MUNCA SI OBOSEALA

MUNCA SI OBOSEALA

In urma solicitarii oricarei activitati umane, apare oboseala.

Oboseala este, deci, starea de slabiciune musculara, nervoasa sau psihica, vizibila sau interioara, reala sau imaginara. Ea este cea care diminueaza capacitatea de munca și este asemanatoare altor semnale, ca foamea, durerea, care alarmeaza organismul incunostiintindu-l de pericolul aparitiei unui fenomen patologic.

Daca ea se manifesta in limite normale, nu este o boala, are consecinte temporare asupra organismului. Aceste consecinte sunt: slabirea atentiei fata de munca indeplinita si fata de mediul inconjurator. Ca urmare, factorul uman pierde capacitatea de formare a unor noi deprinderi, iar deprinderile formate anterior si devenite automate intra mai greu in functiune. Coordonarea dintre diferitele functii si operatii este perturbata.

Oboseala se manifesta prin incetinirea ritmului de munca, aparitia miscarilor suplimentare si inutile.

Din punct de vedere subiectiv, senzatia de oboseala este mai mult sau mai putin vaga: o slabiciune generala, care nu poate fi definita si localizata, cu o tonalitate ce variaza de la sentimentul nevoii de repaus pana la stari chinuitoare.

Oboseala reprezinta in esenta o reactie a organismului, care la interventia sistemului nervos central, prin reactii de inhibitie, urmareste sa permita organismului sa se readapteze, sa-si refaca plenitudinea functiilor sale. Ea duce la aparitia in centrii nervosi a unui proces de inhibitie (oprire sau franare a activitati) cu rol de protectie.

Prin inhibitie, in centrii nervosi se creeaza cele mai bune conditii de restabilire si reinnoire a substantelor cheltuite in timpul efortului. Ca rezultat al acestui repaus, procesele de sinteza incep sa predomine fata de cele de dezagregare, ceea ce reprezinta, de fapt, esenta biochimica, materiala a efortului restabilizator al inhibitiei de protectie.

1. Formele oboselii

In literatura de specialitate se deosebesc urmatoarele forme de oboseala:

- oboseala musculara sau periferica - provocata de solicitarea si suprasolicitarea unilaterala a muschilor;

- oboseala oculara - provocata de solicitarea si suprasolicitarea aparatului vizual;

- oboseala fizica generala - provocata de solicitarea intregului organism;

- oboseala mintala - provocata de munca intelectuala;

- oboseala nervoasa - provocata de solicitarea unilaterala a functiilor psiho-motorii;

- oboseala provocata de monotonia muncii sau a mediului;

- oboseala cronica - provocata de insumarea unor influente nefavorabile de lunga durata;

- oboseala afectiva - cauzata de emotii puternice si greu de suportat.

Daca examinam mai atent, observam ca aceasta clasificare se reduce in fond la doua forme de oboseala; cea musculara si cea nervoasa, care sunt strans legate intre ele.

Cauze si simptome ale oboselii

Este bine cunoscut faptul ca oboseala poate fi provocata de numeroase cauze, dintre care mai importante sunt:

- monotonia;

- intensitatea si durata muncii fizice si intelectuale;

- factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomot);

- factorii psihici: responsabilitati, griji sau conflicte;

- conditii alimentare;

- boala si dureri.

Simptomele oboselii sunt:

- scaderea atentiei;

- incetinirea si inhibarea perceptiei;

- inhibarea capacitatii de gandire;

- scadere randamentului activitatii fizice si intelectuale;

- slabirea rezistentei generale a organismului fata de diferitele boli.

Atunci cand simptomele oboselii zilnice se acumuleaza pe o perioada prelungita, duc la instalarea oboselii cronice.

Persoanele ajunse in aceasta situatie manifesta simptome de mare instabilitate, devin nesociabile si este aproape imposibil sa te intelegi cu ele, au tendinta de a cadea in stari de depresiune, manifesta o neliniste, au o generala lipsa de orientare si pierd initiativa. Pe langa aceste efecte psihologice, la unele persoane apar stari generale maladive, cele mai multe insa nespecifice, care sunt de natura psihologica: dureri de cap, amețeli, tulburari cardiace și respiratorii, tulburari digestive, insomnii, etc.

Persoanele care au conflicte si dificultati de natura psihologica sunt in mod
special predispuse la oboseala cronica. De fapt, in oboseala cronica este aproape
imposibil sa se faca distinctie intre cauza si efect. Atitudinea negativa fata de
profesiune, fata de superiori sau fata de locul de munca poate fi tot atat de bine
cauza oboselii cronice ca si efectul ei.

Masurarea oboselii

Metodele de investigare si evaluare a oboselii se impart in doua mari categorii: metode directe si metode indirecte.

Metodele directe se folosesc pentru determinarea oboselii musculare cu ajutorul unor aparate, ca: ergograful si dinamometrul.

Tot metode directe sunt considerate si unele teste.

Dintre metodele indirecte de masurare a oboselii amintim marimea productiei. Masurarea productiei este considerata o metoda indirecta deoarece marimea productiei depinde de un numar important de alti factori, ca, de exemplu, interesul pentru castig, conditiile sociale si elementul psihologic de munca.

Alte metode de masurare indirecta sunt: testele frecventei fuziunii optice și descrierea senzatiilor subiective.

Prevenirea si atenuarea oboselii in timpul muncii

Aparitia oboselii poate fi amanata in anumite limite, iar dupa ce a aparut, poate fi de asemenea atenuata.

Cunoasterea cauzelor care genereaza oboseala, ca si a cailor de remediere si de prevenire a oboselii, au o deosebita importanta practica in organizarea locurilor de munca, in studierea si perfectionarea metodelor de lucru, in reducerea timpului de munca prin eliminarea miscarilor inutile si prin intrebuintarea celor mai simple si mai usoare miscari, in stabilirea unor structuri rationale a timpului de munca, respectiv in stabilirea unei durate si frecvente optime a timpului de odihna si necesitati fiziologice in cadrul timpului total de munca.

In afara schimbului de lucru, remedierea si prevenirea oboselii se realizeaza prin intermediul reglementarii duratei zilei de lucru, a liberului saptaminal si a concediilor de odihna

Prevenirea si atenuarea oboselii poate fi facuta prin: organizarea corecta a regimului de munca, pauzele de odihna si prin organizarea muncii.

Organizarea corecta a regimului de munca consta in gasirea unor corelatii si alternante optime intre durata perioadelor de munca, durata pauzelor pentru odihna, numarul, continutul si momentul introducerii acestor pauze, in asa fel incat sa se asigure o eficienta sporita, un nivel optim al capacitatii de munca si o buna stare a sanatatii.

Durata optima de lucru este conditionata de gradul de solicitare si de caracterul acestei solicitari in procesul muncii. In cadrul dinamicii zilnice a capacitatii de munca, se stie ca nivelul cel mai scazut se inregistreaza intre orele 12 si 14, iar in cursul noptii intre orele 3 si 4. Aceste probleme sunt deosebit de importante in

organizarea productiei și a muncii, deoarece, numai daca timpul de munca al executantului coincide cu perioadele in care capacitatea de munca este maxima, se creeaza premisele unor rezultate deosebite, cu consum minim de energie si o prevenire a oboselii.

Un rol important in atenuarea oboselii il joaca si pauzele de odihna, datorita alternantei organice intre consumul de energie si recuperarea acesteia.

Organizarea corecta a pauzelor favorizeaza mentinerea capacitatii de munca la un nivel ridicat

Studierea diverselor procese de munca a aratat ca un executant face diferite forme de pauze: arbitrare, camuflate, impuse de natura muncii sau prescrise.

Tinand cont de faptul ca oboseala nu creste liniar, ci exponential, in functie de prelungirea activitatii efectuate la o oboseala existenta, iar refacerea organismului nu se face liniar ci este mult mai accentuata la inceputul pauzei, se apreciaza ca o serie de pauze scurte a caror durata reglementara sa creasca de-a lungul schimbului sunt mult mai avantajoase, decat o pauza lunga. Aceste considerente au condus la aplicarea in practica a doua forme de alternare a pauzelor: acordarea unei singure pauze cu durata variabila, afectata mesei; introducerea pe langa pauza de masa a unor pauze scurte (forma mai rar intalnita).

Deosebirea dintre cele doua forme rezulta din menirea si caracteristicile lor. Astfel, pauza de masa se introduce de obicei la jumatatea schimbului de lucru, cu o durata de 30 de minute si este considerata ca fiind in afara timpului de lucru. Pauzele de odihna scurte se acorda pe parcursul duratei schimbului de lucru, in vederea preintampinarii aparitiei oboselii.

Natura muncii determina si continutul odihnei. Astfel, odihna pasiva este mai putin eficienta, desi este recomandata in cazul lucrarilor care solicita eforturi fizice mari. Din punct de vedere fiziologic, se recomanda activizarea odihnei prin schimbarea naturii activitatii, atunci cand caracterul organizarii procesului de productie o permite, sau prin gimnastica la locul de munca.

ERGONOMIA LOCULUI DE MUNCA

Ergonomia locului de munca are, in principal, rolul de a armoniza intr-un tot unitar elementele locului de munca (mijloacele de munca, obiectele muncii si forta de munca), in vederea asigurarii conditiilor care sa permita executantului desfasurarea unei activitati bune cu un consum minim de energie si cu senzatie de buna stare fiziologica.

Organizarea locului de munca sta la baza organizarii atelierelor, sectiilor si intreprinderii, intrucat de acesta depinde in cea mai mare masura consumul de timp de munca, pe fiecare operatie, reper sau produs, marimea acestuia avand un rol determinant asupra elementelor necesare organizarii in timp si spatiu a proceselor de productie.

Prin loc de munca se intelege suprafata sau spatiul in care muncitorul sau o formatie de muncitori actioneaza cu ajutorul uneltelor de munca asupra obiectelor muncii, in vederea extragerii sau transformarii lor, potrivit scopului urmarit.

Dupa tipul de organizare a productiei, locurile de munca se clasifica in: locuri de munca pentru productia de unicate si de serie mica; locuri de munca pentru productia de serie mijlocie; locuri de munca pentru productia de serie mare si de masa.

Dupa gradul de mecanizare si de automatizare a productiei, sunt: locuri de munca cu procese manuale; locuri de munca cu procese manual-mecanice; locuri de munca cu procese automate si locuri de munca cu procese de aparatura.

Dupa numarul muncitorilor, locurile de munca sunt individuale si colective.

Dupa numarul de utilaje, locurile de munca pot fi cu un singur utilaj sau cu mai multe utilaje.

Dupa natura activitatii, locurile de munca se pot clasifica in: locuri de munca unde se desfasoara activitati de baza si locuri de munca din activitatea de deservire.

Dupa pozitia lor in spatiu, locurile de munca pot fi fixe sau mobile.

Organizarea activitatii se va face in functie de categoria din care face parte fiecare loc de munca.

1. Etapele organizarii ergonomice a locului de munca

Organizarea ergonomica a locului de munca impune parcurgerea unor etape succesive, bine delimtate. Prima etapa este documentarea si inregistrarea datelor necesare proiectarii unui nou loc de munca.

-Alegerea locului de munca atunci cand avem de-a face cu studii de reorganizare a unor locuri de munca consta in stabilirea locurilor de munca existente care se justifica sa fie analizate.

-Inregistrarea datelor necesare studiului consta in obtinerea de informatii privind organizarea locului de munca (suprafata, mijloacele de munca, forta de munca, obiectul muncii si conditiile de mediu).

-Examinarea critica a situatiei existente cu ajutorul metodei interogative. In aceasta etapa se urmareste eliminarea deficientelor constatate si stabilirea solutiilor imbunatatite.

-Proiectarea organizarii ergonomice a locului de munca consta in proiectarea unor noi variante pe principii si reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce prezinta cele mai multe avantaje. In cazul acestei etape se disting urmatoarele faze: proiectarea variantelor de organizare a locului de munca, calculul eficientei si alegerea variantei optime

- Elaborarea normativelor sau normelor de munca, etapa care are drept scop stabilirea consumului de munca pentru realizarea elementelor procesului de munca si a acestuia in totalitate.

2. Conceptia constructiva a locului de munca

Pentru a executa o anumita activitate in cadrul locului de munca, executantul (pe baza informatiilor) actioneaza asupra mijloacelor de munca si obiectelor muncii intr-o ambianta fizica si psihica. In aceasta actiune exista un permanent schimb de informatii. Rolul ergonomiei este de a asigura ca acest schimb de informatii sa se faca cat mai rapid, cu cat mai putine erori, in deplina securitate si in conditii de confort.

Pentru aceasta este necesar a se cunoaste: functiile indeplinite de executant si de mijlocul de munca, cum sunt executate aceste functii, precum si conditiile in care aceste functii sunt efectuate cu maximum de randament.

Executantul, cu ajutorul organelor de simt, receptioneaza informatiile provenite din zona sa de activitate. Pe baza acestor informatii, precum si a unor informatii stocate in memorie, ia o anumita decizie, care este executata de organele efectorii. Organele efectorii transmit decizia mijlocului de munca prin intermediul dispozitivelor de actionare ale acestuia.

Dispozitivele de actionare transmit comenzile mijlocului de munca, care le executa actionand asupra obiectului muncii.

Mijlocul de munca este acela care in permanenta, prin intermediul unor aparate, prezinta executantului informatii privind modul cum au fost executate comenzile.

Functiile indeplinite in cazul relatiei executant-mijloc de munca, de fiecare element al relatiei sunt:

. Funcțiile indeplinite de executant sunt:

- Receptionarea informatiei de catre factorul uman poate fi facuta mai rapid sau mai lent, mai precis sau mai putin precis, ea depinzand de modul de prezentare a informatiei. Aceasta informatie de intrare provine din exteriorul sau interiorul sistemului. Ergonomia precizeaza modalitatile de intrare a informatiilor in componenta umana și regulile de construcție a echipamentelor de prezentare a informatiilor, pentru ca receptionarea sa poata fi facuta cat mai precis si cat mai repede.

- Stocarea, prelucrarea informației si decizia sunt functii care depind foarte mult de fiecare individ in parte, dar executia lor poate fi facilitata prin asigurarea unui volum de informatii optime ce poate fi prelucrat intr-un interval minim de timp.

- Actionarea este legata de functia de receptionare si transmitere a comenzilor. Aplicandu-se regulile ergonomiei se poate face o distributie judicioasa a actionarilor intre membrele superioare si inferioare. De asemenea, se asigura conceptia constructiva a mijloacelor de actionare, care conduce la consumuri minime de energie fizica si nervoasa pentru executant.

. Functiile indeplinite de mijlocul de munca sunt:

- Executia comenzilor este functia indeplinita in totalitate de mijlocul de munca si depinde de asemenea in totalitate de solutiile tehnice adoptate de proiectant.

- Prezentarea informatiei din interiorul sistemului se face cu ajutorul aparatelor de masura si control cu care este echipat mijlocul de munca.

Conceptia constructiva ergonomica a acestor aparate asigura elementului uman o receptionare corespunzatoare a informatiilor, deci o conditie care confera sistemului stabilitate si fiabilitate.

Executantul si mijlocul de munca evolueaza intr-un anumit mediu fizic si social, fapt ce impune si influenta acestor factori.

4. Zonele de lucru

Zona de lucru este suprafata rezervata unui executant, individual sau colectiv, care realizeaza aceeasi lucrare, pentru a-si indeplini sarcinile de munca.

Ea trebuie corect dimensionata, astfel incat sa permita asezarea mijloacelor de munca si a obiectelor muncii necesare executantului pentru desfasurarea activitatii cu miscari cat mai putin obositoare.

Se disting urmatoarele zone:

-zona de lucru in plan orizontal si

-zona de lucru in plan vertical.

Atat zona de lucru in plan orizontal, cat si cea in plan vertical, se compun dintr-o zona normala si o zona maxima

Zona de lucru normala, in plan orizontal, se obtine prin rotirea palmei si antebratului, in jurul cotului, pe suprafata mesei de lucru. Zona de lucru maxima, in plan orizontal, se obtine prin rotirea bratului intins, in jurul umarului pe suprafata mesei de lucru. Zona de lucru normala, in plan vertical, se obtine prin rotirea palmei si antebratului inainte sau lateral, in jurul cotului aflat putin depanat de corp. Zona de lucru maxima, in plan vertical, se obtine prin rotirea bratului intins inainte sau lateral, avand ca pivot umarul.

Intre zona de lucru si complexitatea miscarilor exista o legatura directa. In zona normala se executa miscari din categoriile I, a II-a si a III-a, de complexitate mai redusa si putin obositoare pentru executant. Desfasurarea activitatii in zona maxima implica efectuarea de miscari din categoriile a IV-a si a V-a, deosebit de complexe, care impun un consum mare de energie si care trebuie evitate in cadrul procesului de munca.

Indiferent daca munca se desfasoara in plan orizontal sau vertical, este recomandabil sa tindem ca miscarile de munca sa fie efectuate in sfera normala. In acest scop, materialele, piesele, butoanele spre care se intind mainile, este recomandabil sa fie plasate in interiorul sferei normale de munca, dupa criteriul frecventei de utilizare.

Pentru o amplasare rationala a dispozitivelor de actionare, a surselor de informatii vizuale, pentru dimensionarea suprafetelor de lucru, se va tine seama pe langa zonele de munca si de posibilitatile de rotire a ochilor si a capului, pentru amplasarea surselor de informatii vizuale (figurile).

Mișcarea maxima posibila a capului in plan orizontal și vertical

Zonele optime și maxime cand informația este recepționata

numai cu ajutorul mișcarii ochilor

5.Criterii de proiectare ergonomica a mobilierului locului de munca

In activitatea desfasurata la locul de munca, executantul utilizeaza un anumit tip de mobilier. In conceptia ergonomica a mobilierului se va tine seama de: pozitia executantului (in picioare sau asezat), genul de activitati si sexul executantilor.

Pozitia executantului in timpul activitatii

Adoptarea unei pozitii corecte de munca inseamna luarea unei pozitii cat mai aproape posibil de pozitia naturala a corpului in repaus, adica atunci cand planul longitudinal, sargital si transversal formeaza intersectii de 90.

Pozitia normala a corpului se caracterizeaza prin mentinerea echilibrului natural si prin efectuarea celor mai avantajoase miscari, respectiv miscarile simetrice si cele prin care sunt antrenate mase musculare mici.

Criteriul determinant in stabilirea pozitiei de lucru este in majoritatea cazurilor greutatea obiectului muncii. Cand acesta este relativ usor, pana la 5-6 kg, muncitorul putand sa-l manuiasca in timpul prelucrarii, pozitia sezand este cea mai indicata. Peste aceasta limita, fiind necesara o forta mai mare, la care participa masele musculare dorsale, se impune pozitia ortostatica.

Aceasta pozitie este mult mai obositoare decat pozitia sezand. Lucrul in picioare ingreuiaza circulatia sangelui in tot organismul si in special in membrele inferioare, greutatea corpului fiind repartizata pe o suprafata mica, iar mentinerea echilibrului provoaca o tensiune musculara constanta si un efort static care creste in functie de gradul de inclinatie si de echilibrul corpului. Totodata, aceasta pozitie reduce indemanarea mainilor si precizia miscarilor.

Dimensionarea locului de munca

Inaltimea de lucru, la bancuri sau la masini, trebuie sa fie corect adaptata dimensiunilor antropometrice ale fiecarui muncitor (tabelul si figura) tinand seama de gradul de precizie al muncii si de categoria efortului pe care il face.

Dimensiunile optime ale locului de munca pentru lucru in pozitia sezand

Nr. crt.	Specificația	Condiția	Dimensiuni
			Barbați	Femei
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.	Inaltimea de la sol la suprafata superioara a mesei de lucru Inaltimea de la sol la suprafata interioara o mesei de lucru Inaltimea de la suprafata de sezut a scaunului la suprafata inferioara a mesei de lucru Inaltimea de la scaun la suprafata superioara a mesei de lucru Adancirea spatiului de degajare a picioarelor sub masa, la inaltimea genunchiului Inaltimea de la suprafata de sezut a scaunului la sol sau la suportul pentru picioare Adancimea suprafetei de sezut Latimea suprafetei de sezut Inclinarea suprafetei de sezut Inaltimea spatarului Ridicarea spatarului deasupra scaunului Latimea spatarului Inclinarea spatarului	Optima Minima Minima Optima Minima Reglabila intre Optima Minima Optima (in grade) Optima Marginea inferioara Optima Zona utila	700 660 170 260 450 380-480 450 390 60 12,5 175 300 130.	670 620 170 260 430 360-460 480 410 70 ..17,5 200 325 .230

Principalele dimensiuni ale locului de munca in pozitia sedentara

Natura lucrarilor este un factor determinant pentru organizarea locului de munca. Dupa cum lucrarile sunt mai putin precise dar necesita eforturi importante, sau invers, eforturile sunt neglijabile dar precizia determina o concentrare deosebita a executantului, impun anumite caracteristici dimensionale si de dotare ale locului de munca, menite sa asigure in toate cazurile o pozitie de lucru corecta, adica acea pozitie in care corpul este putin aplecat in fata. Pentru a se reduce solicitarile executantului se impune evitarea pozitiei foarte flexata sau nenaturala a corpului, prin gasirea unor solutii menite sa asigure pozitia corecta.

In cazul muncilor manuale efectuate in pozitie ortostatica, inalțimea optima de lucru la banc se situeaza de la 5 pana la 10 cm sub nivelul coatelor.

Dupa cum rezulta din figura , la muncile usoare, cu oarecare efort muscular, inalțimea suprafetei de lucru este cu circa 5 cm sub nivelul coatelor, iar in cazul muncilor grele, cu efort muscular important, pana aproape de 15-20 cm sub nivelul coatelor.

Inalțimea planurilor de munca in ortostatism

In cazul lucrarilor manuale efectuate in pozitie sezand, inaltimea optima a planelor de lucru este, de asemenea, cu cativa centrimetri sub nivelul coatelor.

La pozitia de lucru sezand se recomanda ca actiunile de comanda care necesita eforturi importante sa fie efectuate cu dispozitive actionate cu ajutorul picioarelor (pedale). Forta de apasare dezvoltata de membrele inferioare depinde si ea de pozitia gambei, de unghiul de deschidere a articulatiei genunchiului si de directia fortei.

Trebuie sa mai mentionam ca, in dimensionarea planului de lucru, este necesara asigurarea distantei optime de vedere, si anume: cu cat distanta optima de vedere este mai mica (lucrari de precizie), cu atat planul de lucru trebuie sa fie mai inalt.

Proiectarea meselor (bancurilor), pupitrelor si a scaunelor

Criteriile care se folosesc in proiectarea meselor de lucru sunt:

- inaltimea planului de lucru, despre care s-a vorbit;

- lungimea si adancimea planului de lucru depind de dimensiunile obiectelor muncii care urmeaza sa fie asezate si prelucrate pe suprafata de lucru, precum si de cantitatea de materiale si unelte cu care se lucreaza. Astfel, bancul de lucru pentru montarea unor mecanisme fixe, masa unei dactilografe, sau suprafata masinii de cusut sunt mult mai mici decat bancul unui tamplar;

- cand se proiecteaza pentru lucru in pozitia sezand, trebuie sa se asigure inaltimea si adancimea spatiului pentru picioare care sa se poata misca fara sa apara senzatia de jena;

- modul cel mai convenabil de tinere a picioarelor in cazurile in care se lucreaza cu corpul aplecat inainte, echilibrul se mentine prin flexarea genunchilor spre scaun, atat cat este nevoie. Daca executantul se sprijina pe varful picioarelor se creeaza un efort static in muschii gambei, ceea ce este foarte obositor.

In cazurile in care executantul lucreaza cu corpul drept ceea ce este recomandabil, este necesar sa se foloseasca suport pentru picioare.

Ca si in cazul meselor de lucru, la pupitre se poate lucra in pozitie ortostatica, in pozitie sezand sau alternativ, in ambele pozitii.

La pupitru de comanda nu se folosesc materiale si unelte, ci numai organe de comanda prin care operatorul transmite deciziile sale, ca urmare a mesajelor primite prin mijloacele de semnalizare plasate pe panoul aflat in fata sa. Aceste organe de comanda sunt uneltele sale, iar locul pe suprafata pupitrului nu depinde de operator, ci este hotarat de proiectant.

Efortul operatorului la astfel de locuri de munca este prin excelenta nervos, fiind necesara o incordare continua a atentiei.

Frecventa interventiei operatorului nu este aceeasi prin toate organele de comanda de pe pupitru, corespunzatoare semnalelor de pe panou. Criteriul frecventei interventiilor necesare devine astfel criteriul de baza al proiectarii acestor obiecte de echipament.

Indiferent de pozitia operatorului, este necesar ca axa vederii sale sa fie perpendiculara pe suprafata pupitrului tinuta sub observatie. Ca urmare, daca lucreaza in pozitie ortostatica, inaltimea pupitrului trebuie sa fie mai mare, iar inclinția suprafetei sa fie de 30. In pozitia sezand scade inaltimea,dar creste inclinatia suprafetei pupitrului la 60.

Pentru evitarea solicitarilor statice in timpul lucrului in pozitia ortostatica, locurile de munca trebuie dotate cu scaune care sa corespunda unor cerinte ergonomice.

Aceste cerințe sunt:

- inaltimea platformei de sezut de la sol sa poata varia intre 360 si 480 mm, cu posibilitati de reglare in functie de inaltimea persoanei care il utilizeaza si de inaltimea planului de lucru;

- latimea medie a platformei de sezut sa fie de 400 mm, iar adancimea de 420 mm pentru femei si de 450 mm pentru barbati;

- platforma de sezut sa fie usor ondulata pentru a se mula pe fese, sporind senzatia de confort

- spatarul sa fie curbat pentru a adera la forma spatelui, dand senzatia de stabilitate si siguranta, sa nu fie mai lat de circa 320 mm pentru a nu limita libertatea miscarii, iar inaltimea sa fie de 125 175 mm, sa fie inclinat spre fata si rabatabil din fata spre spate, precum si reglabil pe verticala pentru a putea fi pozitionat in dreptul regiunii lombare;

- spatarul sa se poata regla in adancime pe o cursa de circa 100 mm pentru a se adapta dimensiunilor corporale ale utilizatorului;

- scaunul sa fie reglabil pe verticala pentru a putea pune de acord inaltimea utilizatorului cu inaltimea planului de lucru;

- scaunul sa aiba stabilitate suficienta pentru a nu se rasturna prin balans sau alunecare;

- la locurile de munca unde muncitorul executa miscarile de amploare, nu se recomanda brate de reazem la scaune intrucat limiteaza libertatea de miscare.

Deoarece tipurile de scaune ergonomice sunt adaptate particularitatilor locurilor de munca, prezentam diferite tipuri de scaune in figurile 65-73.

Fig 65. Scaun cu inaltimea si suportul pentru picioare reglabile,

pentru mese de lucru de diferite inaltimi (dupa P. Burloiu)

Fig. 56. Scaun cu inaltimea reglabila (dupa P. Burloiu)

Fig. 67 Scaun 'pendul' care permite lucrul in

pozitia sezand si in cea ortostatica

(dupa P. Burloiu)

Fig 68 Rezematoare reglabila in plan vertical (dupa P Burloiu)

Fig. 69 Scaun pentru un operator la pupitrul de comanda

Fig. 70 Scaun pentru poziții alternante de lucru

Fig. 72. Scaun pentru secretariat

Fig. 73 Scaun pentru desenator

6. Proiectarea si amplasarea dispozitivelor de actionare

Dispozitivele de acționare fac legatura dintre actiunile motorii ale componentei umane si componentei fizice si indeplinesc functia de comanda si de reglare. Potrivit modului cum sunt actionate, ele se impart in: dispozitive actionate prin rotire si actionate liniar.

Cele mai utilizate dispozitive de actionare sunt: butoanele, intrerupatoarele, levierele, manivelele si volanele.

In proiectarea oricarui tip de dispozitiv de actionare se va tine seama ca sa fie indeplinite urmatoarele conditii generale:

- miscarea dispozitivelor sa fie compatibila cu afisajele asociate. In acest mod relatiile dispozitive-afisaje vor fi functionale si vor solicita la minimum executantul pentru decodare;

- relatiile dispozitivului de actionare cu propiul afisaj asociat si a afisajului cu dispozitivul sa nu produca executantului posibilitati de relatii ambigue;

- in stabilirea relatiei dispozitiv-afisaj se va tine seama de grupari similare, codare, inscriptii, incadrare etc;

- precizia solicitata in manipularea dispozitivelor de actionare va li corelata cu precizia solicitata de afisaj si invers;

- pentru fiecare dispozitiv de actionare trebuie prevazut raspunsul de control;

- amplasarea dispozitivelor se poate face in grupuri functionale, cele mai importante pentru proces vor fi amplasate in zona normala (de lucru si a privirii);

- codificarea poate fi facuta tinandu-se seama de: amplasare, forma, culoare, marime, mod de operare si etichetare (inscriptionare).

Dispozitive rotative de actionare

Aceste dispozitive se pot imparti in doua categorii: de comanda (selectoare rotative in trepte si butoane actionate cu un deget) si de reglare (butoane, manivele, volane).

Selectoarele rotative in trepte se vor utiliza in principal pentru comanda unor parametri afisati cu ajutorul aparatelor la care scala este fixa si acul indicator mobil. Se pot utiliza si in scopul reglarii in trepte a parametrilor, cand numarul de pozitii solicitate este mai mare de trei, ajungand pana la 12 si pana la 24 de pozitii. Forma si dimensiunile selectorului rotativ este prezentata in figura 74.

Fig. 74 Dispozitive de acționare

. Butoanele actionate cu un deget se vor utiliza numai daca funcția solicita introducerea in sistem a unor valori cu posibilitatea citirii acestora din afara, iar dispozitivul de introducere este necesar sa fie robust. Butoanele pot fi utilizate pentru actionari continue sau actionari in trepte (numai pentru 10 pozitii - de la 0 la 9). Forma si dimensiunile acestor tipuri de butoane sunt prezentate in fig. 75.

Fig. 75 Butoane acționate cu un deget

Codificarea se poate face prin: nivelul de amplasare, etichetare, culoare. Se va avea grija ca pozitia 'deschis' sa fie colorata intr-o anumita culoare, care sa permita executantului sa detecteze rapid ca urmeaza posibilitatea comutarii pe alte pozitii.

Butoanele pot fi rotite de la stanga la dreapta sau de sus in jos, in ambele cazuri sensul miscarii va indica o crestere a parametrului. Pentru butoanele actionate in trepte se va crea o rezistanta elastica astfel ca prin miscarea de rotatie data de deget sa se obtina direct pozitionarea pe una din trepte.

. Butoanele reglabile se vor utiliza pentru reglarea continua a unui parametru
al sistemului cand nu este necesara o forta mare de actionare. Indeosebi, se va
avea in vedere folosirea lor la aparatele care au scala fixa si ac indicator mobil.

In functie de modalitatea de actionare, se impart in: butoane actionate cu mana, butoane actionate cu doua degete si butoane actionate cu toate degetele (fig. 76).

Fig. 76. Butoane de reglare (dupa Gh. Ranga): a) butoane actionate cu doua degete; b) butoane actionate cu toate degetele; c) butoane actionate cu mana.

.Manivelele sunt utilizate cand pentru indeplinirea unor operatii fundamentale
sunt necesare multiple rotatii ale dispozitivului de actionare. Cand sunt folosite pentru reglaje fixe manivelele pot fi montate pe o roata sau un buton.

Fig. 77 Manivele

In cazul in care sunt folosite in procese care implica o selectie numerica, fiecare rotatie va corespunde unui multiplu de 1; 10; 100 etc. Manerul de actionare va fi constituit in asa fel incat sa ramana in permanenta in contact cu mana in timpul miscarii, fara a produce o forta de frecare intre aceasta si mana (fig. 77).

. Volanele se proiecteaza pentru actiuni ce se executa cu ambele maini (cand forta necesara rotirii este prea mare pentru a actiona cu o singura mana). Pentru a se mari forta de frecare dintre maini și volan se recomanda practicarea unor crestaturi (care sa nu jeneze apucarea) pe partea exterioara a volanului (fig .78).

Fig. 78. Volane

Dispozitive actionate liniar

In aceasta categorie intra dispozitivele actionate liniar pentru deplasari mici (butoane actionate prin apasarea degetelor sau a palmei, sau actionate cu piciorul; cheile intrerupatoarelor si butoanelor translucide cu inscriptii) si dispozitivele actionate liniar pentru deplasari continue (levierele si pedalele).

. Butoanele actionate prin apasarea degetelor sau palmei se utilizeaza cand este necesar un contact de moment (inchiderea si deschiderea unor circuite) si cand frecventa de operare este mare. Suprafata de contact cu degetul va fi concava, avand forma extremitatii acestuia (fig. 79). Cand nu este posibil acest

lucru, suprafata de contact va fi rugoasa pentru a indeplini alunecarea degetului. Indicatia ca butonul functioneaza va fi data printr-un declic sau semnal luminos.

Fig. 79. Butoane acționate prin apasare cu degetele sau cu palma

. Butoanele actionate prin apasare cu ajutorul piciorului se utilizeaza in cazul cand mainile operatorului sunt ocupate cu alte actionari si este necesara o actionare simultana in plus. Deoarece aceste butoane sunt susceptibile de a fi actionate accidental se vor utiliza pentru actionari secundare (necritice pentru sistem sau echipament).

Amplasarea se va face in asa fel incat sa fie apasate cu partea de mijloc a talpii piciorului. Suplimentar, se poate adauga o pedala pentru localizarea mai usoara a butonului. Suprafata de contact cu talpa incaltamintei trebuie sa fie rugoasa (fig. 80). Indicatia ca butonul functioneaza va fi data de un declic sau semnal luminos.

Fig. 80. Butoane actionate prin apasare cu piciorul (dupa Gh. Ranga)

. Butoanele translucide cu inscripții se utilizeaza atunci cand nivelul luminos al mediului de operare este scazut si functiile comandate sunt fundamentale pentru sistem sau echipament. Forma acestor butoane este de obicei patrata, iluminarea inscriptiilor este facuta din spate si pune in evidenta denumirea functiei comandate. Butoanele vor fi separate prin limitatoare.

Intrarea in functiune va fi semnalizata sonor printr-un declic si prin marirea intensitatii fluxului luminos din interiorul butonului.

Denumirea functiei comandate (marcata pe buton) trebuie sa fie lizibila atat in stare de repaus cat si in actiune, iar continutul inscriptiei sa nu depaseasca trei randuri (fig. 81).

Ftg. 81. Butoane translucide cu inscriptii (dupa Gh. Ranga)

. Cheile intrerupatoare se utilizeaza de obicei pentru functiile care solicita doua pozitii (inchis-deschis) si spatiul de actionare este foarte limitat Se pot utiliza si pentru mai multe pozitii dar numai in cazurile cand dispozitivele rotative de actionare nu se pot folosi. Acolo unde actionarea accidentala a cheilor intrerupatoare are rezultate periculoase se vor prevede sisteme de blocare sau bariere de protectie.

Orientarea cheilor intrerupatoare se va face in compatibilitate cu functia comandata sau cu amplasarea echipamentului. Pozitia la stanga sau in jos va indica faptul ca echipamentul comandat este scos din functie. Forma acestor tipuri de chei este prezentata in figura 82.

Fig. 82. Chei intrerupatoare (dupa Gh. Ranga)

. Levierele sunt utilizate cel mai frecvent in cazul cand pentru indeplinirea unei anumite functii sunt necesare miscari in planuri diferite. Manipularea lor se poate face cu o mana sau cu ambele maini. Unde este posibil levierele vor avea practicate inscriptii care dau informatii privind functia indeplinita si directia de actionare. Cand levierele vor fi utilizate pentru actionari fixe sau continue, este necesara proiectarea unor suporturi pentru cot, antebrat sau pentru incheietura mainii.

Lungimea levierelor va fi proiectata in funcție de avantajele mecanice necesare si de spatiul disponibil pentru actionare.

Forma corecta a levierelor este prezentata in figura 83.

Fig. 83 Caracteristicile levierelor mari de comanda

Cu naner

. Pedalele se utilizeaza cand functia solicita simultan activitatea mainilor si in acelasi timp mai mai este necesara o actionare, sau cand forta necesara de actionare este mare si executantul lucreaza in pozitia asezat.

Pedalele vor fi astfel construite incat, dupa actionare sa revina singure in pozitia initiala. Cand unghiul de actionare al pedalelor este mai mare de 20 grade deasupra planului orizontal este necesara prevederea unui suport pentru calcai.

Acoperirea suprafetei pedalelor este absolut necesara si se va face cu un material care sa nu permita alunecarea piciorului. Forma lor este prezentata in figura 84.

Fig. 84 Pedale

7. Proiectarea aparatelor de masura

Aparatele de masura sunt adaptate scopului urmarit prin utilizarea lor si trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii generale:

- sa fie limitate la indeplinirea unei actiuni sau decizii specifice;

- gradul de precizie al informatiei sa nu depaseasca gradul de precizie solicitat de actiunile sau deciziile executantului;

- sa prezinte informatia executantului sub forma pe care o utilizeaza, nefiind necesare transformari mentale in alte unitati.

Tipurile de aparate cele mai frecvent intalnite sunt:

- aparate cu fereastra de citire directa a valorilor numerice (in aceasta categorie se incadreaza si aparatele cu afisaj digital);

- aparate cu scala de masurare circulara si indicator mobil;

- aparate cu scala mobila si indicator fix.

In tabelul 38 prezentam corespondenta dintre scopul urmarit si tipurile de aparate.

Tabelul 38

Corespondenta calitativa dintre scopul urmarit si tipul de aparat de masura

Tipul de scala Scopul urmarit	Cu scala circulara si cu indicator mobil	Cu scala circulara mobila si indicator fix	Cu fereastra
Citirea unor valori numerice	Acceptabil	Acceptabil	Foarte bun
Desfasurarea unui fenomen sau masurarea variatiilor marimii observate	Foarte bun	Acceptabil	Nefavorabil
Ajustarea unei marimi (presiune, tensiune electrica) la o valoare determinata cu ajutorul unui organ de reglare	Foarte bun	Acceptabil (cand procesul de reglare este lent)	Acceptabil (cand procesul de reglare este lent)

Forma aparatului de masura si control influenteaza eroarea de citire si viteza de percepere a semnalelor.

Marimea aparatelor depinde de distanta de citire si de numarul subdiviziunilor.

Diametrul minim este de 25 mm pentru o citire de la distanta de 700 mm, cu maximum 50 subdiviziuni. Daca distanta creste la 3 000 mm, numarul subdiviziunilor scade la 10.

Inscriptiile de pe cadran joaca si ele un rol deosebit in precizia citirii. Aceste inscriptii sunt: scala cadranului, cifre si litere.

Scala cadranului consta in divizarea lui intr-un numar de intervale egale, delimitate prin gradatii. Dimensiunile gradatiilor se coreleaza cu distanta de la care urmeaza a fi citite. Aceasta distanta este notata conventional cu d, iar dimensiunile minime ale gradatiilor de pe cadran se exprima prin urmatoarele rapoarte:

-inaltimea gradatiilor mari d /90;

-inaltimea gradatiilor mijlocii d /125;

-inaltimea gradatiilor mici d /120;

-grosimea gradatiilor d /5 000;

-distanta intre doua gradatii mici d /600;

-distanta intre doua gradatii mari d /550.

Inaltimea diviziunilor principale este necesar sa reprezinte circa 4-5% din lungimea scalei si sa fie dubla fata de inaltimea diviziunilor secundare.

Grosimea diviziunilor principale reprezinta intre 12-15% din inaltimea lor, iar a celor secundare, circa 2/3 din grosimea diviziunilor principale.

Cifrele si literele inscrise pe cadranele aparatelor trebuie sa asigure o citire a informatiilor cat mai usoara si fara posibilitatea de confuzii.

Proportiile de scriere a literelor si cifrelor sunt urmatoarele:

- latimea - 2/3 din inaltime;

- grosimea literei -1/6 din inaltime;

- distanta dintre litere -1 /5 din inaltime;

- distanta dintre cuvant si cifre - 2/3 din inaltime.

Acul indicator trebuie sa respecte urmatoarele conditii:

- sa aiba o forma corespunzatoare;

- varful acului indicator sa fie de aceeasi grosime cu gradatiile de pe ecran;

- varful acului indicator trebuie sa nu acopere cifrele sau gradatiile secundare ale cadranului, pozitia cea mai corecta este cea apropiata de semne, dar la o distanta usor sesizabila. Pentru aceasta, spre acul indicator trebuie amplasate gradatiile, iar cifrele trebuie sa fie aranjate spre exteriorul cadranului.

Dupa conceperea si alegerea aparatelor de masura si control se impune si o pozitionare buna a acestora, care trebuie sa fie corelate cu cea a dispozitivelor de comanda.

Cele mai frecvente posibilitati de amplasare a lor sunt:

- asezarea fiecarui aparat alaturi de dispozitivul de comanda ce trebuie actionat pentru modificarea marimii masurate, cand numarul acestora este redus;

- asezarea in bloc a aparatelor si dedesubt a dispozitivelor de comanda, in aceeasi ordine, cand acestea sunt in numar mare sau foarte mare.

La amplasarea aparatelor de masura si control in cadrul tablourilor de comanda trebuie respectate anumite reguli:

- gruparea aparatelor sa se faca dupa succesiunea urmarii lor, intrucat prezinta mai multe avantaje decat cea pe tipuri de aparate;

-sa se asigure o legatura logica intre sensul dorit al acului indicator si sensul de miscare a dispozitivului de comanda;

-sa se asigure o legatura logica intre direcția de miscare a comenzii si reactia utilajului sau mecanismului respectiv;

-situatia normala de functionare trebuie indicata in aceeasi pozitie pentru toate aparatele, preferabil cea indicata de ora 9,00 a ceasornicului, cand citirea se face pe orizontala si cea indicata de ora 12 a ceasornicului, cand citirea se face pe verticala;

-la unele aparate pe tablourile de comanda se asaza semnale luminoase. Pentru a le face vizibile, acestea se vor incadra in negru mat. Cele mai eficiente semnale luminoase sunt cele discontinue, cu o frecventa de 3.10 aprinderi pe secunda;

-pozitia de lucru a aparatului fata de tablou trebuie sa-i asigure o linie perpendiculara a vederii pe cadranele aparatelor, evitandu-se astfel oboseala ochilor si erorile de citire, provocate de fenomenul de paralaxa.

8. Proiectarea si imbunatatirea factorilor de ambianta fizica

Ambianta fizica constituie o componenta importanta in proiectarea ergonomica a locurilor de munca. Ea depinde de conditiile organizatorice si are implicatii directe asupra bunei stari fiziologice a executantilor, cat si asupra volumului si calitatii productiei.

Iluminatul

Iluminatul conditioneaza activitatea umana, avand in vedere ca 80-90% din cantitatea informatiilor acumulate de noi provin prin intermediul analizatorului vizual.

Pe langa valorile minime ale nivelurilor de iluminare (ce au fost prezentate), un iluminat este considerat corect daca se respecta urmatoarele:

-sa se aiba in vedere nu numai cantitatea de lumina ci si alti factori care favorizeaza acuitatea vizuala (calitatea luminii, cromatica mediului, nivelul de luminozitate);

- sa se asigure corelarea intre: contrastul de luminanta, iluminatul fondului, timpul de expunere si nivelul acuitatii vizuale;

- diferentierea detaliilor mici se regleaza mai bine prin imbunatatirea contrastelor decat prin cresterea stralucirii;

- corelația dintre inalțimea caracterelor de pe sursele de informații și distanța de citire (fig. 87) favorizeaza reducerea consumului de energie electrica si a erorilor de citire.

Paralaxa: cand ne deplasam intr-o directie, obiectele apropiate par a se deplasa in direcție opusa, iar cele departate, in aceeasi directie cu noi.

Citirea in funcție de inalțimea caracterelor

și distanța de vedere

Cromatica

Cromatica are numeroase efecte fiziologice si psihologice asupra organismului

La nivelul locului de munca, cromatica prezinta importanta pentru a favoriza acuitatea vizuala. Coeficientii de reflexie a culorilor pentru pereti si mobilier sunt prezentati in figura 88.

Fig. 88. Coeficientii de reflexie a culorilor

recomandate pentru pereti si mobilier

Zgomotul sl vibratiile

Zgomotul si vibratiile constituie surse principale ale oboselii, nervozitatii si influenteaza negativ nivelul cantitativ si calitativ al muncii prestate.

Pentru reducerea nivelurilor de zgomote si vibratii se vor avea in vedere interventiile in primul rand asupra surselor generatoare si apoi asupra efectelor. Dintre masurile cele mai facile pentru reducerea lor mentionam:

- inlocuirea operatiilor cu socuri prin operatii fara socuri;
- inlocuirea, pe cat posibil, a miscarilor rectilinii prin miscari de rotatie;

- captusirea pieselor sau ansamblelor de piese ale utilajelor cu materiale care au frecare interna mare;

- acoperirea cu materiale fonoizolante a suprafetelor care radiaza zgomote (carcase, capace etc);

- inlocuirea, pe cat posibil, a pieselor metalice cu piese din mase plastice sau din alte materiale insonore;

- echilibrarea corecta (static si dinamic) a pieselor sau partilor de masini-unelte in rotatie;

- folosirea toleranței minime la montarea pieselor mașinilor-unelte pentru a reduce jocul acestora.

Microclimatul

Factorii de microclimat (temperatura, umiditatea si viteza de circulatie a aerului) trebuie proiectati in functie de natura si intensitatea muncii prestate.

Optimum de confort la locul de munca se realizeaza in urmatoarele conditii;

- temperatura aerului (la activitati fara radiatii calorice) sa fie de 16C-18C
(munca fizica usoara) si 15C-16C (munca fizica medie) cu umiditate relativa sub 70% si o miscare a aerului de 0,3-0,4 m/s;

- temperatura aerului la activitati cu radiatii termice unilaterale sa fie:
14-16C cand intensitatea radiatiilor este de 0,5 cal pe cm²si minut;

10-14C cand intensitatea radiatiilor depaseste 1,1 cal pe cm² si minut;

- in timpul iernii in incaperile in care executantii lucreaza in pozitia sezand, temperatura aerului la inaltimea capului sa fie de circa 18C, iar temperaturile
medii superficiale ale peretilor sa fie de acelasi ordin de marime cu abateri de

pana la 3⁰ C, in conditiile unei miscari a aerului de cca 0,2 m/s si a unei umiditati relative a aerului de 40% pana la 60%;

- pentru locurile de munca cu temperatura aerului de peste 25C, viteza curentilor de aer sa fie de cel putin 0,3 m/s indiferent de intensitatea efortului fizic;

- temperatura suprafetelor incalzite ale utilajelor, instalatiilor etc, de la locurile de munca, nu trebuie sa depaseasca 55C.

9. Factorii psihosociali

Factorii care influenteaza randamentul executantului la nivelul locului de munca sunt de natura:

-individuala, si anume: pregatirea profesionala, aptitudini, capacitate de invatare si adaptare, interes pentru profesiune, motivatie pentru munca, aspirații, sistem de valori, sanatate, experienta, situatie sociala etc;

- tehnica, unde amintim: tipul utilajului, gradul de uzura, modul de reglare etc.;

-organizatorica, unde includem: metoda de munca, normele de munca, recrutarea, repartizarea, calificarea si integrarea personalului etc;

-psihosociala, si anume: climatul psihosocial de la locul de munca, stil de conducere etc.

Cerintele psihosociale pentru proiectarea locului de munca sunt:

-principiul actvismului: o eficienta crescuta a activitatii se obtine in masura in care omul reprezinta un element cat mai activ in procesul de munca;

-principiul implinirii functiilor psihice superioare (gandire, creativitate) in procesul muncii;

-principiul optimei incarcari, care cere a se evita atat situatiile de suprasolicitare, cat si cele de subsolicitare;

-regula cunoasterii rezultatului. Posibilitatea ca executantul sa se poata identifica cu un produs sau o lucrare stimuleaza imaginea de sine, autorespectul si nevoia de autodepasire.

La nivelul fiecarui loc de munca, activitatea stimuleaza la autodepasire si creeaza satisfactii in urmatoarele conditii:

- daca solicita din partea executantului un anumit potențial aptitudinal;

- daca este creativa, deci permite executantului sa intervina in mod creator in rezolvarea sarcinilor de la locul de munca;

- daca are un anumit grad de complexitate si varietate;

- daca ii asigura executantului un anumit grad de autonomie;

- daca permite executantului sa identifice un rezultat semnificativ al muncii sale;

- daca asigura un anumit grad de responsabilitate din partea executantului;

- daca ii permite si ii solicita executantului acumularea de noi cunostinte, deprinderi, capacitati (dezvolta personalitatea);

- daca ii confera un anumit prestigiu social;

- daca ii permite si asigura cooperarea interumana optima.

Pentru ca in proiectarea si organizarea ergonomica a locului de munca relatia dintre factorul uman si activitatea sa sa fie optima, este necesar sa se asigure orientarea, selectia si repartizarea profesionala a executantului potrivit locului respectiv. Aceste actiuni presupun, pe de o parte, stabilirea solicitarilor diferitelor locuri de munca (analiza psihologica a muncii), iar, pe de alta parte, evaluarea posibilitatilor individuale ale celor care vor presta aceste activitati.

In proiectarea ergonomica a locului de munca vom aplica toate principiile economiei miscarii, prezentate intr-un capitol anterior.