MUNCA SI CONDITIILE DE MUNCA

MUNCA SI CONDITIILE DE MUNCA

1.1. GENERALITATI

Munca reprezinta o activitate cu caracter constient, prin care se realizeaza bunuri si creatii pentru satisfacerea necesitatilor materiale si spirituale ale oamenilor. Ea poate fi desfasurata individual sau intr-un colectiv dar, direct sau indirect, ea are totdeauna caracter social.

In societate, oamenii se formeaza si se perfectioneaza pe domenii de activitate, numite profesii si meserii. O profesie presupune insusirea unor cunostinte teoretice si practice care sa permita desfasurarea muncii intr-un anumit domeniu. Meseria e o indeletnicire bazata, pe o munca manuala calificata, cu scopul transformarii sau prelucrarii obiectului muncii sau prestarii de servicii. Munca profesionala este desfasurata de obicei intr-un cadru organizat, la locuri de munca ce pot apartine sferei direct sau indirect productive. Industria, agricultura, transporturile s.a. apartin sferei direct productive, pe cand invatamantul, sanatatea, comertul s.a. sunt considerate indirect productive. in societatea moderna, diferitele unitati in care se desfasoara activitati profesionale sunt structurate si organizate sub forma de intreprinderi, fabrici, uzine, institutii s.a., cu caracter de stat, cooperatist sau particular. Industria cuprinde intreprinderi care se ocupa cu extragerea de materii prime, materiale sau combustibili si cu prelucrarea acestor produse, precum si cu prelucrarea produselor agricole. Produsele industriale obtinute sunt mijloace de productie sau bunuri de consum. Agricultura se ocupa cu productia vegetala si animala. Spatiile destinate muncii, denumite locuri de munca, sunt amplasate in incaperi sau in aer liber. Fiecare unitate are o structura organizatorica si un functional specifice, care trebuie cunoscute in vederea organizarii si desfasurarii activitatilor de medicina muncii.

Notiuni de baza in medicina muncii sunt notiunile de sistem de munca, loc de munca, post de munca, conditie de munca si noxa profesionala.

Sistemul de munca este un ansamblu constituit din unul sau mai multi executanti si mijloace de productie care, avand un scop de realizat, interactioneaza pe baza unui circuit informational, in anumite conditii ale mediului de munca (NGPM/2002). Pentru medicina muncii, elementele ce trebuie luate in consideratie intr-un sistem de munca sunt: omul (subiectul muncii); materialele care sunt prelucrate si produsele obtinute {obiectul muncii); mijloacele de munca (masini, utilaje s.a.); relatiile interumane (relatiile psihosociale). Desi aceste elemente se refera la productia materiala, ele pot fi extinse, cu anumite corective, si asupra productiei intelectuale. In sistemul de munca sunt implicate si elemente organizatorice (timp de munca, orar, ture s.a.) ca si spatiul de munca cu dotarile mie (iluminat, ventilatie, incalzit s.a.). Prin loc de munca se intelege "zona delimitata in

spatiu, in functie de sarcina de munca, inzestrata cu mijloace de munca (utilaje, unelte, mijloace de transport, mobilier etc.) si obiecte ale muncii necesare (materii prime, materiale, semifabricate etc), organizat in vederea realizarii unei operatii, lucrari sau pentru indeplinirea unei functii de catre unul sau mai multi executanti cu pregatirea si indemanarea necesare, in conditii tehnice, organizatorice si de protectie a muncii precizate' (NGPM/2002). Prin post de munca se intelege: "un element al structurii organizatorice a unei unitati economico-sociale ce consta in ansamblul obiectivelor, sarcinilor, autoritatii si responsabilitatilor care, in mod regulat, revin spre exercitare unui component al unitatii (unui executant); loc pe care il ocupa operatorul unui echipament tehnic (masina, instalatie, utilaj etc.) pe parcursul desfasurarii procesului tehnologic; un echipament poate avea mai multe posturi de munca' (NGPM/2002).

Prin conditii de munca se intelege "totalitatea conditiilor in care se desfasoara procesul de munca: tehnice (procedeele tehnice folosite in cadrul procesului, precum si caracteristicile tehnice ale mijloacelor de productie), organizatorice (ansamblul masurilor aplicate de organizare a muncii si a productiei) si de mediu (totalitatea caracteristicilor mediului fizic si social in care se desfasoara productia)' (NGPM/2002), cu alte cuvinte, ansamblul factorilor care tin de sistemul de munca, spatiu si organizarea muncii in cadrul unui anumit sistem. Din punct de vedere al medicinii muncii si ergonomiei, conditiile de munca pot avea asupra organismului uman efecte pozitive sau negative, iar din punct de vedere al starii de sanatate ele pot fi indiferente, sanogene sau patogene.

Prin noxa profesionala se intelege: "un agent fizic, chimic sau biologic cu actiune in mediul de munca asupra organismului uman, daunator sanatatii; factor de risc de imbolnavire profesionala'(NGPM/2002). Notiunile de agent nociv sau agent periculos sunt sinonime cu notiunea de noxa profesionala. Noxa profesionala este deci un factor care apartine conditiilor de munca si care are asupra organismului uman efecte negative. Aceste efecte pot fi de 3 feluri: patogene, determinand o boala profesionala cand noxa reprezinta factorul principal in etiologia bolii, sau favorizand, agravand sau intretinand o boala, cand noxa profesionala intervine ca factor secundar in etiologia bolii; deteriorarea starii subiective de "bine', care devine stare de "rau' sau "disconfort'; scaderea capacitatii de munca. Aceste tipuri de efecte se pot intrica. O boala de pilda poate provoca o stare de "rau' si sa scada capacitatea de munca, iar o stare de "rau' sau "disconfort' poate fi faza precoce a unei boli inca nemanifestata clinic. Pentru medicina muncii, de retinut e faptul ca noxa profesionala nu e definita doar prin efectul sau patogen. Pentru ca un anumit factor sa devina noxa profesionala, el trebuie sa depaseasca un anumit prag de intensitate si sa actioneze asupra organismului un anumit timp. Aceste criterii stau la baza stabilirii unor valori limita intre efectul nociv si nenociv pentru sanatate, valori care au primit diferite denumiri ca limite maxime admise, limite de expunere s.a. Important de retinut este faptul ca aceste limite nu reprezinta nivelurile sub sau peste care absolut toate persoanele sunt protejate sau nu de actiunea unei noxe, din cauza diferentelor interindividuale de sensibilitate sau rezistenta la actiunea noxelor; la persoanele alergice de pilda pot apare manifestari clinice la niveluri sub valorile limita. Se utilizeaza deseori si notiunea de factor de risc pentru sanatate. Factorul de risc poate fi reprezentat de o noxa profesionala care, in afara de faptul ca poate provoca o boala profesionala, poate actiona uneori ca factor contribuitor in complexul etiologic al unei boli cu etiologie plurifactoriala, boala denumita

care declanseaza, intretine, favorizeaza sau agraveaza o boala generala, nerecunoscuta a boala profesionala.

Clasificarea noxelor profesionale se poate face dupa criterii diferite. O clasificare de utilitate practica in medicina muncii, recunoscuta de majoritatea specialistilor, grupeaza noxele profesionale in 4 categorii:

noxe profesionale care sunt consecinta organizarii nerationale a muncii, si cand depasesc capacitatile adaptative normale morfofunctionale, fizice, senzoriale sau neuropsihice, determinand suprasolicitari ale organismului. Munca fizica grea, efortul static prelungit, pozitiile vicioase sau incordate prelungite, ritmul prea rapid al muncii, munca ii ture de noapte, durata exagerata a muncii sunt exemple de astfel de noxe;

noxe profesionale care apartin mediului de munca, ce pot fi de natura variata fizica
chimica sau biologica. Microclimatul nefavorabil (cald sau rece), radiatiile, zgomotul
trepidatiile, presiunea atmosferica anormala, pulberile, substantele chimice de naturi
anorganica sau organica, agentii biologici (bacterii, virusuri, fungi, paraziti), sunt exemple
de noxe care apartin acestei categorii;

noxe profesionale care tin de relatia dintre om si mijloacele de munca, de natura

ergonomica, urmare a neconcordantei intre caracteristicile morfofunctionale ale organismului si cele ale utilajelor, masinilor, uneltelor, instrumentelor de lucru. Din aceasta neconcordanta rezulta fie eforturi suprasolicitante, fie degajarea unor noxe in mediul de munca (pulberi, substante toxice s.a.);

noxe profesionale care apartin relatiilor interumane in timpul muncii, de naturi
psihosociala, care provoaca stres psihic cu toate consecintele acestuia.

In tabelul I se prezinta clasificarea noxelor profesionale dupa:

A. criteriul apartenentei la una dintre cele 4 categorii de factori ai conditiei de munca;

B. criteriul specificitatii noxei profesionale;

C. criteriul actiunii noxei profesionale.

O buna cunoastere a conditiilor de munca si a noxelor profesionale este o cerinta fundamentala pentru desfasurarea activitatii de medicina muncii, aceasta realizandu-se prii actiuni de supraveghere si monitorizare. Aceste actiuni trebuie sa aiba caracter cvasipermanent, necesitand evaluari si reevaluari, completari si corectari ale unor date ci caracter informativ, in functie de variabilitatea in timp si spatiu a proceselor tehnologice s de munca. Periodic sunt necesare analize si sinteze ale datelor, cu interpretari cat mai nuantate.

Tabelul I. Clasificarea noxelor profesionale dupa:

A. Criteriul apartenentei la una dintre cele 4 categorii de factori ai conditiei de munca;

B. Criteriul specificitatii noxei profesionale;

C. Criteriul actiunii noxei profesionale

1.2. PREVIZIUNEA SI RECUNOASTEREA CONDITIILOR DE MUNCA SI A NOXELOR PROFESIONALE

Previziunea conditiilor de munca si a noxelor profesionale apartine fazei de conceptie si proiectare a locurilor de munca, la care medicul de medicina muncii trebuie sa-si aduca contributia. Previziunea e posibila printr-o buna pregatire profesionala pentru cunoasterea tuturor problemelor de medicina muncii, o cat mai ampla experienta, si o eficienta cooperare cu proiectantii si constructorii locurilor de munca noi, sau a celor care urmeaza a fi transformate. De pe pozitia de consilier in probleme de sanatate ocupationala, medicul de medicina muncii trebuie sa ia in consideratie toate elementele si aspectele care pot genera noxe profesionale, privite prin prisma normelor de protectie a muncii (medicina muncii), standardelor de sanatate si mediu, de securitate si sanatate ocupationala: tehnologiile de lucru; utilajele, masinile si echipamentele; metodele de lucru; modul de utilizare a substantelor chimice; spatiile de lucru si dotarile social-sanitare; masurile de protectie colectiva si individuala; organizarea muncii etc. Indiferent de natura si marimea ei, nici o unitate economico-sociala nu poate functiona fara o prealabila evaluare si autorizare din punct de vedere sanitar, sarcina ce revine organelor abilitate cu rol de inspectie pe linia sanatatii si securitatii ocupationale.

Cunoasterea conditiilor de munca si a noxelor profesionale se face, in mod obisnuit, prin metoda observatiei si culegerii de informatii atat de la persoanele direct implicate in procesul muncii, cat si de la sefii ierarhici ai acestora. Serviciul de securitate in munca din compartimentul de protectie a muncii ofera serviciului de sanatate in munca informatii utile. Primele informatii care trebuie obtinute se refera la procesele tehnologice si de munca.

Procesul tehnologic cuprinde utilajele si metodele prin care, in cazul productiei materiale, are loc transformarea unor materiale sau produse in alte materiale sau produse (intermediare sau finite). Procesul tehnologic cuprinde una sau mai multe operatii tehnologice, efectuate cu ajutorul unor mijloace de munca, de la cele mai simple la cele mai complexe (instrumente, unelte, aparate, masini, utilaje). Natura procesului tehnologic, caracteristicile materialelor, a pieselor prelucrate, a obiectelor ca si a mijloacelor si metodelor de transformare a acestora, ofera informatii preliminare asupra posibilitatii aparitiei unor noxe profesionale. In acest scop trebuie sesizate si caracteristici cum sunt gradul de mecanizare sau automatizare a operatiilor tehnologice, ermetizarea, ventilatia s.a.

Procesul de munca reprezinta "succesiunea in timp si in spatiu a actiunilor conjugate ale executantului si mijloacelor de productie in sistemul de munca' (NGPM). El se refera la operatiile de munca pe care le executa o anumita persoana in cadrul procesului tehnologic. intrucat locurile si posturile de munca, profesiile si meseriile diferitelor persoane in desfasurarea proceselor tehnologice sunt foarte variate, apare necesara o grupare a lor dupa criterii convenabile si utile in medicina muncii. Notiunea de loc de munca este utila pentru practica igienei muncii, in scopul imbunatatirii conditiilor de munca. Pentru monitorizarea starii de sanatate in relatie cu munca si conditiile de munca si pentru studiile epidemiologice, consider utile alte doua notiuni, cea de post de munca si cea de grup ocupational. Pentru a intelege notiunea de grup ocupational, se impun cateva precizari. Ocupatia este indeletnicirea concreta a unei persoane de la un anumit post de munca. Prin grup ocupational intelegem un grup de persoane cu aceeasi profesie sau meserie, pe posturi de munca cvasisimilare, si care particularizeaza o anumita ocupatie concreta. Profesia (sau meseria) are o sfera mai larga, putand cuprinde mai multe ocupatii. Elementele comune ce confera grupului ocupational caracterul de omogenitate ar fi urmatoarele: deservirea aceluiasi tip de faza tehnologica; efectuarea aceluiasi tip de proces de munca cu executarea acelorasi operatii, intr-o succesiune cvasiidentica; prelucrarea aceluiasi tip de materiale (obiect al muncii), cu obtinerea aceluiasi tip de produse; utilizarea acelorasi tipuri de mijloace de munca (unelte, masini, utilaje). Aceste elemente odata stabilite, pot fi raportate la toate persoanele apartinand grupului ocupational, diferite putand fi insa locurile de munca ale acestora. De pilda, meseria de sudor poate cuprinde mai multe tipuri de ocupatii, rezultand mai multe grupuri ocupationale, in functie de tipul de sudura si materialele sudate. Grupul ocupational cuprinde toate persoanele de la posturile de munca cu fise de expunere la riscuri profesionale cvasiidentice. In practica, delimitarea grupurilor ocupationale nu este simpla, ea neputand fi operationala decat in anumite situatii, si dupa parcurgerea si a celei de a doua etape, care cuprinde evaluarea conditiilor de munca si a noxelor profesionale.

Procesul de munca cuprinde, in genere, 4 tipuri de actiuni: operatia propriu zisa, de exemplu sudura, schimb de informatii, s.a.; controlul, de exemplu efectuarea de masuratori cantitative si calitative ale obiectelor sau mijloacelor de munca; asteptarea, efect al intreruperii muncii din diferite motive; transportul, care necesita deplasarea persoanei sau miscari ale acesteia cu sau fara sarcini. Numeroase procese de munca sunt structurate pe cicluri de munca, un ciclu de munca fiind caracterizat prin anumite operatii desfasurate intr-o anumita succesiune. Procesul de munca cuprinde mai multe cicluri, fiecare ciclu repetandu-se la anumite intervale de timp.

Pentru recunoasterea noxelor profesionale in cadrul procesului de munca, mai sunt necesare inca cel putin de doua categorii de date: cele care ofera informatii privitoare la organizarea timpului de munca (durata zilei de munca, programul unei zile eu orele de incepere si terminare a acestuia, turele de munca s.a.) si cele privind succesiunea si durata diferitelor operatii, constituind asa numita cronograma profesionala.

Prin cronograma profesionala intelegem consemnarea cronologica a operatiilor de munca si a pauzelor dintre acestea, cu durata lor stabilita prin cronometrare. Cronogramele intocmite pentru normarea muncii pot servi si medicinii muncii, sub rezerva erorilor provenite din generalizarea datelor stabilite prin cronometrarea partiala a unor cicluri. Ideala ar fi surprinderea si a variatiilor dependente de dinamica capacitatii de munca in functie de bioritmul circadian precum si de dinamica factorilor de mediu; aceasta presupune insa o cronometrare a intregii zile de munca si a tuturor turelor, lucru posibil doar in studiile speciale. Un model de cronograma e prezentat in tabelul II. in cazul muncilor cu ritm rapid, cu durata unei operatii sub 1 minut, cronograma se poate efectua prin metode electrice sau pneumatic. La prelucrarea datelor este necesar sa fie distinse operatiile secundare de cele principale, si pauzele tehnice de cele fiziologice.

Tabelul II: Model de cronograma profesionala

Cronograma profesionala poate servi pentru: determinarea intensitatii muncii; studiul regimului de munca (timp efectiv de munca/pauza, raportat la o ora); determinarea structurii zilei de munca, utila la rationalizarea muncii pe baze fiziologice si reducerea expunerii la unele noxe; determinarea timpului de expunere la anumite noxe (pulberi -conioprofesiograma;

toxice-toxicograma; zgomot; vibratii s.a.).

Completarea cronogramei cu date privind solicitarile, factorii de mediu si amenajarea locului de munca duce la obtinerea asa numitei profesiograme. Profesiograma implica, pe langa cronograma, si date referitoare la: organizarea muncii; mediul de munca cu noxele degajate si factorii de care acestea depind; caracteristicile incaperii de lucru (cubaj, iluminat, ventilatie s.a.); relatiile dintre om si mijloacele de munca ce pot influenta pozitia adoptata in timpul muncii, presiunea asupra unor regiuni corporale, tipul de efort precum si degajarea unor noxe in mediu; relatiile psihosociale s.a.

Recunoasterea noxelor profesionale presupune obtinerea de informatii referitoare si la masurile de protectie a muncii existente, colective si individuale. Dintre masurile de protectie colectiva fac parte automatizarea, mecanizarea, etanseizarea sau capsularea unor operatii tehnologice generatoare de noxe, izolarile termice sau fonice, separarea unor procese nocive de altele nenocive, ventilatia s.a. Masurile de protectie individuala constau in utilizarea unor echipamente de protectie: casti, masti, antifoane, ochelari, manusi, sorturi, cizme s.a. Pentru un medic care este la primul sau contact cu locurile de munca, unele informatii privind timpul redus de munca, concediul suplimentar, sporurile pentru conditii deosebite, grupa de munca pentru pensionare, alimentatia de protectie s.a. pot orienta asupra persoanelor expuse la o serie de noxe profesionale si asupra naturii noxelor. Informatiile oferite de persoanele direct implicate in munca cu privire la acuzele subiective puse pe seama unor factori de munca pot, de asemenea, fi utile. Recunoasterea noxelor presupune cooperarea cu alti specialisti ca toxicologi, ingineri, psihologi, sociologi, tehnicieni, in primul rand cu specialistii din serviciul de securitate a muncii.

1.3. EVALUAREA CONDITIILOR DE MUNCA SI A NOXELOR PROFESIONALE

Evaluarea conditiilor de munca si a noxelor profesionale consta in masurarea si aprecierea diferitelor solicitari ale organismului si a factorilor mediului de munca. Evaluarea permite stabilirea nivelului de expunere la noxe care, impreuna cu timpul de expunere si cu alte date, permit aprecierea riscului pentru sanatate si stabilirea masurilor necesare pentru prevenirea si combaterea noxelor. Evaluarea trebuie sa cuprinda si modul in care prezenta noxelor se reflecta in starea de sanatate a personalului expus. Evaluarea conditiilor de munca si a noxelor profesionale serveste si pentru: controlul eficientei masurilor aplicate; obtinerea de informatii asupra unor factori necunoscuti care ar putea influenta starea de sanatate; realizarea de studii epidemiologice care ar putea servi la stabilirea sau revizuirea normelor sanitare, a valorilor limita pentru diferite noxe; identificarea unor factori sanogenetici.

Principalele categorii de factori care trebuie evaluati sunt efortul profesional, factorii fizici, chimici, biologici, psihosociali si ergonomici. In practica curenta actuala, este posibila evaluarea unora dintre factorii fizici si chimici si a unor elemente ce caracterizeaza efortul profesional. Cuantificarea factorilor psihosociali e posibila, cel putin partial, dar e dificila din cauza reactiilor foarte diferite ale indivizilor la astfel de factori. in evaluarile curente de medicina muncii factorii biologici nu sunt cuantificati, iar factorii ergonomici sunt inca putin studiati.

Evaluarea conditiilor de munca si a noxelor profesionale revine compartimentului de protectie a muncii cu cele doua servicii ale sale, de securitate a muncii si de sanatate in munca, cu sprijinul altor organe abilitate si laboratoare de specialitate, si presupune parcurgerea mai multor etape.

A. Intr-o prima etapa se stabileste un plan de evaluare, pe baza datelor obtinute in
etapa de recunoastere a noxelor si din evaluarile anterioare. intrucat exista numeroase
posturi de munca si grupuri ocupationale, se impune o seriere a acestora, in functie de
importanta lor pentru securitatea si sanatatea in munca. Pentru fiecare post de munca si grup
ocupational, pe baza cronogramei profesionale, vor fi precizati factorii specifici ce urmeaza
a fi evaluati pentru fiecare operatie in parte. Punctele prevazute pentru masuratori vor
corespunde locurilor unde se executa diferite operatii de munca, tinand cont si de
particularitatile noxelor: in zona de respiratie pentru pulberi, gaze si vapori; in fata
pavilioanelor urechilor pentru zgomot etc. E necesara de asemenea evaluarea in dinamica a
noxelor pe parcursul unui schimb de munca, iar uneori si in diferite schimburi, perioade etc

B. Urmeaza alegerea metodelor si tehnicilor pentru determinari. Acestea sunt foarte
variate, alegerea facandu-se in functie de natura factorilor de masurat, de valoarea si
limitele diferitelor metode si tehnici, si de dotarea laboratorului care executa masuratorile.
Este recomandata standardizarea metodelor si tehnicilor, pentru a face posibile aprecierile
comparative si pentru a scadea riscul erorilor tehnice si de interpretare.

C.           Modul de exprimare a rezultatelor, in functie de natura factorilor determinati si de
metodele si tehnicile utilizate, va tine cont si de modul de exprimare din normele in vigoare, la care se raporteaza rezultatele.

D.          Interpretarea si aprecierea rezultatelor determinarilor consta in raportarea lor la
normele in vigoare pe plan national iar, in lipsa acestora, pentru unele noxe, prin raportare
la normele recomandate pe plan international sau preluate din literatura. Pentru
interpretarea mai aprofundata a datelor, este necesara si prelucrarea statistica, prin calcule
de valori medii si dispersii, proportii, procente, indici de semnificatie sau corelatie s.a., pe
posturi de munca si grupuri ocupationale, si dupa alte criterii ce prezinta interes

E.           Urmeaza corelarea rezultatelor masuratorilor de noxe din mediul de munca, a
indicatorilor de expunere externa, cu indicatorii de expunere interna si cu cei de efect si raspuns biologic, cu afectiunile profesionale sau legate de profesie, incapacitatea temporara de munca, cu indicatorii de eficienta a muncii s.a. Aceste date rezulta din monitorizarea starii de sanatate a persoanelor apartinand diferitelor posturi de munca si grupuri ocupationale.

F. In ultima etapa se stabilesc masuri de prevenire si combatere a noxelor, in functie de

rezultatele evaluarii. Aceste masuri pot fi clasificate in 2 categorii: tehnico- organizatorice si medicale.

a) Masurile tehnico-organizatorice se refera la:

modificari privind obiectul muncii, prin inlocuirea unor materiale nocive cu altele
nenocive sau mai putin nocive;

modificari ale mijloacelor de munca, tehnologiilor, utilajelor, masinilor, uneltelor si
instrumentelor; mecanizari, automatizari, utilizarea de metode nepericuloase (umede s.a.);

modificari in amplasarea unor componente ale sistemului de munca, de pilda grupari
si/sau izolari ale unor procese sau operatii, crearea de spatii izolate fata de noxe,
indepartarea muncitorilor de sursele de noxe s.a.;

solutii care se adreseaza surselor de noxe, ca ermetizari, etanseizari, ventilatie locala la
sursa (eventual si generala), izolari termice si fonice, blindaje, ecranari s.a.;

utilizarea unor echipamente si dispozitive de protectie individuala pentru respiratie,
ochi, urechi s.a.;

organizarea pe baze fiziologice a muncii privind durata, ritmul, intensitatea, regimul
munca/odihna, pozitiile de munca, realizarea confortului termic, luminos, sonor s.a.;

utilizarea unor dispozitive de decontaminare si igiena individuala, arteziene, dusuri,
spalatoare, bai, fumoare, vestiare; alimentarea cu apa potabila si eliminarea deseurilor;
folosirea de materiale igienico-sanitare (sapun, detergenti, unguente s.a.); dotarea cu truse
sanitare la locurilor de munca;

controlul noxelor prin laboratoarele de specialitate (eventual prin laboratorul uzinal);
introducerea unor dispozitive de determinare continua a unor noxe foarte periculoase;
realizarea unor sisteme de avertizare sonora si/sau luminoasa a unor pericole iminente
(depasiri mari ale valorilor limita admisibile, declansarea ventilatiei "de avarie' s.a.).

b) Dintre masurile medicale propriu zise fac parte examenul medical la angajarea in
munca si in perioada de adaptare, controlul medical periodic si cel la reluarea muncii,
consultatiile spontane, ca si educatia pentru sanatate.

Atat masurile tehnico-organizatorice cat si cele medicale sunt reglementate actualmente prin NGPM/2002. Cerintele de securitate si sanatate pentru locurile de munca sunt diferentiate pentru locurile de munca noi (anexa nr.16) si pentru cele aflate in folosinta. Pentru locurile de munca noi acestea se refera la: stabilitate si rezistenta; dimensiunile incaperilor si volumul de aer din incaperi, libertatea de miscare la postul de lucru; usi si porti; pardoseli, pereti, plafoane si acoperisuri; ferestre si luminatoare; cai si iesiri de urgenta; cai de circulatie-zone periculoase; scari rulante si transportoare; cheiuri si rampe de incarcare-descarcare; instalatii electrice; ventilarea locurilor de munca in spatii inchise; temperatura incaperilor; iluminarea naturala si artificiala; detectarea si stingerea incendiilor; vestiare si dulapuri pentru imbracaminte; instalatii sanitare; incaperi pentru odihna; dotari pentru femei gravide si lauze; incaperi pentru primul ajutor; dotari pentru angajati handicapati; prevederi speciale pentru locuri de munca in aer liber. Pentru locurile de munca aflate in folosinta cerintele se refera la: stabilitate si rezistenta; usi si porti; cai si iesiri de urgenta; zone periculoase; instalatii electrice; ventilarea locurilor de munca in spatii inchise; temperatura incaperilor; iluminarea naturala si artificiala a incaperilor; detectarea si stingerea incendiilor; vestiare si dulapuri pentru imbracaminte; instalatii sanitare; incaperi si spatii pentru odihna; dotari pentru femei gravide si lauze; echipament de prim ajutor; dotari pentru angajati handicapati; circulatia pietonilor si vehiculelor; prevederi speciale pentru locuri de munca in aer liber. Titlul IV referitor la cladiri si alte constructii cuprinde norme privind: obligatiile generale ale proiectantului, executantului, beneficiarului; amplasarea cladirilor, depozitelor si a altor tipuri de constructii; caile de circulatie; inaltimea cladirilor, dimensionarea suprafetelor si a volumului de lucru; instalatii tehnico-utilitare; dotari social-sanitare, puncte de prim ajutor, necesarul de apa potabila, colectarea si indepartarea reziduurilor; locul de munca (generalitati, principii ergonomice in organizarea locului de munca, semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locurile de munca, loc de munca pentru lucrul in conditii de izolare, locuri de munca in santiere temporare si mobile, locuri de munca aflate in atmosfere potential explozive); nave de pescuit. Titlul V cuprinde norme referitoare la echipamentele tehnice. Titlul VI este destinat in intregime mediului de munca, normelor referitoare la: agenti chimici; agenti cancerigeni si mutageni; agenti biologici; microclimat; ventilare industriala; iluminat; zgomot; vibratii; ultrasunete; radiatii neionizante; presiune atmosferica crescuta. Normele care prezinta interes direct pentru sanatatea ocupationala, inclusiv cele prezentate in anexele din NGPM/2002, vor fi prezentate la capitolele de profil.

Dintre problemele de protectie a muncii, protectia individuala impotriva noxelor profesionale, precum si acordarea unor materiale igienico-sanitare si a alimentatiei de protectie, necesita consultarea obligatorie de catre angajator a medicului de medicina muncii. Dotarea cu echipament individual de protectie (NGPM/2002-articolelel33-147) se face in scopul prevenirii accidentelor de munca si a bolilor profesionale, cand riscurile nu pot fi evitate sau limitate prin mijloacele tehnice de protectie colectiva sau prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii. Echipamentul se acorda gratuit, in urma evaluarii riscurilor, luand in consideratie prevederile anexelor nr. 9-11 din NGPM, si a discutarii listei interne intocmita de catre angajator, in comitetul de securitate si sanatate in munca, sau cu reprezentantii angajatilor/sindicat, dupa caz. Pentru echipamentul individual de protectie se prevad: verificari legale, depozitare, curatare, denocivizare, intretinere, reparare si inlocuire cand echipamentul a devenit necorespunzator. Instruirea angajatilor privind echipamentul de protectie revine angajatorului, angajatii fiind obligati sa utilizeze echipamentul conform instructiunilor. Se poate acorda si echipament individual de lucru, in conditii negociate prin contractul colectiv de munca. Acordarea materialelor igienico-sanitare si a alimentatiei de protectie este prevazuta in NGPM - articolele 150-157. Materialele igienico-sanitare se acorda obligatoriu si gratuit angajatilor, in scopul asigurarii igienei si protectiei personale, in completarea masurilor generale luate pentru prevenirea unor boli profesionale. Cantitatile si periodicitatea acordarii acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca, la recomandarea medicului de medicina muncii, pe baza caracteristicilor locurilor de munca. Trusele sanitare de acordare a primului ajutor medical constituie materiale igienico-sanitare, iar continutul si modul de dotare se stabilesc conform reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei. Personalul serviciului de medicina muncii are obligatia instruirii angajatilor in vederea utilizarii corecte a materialelor igienico-sanitare distribuite si a urmaririi eficientei acestora in prevenirea unor boli profesionale.Angajatii sunt obligati sa utilizeze materialeleigienico-sanitare in conformitate cu indicatiile personalului sanitar.

Alimentatia de protectiese acorda conform legii, obligatoriu si gratuit, pentru angajatii care lucreaza in locuri demunca cu conditii grele si vatamatoare. Stabilirea alimentelor respective, cantitatea, precumsi categoriile de persoane care beneficiaza vor face obiectul contractului colectiv de muncasi/sau contractului individual de munca, in baza recomandarii efectuate de catre medicul demedicina muncii. Principiile care stau la baza acordarii alimentatiei de protectie sunt
urmatoarele: alegerea unor alimente care, prin continutul lor in substante nutritive (proteine,
lipide, glucide, elemente minerale, vitamine), pot completa o ratie calorica insuficienta sau
incorecta, dezechilibrele, carentele sau excesele alimentare; urmarirea ca alimentele
acordate sa asigure pastrarea structurii si functionalitatii organelor si sistemelor mai
sensibile la agresivitatea agentului nociv din mediul de munca (ficat, rinichi, sistem nervos,
gonade etc); urmarirea ca alimentele acordate sa asigure elementele necesare proceselor de
conjugare a noxelor chimice in vederea eliminarii lor din organism (sulfoconjugare,
cisteinoconjugare, glicoloconjugare, glutamicconjugare, glicuronoconjugare, acetilare,
metilare). Criteriile pentru alegerea alimentelor care vor fi oferite ca supliment alimentar
sunt: caracteristicile fiziologice ale persoanelor (tineri sub 21 de ani, femei gravide sau care
alapteaza, daca depun efort intens); intensitatea mare a efortului fizic si necesitatile
alimentare suplimentare; natura agentilor nocivi (metale sau metaloizi, gaze sau vapori
toxici etc); organul tinta al toxicului (ficat, rinichi, sistem nervos etc); starea de sanatate a
persoanei respective si acceptabilitatea respectivului aliment; posibilitatea de achizitionare
si de asigurare a alimentelor recomandate in tot cursul anului.

Rezultatele evaluarii conditiilor de munca si a noxelor profesionale se consemneaza in buletine de analiza.

In conformitate cu NGPM/2002, cu ocazia angajarii in munca a unei persoane, angajatorul e obligat sa completeze o fisa speciala, denumita fisa de expunere la riscuri profesionale, care trebuie trimisa, impreuna cu solicitarea pentru examenul medical de angajare, serviciului de medicina muncii. In acest scop angajatorul, prin compartimentul de protectie a muncii cu cele 2 servicii ale sale (securitate si sanatate in munca), trebuie sa intocmeasca pentru fiecare post de munca cate o astfel de fisa, care trebuie actualizata cand este cazul. In tabelul III se prezinta modelul acestei fise.

Tabelul III : Fisa de expunere la riscuri profesionale (NGPM/2002, anexa nr.5).

Unitatea Subunitatea

Adresa Adresa

Telefon Telefon

FISA DE EXPUNERE LA RISCURI PROFESIONALE

Denumirea postului ..........................

Naveta: da cate ore /zi ? nu

Descrierea activitatii: in echipa: da nu

Nr. ore/zi Nr. schimburi de lucru Pauze organizate da . sau nu / Banda rulant I

Risc de: infectare. electrocutare inecare / asfixiere .. /blocare /microtraumatisme repetata / lovire 1/muscatura /zgariere strivire /taiere intepare /impuscari

/ardere /oparire /degerare /miscari repetitivei

-Alte riscuri...............................

Descrierea spatiului de lucru: Dimensiuni incapere: L    1.. h.. m.

Suprafata de lucru: verticala orizontala oblica

- Munca: in spatii inchise / izolate /la inaltime / la altitudine

in miscare / pe sol / in aer / in spatiu / pe apa / sub apa / nisa / cabina etansa

aer liber / altele

Efort fizic: mic mediu mare foarte mare

Pozitie de lucru: ortostatica asezat aplecata mixt

/ Pozitii fortate:

Gesturi profesionale:

Suprasolicitari osteo-musculo-articulare: da nu . Daca "da', ce articulatii:

Manipulare greutati daca "da', precizati caracteristicile maselor manipulate: Suprasolicitari: vizuale auditive stres neurospihic

Agenti biologici:

Pulberi profesionale: <LA ....

>L.A...

Zgomot <LA fj' / >L;Q / Zgomote impulsive da|~~1 / nQ Vibratii mecanice: <LJ [ Microclimat

TEMPERATURA AERULUI: <LA    / >LA

PRESIUNEA ATMOSFERICA:

VARIATII REPETATE DE TEMPERATURA:     da nu
-ALTI FACTORI:

Radiatii: da □ nu . Daca "da': Ionizante : <LA >LA Neionizante < LA >LA Tipul:

Iluminat: natural .. Artificial.. mixt../ suficient -' insuficient '-'

Mijloace de protectie colectiva:

Mijloace de protectie individuala:.

Echipament de lucru;

Anexe igienico-sanitare: vestiar - chiuveta- WC - dus - sala de mese-' spatiu de recreere -

Altele

Observatii:

Data completarii.

Angajator

Legenda: L.A. = Limite admisibile /Fp = Foarte periculos / C = Cancerigen / P = Patrunde prin piele (se poate atasa fisei un tabel separat!)

CONTROLUL CONDITIILOR DE MUNCA SI A NOXELOR PROFESIONALE

Controlul conditiilor de munca si a noxelor profesionale se face la intervale de timp diferite, in raport de natura noxelor, agresivitatea lor asupra organismului, timpul de expunere, efectele asupra organismului persoanelor expuse, precum si in raport de termenele propuse pentru realizarea unor masuri stabilite cu ocazia controalelor anterioare, pentru a evalua eficienta acestor masuri. Controlul poate fi efectuat cu sau fara determinari cu laboratorul, dupa caz. Este necesar ca la control sa participe si reprezentanti ai patronatului si salariatilor. Organele abilitate sa efectueze controlul conditiilor de munca si a noxelor profesionale sunt stabilite, in fiecare tara, prin prevederi legislative. In Romania, sarcina controlului revine organelor de inspectie a muncii pe linia protectiei muncii, si organelor de control pe linie de igiena, epidemiologie si medicina muncii din directiile teritoriale de sanatate publica. Medicii si cadrele medii din structurile de medicina muncii isi dedica o parte din timpul lor de lucru vizitelor la locurile de munca, urmarind modul de respectare a normelor de medicina muncii.

Toata documentatia referitoare la conditiile de munca si noxele profesionale (buletine de analiza, fise centralizatoare pe sectii si intreprindere, fisele de expunere la riscuri profesionale s.a.), ca si cele referitoare la indicatorii sintetici privind starea de sanatate se pastreaza ca documente oficiale in dosarele de obiectiv si pe suporturi materiale (dischete, CD-uri) ce le fac prelucrabile pe calculator. Aceasta documentatie serveste la planificarea, desfasurarea si finalizarea tuturor activitatilor medicale, ca si pentru intocmirea diferitelor lucrari si rapoarte periodice, putand fi pusa la dispozitia numai a forurilor abilitate prin lege.

1.5. GHID PENTRU VERIFICAREA CUNOSTINTELOR

A. Barem de cunostinte

Sistemul de munca, locul de munca si postul de munca. Conditiile de munca. Noxa profesionala. Clasificarea noxelor profesionale. Etapele monitorizarii conditiilor de munca si a noxelor profesionale. Procesul tehnologic. Procesul de munca. Grupul ocupational. Cronograma ocupationala. Profesiograma. Planul de evaluare a conditiilor de munca si a noxelor profesionale. Principii generale de evaluare a conditiilor de munca si noxelor profesionale si de corelare a lor cu starea de sanatate. Masurile de prevenire si combatere a noxelor profesionale. Integrarea datelor la nivel de incapere, atelier, sectie si intreprindere. Controlul conditiilor de munca si a noxelor profesionale. Normele generale de protectie a muncii/2002 din Romania, de securitate a muncii si de sanatate in munca.

B. intrebari cu raspunsuri multiple

Definitia cea mai cuprinzatoare a conditiilor de munca cuprinde:

a) obiectul muncii, mijloacele de munca si relatiile interumane;

b) spatiul de munca cu toate dotarile sale;

c) factorii care apartin sistemului de munca, spatiului de munca si organizarii muncii;

d) microclimatul si noxele de la locul de munca;

e)    factorii fizici, chimici si biologici de la locul de munca.

Noxa profesionala:

a)    produce stare de "rau' si disconfort;

b) produce stres;

c) determina boala profesionala;

d) favorizeaza sau intretine anumite boli;

e)    produce accidente de munca.

Urmatoarele elemente apartin procesului tehnologic:

a)   mijloacele de munca;

b)procesul de munca;

c)   mediul de munca;

d)cronograma profesionala;

e)   obiectul muncii.

4. Urmatoarele elemente apartin procesului de munca:

a) pulberi si toxice;

b) operatii de munca;

c) efortul profesional;

d) cronograma profesionala;

e) organizarea muncii.

Grupul ocupational ocupational e definit ca:

a) un grup de ocupatii;

b)un grup de persoane care au anumite ocupatii;

c) un grup de persoane cu proces de munca asemanator;

d)un grup de persoane care folosesc acelasi tip de mijloace de munca iar obiectul muncii
este identic;

e) un grup de persoane care executa acelasi tip de operatii de munca.

Cronograma profesionala cuprinde:

a) operatiile de munca;

b) procesul tehnologic;

c) durata operatiilor de munca;

d) caracteristicile efortului profesional;

e)    natura noxelor profesionale.

Pe langa cronograma profesionala, profesiograma cuprinde si:

a) contine si date referitoare la solicitari, mediul de munca si amenajarea acestuia;

b) nu cuprinde conioprofesiograma sau toxicoprofesiograma;

c) nu cuprinde procesul tehnologic;

d) contine date referitoare si la starea de sanatate;

e) nu contine date referitoare la bolile profesionale.

Din planul de evaluare a conditiilor de munca fac parte:

a) procesul tehnologic;

b) procesul de munca;

c) punctele unde urmeaza a se efectua determinari;

d) momentele cand urmeaza sa fie efectuate determinarile;

e) rezultatele determinarilor.

Interpretarea rezultatelor determinarilor privind conditiile de munca si noxele
profesionale se face prin:

a) compararea datelor cu valorile normative;

b) corelarea cu starea de sanatate;

c) recomandarea de masuri de prevenire a bolilor profesionale;

d) analiza morbiditatii cu incapacitate temporara de munca,

e) recomandarea de masuri de combatere a noxelor profesionale.

Prin controlul conditiilor de munca si a noxelor profesionale se intelege:

a) recunoasterea si evaluarea noxelor;

b) compararea rezultatelor determinarii noxelor cu valorile normative;

c)    evaluarea la anumite intervale de timp a noxelor;

Normele de protectie a muncii/2002 fac referiri si la

a) cladiri si alte constructii;

b)mediul de munca;

c)   echipamente tehnice.

Normele privind dotarile social-sanitare (2002) prevad, printre altele si:

a) anexe social-sanitare de baza si specifice in raport de caracteristicile proceselor
tehnologice si de munca;

b) umiditatea si curentii de aer din incaperile social-sanitare;

c)    intretinerea incaperilor social-sanitare;

d) lavoare, dusuri si cantitatile necesare de apa;

e)    cabine de closet.

Raspunsuri corecte

1: c. 2: a, c, d. 3: a, e , 4: b, d. 5: c, d, e. 6: a, c. 7: a, d. 8: c, d. 9: a, b. 10: c. . 11: a, b, c. 12: a, d, e.