Managementul resurselor umane- concept, obiective si activitati din domeniul managementului resurselor umane

Managementul resurselor umane- concept, obiective si activitati din domeniul managementului resurselor umane

Conducerea si administrarea resurselor umane sau managementul resurselor umane poate fi definit concomitent ca stiinta si arta de a coordona efortul uman astfel incat sa fie atinse obiectivele de crestere a eficientei si eficacitatii organizationale. Managementul resurselor umane este o stiinta pentru ca formuleaza si generalizeaza concepte, legi, principii, reguli, metode, tehnici si instrumente de conducere, si arta pentru ca aplicarea lor in practica tine seama de specificitatile care apar la nivelul fiecarei organizatii, solicitand multa experienta mai ales in domeniul comportamentului uman, al negocierii si al gestionarii conflictelor

Managementul resurselor umane este un termen relativ recent, mai modern, pentru ceea ce s-a numit traditional "administrarea personalului", "relatiile industriale", "conducerea activitatilor de personal", "dezvoltarea angajatilor", "managementul personalului" etc[1] . Majoritatea organizatiilor romanesti si-au schimbat denumirea din birou, serviciu, departament sau compartiment de "personal-salarizare", "personal-invatamant-salarizare", "personal", "personal-organizare-salarizare" in cel de "resurse umane" fapt pozitiv, cu conditia sa fie modificare de fond si nu doar de forma sau titulatura. Ne referim in acest sens la faptul ca trebuie facuta trecerea de la intelegerea angajatilor in termeni de costuri la intelegerea acestora in termeni de resurse si investitii pentru dezvoltare ulterioara a intreprinderii.

In acest sens specialistii sugereaza patru perspective de analiza sau de intelegere a managementului resurselor umane si anume :

MRU- expresie a practicii de personal existente;

MRU- o noua disciplina manageriala;

MRU- model bazat pe resurse;

MRU- functiune strategica si internationala.

Din pacate, importanta managementului resurselor umane nu a fost inteleasa si acceptata pe deplin de catre toti factorii de decizie ai intreprinderilor romanesti. Situatia este cauzata atat de lipsa cunostintelor si experientei manageriale in acest domeniu, cat si de mentalitatile ce mai persista din perioada vechiului regim economic si politic.

In mod evident aceasta are un impact nefavorabil asupra ocuparii si folosirii eficiente a fortei de munca.

In Romania departamentele de resurse umane sunt inca destul de rare. Intreprinderi cu sute de angajati dispun mai degraba de un departament, serviciu sau birou de personal si salarizare, care, de altfel exista datorita cerintelor legale. Infiintarea si dezvoltarea unui departament de resurse umane inseamna trecerea la un nivel superior de conducere a activitatii economice, in beneficiul reciproc al antreprenorilor, dar si al angajatilor.

In literatura de specialitate se poate constata un numar relativ mare de definitii a managementului resurselor umane, ceea ce ne duce la concluzia ca nu exista o definitie unanim acceptata de toti specialistii; totusi, diferentele dintre acestea nu sunt semnificative, constand in special in aspecte formale, nu contin elemente contradictorii ci se completeaza reciproc.

Intr-o incercare de definire a managementului resurselor umane apreciem ca acesta cuprinde toate activitatile, deciziile si practicile manageriale orientate spre factorul uman, avand drept obiective: asigurarea, mentinerea, dezvoltarea si folosirea eficienta a resurselor umane dintr-o organizatie precum si optimizarea relatiilor dintre acestea.

M.R.U. este o componenta de management situata in zona decizionala strategica si de maxima importanta in gestionarea intreprinderii.

Sintagma ,,resurse umane" inlocuieste particula ,,personal", dar nu-i este echivalenta (cum cred foarte multi manageri) depasind-o in continut si marcand o etapa superioara in modul de a intelege oamenii. Se trece de la intelegerea angajatilor in termeni de costuri, la intelegerea acestora in termeni de resurse si investitii pentru dezvoltarea ulterioara a intreprinderii.

Continutul managementului resurselor umane este dat de ansamblul activitatilor de resurse umane care reflecta politicile si procedurile conducerii in privinta personalului.

M.R.U. vizeaza doua obiective primordiale:

atragerea, obtinerea si retinerea fortei de munca in organizatie, data de:    reducerea absenteismului, a fluctuatiei de personal, cresterea sigurantei in munca;

eficacitatea personalului, adica realizarea cu succes a sarcinilor ce sunt alocate fiecarui angajat, lucru ce depinde intr-o mare masura de motivarea personalului si capacitatea acestuia.

Ca si in cazul definirii managementului resurselor umane, literatura de specialitate cuprinde o diversitate de activitati care concura la realizarea performanta a managementului resurselor umane; au fost formulate numeroase opinii care, in marea lor majoritate, poarta amprenta tarii de provenienta a autorilor precum si dimensiunii sau profilului organizatiei la care se refera.

Cu toate acestea, fiind foarte clar ca toate organizatiile indiferent de marimea lor trebuie sa intreprinda activitati de personal, se pot desprinde activitati principale ale managementului resurselor umane menite sa gaseasca si sa coordoneze resursele umane:

Asigurarea cu resurse umane care presupune in principal planificarea resurselor umane, recrutarea si selectia acestora, integrarea noilor angajati;

Organizarea resurselor umane si stabilirea conditiilor de munca care presupune stabilirea volumului de munca necesar atingerii obiectivelor organizatiei si atribuirea unei parti din acest volum de munca oamenilor (proces ce se realizeaza in principal prin analiza posturilor), stabilirea programului de lucru, a conditiilor de munca si protejarea sanatatii si a securitatii in munca;

Dezvoltarea resurselor umane, adica orientarea noilor angajati si initierea pe post, formarea si perfectionarea profesionala, managementul carierei profesionale;

Evaluarea si recompensarea resurselor umane, activitate ce presupune evaluarea performantelor angajatilor, stabilirea unui sistem coerent, echitabil si stimulativ de retribuire a recompenselor sau a altor compensatii, ajutoare si stimulente;

Relatiile cu angajatii si sindicatele, activitate ce presupune informarea si comunicarea, concilierea privind problemele personale ale angajatilor, prevenirea si solutionarea conflictelor de munca.