Salarizarea in Romania dupa anul 1989

Salarizarea in Romania dupa anul 1989

Articolul 1 (1) din prezenta lege a salarizarii (2010) are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului.

Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevazut la alin. (1) sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute in prezenta lege.

In articolul. 2. - (1) dispozitiile prezentei legi se aplica:

a) personalului din autoritati si institutii publice, respectiv Parlamentul, Administratia Prezidentiala, autoritatea judecatoreasca, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, alte autoritati publice, autoritati administrative autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, finantate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

b) personalului din autoritati si institutii publice finantate din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

c) personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii.

Dispozitiile prezentei legi nu se aplica Bancii Nationale a Romaniei, Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

Ìntra in categoria personalului din sectorul bugetar personalul incadrat pe baza contractului individual de munca, personalul care ocupa functii de demnitate publica si asimilat acestuia, precum si personalul care beneficiaza de statut special, inclusiv functionarii publici.

Articolul 3 cuprinde sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege care are la baza urmatoarele principii:

a) caracterul unitar, in sensul ca reglementeaza salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea in considerare a drepturilor de natura salariala stabilite prin acte normative speciale in sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege;

b) suprematia legii, in sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forta legii;

c) luarea in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorarilor, a indemnizatiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin hotarari judecatoresti, prin acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitati, acestea regasindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, in salariul brut sau, dupa caz, in salariul de baza, in solda functiei de baza sau in indemnizatia

lunara de incadrare;

d) echitate si coerenta, prin crearea de oportunitati egale si remuneratie egala pentru munca de valoare egala pe baza principiilor si normelor unitare privind stabilirea si acordarea salariului si a celorlalte drepturi de natura salariala ale personalului din sectorul bugetar;

e) sustenabilitate financiara, prin stabilirea de majorari salariale in baza legilor speciale anuale, astfel incat ponderea in produsul intern brut a cheltuielilor de personal aferente personalului din sectorul bugetar sa se reduca progresiv la un nivel sustenabil.

Articolul 4 din legea unica a salarizarii constituie raportul intre salariul de baza minim si cel maxim in sectorul bugetar este de 1 la 12.

Articolul 5 din legea unica a salarizarii, prin legile speciale prevazute la articolul 7 alin. (1) se stabilesc majorari salariale anuale, astfel incat ponderea in produsul intern brut prognozat a cheltuielilor de personal aferente personalului din sectorul bugetar sa se reduca progresiv, de la 9,40% in anul 2009 la 8,70% in anul 2010, la 8,16% in anul 2011, la 7,88% in anul 2012, la 7,58% in anul 2013, la 7,34% in anul 2014 si la 7,00% in anul 2015 si in anii urmatori.

Articolul 6 din legea unica a salarizarii este format din reglementarile din cuprinsul prezentei legi care au ca scop si finalitate urmatoarele:

a) armonizarea sistemului de salarizare a personalului din sectorul bugetar in raport cu importanta, raspunderea, complexitatea activitatii si nivelul studiilor necesare pentru desfasurarea activitatii;

b) stabilirea salariului de baza, a soldelor functiilor de baza si a indemnizatiilor lunare de incadrare, ca principal element al castigului salarial, prin includerea in acestea, dupa caz, a unor sporuri, majorari sau indemnizatii cu caracter general;

c) realizarea ierarhiei salariilor functiilor de baza, a soldelor si a indemnizatiilor lunare de incadrare, atat intre domeniile de activitate, cat si in cadrul aceluiasi domeniu, in functie de complexitatea si importanta activitatii desfasurate, avand la baza urmatoarele criterii:

- nivelul studiilor si al competentelor;

- importanta sociala a muncii;

- complexitatea si diversitatea activitatilor;

- responsabilitatea si impactul deciziilor;

- expunerea la factori de risc;

- incompatibilitatile si conflictele de interese;

- dificultatea activitatilor specifice;

- conditiile de acceptare pe post.

d) transparenta mecanismului de stabilire a salariului de baza, a soldelor functiilor de baza si a indemnizatiilor lunare de incadrare, precum si a celorlalte drepturi salariale;

e) compatibilizarea procesului de descentralizare cu principiile prevazute de prezenta lege;

f) diferentierea salariilor de baza, a soldelor functiilor de baza si a indemnizatiilor lunare de incadrare in functie si de nivelul la care se presteaza activitatea: central, teritorial si local.

Articolul 7 - (1) al legii unice a salarizarii presupune aplicarea prevederilor prezentei legi ce se realizeaza etapizat in perioada 2010-2015, prin modificarea succesiva, dupa caz, a salariilor de baza, a soldelor functiilor de baza pentru personalul militar si a indemnizatiilor lunare de incadrare, prevazute in anexele la prezenta lege, stabilite annual prin legi speciale.

Realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se efectueaza in mod etapizat, astfel incat in perioada de implementare a prezentei legi nicio persoana sa nu inregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiaza potrivit actualelor reglementari.

In limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizeaza pentru personalul bugetar din aparatul propriu si din unitatile subordonate sumele destinate cheltuielilor salariale.

Articolul 10 din legea unica a salarizarii presupune monitorizarea si controlul aplicarii prevederilor legale privind salarizarea personalului bugetar ce se realizeaza de catre Guvern, prin Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si Ministerul Finantelor Publice, potrivit atributiilor din domeniul de activitate al acestor institutii.

Legea salarizarii unice va fi implementata pe o perioada de trei ani, incepand cu 2010, iar raportul dintre salariul minim pe economie si salariul de baza maxim va fi de cel mult 1 la 15, prin cresterea salariilor mici si medii, concomitent cu inghetarea sau majorarea cu sume mici a salariilor mari.

Acest lucru insa nu se va intampla din cauza faptului ca prim-ministrul Romaniei, Emil Boc, in prima jumatate a lunii mai 2010, a declarat ca salariile bugetarilor vor fi micsorate cu 25%, ajutorul de somaj va fi de asemenea micsorat cu 15% si alte masuri de austritate vor fi implementate de la 1 iulie 2010. Din cauza faptului ca nu a fost acceptata si micsorarea pensiilor cu 15% a fost marit TVA -ul de la 19% la 24%.

Din momentul aderarii, Romania trebuie sa participe la mecanismele de coordonare a politicilor economice in Uniunea Europeana. Romania a fost admisa in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007. Urmatorul pas pentru noi este adoptarea monedei unice (probabil cel mai devreme in 2014, conform prognozelor oficiale), ceea ce inseamna practic admiterea intr-un stadiu superior de integrare - intrarea in Uniunea Europeana si Monetara.

Drumul ales pentru realizarea Uniunii Europene si Monetare a fost format din trei etape; pentru noii membri, strategia Uniunii Europene pentru trecerea la euro este formata tot din trei etape.

Prima etapa presupune acceptarea tarilor candidate in Uniunea Europeana. Ìn momentul aderarii, se poate considera ca noul stat membru a atins deja prima etapa a Uniunii Europene Monetare (UEM) -libera circulatie a capitalurilor.

A doua etapa presupune realizarea convergentei nominale si reale cat mai ridicate cu tarile din Uniunea Europeana, precum si participarea la mecanismul ratelor de schimb II. Ìn cadrul acestei etape, statele vor trebui sa implementeze programe de convergenta si sa isi coordoneze politicile economice cu celelelate state pe baza liniilor directoare trasate de Comisie.

In final, in ultima etapa, dupa respectarea criteriilor de convergenta nominala si reala, statele vor participa la Uniunea Europeana Monetara, introducand in circulatie moneda unica euro. Aceasta etapa presupune respectarea criteriilor de convergenta si, din momentul aderarii, renuntarea la independenta politicii monetare, precum si la mecanismul cursului de schimb, ca mijloace de ajustare a dezechilibrelor economice. Dupa aderarea la Uniunea Europeana Monetara, statele vor trebui sa respecte Pactul de Stabilitate si Crestere si sa elaboreze programe de stabilitate.

Atat pentru noii membri, cat si pentru Romania, odata cu derularea procesului de aderare la Uniunea Europeana, vor fi necesare analize de tara riguroase referitoare la participarea la Uniunea Europeana Monetara, care sa raspunda la intrebarile: cum trebuie pregatita aderarea la Uniunea Europeana Monetara? Ce condittii trebuie indeplinite atunci, pentru ca tarile din Est sa participe fara riscuri, sau cel putin cu riscuri minime, la Uniunea Monetara?

O alta intrebare la care se va incerca aflarea raspunsului este urmatoarea: cand vor fi pregatite statele din Est (inclusiv Romania) sa adere la Uniunea Europeana Monetara? Ceea ce se poate face acum este doar sa se estimeze un moment in care aceste tari vor putea deveni membre ale zonei euro, urmarind gradul de pregatire a acestor tari.

Pentru ca economiile sa nu sufere socuri majore ca urmare a renuntarii la mecanismul de ajustare a cursului de schimb sau a politicii monetare, trebuie analizat - in primul rand - gradul de respectare a proprietatilor zonelor monetare optime, iar in al doilea rand trebuie indeplinite criteriile de convergenta, pentru ca in Romania, autoritatile romane si-au propus drept tinta pentru intrarea in zona euro intervalul 2012-2014.

In ceea ce priveste criteriul economic, desi a fost admisa in Uniunea Europeana, Romania a fost declarata ca avand economie de piata functionala, dar necompetetitiva, lucu care denota faptul ca Romania are inca o capacitate redusa in a face fata fortelor concurentiale din Uniunea Europeana.

Criteriile de convergenta la Uniunea Europeana si Monetara reprezinta testul economic de evaluare a stadiului de pregatire a unei economii pentru aderarea la aceasta uniune. Tratatul de al Maastricht nu prevede insa un calendar strict pentru adoptarea euro, lasand acest proces la latitudinea fiecarei tari, in consulatre cu Comisia Europeana si cu Banca Centrala Europeana. In Tratat se prevede insa ca numai tarile care dovedesc atingerea unei convergente durabile pot participa la etapa finala a Uniunii Economice si Monetare.