ORGANIZAREA STRUCTURALA SI PROCESUALA A GRUPARILOR DE FORTE - STUDIU DE CAZ

1 Gruparile de forte in teatre de operatii

Doctrina operatiunilor militare descrie modalitatea de folosire a fortei de lupta la nivel operational si tactic. Aceasta se bazeaza pe mentinerea initiativei si exercitarea acesteia impotriva inamicului in scopul indeplinirii misiunii. Comandantii de brigada trebuie sa cunoasca misiunea brigazii in raport cu planul operational intrucat iau parte la operatiuni ca parte a campului tactic de lupta. Acesta consta din zona de operatiuni a brigazii, spatiul de lupta si organizarea campului de lupta (in adancime, in apropiere si in ariergarda). Pentru succesul operatiunii apropiate, operatiunile in adancime si ariergarda sunt foarte importante.

Comandantul brigazii trebuie sa-si asume riscurile pentru a obtine rezultate decisive. Acesta isi mentine initiativa si desfasoara operatiuni pe care sa-si impuna vointa in fata inamicului.

Comandantul brigazii trebuie sa cunoasca si sa inteleaga intentia in scopul comandatului de divizie si a comandantului corpului de armata pentru a-si angaja fortele cat mai eficient. Mai mult, intentia comandantului de brigada trebuie cunoscuta si inteleasa de subordonatii acestuia de la ultimele doua esaloane.

Tactica brigazii pune accentul pe folosirea focului si manevrei pentru a distruge inamicul, pentru a-l cauza intarzieri si pentru a-l dezorganiza. Comandantii si personalul trebuie sa integreze si sa sincronizeze o varietate de functii pentru a obtine superioritatea numerica covarsitoare in punctele decisive. Desi acest aspect este esential pe timp de razboi, este la fel de important si in alte medii.

Comandantul brigazii stabileste conditiile pentru reusita misiunii. Apoi foloseste la capacitate maxima toate mijloacele de care dispune pentru a face fata acestor conditii. Apoi conduce manevre pentru a infrange decisiv inamicul cu minimul de risc pentru soldatii sai.

Locul si destinatia brigazii mecanizate depind de gruparea de forte din care face parte, structura careia i se subordoneaza sau in care poate actiona si de misiunile ce le primeste.

Potrivit misiunilor si starii de pregatire operationale, brigada mecanizata poate face parte din fortele dislocabile sau din fortele in teritoriu. Ea are destinatia corespunzatoare fortelor si mijloacelor din compunere si a structurilor din care face parte.

Pe timpul desfasurarii actiunilor militare brigada mecanizata se poate gasi in:

a) forta/fortele care asigura realizarea efortului principal;

b) fortele care asigura efortul (eforturile) de sprijin;

c) fortele de angajare ulterioara si sprijin/inlocuire, daca este cazul;

d) fortele de rezerva.

Brigada mecanizata din forta/fortele care asigura realizarea efortului principal este destinata si are drept scop, in ofensiva sau aparare, protejarea obiectivelor care contribuie cel mai mult la indeplinirea misiunii.

Brigada mecanizata din fortele care asigura efortul (eforturile) de sprijin este destinata si are drept scop:

a) in ofensiva, sa asigure: imobilizarea fortelor inamicului in asa fel incat sa se faciliteze atacul principal; inducerea inamicului in eroare in privinta atacului principal; controlul terenului necesar manevrei atacului principal; ruperea apararii sau patrunderea prin intervalele existente in dispozitivul inamicului; dezvoltarea ofensivei in ritm rapid, fractionarea si anihilarea inamicului pe adancimea misiunii primite; impiedicarea sau intarzierea concentrarii inamicului impotriva atacului principal si respingerea eventualelor contraatacuri ale acestuia; urmarirea inamicului care se retrage si consolidarea aliniamentelor (obiectivelor) cucerite;

b) in aparare, sa asigure: oprirea ofensivei in fata limitei dinainte a apararii (LDA) si blocarea oricarei patrunderi, pana cand se produc inamicului pierderi cat mai mari si slabirea puterii de lupta a acestuia sau forte suplimentare pot fi angajate in lupta; limitarea patrunderii inamicului prin mentinerea raioanelor (punctelor) tari din teren, a localitatilor si obiectivelor din fasia de aparare; crearea conditiilor pentru executarea contraatacurilor.

Brigada mecanizata din fortele de angajare ulterioara si sprijin/inlocuire, in ofensiva, este destinata si are drept scop:

a) sa distruga unitatile ocolite;

b) sa inlocuiasca unitatile care s-au oprit pentru a imobiliza ripostele ofensive ale fortelor inamicului;

c) sa blocheze consolidarea fortelor inamicului;

d) sa asigure securitatea liniilor de comanda, a prizonierilor de razboi sau zonelor cheie;

e) sa tina refugiatii sub control

Brigada mecanizata din fortele de rezerva, in ofensiva, este destinata pentru indeplinirea unor misiuni neprevazute care apar pe timpul luptei, cum ar fi: oprirea (respingerea) unui contraatac dintr-o directie sau intr-un moment neasteptat, caruia fortele destinate acestui scop nu-i pot face fata; atacul unor obiective vitale sau nou aparute si pentru care fortele de angajare ulterioara nu sunt suficiente; accelerarea sau mentinerea ritmului ofensivei trecand prin dispozitivul unitatilor imobilizate de fortele inamicului; anihilarea trupelor aeropurtate si aeromobile ale inamicului, utilizate prin surprindere;

Brigada mecanizata din fortele de rezerva, in aparare, odata introdusa in lupta, devine forta principala, cu misiunea de a prelua initiativa. Aceasta se realizeaza prin actiuni ofensive, executand in acest sens contraatacuri, lovituri de devansare pana dincolo de limita dinainte a apararii si raiduri impotriva inamicului, de preferat asupra flancurilor si ariergarzii acestuia. Alte misiuni sunt: oprirea (participarea la oprirea) unor forte ale inamicului patrunse in mod surprinzator, sub aspectul momentului si locului patrunderii, al valorii fortelor patrunse si al vitezei de inaintare a acestora in dispozitivul de aparare; nimicirea inamicului patruns in interiorul apararii prin participarea la contraatacul executat cu fortele de angajare ulterioara sau executarea unor contraatacuri in situatii si conditii neprevazute; nimicirea fortelor inamicului infiltrate prin surprindere pe la flancuri si intervale sau lansate in mod neasteptat in spatele dispozitivului fortelor proprii; inlocuirea unitatilor descompletate, sau care au fost supuse atacului cu armele de distrugere in masa si asigurarea continuitatii actiunilor militare.

Tipuri de operatii

Operatiile pe care le executa (la care participa) brigada mecanizata, dupa natura si scopul lor, se concretizeaza in: forme ale luptei armate (ofensiva si apararea); operatii de stabilitate si de sprijin; operatii intermediare.

In functie de situatie, lupta armata a brigazii mecanizate se clasifica in tipuri de operatii ofensive (de aparare), in operatii cu caracter ofensiv (defensiv) si in modalitati particulare de exprimare (particularitati ale ofensivei, particularitati ale apararii).

Tipurile de operatii ofensive sunt: ofensiva din contact (atacul deliberat/ pregatit/planificat); ofensiva din miscare (atacul rapid); ofensiva combinata si urmarirea.

Tipurile de operatii de aparare sunt: apararea mobila; apararea in zona (pe pozitii); intarzierea (apararea pe aliniamente intermediare); apararea in incercuire.

Modalitatile particulare de exprimare a ofensivei (particularitati ale ofensivei) sunt: ofensiva in localitati si in zone (platforme) industriale; ofensiva cu fortarea cursurilor de apa si a canalelor; ofensiva pe litoral si in delta; ofensiva in teren muntos-impadurit; ofensiva pe timp de noapte si in alte conditii de vizibilitate redusa; ofensiva pe timp de iarna (in conditii arctice si cu temperaturi scazute); ofensiva pentru ruperea aliniamentelor si a raioanelor fortificate; ofensiva in teren cu culturi inalte; ofensiva in desert si in conditii de temperaturi ridicate.

Modalitatile particulare de exprimare a apararii (particularitati ale apararii) sunt: apararea in localitati si zone (platforme) industriale; apararea pe un curs de apa mare si in zone cu lucrari de hidroamelioratii; apararea pe litoral si in delta; apararea in teren muntos-impadurit; apararea pe timp de noapte si in alte conditii de vizibilitate redusa; apararea pe timp de iarna (in conditii arctice si cu temperaturi scazute); apararea pe aliniamente si in raioane cu lucrari de fortificatii; apararea in teren cu culturi inalte; apararea in desert si in conditii de temperaturi ridicate.

Operatiile cu caracter ofensiv sunt: cercetarea prin lupta; raidul; atacul fals; atacul demonstrativ; contraatacul; lovirea inamicului in fata limitei dinainte a apararii.

Operatiile cu caracter defensiv sunt: trecerea temporara la aparare pentru respingerea contraatacului; trecerea la aparare pentru consolidarea aliniamentului final al misiunii si trecerea la aparare in cadrul luptei de intalnire.

Principiile de baza ale operatiunilor militare

Aceste principii se aplica intregului spectru de operatiuni militare. Reusita pe campul de lupta sau in operatiuni altele decat razboiul, depinde de capacitatea brigazii de a lupta in conformitate cu cele cinci principii de baza ale operatiunilor militare:

Luarea si mentinerea initiativei;

Operare in adancime;

Agilitate;

Sincronizare;

Flexibilitate.

Luarea si mentinerea initiativei

Luarea initiativei inseamna abilitatea de a stabili sau modifica prin actiune conditiile in care se desfasoara lupta. Singurele forte care au capacitatea de distrugere, sunt mobile, rapide si pot supravietui in orice conditii de vreme si climat, capabile sa preia si sa exploateze initiativa, sunt trupele blindate. Luarea initiativei presupune un spirit ofensiv in ducerea operatiunilor. Pentru aceasta, comandantul brigazii isi pregateste subordonatii sa-si asume riscuri, sa fie indrazneti, energici si cu spirit de initiativa. Cunoscand si intelegand intentia superiorilor de la urmatoarele doua esaloane, comandantul brigazii poate indeplini cu incredere ordinele speciale de lupta si poate exploata succesul.

Comandantul brigazii stabileste conditiile in care se desfasoara lupta

Facand evaluare a situatiei tactice pentru a obtine rapid informatiile esentiale;

Punand in aplicare un proces de luare a deciziilor care sa asigure transmiterea clara si rapida a ordinelor catre comandantii de batalioane subordonate;

Incorporand pregatirea informativa a campului de lupta in sprijinul procesului de luare a deciziilor si de constituire a esalonului pentru decizii suport. Prin pregatirea informativa a campului de lupta se stabileste necesarul de informatii prioritare;

Facand planuri tactice prin care sa asigure o forta de rezerva care sa execute contraatacuri si sa ocupe flancul sau pozitiile din adancime;

Luand rapid decizi in functie de ordinele de lupta existente si emitand ordine partiale in conformitate cu procedurile operationale comune si cu masurile de control in scopul adaptarii la noile situatii si pentru a exploata la maximum toate oportunitatile care se ivesc.

In viitor, se preconizeaza ca sistemele automate de comanda si control sa asigure comandantilor posibilitatea de a-si vedea propriile forte in relatie cu inamicul. Aceste informatii si intelegerea clara a intentiei comandantului superior vor da comandantilor posibilitatea sa intensifice si sa exploateze rapid orice oportunitati tactice.

Operarea in adancime

Aceasta presupune extinderea operatiunilor in timp, spatiu si resurse. Comandantii de brigada trebuie sa stie ca anticipeze evenimentele in asa fel incat inamicul sa fie atacat simultan pe intreaga adancime a campului de lupta. Comandantul de brigada realizeaza aceasta

Sincronizand fortele de lupta si cele de sprijin de lupta pentru a izola formatiile inamice, nepermitand comandantului inamic sa-si concentreze fortele si mijloacele;

Elaborand planuri complexe de securitate a ariergardei brigazii impotriva unor pericole de gradul I,II si III;

Trimitand formatii care sa ofere un plus de securitate si mobilitate;

Folosind mijloace de cercetare si securitate interna;

Atacand inamicul dincolo de limita dinainte a apararii, folosind foc indirect, sprijinul direct al aviatiei, razboi electronic si elicoptere de atac.

Elaborand un plan logistic care sa sprijine operatiunile brigazii.

Sistemele automate de comanda si control si fortele de sprijin de lupta sporesc capacitatea brigazii de a ataca in adancime si cu precizie fortele inamice. Sistemul de analiza a tuturor surselor ofera conducatorilor de manevre informatii exacte despre inamic care pot fi folosite pentru a planifica manevra si focul. Sistemele de sprijin de lupta ca de exemplu M 109A6 Paladin si mortierele perfectionate ofera comandantilor capacitatea de a sincroniza si mentine precizia focului atat pentru tintele apropiate cat si pentru cele din adancime, in acelasi timp.

Agilitatea

Agilitatea este capacitatea trupelor proprii de a reactiona mai rapid decat inamicul si este o conditie sine qua non pentru luarea si mentinerea initiativei. Agilitatea trupelor presupune conducatori flexibili, rapizi in gandire, care pot actiona mai rapid decat inamicul pentru a prelua initiativa. La nivel de brigada, aceasta inseamna:

Stabilirea responsabilitatilor in cadrul punctelor de comanda tactica, punctelor principale de comanda si punctelor de comanda din ariergarda in scopul reducerii timpului necesar luarii deciziilor;

Pozitionarea unui punct de comanda tactica si a unui grup de comanda inaintat care sa observe si sa controleze lupta;

Pregatirea informativa a campului de lupta in scopul anticiparii intentiilor probabile ale inamicului;

Folosirea unor instructiuni de functionare cu caracter permanent bine definite care sa asigure raportarea exacta si reactia rapida pe campul de lupta. Aceasta presupune adaptarea trupelor de sprijin de lupta si a celor care asigura servicii trupelor aflate in lupta la schimbarile planului de manevra;

Pregatirea personalului brigazii si a batalioanelor repartizate pentru a raspunde rapid la modificarile de situatii, oferindu-li-se doar minimum de instructiuni, ramanand in acelasi timp consecventi initiativei comandantului.

Sistemele automate de comanda si control si cele de supraveghere si sprijin cu foc ofera comandantilor posibilitatea de a accesa rapid informatii privind lupta si posibilitatile logistice ale trupelor proprii si ale inamicului, intr-un timp cat mai aproape de realitate. Aceasta da comandantilor posibilitatea de a controla ritmul operatiunilor militare in asa fel incat fortele sa poata exploata situatia.

Sincronizarea

Sincronizarea presupune organizarea actiunilor in timp si spatiu in asa fel incat efectele fortei de lupta sa se concentreze in momentul si la locul decisiv. Rezultatul unei sincronizari eficiente este folosirea la maxim a fiecarei resurse care ar putea duce la succesul misiunii. La nivel de brigada sincronizarea operatiunilor se face prin:

asigurarea faptului ca operatiunile razboiului electronic si informational se desfasoara in conformitate cu cerintele comandantului si influenteaza deciziile si operatiunile;

coordonarea si integrarea fortelor de sprijin de lupta si a celor care asigura servicii trupelor aflate in lupta;

folosirea evaluarii logistice prin care sa se asigure ca resursele corespunzatoare sunt disponibile si sunt repartizate;

concentrarea rapida a actiunilor fortelor de lupta in punctele decisive pentru a lua inamicul prin surprindere;

planificarea in scopul exploatarii oportunitatilor create de succesul tactic;

executarea descentralizata a operatiunilor;

folosirea instrumentelor de sincronizare;

pregatirea si executarea repetitiilor.

Flexibilitatea

Flexibilitatea este capacitatea unei brigazi de a-si adapta trupele, de a schimba directia si de a trece rapid si eficient de la o misiune la alta. Flexibilitatea presupune capacitatea de a fi multifunctional si de a opera intr-un spectru larg de operatiuni militare. La nivel de brigada, flexibilitatea presupune:

cunoasterea si intelegerea intentiei comandantilor de la urmatoarele dooua esaloane superioare;

anticiparea schimbarilor majore datorare situatiei tactice si politice;

transmiterea unor obiective si instructiuni clar definite catre subordonati;

desfasurarea unei planificari detaliate in adancime;

improvizarea, in functie de situatie;

punerea in aplicare a procesului de luare a deciziilor si a principiilor militare.

Principii de intrebuintare in lupta a brigazii mecanizate

Brigada mecanizata desfasoara operatia pe baza si cu respectarea:

a) legilor luptei armate - concordanta dintre scopuri, forte si mijloace, legea raportului de forte, legea dependentei doctrinei, operatiilor, tacticilor, tehnicilor si procedurilor de nivelul dezvoltarii armamentului si tehnicii de lupta, legea unitatii actiunilor, legea amplorii crescande a luptei armate si legea necesitatii ofensivei pentru obtinerea victoriei finale;

b) principiilor luptei armate - libertatea de actiune, definirea clara a obiectivului (misiunii), economia de forta (forte si mijloace), concentrarea efortului in locul decisiv si la momentul potrivit, unitatea comenzii, surprinderea inamicului, manevra, securitatea actiunilor si fortelor, simplitatea planurilor si a ordinelor, factorul uman, actiunea agresiva, cercetarea, mentinerea capacitatii de lupta, flexibilitatea, cooperarea si sprijinul logistic;

c) cerintele generale pentru succesul operatiilor - initiativa, agilitatea, adancimea, sincronizarea, multilateralitatea.

Operatiile brigazii mecanizate trebuie sa fie organizate pe baza unui obiectiv si a unei conceptii unitare, sa se declanseze prin surprindere si sa se desfasoare continuu, manevrier si sincronizat, cu lovirea (angajarea) simultana a tuturor elementelor de dispozitiv ale inamicului, evitand pe cat posibil, loviturile frontale, angajarea de durata si in conditii dezavantajoase cu grupari de forte puternice ale acestuia, cu folosirea la maximum a avantajelor oferite de mediu, a loviturilor aviatiei, artileriei si rachetelor, a actiunilor de lupta electronica, informationala si psihologica, cu masuri multiple de asigurare a actiunilor, protectie a fortelor si de sprijin logistic.

Principiile de intrebuintare a brigazii mecanizate in operatie sunt: intrebuintarea in toate tipurile de teren; intrebuintarea prin surprindere; intrebuintarea in actiuni cu caracter decisiv; in actiuni manevriere, executate pe spatii mari; intrebuintarea secventiala; sprijinul eficient si oportun.

Intrebuintarea in toate tipurile de teren este determinata de posibilitatile brigazii mecanizate de a duce cu succes actiuni in teren ses, cu lucrari de hidroamelioratii, mediu framantat, muntos, pe litoral si in delta.

Intrebuintarea prin surprindere impune dispunerea si actiunea grupata si rapida a batalioanelor de infanterie in locurile si momentele neasteptate de inamic. Prin surprindere se obtine succes moral si material asupra acestuia, precum si superioritate si libertate de actiune.

Intrebuintarea in actiuni cu caracter decisiv consta in folosirea fortelor la dispozitie in momentele hotaratoare. In ofensiva, brigada mecanizata se foloseste, atat in cadrul fortelor principale cat si in fortele de angajare ulterioara, pe directiile principale, pentru indeplinirea celor mai importante misiuni.

Intrebuintarea in actiuni manevriere, executate pe spatii mari consta in realizarea gruparii de forte si mijloace in locul si la momentul potrivit, in scopul aplicarii unor lovituri hotaratoare inamicului, respingerii actiunilor sau sustragerii de sub loviturile acestuia. Actiunea manevriera trebuie sa fie simpla, sa se execute in ascuns, rapid, prin surprindere si sa se incadreze in planul esalonului superior.

Intrebuintarea secventiala consta in folosirea brigazii mecanizate doar in situatiile in care puterea de lupta ii permite sa duca actiuni in forta, intr-un ritm rapid pe adancimi variabile si cu pierderi minime. Puterea de lupta a structurilor brigazii mecanizate este determinata de limitele tehnice ale masinilor de lupta, pierderile de personal, de limitele umane (scaderea capacitatii fizice si psihice a militarilor), consumurile de carburanti, munitie si materiale.

Sprijinul eficient si oportun implica pregatirea si ducerea actiunilor intr-o conceptie unitara si mentinerea unei cooperari neintrerupte intre fortele participante.

Pe timpul pregatirii operatiei, comandantul desfasoara activitati si ia masuri pentru a crea conditiile necesare ducerii operatiei, in care scop executa planificarea operatiei (initierea planificarii, elaborarea conceptiei operatiei, elaborarea planului operatiei, reanalizarea planului operatiei, elaborarea planurilor de sprijin ale operatie), organizarea (elaborarea, cu ajutorul statului major, ordinelor de actiune si transmiterea acestora, realizarea masurilor care sa duca la indeplinirea prevederilor din plan), coordonarea si controlul.

Pe timpul executarii operatiei comandantul conduce actiunile fortelor din subordine, coordoneaza eforturile pentru indeplinirea misiunilor primite si stimuleaza initiativa subordonatilor, mentine permanent legatura cu esalonul superior, comandantii subordonati, vecinii si cu cei cu care coopereaza, controleaza indeplinirea misiunilor, stabileste si da indicatii suplimentare fortelor subordonate.

Comandantul raspunde de inaintarea rapoartelor la esalonul superior si de informarea cu datele strict necesare a comandantilor fortelor cu care coopereaza (informatiile importante despre inamic; schimbarile bruste ale situatiei; masurile luate).

Brigada are anumite posibilitati si limite specifice. Acestea sunt prezentate in tabel:

2 Structura de comanda a brigazii mecanizate

Elemente de organizare structurala si procesuala

Din prisma sociologului militar Claudiu Niculae , punctele de vedere sau analizele sistematice dedicate caracterizarii armatei si activitatii sale implica perspectiva sistemica, in care armata apare in doua ipostaze majore:

- armata ca subsistem al sistemului social, ca element functional al societatii, avand de indeplinit anumite functii in cadrul acesteia si aflandu-se intr-o structura de interdependente cu alte subsisteme componente. Din aceasta perspectiva, este dominanta imaginea armatei ca "institutie", una dintre institutiile statului aflate in relatii functionale cu alte institutii similare dar si cu societatea civila, cu organizatiile economice, cu sistemul populatiei, etc. In aceasta calitate, armata are de indeplinit o functie principala - in general, aceea de aparare a tarii si anumite functii secundare, derivate din capacitatea sa de mobilizare si actiune unitara precum si din rolul sau socializator.

- armata ca mijloc construit deliberat pentru indeplinirea misiunilor sale specifice. Din aceasta perspectiva, este dominanta imaginea armatei ca "organizatie" proiectata si gestionata in baza unor criterii prestabilite de eficienta a activitatii militare. Remarcam ca armata indeplineste functii institutionale in raport cu societatea, dar si cu proprii membrii. Asa cum arata Jepperson, nivelele superioare dintr-o organizatie (in cazul nostru conducerea superioara a armatei) indeplinesc un rol institutional in raport cu cele de executie (cu unitatile militare), iar normele interne (regulamentele, instructiunile si dispozitiile sefilor militari) au o functie institutionala pentru practicile organizationale. Astfel, atunci cand ma voi referi la domeniul militar, voi avea in vedere dubla ipostaza a armatei: ca organizatie si ca institutie.

Specificul organizatoric al armatei deriva din misiunea sa principala: organizarea si ducerea luptei. Satisfacerea acestei finalitati solicita din partea organizatiei militare o proiectare structurala si normativa care sa asigure: transmiterea rapida a deciziilor spre nivelele de executie, reactia prompta a acestora, supunerea neconditionata a membrilor, etc. Modelul de organizare care raspunde cel mai bine acestor solicitari este cel al "sistemului rational" bazat pe: structura ierarhica liniara si conducere centralizata prin diferentierea clara intre functiile de conducere si cele de executie; grad inalt de formalizare interna; sistem de control si sanctionare propriu, avand autonomie juridica in raport cu sistemul social; nivel ridicat de integrare a membrilor (cerinte disciplinare stricte); acces selectiv la informatie, etc .

Subdiviziunea tipica a organizarii armatei o reprezinta unitatea militara. Sub aspect structural deci, organizatia militara se prezinta ca un sistem integrat de unitati militare, particularizate functional, cuprinse intr-o structura stabila de relatii de autoritate, cooperare si control. O analiza a muncii in termeni mai familiari specificului organizarii civile permite identificarea urmatoarelor tipuri de activitati desfasurate de unitatile militare: activitati de executie: instruire - pregatirea militara a tinerilor incorporati, invatamant - formarea cadrelor de conducere, desfasurarea unor actiuni operative - paza, zbor, salt, navigatie, scufundare, misiuni speciale, etc.; activitati de conceptie, conducere si coordonare; activitati cu caracter administrativ: logistica-gestiune, financiar-contabilitate, transport, mentenanta, cazare, etc. Aproape orice unitate militara are de indeplinit doua obiective (misiuni) principale: ducerea propriu-zisa a luptei si activitatile auxiliare acesteia: formarea, mentinerea si refacerea capacitatii combative. Ponderea acestor activitati difera in functie de locul ocupat in structura militara. Astfel, la esaloanele inferioare predomina activitatile de executie, iar la nivelele superioare predomina activitatile de conceptie, conducere si planificare. In general, in organigrama unei unitati militare vom intalni subdiviziuni cu rol de coordonare (comandamente de unitati si de mari unitati) sau de executie (subunitati), precum si subdiviziuni cu rol administrativ (servicii, birouri, compartimente cu denumirea competentei exercitate: resurse, financiar, contabilitate, cazarmare, etc.)

Unitatea militara tipica este cea situata la nivelul de executie al organizatiei militare, posedand un tip de structura ierarhica liniara. Astfel, personalul este subordonat comandantului unitatii, compartimentele cu rol functional ocupa un loc redus, subunitatile avand ponderea ierarhica cea mai mare (personalul cel mai numeros). Ca si in cazul organizatiei militare in ansamblul sau, si intre subdiviziunile unitatii militare sunt stabilite relatii formale de autoritate (ierarhice, functionale si de stat major), de cooperare (intre subdiviziunile si posturile situate pe acelasi nivel) si de control si indrumare (intre organele de conducere si celelalte subdiviziuni). Ponderea cea mai mare o au relatiile ierarhice si cele functionale.

La nivel individual, se stabilesc relatii organizatorice formale intre titularii de posturi, indiferent de subdiviziunea careia ii apartin. In grupul militar, relatiile interpersonale se manifesta cel mai frecvent ca raporturi intre si subordonati. Aceasta reflecta specificul functional al sistemului militar. Raporturile dintre sefi si subordonati sunt riguros reglementate prin normele ierarhiei, autoritatii si disciplinei militare. Comandantul (seful) are obligatia si dreptul de a reglementa prin ordin comportamentul subordonatilor. Dupa cum afirma V.Secares , "in cadrul armatei, ansamblul normelor de comportament in relatiile interindividuale este strict determinat de regulamentele militare. Sistemul rol-statusuri este clar precizat, existand toate conditiile pentru reproducerea constanta a relatiilor specifice. Aspectul formal al legaturilor sociale apare pe primul plan, relatiile informale fiind considerate, in general, ca indezirabile si nefunctionale". Totusi, in urma unei analize a regulamentelor interne militare, N.Balan ajunge la concluzia ca prescriptiile formalizate nu exclud relatiile personale, ci dimpotriva, le stimuleaza necesitatea. In mod practic deci, desi proiectarea organizatiei militare are la baza logica sistemului rational; ea tinde sa integreze in modul sau de organizare si elemente apartinand altor modele teoretice: a sistemelor functional, natural, si a celui deschis.

Standardizarea procedurilor, solicitata de nevoia controlului incertitudinilor specifice campului de lupta, tinde sa limiteze initiativa si creativitatea personalului militar, acest lucru fiind resimtit negativ in special in activitatile curente sau in cele cu caracter administrativ, in timp de pace. In absenta actiunii militare, se poate intampla ca procedurile formale, strict autoritare, sa-si piarda treptat legitimitatea, eficienta administrativa solicitand mai degraba competenta, specializare, stiluri de decizie si conducere consultative sau chiar participative. Din acest motiv, problema fundamentala a oricarei organizatii militare este aceea de a proiecta structuri si de a introduce schimbari, care sa permita atat eficienta specifica luptei, cat si pe aceea specifica administrarii in timp de pace.

Brigada mecanizata este o structura tip mare unitate tactica interarme care actioneaza, de regula, in cadrul gruparii operative (marii unitati operative) sau independent.

Indeplinirea misiunilor si sarcinilor specifice brigazii mecanizate este conditionata de functionalitatea structurilor organizatorice: comandamentul; fortele luptatoare; fortele de sprijin; fortele de logistica.

Comandamentul reprezinta elementul de structura de baza al brigazii mecanizate si este organizat pentru exercitarea actului de comanda si control. Prin acte normative el este investit cu atributul de conducere a tuturor activitatilor si actiunilor militare ce se pregatesc si se desfasoara in lupta de catre fortele din compunerea si (sau) subordinea acesteia.

Comandamentul are urmatoarea compunere: comandant; loctiitor al comandantului; stat major; medic sef; consilier juridic; preotul militar (capelanul); ofiterul cu protectia mediului si a muncii; contabil sef.

Comandantul reprezinta marea unitate. El detine autoritatea si este raspunzator de actiunile acesteia pe timpul cat exercita comanda.

Autoritatea implica privilegiul si libertatea comandantului de a impune deciziile proprii asupra subordonatilor. A conduce inseamna a comanda cu autoritate.

Responsabilitatea este o obligatie etica si legala pe care si-o asuma comandantul pentru actiunile, realizarile sau insuccesele brigazii.

Comandantul nu poate castiga lupta singur, el trebuie sa:

a) apeleze la statul sau major si comandantii subordonati pentru consiliere si ajutor in planificarea si conducerea operatiilor;

b) inteleaga limitele si posibilitatile subordonatilor;

c) antreneze pe subordonati pentru indeplinirea conceptiei operatiei, chiar in absenta sa;

d) instituie antrenarea incrucisata in cadrul statului major, in asa fel incat brigada mecanizata sa poata actiona cu pierderi de lupta sau cu statul major redus.

Statul major reduce nevoile de timp ale comandantului si-l ajuta pe acesta prin asigurarea de informatii, estimari, recomandari pentru pregatirea planurilor si a ordinelor emise in numele acestuia si supravegheaza executarea lor. Comandantul stabileste responsabilitati specifice pentru compartimentele (ofiterii de arme si specialitati) din statul major, iar acestea (acestia) trebuie sa fie receptive (receptivi) la prerogativele repartizate.

Statul major al brigazii mecanizate este structura de baza a comandamentului prin care comandantul realizeaza conducerea fortelor subordonate.

Statul major isi desfasoara activitatea sub conducerea directa a sefului de stat major, avand la baza ordinele esalonului superior, decizia comandantului si precizarile acestuia.

Indatoririle principale ale statului major sunt:

a) participarea la elaborarea estimarilor in vederea luarii deciziei de catre comandant;

b) participarea la elaborarea listei de angajare pe prioritati a tintelor si transmiterea extraselor, pe baza aprobarii comandantului, la fortele subordonate;

c) participarea la elaborarea planului de intrebuintare a fortelor in operatie;

d) repartizarea echilibrata si pregatirea activitatilor pe compartimente;

e) coordonarea permanenta a compartimentelor din compunere;

f) organizarea, instalarea si deplasarea in timp scurt a punctelor de comanda;

g) elaborarea documentelor de conducere si pentru informare;

h) transmiterea oportuna a misiunilor si sarcinilor;

i) prezentarea riscurilor in conducere;

i) planificarea si executarea controalelor;

j) mentinerea permanenta a legaturii cu fortele din subordine si cunoasterea situatiei tactice a acestora;

k) evaluarea rezultatelor operatiei.

Operativitatea reprezinta cerinta principala a activitatii statului major si se realizeaza prin:

a) cunoasterea permanenta a situatiei, a ordinelor primite si a masurilor stabilite de comandant;

b) intelegerea clara a misiunii primite;

c) procurarea, centralizarea, analiza si exploatarea oportuna a datelor si informatiilor despre inamic, trupele proprii, teren si alti factori;

d) transmiterea la timp a misiunilor la subordonati si urmarirea indeplinirii lor;

e) selectarea celor mai importante si urgente sarcini asupra carora trebuie sa-si concentreze eforturile (stabilirea prioritatilor);

f) efectuarea in timp scurt a calculelor si intocmirea documentelor de conducere si informare, iar atunci cand timpul nu permite, a celor strict necesare indeplinirii misiunilor primite.

Activitatile statului major au ca scop consilierea comandantului. Aceasta se realizeaza in mare parte prin contributia la pregatirea si luarea oportuna a deciziei. Comandantul si statul major au permanent in atentie imprejurarile favorabile pentru corectarea procedurilor consumatoare de timp sau dificile.

In cadrul comandamentului, statul major colecteaza, compara, analizeaza, proceseaza si distribuie informatiile in flux continuu. Acesta prelucreaza rapid si asigura furnizarea estimarilor esentiale necesare comandantului si altor structuri ale brigazii mecanizate, raspunzand cerintelor critice de informare.

Statul major asigura estimari (evaluari) pentru a consilia comandantul in luarea deciziei. O evaluare de stat major include: elemente semnificative; evenimente si concluzii bazate pe situatiile curente sau anticipate; recomandari cu privire la modul de utilizare a resurselor (capabilitatilor) la dispozitie; nevoilor de resurse suplimentare.

Estimarile pot fi prezentate sub forma de evaluari sau studii, scris sau oral si, de regula, includ:

a) posibilitati de lovire a fortelor si mijloacelor din subordine, proceduri de sporire a capabilitatilor fortelor subordonate in zona de operatii;

b) date cu privire la mijloacele si resursele necesare sprijinului actiunilor;

c) propuneri referitoare la prioritatile pentru pregatirea, desfasurarea si sprijinul operatiilor in zona de responsabilitate;

d) propuneri privind dispozitivul de operatie, prioritati de angajare a tintelor pe categorii, tehnici si tacticii de angajare pe timpul desfasurarii operatiei;

e) organizarea pentru operatie si repartizarea fortelor si mijloacelor din subordine;

f) prioritati si riscuri;

g) relatiile (de sprijin, de comanda si de subordonare) intre structurile organice si cele primite (repartizate);

h) planificarea misiunilor si sarcinilor;

i) dispunerea si manevra unitatilor (subunitatilor);

i) propuneri privind prioritatea repartizarii resurselor si sincronizarea angajarii in lupta a tuturor fortelor pentru a sprijini manevra.

Statul major elaboreaza, pregateste pentru distribuire si distribuie planurile si ordinele pentru adoptarea si executarea deciziei comandantului, coordonand toate activitatile necesare.

Monitorizarea indeplinirii deciziei cuprinde toate activitatile desfasurate de statul major pentru executarea instructiunilor, planurilor si ordinelor de actiune, de catre fortele subordonate, in zona de responsabilitate.

Statul major este organizat pe compartimente functionale tip "S" si are urmatoarea compunere: seful de stat major; compartimentul resurse umane (S.1); compartimentul informatii (S.2); compartimentul operatii si instructie (S.3); compartimentul logistica (S.4); compartimentul cooperare militari-civili (C.I.M.I.C) si relatii publice (S.5); compartimentul comunicatii si informatica (S.6); compartimentul documente clasificate (D.C.).

In unele situatii, pe timpul pregatirii si desfasurarii actiunilor militare, in raport de particularitatile misiunilor primite si de evolutia structurilor militare, aceste compartimente se pot constitui pe module (grupe de lucru, centre de comanda, completarea cu alte elemente functionale, etc.), conform celor stabilite de comandant.

Brigada mecanizata este organizat in asa fel incat sa desfasoare cu succes lupte in actiunile conventionale precum si in diferitele operatiuni altele decat razboiul. Indiferent de mediu, cheia succesului este dominarea inamicului si fortarea acestuia sa se conformeze obiectivului final al brigazii. Aceasta presupune ca personalul si comandantul brigazii sa identifice punctele decisive si sa sincronizeze eforturile batalioanelor subordonate de manevra, ale unitatilor de sprijin de lupta, ale unitatilor care asigura servicii trupelor aflate in lupta si ale unitatilor de la esaloanele superioare aflate la dispozitie, in scopul sprijinirii eforturilor brigazii.

Obiectivul principal al brigazii este implicarea imediata, distrugerea, capturarea sau neutralizarea fortelor inamice cu ajutorul efectului de soc si de manevra.

Brigazile sunt organizate dupa cum urmeaza:

Ca o combinatie de batalioane blindate si mecanizate de infanterie.

De multe ori, au in compunerea lor un batalion de aviatie sau o unitate operativa de aviatie.

Uneori au in alcatuirea lor un batalion de infanterie usoara si alte unitati de sprijin, grupate sub comanda unui stat major al brigazii.

Unitatile de sprijin de lupta si cele care asigura servicii trupelor aflate in lupta sunt organizate in functie de misiune si necesitati.

De regula, brigazile opereaza ca parte a unei divizii sau a unui corp de armata.

Functiile unei brigazi sunt:

De a indeplini misiuni tactice sub conducerea unei divizii, corp de armata sau a unui comandament al unei unitati operative intrunite.

De a lua parte la operatiunile diviziei sau corpului de armata in conformitate cu principiile si conceptiile Regulamentelor de lupta.

De a organiza misiuni in functie de caz.

3 Compunerea fortelor a brigazii mecanizate

Elementele de structura ale luptei brigazii mecanizate sunt: dispozitivul de lupta (actiune); amenajarea genistica; sistemul de foc.

Dispozitivul de lupta reprezinta modul in care trupele unei subunitati (unitati. M.U.) se dispun in teren, in vederea stationarii, deplasarii sau executarii unei actiuni de lupta.

Dispozitivul de lupta se stabileste de comandant prin hotarire, in functie de scopurile urmarite si modul probabil de actiune a inamicului.

Dispozitivul de lupta, de regula, cuprinde urmatoarele elemente: sistemul de comanda; gruparea de angajare; rezerva; sistemul logistic.

Sistemul de comanda se realizeaza astfel incat sa asigure continuitatea executarii actului de comanda si mentinerea unei legaturi permanente cu esalonul superior, fortele subordonate, vecinii, cu cei cu care se coopereaza si cu organele militare teritoriale din zona.

Punctul de comanda este constituit din personalul si mijloacele din dotare, la dispozitia comandantului, organizate pe centre (grupe), dispuse intr-un singur loc sau in locuri apropiate, sub o comanda unica, din care se exercita actul de comanda asupra fortelor brigazii mecanizate.

Brigada mecanizata, poate constitui punct de comanda de baza, punct de comanda de rezerva, punct de comanda inaintat, punct de comanda ajutator.

Comandantul brigazii mecanizate conduce actiunile din grupul de comanda sau din punctul de comanda de baza.

Punctul de comanda de baza (P.C.Bz.) include toti militarii, echipamentele si mijloacele angajate in comanda si controlul brigazii. Din acesta mai fac parte centrele de conducere a subsistemelor de artilerie terestra si antiaeriana.

In timpul luptei, tot personalul din cadrul P.C.Bz. este implicat in coordonarea si controlul sau in apararea si realizarea sigurantei acestuia.

Punctul de comanda de baza se compune din: centrul de conducere tactica; centrul de conducere tehnica; centrul de conducere logistica.

Centrul de conducere tactic este modulul de baza din cadrul P.C.Bz.. Acesta include personalul, mijloacele si algoritmii (softul) necesari aferente participarii la pregatirea si desfasurarea actiunilor militare curente/sau planificarea celor viitoare. Personalul din acest element de comanda si control mijloacele si algoritmii (softul) necesari sunt grupate pe functiuni sau pe structuri temporare.

Cerintele dispunerii punctului de comanda. Locul P.C. Bz. este propus de seful compartimentului S-3 impreuna cu seful compartimentului S-6 si aprobat de comandantul brigazii mecanizate.

Comunicatiile. P.C. Bz. trebuie sa fie in masura sa comunice cu unitatile si subunitatile subordonate, cele de sprijin, cele cu care coopereaza si cu esalonul superior, in toate relatiile cerute. Locul de dispunere difera in functie de natura actiunii (de aparare sau ofensiva). P.C. Bz. este mult mai inaintat in timpul actiunilor ofensive decat in cele defensive. In cele defensive, P.C. Bz. este dispus cat mai in spate posibil, astfel incat el sa mentina comunicatiile necesare, iar daca este nevoie, pentru a oferi siguranta si protectie, statiile radio sunt actionate de la distanta.

Accesul. P.C. Bz. trebuie dispus central in zona de responsabilitate a brigazii mecanizate. El trebuie sa fie aproape dar nu langa o cale rapida de apropiere. Catre PC Bz. nu trebuie sa existe mai multe cai de patrundere. Aceste cai trebuie sa fie acoperite, mascate si sa aiba legatura cu drumurile de comunicatii care asigura accesul catre majoritatea fortelor. Tinand cont de natura ofensiva sau defensiva a actiunii, prezenta fizica a PC Bz. nu trebuie sa influenteze manevra tactica a fortelor proprii. Cand este posibil, in apropiere trebuie sa existe o zona de aterizare a elicopterelor.

Mentinerea integritatii fizice este la fel de importanta. Cand P.C. Bz. este dispus in alta parte decat intr-o zona construita, cel mai bun loc pentru el este in contrapanta cu acoperire si mascare. Punctele cheie ale terenului precum cotele de pe dealuri si intersectiile de drumuri trebuie evitate. Totusi centrul de conducere tactica trebuie sa fie accesibil pentru ocupare si sa fie convenabil pentru grupul de lucru si pentru dislocare.

Marimea. Zona aleasa trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite dispunerea tuturor elementelor P.C. Bz, atunci cand comandantul nu este in fata, cu grupul de comanda. Aceasta include si militarii de legatura ai unitatilor primite ca intarire (in sprijin). Zona aleasa trebuie sa ofere spatiu pentru centrul de conducere tactica, sprijinul de comunicatii si pentru hranire, odihna, latrine si zone de instruire, pentru dispunerea elementelor de siguranta, parcarea autovehiculelor si descarcarea acestora.

Mascarea. Dispunerea P.C.Bz. trebuie sa-i asigure eficienta, indiferent de locul sau. Redislocarea P.C.Bz. depinde de posibilitatile inamicului de a localiza si stabili locul de dispunere al centrului de conducere tactica. Ea trebuie planificata astfel incat sa permita P.C.Bz. sa nu se gaseasca in deplasare in timpul fazelor critice ale luptei.

Adapostirea. Cand se lucreaza cu harti si se elaboreaza ordine si schite pe material transparent sunt necesare locuri uscate si luminoase. Un P.C. trebuie sa fie adapostit pentru conditii de vreme nefavorabila si trebuie sa aiba lumina pentru lucrul pe timp de noapte. Este preferabil sa fie situat intr-un interior. Alte conditii presupun urmatoarele:

a) daca exista cladiri la dispozitie, comandantul trebuie sa ia in considerare folosirea acestora pentru P.C.; ele pot oferi spatiul si protectia necesara elementelor acestuia; vehiculele pot fi ascunse in magazii sau garaje, iar statiile radio pot fi actionate de la distanta;

b) daca nu exista cladiri la dispozitie, centrul de conducere tactica poate fi organizat folosindu-se corturi;

c) daca vremea este buna sau este necesara o dislocare rapida, centrul de conducere tactica poate sa functioneze in vehiculele la dispozitie;

d) daca actiunile sunt executate in zonele unde lipsesc comunicatiile, centrul de conducere tactica poate actiona debarcat; indiferent de situatie, centrul de conducere tactica trebuie organizat pentru a-si indeplini principalele functiuni de control tactic si planificare.

Siguranta. In baza ordinelor sefului de stat major al brigazii mecanizate, comandantul plutonului politie militara asigura apararea si realizeaza siguranta P.C.Bz. fata de atacurile terestre si aeriene. Cea mai buna modalitate de a realiza siguranta P.C. este de a preveni descoperirea acestuia de catre inamic. Siguranta se realizeaza printr-o buna disciplina si prin evitarea zgomotului, luminii, traficului radio, precum si printr-un camuflaj bun, atat impotriva observarii terestre cat si a celei aeriene.

Punctul de comanda de rezerva (P.C.Rz.) este necesar in cazul in care centrul de conducere tactica sau P.C.Bz. sunt distruse. La nevoie, relatiile de comanda si control pot fi reorganizate de esalonul superior, astfel:

a) punctul de comanda - observare (P.C.O.) al batalionului de artilerie asigura conditiile necesare pentru P.C.Rz.;

b) P.C.Rz. trebuie sa fie dispus suficient de departe de P.C.Bz. pentru a evita distrugerea simultana; pe cat posibil comunicatiile si conditiile din P.C.Rz. trebuie sa le copieze pe cele din centrul de conducere tactica; prin procedurile de operare standard (P.O.S.) se stabilesc militarii care formeaza nucleul P.C.Rz.; acesti militari monitorizeaza reteaua de comanda si cea logistica (administrativa); elementul de sprijin cu foc poate sa fie cel mai dificil de inlocuit; o echipa de coordonare a sprijinului cu foc poate sa preia locul acestuia daca batalionul de artilerie nu are suficiente mijloace de comunicatii;

c) P.C. Rz. preia comanda si controlul daca P.C.Bz. isi intrerupe functionarea datorita pierderii militarilor, echipamentelor sau intreruperii comunicatiilor; P.C.Rz. trebuie sa aiba P.O.S. bine definite; el trebuie sa aiba suficienti militari instruiti si echipati care sa poata prelua controlul fara intrerupere; antrenamentele repetate sunt vitale pentru succes; controlul trebuie executat permanent cu putine intreruperi posibile; acesta poate fi facut pe timpul actiunilor sau pe masura ce amenintarea creste; pe timpul trecerii de la o actiune la alta, grupul de comanda preia majoritatea functiilor de control si coordonare a punctelor de comanda.

Punctul de comanda inaintat se organizeaza in scopul conducerii oportune a fortelor in momentele hotaratoare ale luptei, iar comandantul se deplaseaza insotit de un numar restrans de ofiteri in raionul actiunilor unde este absolut necesara prezenta sa. Aceasta grupa impreuna cu mijloacele de transmisiuni si subunitatile de paza si transport necesare functioneaza temporar pana la rezolvarea situatiei.

Punctul de comanda ajutator se organizeaza in scopul conducerii oportune a fortelor de pe o directie cu caracter de independenta.

Grupul de comanda este o structura constituita temporar (este organizat de comandant pentru a functiona cand este necesar). El este asigurat cu echipamentul necesar comandantului pentru comanda si controlul nemijlocit al luptei.

Personalul. De regula, grupul de comanda este compus din comandantul brigazii, sefii compartimentelor S-3, S-2, ofiterul cu artileria; in functie de situatie, din el mai pot face parte alti ofiteri din cadrul compartimentului operatii (de geniu, de aparare antiaeriana, NBC) sau comandantul unitatii din rezerva.

Seful compartimentului S-3 poate fi trimis de comandant sa observe direct sau sa asigure comanda si controlul in alta zona; S-3 ramane cu grupul de comanda.

Seful compartimentului S-2 poate actiona in cadrul grupului de comanda, in scopul monitorizarii actiunilor fortelor si mijloacelor de cercetare.

Ofiterul cu artileria coordoneaza sprijinul de foc, analizeaza si propune modalitatile de sporire a posibilitatilor acestuia, crescand astfel puterea de lupta a fortelor. El propune prioritatile de foc, integreaza tragerile directe cu al mijloacelor de foc din pozitii de tragere acoperite, inclusiv al aruncatoarelor. Urmareste sprijinirea eficienta si oportuna a subunitatilor luptatoare.

Alti militari. In cadrul grupului de comanda se mai gasesc mecanicii conductori (soferii) de pe tehnica ce deserveste grupul de comanda, operatorii radio si militarii destinati pentru paza.

Dispunerea. Grupul de comanda trebuie sa fie mobil si sa fie in masura sa comunice cu celelalte elemente. Din motive de siguranta, cel mai adesea grupul de comanda se dispune in apropierea unei subunitati luptatoare. Grupul de comanda trebuie sa fie in masura sa se deplaseze frecvent sau continuu. In functie de situatia concreta, comandantul va dispune grupul de comanda astfel incat sa poata interveni oportun sau sa observe direct momentele cele mai importante ale actiunilor in curs de desfasurare in zona de responsabilitate.

Grupul de comanda trebuie sa se afle totdeauna in apropierea efortului principal al brigazii mecanizate. Astfel, comandantul poate mentine controlul chiar si in cazul pierderii temporare a legaturilor radio sau fir. Comunicatiile sunt un factor important in stabilirea locului de dispunere a grupului de comanda, care trebuie sa comunice permanent cu unitatile de manevra subordonate, cu centrul de conducere tactica si cu grupul de comanda al esalonului superior.

Activitatile. Grupul de comanda conduce nemijlocit actiunile de lupta ale brigazii mecanizate. El se poate constitui din timp, pe timpul procesului de planificare a actiunilor de lupta, in vederea executarii recunoasterilor. Ulterior, comandantul se inapoiaza la punctul de comanda de baza pentru finalizarea planului de actiune si emiterea ordinului de actiune sau poate sa cheme statul major la locul de dispunere a grupului de comanda. Dispunerea grupului de comanda trebuie sa asigure comandantului controlul eficient al actiunilor de lupta ale fortelor subordonate si transmiterea oportuna a ordinelor.

Gruparea de angajare este elementul principal al dispozitivului, fiind destinata pentru indeplinirea scopurilor actiunii.

Gruparea de angajare se constituie din majoritatea fortelor din subordine. Acestea se dispun grupate pe directia (obiectivul) principala, pe aliniamente (in raioane) favorabile, esalonate in adancime si cu posibilitati de executare a manevrei.

In cadrul gruparii de angajare, fortele sunt impartite si dispuse potrivit modului de intrebuintare in lupta, astfel: forte de angajare imediata (F.A.I.); forte de angajare ulterioara (F.A.U.); forte de sprijin (F.S.).

F.A.I. sunt constituite din forte luptatoare, de regula majoritatea, intarite cu unitati (subunitati) de sprijin si logistice.

F.A.U. sunt constituite din forte luptatoare, de regula, fara intariri.

F.A.I. si F.A.U. sunt intrebuintate diferentiat, in functie de scopurile luptei (procedeului) adoptat.

In functie de compunerea brigazii mecanizate, fortele de sprijin se constituie din forte de sprijin de lupta si forte de logistica si sunt destinate sa sustina fortele luptatoare pentru indeplinirea scopurilor luptei.

Rezerva se constituie din unitati si subunitati luptatoare, de regula 1-2 companii de infanterie, fara intariri si se intrebuinteaza pentru rezolvarea unor situatii critice neprevazute, care pot sa apara pe timpul desfasurarii luptei.

In functie de forma (tipul) operatiei, rezerva se dispune in raioane de stationare sau in puncte de sprijin (pe aliniamente) de aparare.

Raioanele pentru dispunerea rezervei si departarea acestora fata de LDA (aliniamentul de atac) trebuie sa asigure conditii pentru realizarea protectiei acestora, precum si manevra rapida si in siguranta pe orice directie.

Sistemul logistic este constituit din structurile de conducere (comanda) si actionale (de executie) proprii si cele ale esaloanelor subordonate, precum si din relatiile functionale dintre acestea.

Logistica brigazii mecanizate se realizeaza diferentiat, in functie de organizarea, dotarea si complexitatea misiunilor pe care le indeplineste.

Brigada mecanizata are un sistem logistic dezvoltat si complex. Armamentul si tehnica trebuie alimentate si reparate cat mai aproape de locul luptei, tinand cont de situatia tactica. Proviziile trebuie livrate cat mai aproape posibil de consumator. Sub indrumarea sefului de stat major, sefii S1si S4 si comandantul batalionului logistic coordoneaza sistemul logistic.

CONCLUZII FINALE

Managementul resurselor umane ca orice alt domeniu stiintific este rezultatul cercetarii specializate si se inscrie pe traiectoria deja cunoscuta a unei evolutii si diversificari relativ rapide in numeroase domenii de activitate. In opinia mea, managementul resurselor umane reprezinta managementul strategic si operational al organizatiei, care se concentreaza asupra activitatilor de asigurare, mentinere si folosire eficienta a personalului in concordanta cu nevoile organizatiei si conditiile mediului economic si social in care aceasta functioneaza.

Teoria managementului resurselor umane propune practicienilor algoritmul stiintific de derulare a conducerii personalului in cadrul unei organizatii. Acest algoritm stiintific cuprinde astfel de etape ca: planificarea strategica a resurselor umane, analiza si descrierea posturilor, recrutarea si selectarea personalului, adaptarea la munca, evaluarea competentelor angajatilor, instruirea etc.

Evolutia practicii si gandirii manageriale a determinat deplasarea atentiei specialistilor de la factorul material catre resursa umana. S-a ajuns astfel la concluzia ca individul este mai mult decat o simpla componenta a factorilor productivi, iar managementul resurselor umane depaseste principiile rigide ale gestionarii activelor organizatiei, trebuind sa tina seama de o serie de caracteristci. Numai luand in considerare toate aspectele ce definesc personalitatea umana, abilitatile, cunostintele, aspiratiile, trasaturile de temperament si caracter, managementul poate reusi sa conduca resursa cea mai pretioasa, unica, dotata cu capacitatea de a -si cunoaste si invinge propriile limite.

Obiectivele urmarite de managementul resurselor umane constau in:

cresterea eficientei si eficacitatii personalului;

reducerea absenteismului, fluctuatiei si a amplorii si numarului miscarilor greviste;

cresterea satisfactiei in munca a angajatilor;

cresterea capacitatii de inovare, rezolvare a problemelor si schimbare a organizatiei.

Este cunoscut faptul ca organizatiile urmaresc prioritar obtinerea profitului in urma comercializarii produselor sale. Drept urmare, problemele relatiilor umane din cadrul organizatiei sunt considerate ca accesorii, ele fiind incredintate unui sef de personal, care se ocupa in acest sens, de aspectele administrative, juridice si disciplinare ale fortei de munca. In mod treptat insa, domeniile de activitate si tipul preocuparilor comportamentelor de personal s-au extins, conturandu-se tot mai mult finalitatea sociala a organizatiei, fapt ce a determinat si schimbarea locului si rolului lucratorilor respectivi in cadrul organizatiei.

Poate ca cea mai semnificativa schimbare ce trebuie inregistrata in perioada de tranzitie este in domeniul managementului resurselor umane. Vechile practici bazate pe responsabilitati si autoritate se impun a fi inlocuite cu practicile care pun un accent din ce in ce mai proeminent pe dezvoltarea indivizilor. Atat timp cat aceasta filosofie nu va fi bine inteleasa si implementata, este indoielnic ca afacerile vor avea succes, mai ales pe pietele internationale de bunuri si servicii.

In concluzie, se poate afirma ca principala problema consta in promovarea unui management al resurselor umane cat mai adecvat, precum si a crearii unui climat motivational sau organizational corespunzator, in care necesitatile individuale sa poata fi integrate in necesitatile organizatiei si prin care individul sa-si poata satisface cit mai bine propriile obiective, muncind pentru obiectivele organizatiei.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. Armstrong M. Managementul resurselor umane. Manual de practica, Editura CODECS, Bucuresti, 2003;

2. Androniceanu A., Managementul schimbarii-Valorificarea potentialului creativ al resurselor umane, Ed. ALL Educational, Bucuresti, 1998;

3. Baiesu M. Managementul Resurselor Umane. -Chisinau, ASEM, 2003;

Beckhard R., Harris R., Organizational Transitions 24 ed. (Reading, Mass: Adisson - Wesley), 1987;

5. Birca A. Managementul resurselor umane. - Chisinau, ASEM, 2005;

6. Birca A. Organizarea procesuala si structurala a Departamentului Resurse

Umane // Economica. - 2003;

7. Buletinul Directiei Management Resurse Umane, 1-14;

Burke W., Organization Development, Principles and Practices, Mass: Little Brown, Boston, 1982, p.24

9. Burloiu P. Managementul Resurselor Umane. - Bucuresti, Editura Lumina Lex: 1997;

10. Burdus E. Tratat de management.- Bucuresti: Editura Economica, 2005;

11. Burdus E., Androniceanu A., Managementul schimbarii, Ed. Economica, Bucuresti, 2000;

Burdus E., Androniceanu A., op.cit.;

13. Cimpoies D. Diagnoza si gestionarea resurselor umane - directie importanta a dezvoltarii economice si sociale // Economistul;

Doctrina pentru operatiile intrunite multinationale, Bucuresti, 2001, p. 10

Kotter J., Schlesinger L., Choosing Strategies for Change, Harvard Business Review, 1979;

Emilian R. si colab., Conducerea resurselor umane, Editura Expert, 1999;

17. F.M. 71 - 3Manualul de lupta al brigazii de infanterie blindata si mecanizata (The Armored and Mechanized Infantry Brigade). Armata S.U.A.;

FM 100-5, Doctrina fortelor terestre USA;

18. F.T./I - 1 Manualul pentru lupta al brigazii mecanizate

FT-3 Manualul de tactica generala a fortelor terestre

19. Jalencu M. Managementul Resurselor Umane. - Chisinau, UCCM: 2003;

Idem;

21. Iosif Gh. Managementul resurselor umane: psihologia personalului. - Bucuresti: Victor, 2001;

22. Kotter J., Schlesinger L., Choosing Strategies for Change, Harvard Business Review, 1979;

23. Manolescu A. Managementul Resurselor Umane. - Bucuresti, Editura

Economica: 2001;

2 Mathis R., Jackson J. Human resource management. - N.Y.: West Publishing Company, 1991;

25. Moldovan M. Ergonomie. - Bucuresti: Editura Didictica si Pedagogica, 1993;

Niculae C., Schimbarea organizatiei militare, Editura Tritonic, 2004;

27. Nicolescu O., Verboncu I. Management. - Bucuresti: Editura Economica, 1999;

28. Savga L. Managementul previzional al necesarului de resurse umane. -

Chisinau: Complexul editorial-poligrafic al ASEM, 1999;

29. Verboncu I., Popa I., Diagnosticarea firmei-teorie si aplicatie, Ed. Tehnica, Bucuresti, 2001;

30. Verboncu I., Manageri si management, Ed. Economica, Bucuresti, 2000;

31. Vircolici M. Metode, tehnici si instrumente utilizate in managementul resurselor umane Conferinta Tehnico-Stiintifica a Studentilor si Doctoranzilor, vol.I, ed. U.T.M., Chisinau, 2005;

32. Vircolici M., Gheorghita M. Continutul si caracteristica algoritmului stiintific al managementului resurselor umane. Conferinta internationala TMCR-2007, 31 mai-02 iunie, 2007, Culegere de articole, ed.U.T.M.,Chisinau, 2007;

33. Decizie finala asupra MC 317/1 structura fortei NATO.- Bucuresti, 2004;

3 WEB

www.google.com

www.yandex.ru