DE NORMA SI DISTRIBUIREA POSTURILOR

1. DEFINIREA MUNCII CU JUMATATE DE NORMA SI A

DISTRIBUIRII POSTURILOR

Exista diferite definitii ale muncii cu jumatate de norma:definitiile personale, definitiile intreprinderiilor, definitiile statistice si definitiile juridice.

La nivel international, Conventia Internationala a Muncii (numarul 175) referitoare la munca cu jumatate de norma si Acordul-cadru European referitor la munca cu jumatate de norma care contine o definitie a lucratorului cu jumatate de norma care este o persoana salariata ale carei ore normale de lucru calculate pe saptamana sau in medie pe o perioada de lucru precisa, sunt mai putin numeroase decat cele ale lucratorilor cu norma intreaga.

Termenul lucrator cu norma intreaga se refera la salariatii cu norma intreaga (a) care au acelasi tip de relatie; (b) angajatii pe un post identic sau similar; (c) angajatii din aceasi cladire sau din aceasi intreprindere, in aceeasi ramura de activitate ca si lucratorul cu jumatate de norma (d), tinand cont de alte consideratii cum ar fi vechimea si calificarile /competentele.

Impartirea posturilor poate fi definita ca o munca cu norma intreaga, in general impartirea intre doua persoane, constituind astfel o forma specifica de lucru cu jumatate de norma.

La fel ca si acordul cadru, conventia trateaza problema tratamentului proportional al muncitoriilor cu jumatate de norma in raport cu cei cu norma intreaga.Acest fapt inseamna ca ' muncitorii cu jumatate de norma ' nu sunt tratati in mod mai putin favorabil decat muncitorii cu norma intreaga din singurul motiv ca cei cu jumatate de norma trebuie sa aiba un tratament justificat de motive obiective. Atunci cand acestea sunt gasite se aplica principiul ' pro rata temper is '. Acordul autorizeaza enuntarea anumitor conditii cum ar fi perioada de vechime, durata de munca, conditiile de salarizare justificate in mod obiectiv.

Mai mult, acordul-cadru incearca sa suprime toate tipurile de obstacole ale muncii cu jumatate de norma.

Acordul-cadru a fost negociat de catre partenerii sociali europeni (UNICE si UCEEP in numele patronatului si Confederatia europeana a sindicatelor) in cadrul dialogului social european.

Acesta a fost adoptat ca o directiva a Consiliului care vizeaza transpunerea acesteia in legislatia nationala a tuturor statelor membre ale UE. Aceasta directiva este in egala masura aplicabila functiei publice, desi exista indoiala referitoare la aplicabilitatea acesteia la functionarii titulari.

2. ASPECTE ALE MUNCII CU JUMATATE DE NORMA

Munca cu jumatate de norma poate fi privita sub diferite aspecte care evoca anumite subiecte cum ar fi organizarea muncii, angajarea, calitatea vietii, protectia sociala, precum si accesul femeilor la piata fortei de munca.

Din punct de vedere macroeconomic, munca cu jumatate de norma poate fi considerata drept un instrument pentru reducerea somajului o participare mai mare a femeilor, a persoanelor cu probleme de handicap si a batranilor pe piata fortei de munca.Trebuie sa stim daca diversele aspecte ale muncii cu jumatate de norma sunt considerate drept avantaje sau dezavantaje si daca depind in mare masura de pozitia persoanei vizate.

Din punct de vedere al angajatorului public, munca cu jumatate de norma poate sa faca organizatiile mai flexibile.

Ea poate permite o mai mare flexibilitate pentru a raspunde cererilor cetatenilor si intreprinderilor. Un studiu realizat in Statele Unite de catre socetatea de consultanta M. Kinsei care a estimat ca productivitatea unui angajat cu jumatate de norma reprezinta 64% din cea a unui angajat cu norma intreaga. In cifrele referitoare la persoanele care muncesc 60-70% din norma intreaga se regasesc procentele de randament ale acestora de 77% si 87%.

Din punct de vedere al angajatorului public, dezavantajele muncii cu jumatate de norma sunt costurile ridicate ale acestei formule.

Muncitorii cu jumatate de norma au nevoie de formare: spatiul din birouri sau echipamentele nu pot fi utilizate decat pentru o incapacitate partiala.

Munca cu jumatate de norma nu necesita mai putine demersuri administrative decat munca cu norma intreaga.Nu trebuie decat mai multa coordonare intre muncitori si organizarea orarelor de lucru.Din punct de vedere este convenabil sa se inbunatateasca managementul timpului.

Printre altele comisia paritara a functiei publice din cadrul OIT avanseaza ideea ca managementul resurselor umane, in special, de la norma intreaga la jumatate de norma, recrutarea lucratorilor sezonieri sau permanenti pentru a trata sarcina de munca care rezulta de aici si redistribuirea muncii intre personalul existent consuma timp pretios.

Din punct de vedere al angajatului, munca cu jumatate de norma permite o mai buna adaptare a timpului de lucru la responsabilitatile familiale, la timpul de lucru sau la activitatile colectivitatii.

Acesta permite, de asemenea, muncitoriilor sa aiba acces la piata fortei de munca sau sa se pensioneze in mod progresiv. Acest fapt are numeroase inconveniente: muncitorii cu jumatate de norma sunt in general angajati in functii cu rang inferior, fiind prost remunerati. Pe ansamblu, ei nu beneficiaza de protectia sociala a muncitorilor cu norma intreaga.

Salariul lor pe ora este inferior celui al muncitorilor cu norma intreaga, intr-un post echivalent in cadrul aceluiasi organism. In acest tip de angajare femeile sunt suprareprezentate. Persoanele care exercita o munca cu jumatate de norma sunt mai putin apte sa beneficieze de complemente salariale cum ar fi primele, primele de vacanta, indemnizatiile de boala, alocatiile pentru formare, primele de vechime. Niciodata primele pentru orele suplimentare nu sunt acordate unei persoane cu jumatate de norma decat daca aceasta a muncit un numar de ore echivalent cu o norma intreaga.

Exista putine posibilitati de realizare a unei cariere pentru muncitorii cu jumatate de norma care sunt in general indepartati si de posturile de supervizare.

In 1994, comisia paritara a functiei publice a raportat ca un anumit numar de sindicate si-au exprimat indoiala ca o angajare a personalului cu jumatate de norma care poate slabi pozitia sindicatelor si a asociatiilor de angajati din functia publica, caci este foarte dificil sa se mobilizeze muncitorii cu jumatate de norma. Mai mult, OCDE a afirmat ca munca cu jumatate de norma ar putea fi un obstacol impotriva sindicalizarii, indicand faptul ca s-a demonstrat ca muncitorii cu jumatate de norma sunt mai putin susceptibili sa fie sindicalizati decat muncitorii cu norma intreaga.

Pe de alta parte, putem concluziona ca posturile cu jumatate de norma inbunatatesc calitatea vietii profesionale, permitand imbinarea timpului de lucru cu responsabilitatile familiale sau a timpului liber.

In acest caz, munca cu jumatate de norma corespunde dorintelor si vointei angajatilor. Pe de alta parte, avem de a face cu un post precar.

Acesta este cazul cand postul cu jumatate de norma nu este suficient pentru a furniza un venit convenabil unei persoane sau familiei sale, tinandu-se cont de dificultatea gasirii unui post cu norma intreaga sau de lipsa posibilitatii de a avea grija de copii. In acest caz, munca cu jumatate de norma poate sa nu raspunda vointei angajatului. Orice politica care vizeaza imbunatatirea posibilitatilor de munca cu jumatate de norma ar trebui sa se refere doar la aspectul voluntar al acesteia.

3. POLITICI SI PRACTICI IN MATERIE DE MUNCA CU

JUMATATE DE NORMA IN ADMINISTRATIILE PUBLICE

Nu exista nici un studiu exhaustiv referitor la proportia posturilor cu jumatate de norma din administratia publica.

Informatiile disponibile in studiul lui R. Poler si K. Nomden sugereaza ca cifrele de angajare cu jumatate de norma sunt mai mici la nivelul administratiilor centrale (departamente si agentii guvernamentale) decat la nivelul administratiilor locale. Cifrele crescute ale posturilor cu jumatate de norma din administratia locala franceza se pot explica prin faptul ca jumatate dintre angajatii municipalitatilor cu mai putin de 1000 de locuitori lucreaza cu jumatate de norma.

De astfel, personalul nontitular al administratiilor publice este frecvent angajat cu jumatate de norma decat personalul titular.

Din punct de vedere legislativ, functia publica a cunoscut enorme schimbari, care au facut din munca cu jumatate de norma o formula de angajare normala.

In 1970, Comisia paritara a functiei publice a OIT estima ca statutele din functia publica nu prevad adaptarea orarelor de munca ce permit munca cu jumatate de norma a functionarilor chiar daca acesta tinde sa fie recunoscuta pentru anumite categorii de muncitori cum ar fi: lauzele, studentii, muncitorii care doresc sa urmeze cursuri de formare sau sa-si continue studiile si pensionarii. Acesta situatie s-a schimbat complet in anii '70-'80, iar raportul din 1988 nota faptul ca munca cu jumatate de norma era incurajata activ in functia publica din Canada, Franta, Germania, Noua Zeelanda, Norvegia, Marea Britanie si Statele Unite.

In tendinta generala de multiplicare a posibilitatilor de munca cu jumatate de ' norma si a incitarilor in acest sens exista diferente considerabile la nivelul dreptului de a munci cu jumatate de norma si ale drepturilor sociale din cadrul functiei publice.

In Grecia, personalul care are statut de functionar nu poate sa lucreze cu jumatate de norma, iar in Portugalia si Spania, posibilitatile de a munci cu jumatate de norma sunt foarte limitate. In Portugalia, cererile de lucru cu jumatate de norma trebuie sa fie trimise catre ministrul competent, fiind supuse unei decizii ministeriale care intra in vigoare in momentul publicarii in Monitorul Oficial portughiez.

Acestea trebuie sa fie insotite de un justificativ care trebuie prezentat mai intai directorului general. Doar functionarii sau angajatii care au cel putin trei ani de serviciu efectiv pot cere sa lucreze cu jumatate de norma.

Inaltii functionari nu au dreptul sa recurga la aceasta procedura. In Spania, nu exista reglementari speciale referitoare la munca cu jumatate de norma pentru personalul cu statut de functionar. Este posibil sa se opteze pentru o zi de munca mai scurta, dar acest fapt nu se aplica in administratie, pe ansamblu sau, (zonele de activitate speciale constituie o exceptie notabila).

Personalul angajat pe baza de contract poate sa ceara diverse forme de munca cu jumatate de norma. In majoritatea tarilor au fost adoptate reguli pentru munca cu jumatate de norma. In Belgia, este posibil sa se opteze pentru ' saptamana de patru zile voluntare, care a recurs la 10,5% din personal din 1996.

In Luxemburg, 25% din formele de munca jumatate de norma vizeaza persoanele care au statut de functionar.

Restul de 75% vizeaza alte categorii de angajati. In Franta este frapant faptul ca 95% dintre angajatii care au statut de functionar si care lucreaza cu jumatate de norma sunt femei.

Proportia de posturi cu jumatate de norma este mult mai mare la personalul non titular decat la persoana titular (35% fata de 8%).

Mai multe state membre ale UE propun o multitudine de optiuni pentru munca cu jumatate de norma. In Franta, este posibil sa se opteze pentru 50-60-70-80 sau chiar 90 dintr-un post cu norma intreaga.

In Belgia, este posibil sa se opteze pentru unele formule in cadrul carora angajatii pot lucra cu jumatate de norma sau 2/3, ¾ sau 4/5 din ora normala de lucru.

In Germania, munca cu jumatate de norma este autorizata fara nici o conditie speciala, dar ea nu poate reprezenta mai putin de 50% dintr-o saptamana cu norma intreaga. In Austria, optiunile pentru munca cu jumatate de norma variaza intre 1/3 din 100%. Anumite tari, cum ar fi Portugalia, Luxemburg si Irlanda, nu au definit decat singura optiune de munca cu jumatate de norma (jumatate din orarul normal de lucru) pentru functionari.

In anumite tari, Belgia si Franta, posturile cu jumatate de norma au facut obiectul unei promovari intense in sensul ca au devenit atractive din punct de vedere financiar prin plata unor salarii mai ridicate in raport cu numarul de ore muncite. In Franta remunerarea unei saptamani de lucru cu 80% reprezinta 85,7% dintr-un salariu cu norma intreaga, iar cea a unei saptamani cu 90% echivaleaza cu 91,4% din acelasi salariu.

Astfel, nu este deloc surprinzator ca 54% dintre muncitorii cu jumatate de norma din functia publica franceza lucreaza 80% dintr-un program normal.

In Belgia, personalul care munceste cu jumatate de norma primeste un salariu in concordanta cu numarul de ore plus o prima salariala bruta de 80 de euro pe luna. In Spania salriul primit este mult mai mare. Angajatii primesc 75% din salariul lor pentru cinci ore pe zi.

Exista, de asemenea, numeroase moduri de a organiza saptamanal munca cu jumatate de norma. In Finlanda, saptamana de 20 de ore este frecvent intalnita.

In Irlanda, functioneaza un sistem de impartire a posturilor pe saptamana de lucru /saptamana de concediu sau doar dimineata /doar dupa amiaza, dar guvernul irlandez examineaza in prezent posibilitatea unei noi formule (o saptamana de patru zile sau o luna de trei saptamani) in scopul de a introduce optiuni altele decat jumatati de orare.

Franta organizeaza, in mod traditional, munca cu jumatate de norma lunar dar administratia realizeaza si formule anuale. In mai multe tari, administratiile publice primesc in mod deschis munca cu jumatate de norma pentru a imparti posturile si a lupta impotriva somajului.

In Belgia, personalul contractant este angajat sa compenseze faptul ca s-a optat pentru saptamana de patru zile voluntare. In Irlanda crearea posturilor cu jumatate de norma in functia publica intra in cadrul sistemului de impartire a posturilor lansat in 1984.

Crearea a doua posturi cu jumatate de norma presupune ca doua persoane sa fie recrutate cu jumatate de norma si ca acestea sa fie de acord cu modul de alternare a orarelor lor de munca ( o saptamana de lucru /o saptamana libera sau dimineata /dupaamiaza). In Fnlanda, dorinta guvernului de a apela la munca cu jumatate de norma ca la mijloc de combatere a somajului a condus la realizarea unei subventii pentru conversia unui post cu norma intreaga in doua posturi cu jumatate de norma. Acestea pot fi utilizare atat de angajatorii din sectorul public, cat si cei din sectorul privat ( Decretul 51/94 referitor la angajare).

Cateva subiecte de cercetare merita sa fie aprofundate: ' In ce masura posibilitatile de lucru cu jumatate de norma au crescut gradul de satisfacere a personalului ?' ''In ce masura munca cu jumatate de norma a antrenat o crestere a productivitatii si o imbunatatire a calitatii serviciilor publice furnizate ?' ''Dispozitiile care vizeaza stipularea muncii cu jumatate de norma au un impact asupra ratei globale a somajului ?''.

In ceea ce priveste functia publica, nu exista studii comparative internationale referitoare la satisfacerea personalului, la productivitate si la calitatea serviciilor furnizate. La nivelul relatiei dintre somaj si munca cu jumatate de norma sunt disponibile numeroase studii care nu sunt concludente din punct de vedere al efectelor pozitive sau negative ale muncii cu jumatate de norma asupra somajului. Roche, Fynes si Morissey concluzioneaza ca efectele asupra somajului ar putea fi pozitive atunci cand functia publica accepta programe lansate de Guvern.

Majoritatea tarilor au pus in aplicare sisteme destinate sa organizeze timpul de munca din motive familiale care acestea se aplica, in general, tuturor functionarilor oricare ar fi nivelul lor de responsabilitate.

Aceste sisteme variaza in special concediile de maternitate si concediile paternale, concediile personalului special (pentru intreruperea sarcinii), concediile de studii si alte tipuri de concedii. Aceste formule de munca sunt prin definitie de natura temporara si nu implica trecerea la o formula permanenta de angajare cu jumatate de norma.

4. INDICATII STATISTICE ALE INCIDENTEI MUNCII CU

JUMATATE DE NORMA

Statisticile privind munca demonstreaza ca exista numeroase diferente in ceea ce priveste nivelul de angajare cu jumatate de norma in UE.

Tendinta generala este aceea ca, este vorba despre o structura de angajare din ce in ce mai importanta. Comisia Europeana a concluzionat faptul ca, cresterea constanta a muncii cu jumatate de norma este un fenomen structural si non ciclic.

Angajarea cu jumatate de norma este cu precadere intalnita in randul femeilor. In 1997 doar Grecia avea un nivel de angajare cu jumatate de norma inferior a 10% in randul femeilor. Mai mult de 35% dintre femei lucreaza cu jumatate de norma in Germania, Suedia si Marea Britanie.

In Olanda gasim o proportie mare de posturi cu jumatate de norma in randul femeilor (67,6% in 1997). Rata de angajare cu jumatate de norma este inferioara in randul barbatilor. In 1997, doar Danemarca si Olanda aveau cifre superioare procentului de 10%. Acestea era sub 5% in Germania, Grecia, Italia, Luxemburg si Austria.

Putem concluziona faptul ca, statisticile asupra muncii cu jumatate de norma indica faptul ca, in majoritatea tarilor, in special in sectorul serviciilor dar si in administratia publica, munca cu jumatate de norma este din ce in ce mai considerata ca fiind o forma recunoscuta si nu doar ca o forma de angajare atipica.