Rolul si avantajele planificarii resurselor umane

Rolul si avantajele planificarii resurselor umane

Planificarea are drept scop stabilirea unor orientari privind desfasurarea viitoare a activitatii in domeniul resurselor umane. Functie de baza a managementului, planificarea presupune fixarea obiectivelor care vor fi urmarite in viitor si identificarea mijloacelor necesare atingerii acestora. In principal, planificarea cuprinde activitati prin care se realizeaza previziunea si elaborarea unor decizii concretizate in planuri cu diferite orizonturi de timp. Practica demonstreaza ca managerii de virf ai organizatiei vor utiliza mai mult timp pentru planificarea resurselor decit pentru coordonarea activitatilor. De asemenea, in conditiile unui mediu economic tot mai complex si mai dinamic, functia de planificare capata o importanta tot mai mare pentru dezvoltarea afacerilor, avind sarcina de a diminua incertitudinea prin anticiparea schimbarilor.

Dificultatile cu care se confrunta managerul de resurse umane si care impun planificarea in acest domeniu pot fi:

incapacitatea organizatiei de a indeplini obiectivele strategice din cauza lipsei de personal la anumite categorii de calificare;

aparitia unor supraefective de personal care pot crea, la un moment dat, probleme sociale importante (disponibilizare fortata);

dezechilibre privind structura pe virste a personalului, ceea ce poate lipsi organizatia de efective pe viitor;

lipsa corelatiilor dintre posturi si resursele umane disponibile;

Dificultati pot aparea si in cazul in care planificarea este necorespunzatoare, ca de exemplu (L. Byars, L. Rue, 1987):

multe posturi ramin libere, cu toate eforturile de recrutare, ceea ce influenteaza buna desfasurare a activitatii;

datorita unor intreruperi neprevazute ale activitatii, oameni recent angajati sunt concediati;

cu toate ca veniturile unor angajati importanti, valorosi sau competitivi cresc destul de mult, multi dintre ei parasesc firmele deoarece nu pot identifica oportunitati de promovare.

Ca urmare, planificarea resurselor umane este chemata sa rezolve problema disfunctiilor ce pot aparea in lipsa adaptarii organizatiei la schimbarile din mediul extern. O data cu planificarea strategica a organizatiei se vor efectua si previziuni in domeniul resurselor umane, succesul acestora fiind determinat de integrarea lor in planificarea organizationala. Multe organizatii nu constientizeaza esenta acestui principiu pina in momentul in care se confrunta cu dezechilibre majore ale fortei de munca ce afecteaza indeplinirea obiectivului strategic. In acest sens, managerul de resurse umane se va asigura ca programele de personal si planurile de recrutare se afla in concordanta cu strategia organizatiei.

Sintetizind o serie de opinii exprimate de L. A. Klatt, R. G. Murdick, M. Armstorng, G. T. Milkovich, profesorul Aurel Manolescu (2001) considera ca, daca este desfasurata corespunzator, planificarea resurselor umane ofera urmatoarele avantaje:

fiind strins legata de planificarea organizationala, permite o mai buna intelegere a influentelor strategiei globale a organizatiei asupra resurselor umane, precum si a influentei activitatilor de personal asupra strategiei respective;

permite identificarea problemelor de personal inainte ca acestea sa apara, de multe ori, sub forma de crize pe termen scurt sau pe diferite orizonturi de timp;

managerii au o viziune mai buna sau o imagine mai clara asupra dimensionarii resurselor umane, iar structura si repartizarea acestora asigura indeplinirea obiectivelor organizationale;

permite utilizarea si dezvoltarea mai eficienta si mai echilibrata a resurselor umane, deoarece planificarea acestora precede mai multe activitati de personal si influenteaza eficienta lor; resursele umane sunt dezvoltate continuu, iar angajatii au mai multe sanse sa-si planifice carierele individuale si sa participe la programe de pregatire sau de perfectionare;

permite organizatiilor sa anticipeze deficitul sau surplusul de resurse umane, precum si sa minimizeze concedierile;

recrutarea personalului este mult mai eficienta, deoarece necesitatile de resurse umane sunt anticipate si identificate inainte sa apara unele probleme nedorite;

reduce dependenta de recrutarea externa, indeosebi cind calificarile cheie au o oferta insuficienta, ceea ce presupune elaborarea unor programe specifice de retinere sau de mentinere a personalului;

asigura mentinerea unei organizari flexibile a personalului sau dezvoltarea unor resurse umane flexibile si competitive, care pot face fata unor surprize sau pot contribui la sporirea capacitatii organizatiei de a se adapta la un mediu incert;

permite identificarea situatiilor de incertitudine in activitatea organizatiilor, situatii care se reflecta direct asupra resurselor umane;

sporeste capacitatea organizatiilor de a respecta reglementarile guvernamentale, indeosebi cele care privesc asigurarea oportunitatilor egale de angajare, precum si a acelorlalte dispozitii legale.

Responsabilitatea activitatii de planificare a resurselor umane revine tuturor decidentilor din cadrul organizatiei, indiferent ca se ocupa direct sau indirect de problemele de personal. Procesul de planificare a resurselor umane va fi ancorat intotdeauna in strategia globala a organizatiei, va avea caracter continuu si sistematic si va evidentia concret programele de actiune si masurile adecvate in functie de conditiile interne si externe.