POLITICA DE OCUPARE A FORTEI DE MUNCA IN CONTEXT EUROPEAN

1. Istoricul politicii sociale europene

Comunitatea Europeana are un angajament și un istoric indelungat al politicii sociale. Anca de la constituirea sa , prin Tratatul de la Roma , in 1957 , s-au pus bazele politicii sociale comunitare prin includerea articolelor referitoare la libera circulatie a lucratorilor și la libertatea de stabilire a acestora in contextul pieței comune , coordonarea sistemelor de securitate sociala , plata egala pentru barbați și femei . Principalul instrument financiar , creat tot prin acest tratat , care asigura punerea in aplicare a politicii sociale , a fost Fondul Social European , primul din cele patru Fonduri Structurale. Acest fond asigura promovarea in interiorul Comunitatii a poșibilitatilor de ocupare și mobilitatea geografica și profesionala a lucratorilor , precum și facilitarea adaptarii lor la transformarile industriale și la evolutia sistemelor de productie , mai ales prin formare și reconversie profesionala .

Actului Unic European , adoptat in 1986 , a prevazut directive privind sanatatea și siguranta la locul de munca , a introdus conceptul de coeziune economica și sociala și a reprezentat totodata inceputul construirii dialogului intre partenerii sociali europeni . In același an au fost infiintate Fondul pentru Coeziune Economica și Sociala , Fondul pentru Dezvoltare Regionala și Fondul pentru agricultura .

Tratatul de la Amsterdam , incheiet in 1997 și intrat in vigoare in 1999 , a insemnat un punct de cotitura in politica sociala și de ocupare europeana . La Amsterdam a fost adaugat un intreg capitol la Tratatul UE și , pentru prima data , politica de ocupare a forței de munca a fost desemnata un domeniu comun de actiune la nivel european . In momentul semnarii Tratatului , Comunitatea se afla in procesul de constituire a Uniunii Economice și Monetare , perioada in care se inregistra un inalt nivel al șomajului , o crestere economica slaba și se faceau eforturi insemnate pentru reducerea deficitelor bugetare . Printre obiectivele și activitatile importante mentionate in Tratatul de la Amsterdam se numara : promovarea in interiorul Comunitatii a unui inalt nivel de ocupare a forței de munca prin elaborarea unei strategii concertate in acest sens , menit sa promoveze resursa umana bine pregatita , calificata și adaptabila , precum și o piata a muncii receptiva la schimbarile economice . Astfel , Tratatul a pus ocuparea forței de munca in centrul politicii economice a UE și a solicitat coordonarea politicilor de ocupare cu cele economice pentru asigurarea sinergiei . Deși Tratatul de la Amsterdam a introdus actiuni coordonate in acest sens , trebuie subliniat ca , responsabilitatea combaterii șomajului revenea Statelor Membre .

Tratatul de la Amsterdam are o semnificatie deosebita prin faptul ca a determinat ca politica sociala și de ocupare a forței de munca sa devina o politica comunitara a UE . In anii `90 majoritatea masurilor UE privind politica sociala și de ocupare se bazau pe Acordul privind Politica Sociala anexat ca protocol la Tratatul de la Mastricht și pe Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale Lucratorilor , adoptata in 1989. Drepturile fundamentale ale lucratorilor au inclus sanatatea și securitatea la locul de munca , formarea profesionala și tratamentul egal pentru barbați și femei . Deși Carta nu a fost un document obligatoriu , Acordul privind Politica Sociala a asigurat posibilitatea ca UE sa ia masuri in domeniile sociale acoperite de Carta . Marea Britanie nu a semnat nici Carta , nici Acordul și , ca urmare , unele reglementari UE in domeniul social s-au aplicat numai in 11 state din 12 . Tratatul de la Amsterdam a pus capat acestei divizari in dezvoltarea politicii sociale a UE .

In 1993 , Comisia a lansat o dezbatere larga asupra viitorului politicii sociale europene. Scopul acestei consultari - care a fost ulterior continuata de Cartea Verde din 1993 și Cartea Alba asupra politicii sociale din 1994 - a fost de a dezvolta o abordare larga , inovativa și orientata spre viitor a politicii sociale europene . Rezultatul a fost Programul de Actiune Sociala pe termen mediu 1995 - 1997 . Pornind de la realizarile primului program și de la impulsul dat de procesul ocuparii și de Tratatul de la Amsterdam , Programul de Actiune Sociala 1998 - 2000 a stabilit un nou cadru pentru dezvoltarea politicii sociale europene . Obiectivele sale principale erau de a promova o societate inclusiva și de a pregati forta de munca pentru lumea schimbatoare a muncii intr- o era a globalizarii și schimbarilor tehnologice rapide . Programul a grupat liniile directoare de actiune in trei capitole : locuri de munca , mobilitate și calificari ; piata muncii in continua schimbare și o societate inclusiva . Acest cadru de actiune pentru politica sociala a fost implementat in tandem cu Strategia Europeana pentru Ocuparea Fortei de Munca .

Coordonarea politicilor de ocupare la nivelul Uniunii Europene

Strategia Europeana de Ocupare a Fortei de Munca ( SEOFM ) a fost lansata in cadrul Consiliului European extraordinar pe problema locurilor de munca , organizat la Luxemburg in noiembrie 1997 , primul Summit dedicat exclusiv problemei șomajului . Cu aceasta ocazie , sefii de state și guverne au hotarat demararea imediata a procedurilor de aplicare a strategiei coordonate in domeniul ocuparii , declansand astfel asa-numitul "Proces Luxemburg" . Rolul acestei strategii este de a coordona , la nivel comunitar , politicile de ocupare ale Statelor Membre .

Strategia este structurata pe patru piloni, fiecare reprezentand un domeniu de actiune a carui dezvoltare contribuie la o mai buna ocupare a forței de munca la nivel comunitar:

imbunatatirea capacitatii de ocupare (ocupabilitatea) ; reprezinta o noua cultura in sfera ocuparii forței de munca și se refera la abilitatea de a fi angajat , contribuind la combaterea șomajului in randul tinerilor și la combaterea șomajului de lunga durata;

dezvoltarea spiritului antreprenorial și crearea de locuri de munca ; vizeaza masurile care favorizeaza inceperea , conducerea și extinderea afacerilor , exploatarea noilor posibilitați de creare de locuri de munca , oferirea de cursuri de formare intreprinzatorilor mai ales din firmele mici , schimbarea sistemelor de impozitare și inlaturarea obstacolelor administrative care ii opresc pe cei care doresc sa inceapa o noua afacere sau sa ofere locuri de munca ;

promovarea adaptabilitatii intreprinderilor si a angajatilor acestora ; are in vedere modernizarea organizarii muncii și promovarea contractelor de munca flexibile ;

asigurarea de șanse egale ; se refera la adoptarea de masuri speciale care sa permita unui numar mai ridicat de femei sa participe activ pe piata muncii , asigurarea sanselor egale in cariera și imbunatatirea integrarii persoanelor cu nevoi speciale pe piata muncii .

Coordonarea politicilor nationale de ocupare se realizeaza in cadrul Strategiei Europene de Ocupare a Fortei de Munca prin mai multe instrumente :

Liniile Directoare de Ocupare adoptate in fiecare an de Consiliu , la propunerile Comisiei , și care stabilesc obiectivele și prioritatile comune ale Statelor Membre in ceea ce priveste politicile de ocupare a forței de munca ;

Planurile Nationale de Actiune . prin care Statele Membre pun in aplicare Liniile Directoare de Ocupare ;

Raportul Comun de Ocupare prezentat de Comisie și Consiliu in urma examinarii Planurilor Nationale de Actiune ale Statelor Membre ;

Recomandarile specifice fiecarei tari , emise de Consiliu la propunerile Comisiei , pe baza analizei Raportului Comun de Ocupare și care permit orientari nuantate ale politicilor Statelor Membre in concordanta cu situatia concreta din fiecare țara .

Metoda pe baza careia se desfasoara acest proces de coordonare a politicilor de ocupare a forței de munca este o metoda initiata in cadrul Strategiei Europene de Ocupare și cunoscuta ca "metoda deschisa de coordonare" . Cele cinci principii care sustin aceasta metoda sunt :

Subsidiaritatea - metoda stabileste un echilibru intre coordonarea la nivelul Uniunii Europene in definirea obiectivelor și rezultatelor comune , și responsabilitatile Statului Membru de a decide asupra detaliilor continutului actiunilor pe care le intreprinde ;

Convergenta - Strategia iși propune sa obțina rezultate stabilite de comun acord prin actiuni concrete , fiecare Stat Membru contribuind la ridicarea performantei medii europene ;

Managementul prin obiective - succesul strategiei se bazeaza pe folosirea indicatorilor cuantificati , tinte bine stabilite și standarde de comparatie , care permit monitorizarea și evaluarea progresului ;

Monitorizarea Statelor Membre - raportarea anuala duce la evaluarea și compararea progresului realizat și identificarea celor mai bune practici intre Statele Membre ; aceasta determina schimbul de experienta și presiunea de a imbunatați calitatea politicilor și are scopul de a determina dezbateri și cresterea eficientei politicilor de ocupare ;

Abordarea integrata - instructiunile de ocupare nu sunt limitate la politicile active ale pieței muncii , ci se extind la politicile sociale , educationale , fiscale , antreprenoriale și regionale ; reformele structurale nu pot fi realizate prin masuri izolate și dispersate ci necesita o actiune consistenta și concertata de-alungul unei palete largi de politici .

Astfel , in fiecare an Consiliul adopta - dupa avizarea politica de catre Consiliul European - Linii Directoare pentru Ocupare . Acestea trebuie luate in considerare de fiecare Stat Membru in proiectarea politicii nationale privind ocuparea , iar Statele Membre transmit anual Consiliului si Comisiei Europene rapoarte despre transpunerea in practica a acestor linii directoare, prin intermediul Planurilor Nationale de Actiune pentru Ocuparea Fortei de Munca (PNAO). Pe aceasta baza si la recomandarea Comisiei , Consiliul poate sa formuleze la randul sau recomandari privind implementarea politicii de ocupare in Statele Membre.

Aceasta abordare urmareste o politica de ocupare comunitara cu statut de obligativitate, fara insa a declina competentele Statelor Membre in acest domeniu. Acest caracter de compromis este stipulat si in art. 126 al Tratatului de Constituire a Comunitatii Europene . Conform acestuia , Statele Membre considera stimularea ocuparii o chestiune de interes comun , dar competentele generale pentru politica nationala de ocupare raman sub autoritatea Statelor Membre , conform principiului subsidiaritatii . In concluziile sale, Consiliul European de la Luxemburg din 1997 a exprimat extrem de limpede principiile de baza . Cadrul oferit de liniile directoare si monitorizarea transpunerii acestora conduc in practica la o convergenta a obiectivelor si politicilor de ocupare. In acelasi timp, pe fondul traditiilor si situatiilor diferite din Statele Membre, liniile directoare trebuie sa respecte principiul subsidiaritatii si pot fi transpuse pe cai diferite in fiecare Stat Membru , in functie de realitatile nationale obiective.

Din anul 1998, Statele Membre elaboreaza Planurile Nationale de Actiune pentru Ocupare, planuri care reprezinta implementarea Liniilor Directoare pentru Ocupare in cadrul politicilor nationale ale Statelor Membre. Implementarea liniilor directoare, prin intermediul PNAO, in cadrul Statelor Membre, se evalueaza, la nivel european, in baza unor indicatori stabiliti unitar.

Un moment important in evolutia Strategiei Europene de Ocupare il reprezinta reuniunea Consiliului European de la Cardiff ( iunie 1998 ) , care a stabilit o ampla reforma structurala pentru imbunatatirea capacitatii și eficientei pieței muncii și a pieței bunurilor , serviciilor și capitalurilor , moment cunoscut sub numele de " Procesul Cardiff" .

Insa , fara un cadru economic favorabil , stimularea ocuparii nu poate fi incununata de succes. Cadrul politicii economice, reformele structurale si masurile macroeconomice au in acest context o importanta centrala , iar capitolului "Ocupare' din cadrul TCE subliniaza necesitatea existentei, in paralel, a unei politici de ocupare . Trebuie sa existe deci o completare reciproca a politicii economice clasice, pe de-o parte, si a politicii de ocupare, pe de alta parte . In acest sens , o contributie importanta a avut reuniunea Consiliul European de la Koln din iunie 1999 . Aceasta intrunire a avut ca efect imbunatatirea Strategiei Europene pentru Ocupare, hotarand ca aceasta sa tina seama de toti factorii economici care afecteaza situatia fortei de munca. Reuniunea a declansat asa-numitul 'Proces Koln', de urmarire si ameliorare continua a SEOFM , expresie a importantei acesteia pentru Uniune, a incurajat dialogul dintre toate partile implicate in politica economica in vederea asigurarii cresterii economice si a crearii de locuri de munca, obiectivul major al "Pactului European pentru Ocupare', adoptat de Consiliul European de la Koln (1999) . Elementele esentiale ale Pactului European pentru Ocupare sunt :

coordonarea politicii economice si imbunatatirea relatiilor dintre dezvoltare si politicile monetare, bugetare si fiscale, avand ca scop o dezvoltare economica neinflationista (Procesul Koln) ;

dezvoltarea in continuare si o mai buna implementare a strategiei coordonate de ocupare a fortei de munca (procesul Luxemburg) ;

o ampla reforma structurala care sa duca la imbunatatirea capacitatii si eficientei pietei muncii si a pietei bunurilor, serviciilor si capitalului (Procesul Cardiff) .

3. Strategia Europeana pentru Ocuparea Fortei de Munca ,

componenta centrala a Strategiei de la Lisabona

La Consiliul European de la Lisabona din anul 2000 , Uniunea Europeana a definit o strategie ampla , pentru perioada 2000 - 2010 , care sa duca la o crestere economica pe termen lung , la un grad ridicat de ocupare a forței de munca , coeziune sociala și la dezvoltare durabila intr-o societate bazata pe cunoastere . In acest scop , s-a agreat ca Strategia Europeana pentru Ocuparea Fortei de Munca (SEOFM ) sa devina mijlocul prin care sa fie intarita Strategia de la Lisabona intr-o Europa largita , cu o contributie sporita la realizarea coeziunii economice și sociale , strategiile din toate domeniile trebuind sa evalueze impactul pe care-l vor avea asupra ocuparii .

Pe langa rezolvarea problemelor structurale , SEOFM trebuie sa raspunda oportunitatilor și provocarilor viitoare privind trei aspecte esentiale care vor afecta piata muncii. Tendintele demografice pe termen mediu și lung arata o imbatrinire a forței de munca și o scadere , pe termen lung , a populatiei in varsta de munca . Globalizarea și inaintarea catre o societate bazata pe cunoastere vor accentua ritmul schimbarilor economice , cu riscul erodarii meseriilor și al excluderii sociale . Investitiile in resursele umane și in tehnologia informationala sunt necesare pentru cresterea productivitatii muncii și a calitatii muncii . Munca devine tot mai complexa și sunt necesare masuri de tranzitie , cum ar fi cele de la scoala la munca , dintre doua locuri de munca , de la munca la pensie , dintre munca și perioadele de pregatire profesionala , de intrerupere a carierei și de ingrijire a copilului .

La aceste aspecte , Strategia Europeana pentru Ocuparea Fortei de Munca trebuie sa ofere un raspuns politic , structurat in jurul celor trei obiective ale Strategiei Lisabona :

ocupare deplina ;

imbunatatirea calitatii și productivitatii muncii ;

intarirea coeziunii sociale ;

In vederea atingerii acestor obiective , Strategia de la Lisabona propune cresterea investitiilor in educatie , cercetare , ocuparea forței de munca , mediu și stabileste , totodata , tintele de atins pana in 2010 : o rata globala a ocuparii de 70 % și o rata de ocupare in randul femeilor de 60 % .

Consiliul European de la Stockholm din martie 2001 a propus tinte intermediare pentru atingerea obiectivelor Lisabona . S-a stabilit ca, pana in 2005, rata generala de ocupare sa se situeze la 67% , iar rata de ocupare in randul femeilor sa inregistreze 57% . De asemenea, in vederea incurajarii imbatranirii active, s-a stabilit ca tinta pentru anul 2010 o rata de ocupare in randul persoanelor din grupa de varsta 55-64 ani de 50% .

Consiliul European de la Nisa din decembrie 2000 a introdus problema calitatii pe Agenda de Politica Sociala, in particular a calitatii muncii , ca obiectiv important al Strategiei Europene de Ocupare . A fost accentuat caracterul multidimensional al problemei calitatii , care se refera atat la caracteristicile locului de munca , cat și la contextul mai larg al pieței muncii și care trebuie promovat prin toate activitatile celor patru piloni ai Strategiei Europene de Ocupare.

Daca pana la Reuniunea de la Lisabona, Strategia Europeana de Ocupare a Fortei de Munca se baza, in principal, pe masuri luate la nivel national si comunitar, odata cu publicarea liniilor directoare pe anul 2000, ocuparea fortei de munca capata o dimensiune locala . La nivel local, se pot dezvolta strategii care sa tina cont de particularitatile locale si de avantajele comparative oferite de aceste particularitati

Rezultatul evaluarilor din 2000 și 2002 a Strategiei Europene de Ocupare au aratat progrese in directia crearii unui cadru integrat al politicilor nationale , cresterii transparentei politicilor de ocupare și a numarului de actori implicati atat la nivel comunitar cat și la nivelul Statelor Membre . Astfel , la nivelul realizarilor se poate vorbi de progresul politicilor nationale in domeniu și de schimbarea perceptiei asupra conceptului de ocupare și corelarea acestuia cu educatia continua , de promovarea egalitații de gen și de eficacitatea metodei deschise de coordonare. Totodata , au fost identificate aspectele sensibile ale politicilor de ocupare și trasate prioritatile și directiile de dezvoltare ale perioadei urmatoare . Temele identificate pentru reforma Strategiei Europene de Ocupare au fost :

Stabilirea de obiective clare ;

Simplificarea Liniilor Directoare fara a le reduce eficacitatea ;

Intarirea rolului parteneriatului social in aplicarea strategiei ;

Cresterea coerentei și complementaritatii cu alte procese comunitare ;

La reuniunea Consiliului European de la Bruxelles din 28 februarie 2003 s-a evidentiat faptul ca Strategia Europeana de Ocupare are un rol principal in implementarea obiectivelor privind ocuparea fortei de munca, stabilite prin strategia de la Lisabona si a contribuit in mod evident la progresele inregistrate in ultimii ani. Se impune continuarea eforturilor, in acord cu concluziile reuniunilor de la Stockholm (martie 2001) si Barcelona (martie 2002), in vederea accelerarii reformelor structurale, inclusiv a reformelor pietei muncii, in contextul provocarilor impuse de restructurare, tendintele demografice pe termen scurt și mediu , cresterea complexitatii muncii , procesul de globalizare si extinderea procesului de aderare. S-a subliniat necesitatea asigurarii coordonarii politicilor economice , sociale și de ocupare . Modernizarea procesului de coordonare a politicilor economice și de ocupare a dus la crearea unui calendar comun de lucru in cadrul unui ciclu de trei ani (2003 - 2005 ) . Liniile directoare de ocupare și recomandarile trebuie mentinute stabile pe perioada celor trei ani, permitandu-se astfel concentrarea pe punerea in aplicare a liniilor directoare in perioadele anuale intermediare . Coordonarea politicii economice se face prin Liniile Directoare de Politica Economica Generala care trebuie sa actioneze in mod complementar cu Liniile Directoare de Ocupare din cadrul SEOFM si in acord cu Strategia Lisabona.

Noua abordare a Strategiei Europene pentru Ocupare , are in vedere trei obiective cheie interdependente : ocuparea deplina a fortei de munca , imbunatatirea calitatii si productivitatii muncii , intarirea coeziunii și includerii sociale, iar Liniile Directoare privind Ocuparea , pentru perioada 2003 - 2005 , reflecta cele trei obiective mentionate , identificarea unui numar limitat de prioritati , cu un accent mai mare pe aplicarea și coordonarea Strategiei Europene pentru Ocuparea Fortei de Munca și implicarea partenerilor sociali . Statele Membre vor conduce politicile proprii de ocupare in concordanta cu orientarile de politica economica și cu cele trei obiective tinind seama de prioritatile de actiune identificate de Comisia Europeana dintre care mentionam : masuri active si preventive de sprijinire a somerilor si a persoanelor inactive, cresterea numarului si a calitatii locurilor de munca si promovarea spiritului antreprenorial, promovarea adaptabilitatii fortei de munca in vederea stabilirii unui echilibru corespunzator intre flexibilitatea si siguranta locului de munca, promovarea dezvoltarii capitalului uman și invatarii pe parcursul intregii vieti, sporirea ofertei pe piata muncii și promovarea unor politici și masuri de prelungire a vietii active (imbatranirea activa), promovarea integrarii pe piata muncii a grupurilor dezavantajate si combaterea tuturor formelor de discriminare, egalitatea de șanse intre barbați și femei, abordarea disparitatilor de ocupare regionale

Intr-un context in schimbare mai mult ca oricand Strategia Europeana de Ocupare și-a demonstrat valoarea ca strategie pentru promovarea managementului schimbarii in scopul facilitarii transformarilor economice și sociale atat in tarile membre cat și in tarile candidate . In cadrul procesului de extindere al Uniunii Europene , nivelul ridicat al șomajului din noile State Membre precum și din tarile candidate a condus la cresterea relevantei masurilor active și abordarilor preventive solicitand totodata necesitatea unor servicii publice de ocupare eficiente .

4. Strategia Lisabona revizuita in 2005

Ca urmare a evaluarii la 5 ani de la lansare ( Raportul Kok ) și a propunerilor Comisiei, Consiliul European de la Bruxelles din martie 2005 , a hotarat revizuirea Strategiei Lisabona ale carei principale coordonate sunt : transformarea Europei intr-un spatiu mai atractiv pentru investitii și munca , promovarea cunoasterii și inovarii , creearea de locuri de munca mai numeroase și mai bune , intarirea parteneriatul UE - Statele Membre pentru asigurarea succesului noii strategii.

Prin Decizia Consiliului nr.2005/600/EC s-a instituit noul mecanism de coordonare a politicilor economice și de ocupare in cadrul Strategiei Lisabona revizuita , care se bazeaza pe urmatoarele instrumente :

Liniile Directoare Integrate pentru Crestere Economica și Ocupare adoptate de Consiliu la propunerile Comisiei, pe o perioada de 3 ani; Aceste linii directoare integrate pot fi modificate in integralitatea lor doar o data la 3 ani , insa, anual, pot fi revizuite .

Programele Nationale de Reforma elaborate de Statele Membre prin care Liniile Directoare Integrate sunt transpuse in cadrul politicilor economice și de ocupare ale Statelor Membre ; Aceste programe inlocuiesc Planurile Nationale de Actiune (PNAO) și se elaboreaza pe o perioada de trei ani , dar pot fi modificate in functie de necesitatile la nivel national ;

Rapoartele Anuale de Implementare elaborate de Statele Membre și care evidentiaza rezultatele aplicarii Programele Nationale de Reforma ;

Rapoartele Anuale ale Progreselor Realizate contin comentarii și recomandari specifice fiecarui Stat Membru și sunt elaborate de Consiliu și Comisie pe baza analizarii Programelor Nationale de Reforma și a Rapoartelor Anuale de Implementare transmise de Statele Membre ;

Astfel , in iunie 2005 au fost adoptate 24 Linii Directoare Integrate de crestere și ocupare pentru perioada 2005 - 2008 , grupate in trei categorii : linii directoare macroeconomice , linii directoare microeconomice și linii directoare in domeniul ocuparii.

In concordanta cu obiectivele Strategiei Lisabona revizuita , au fost identificate trei prioritati ale Strategiei Europene privind Ocuparea Fortei de Munca :

Atragerea și mentinerea unui numar tot mai mare de persoane angajate , cresterea veniturilor salariale și modernizarea sistemelor de protectie ;

Promovarea adaptabilitatii salariatilor și intreprinderilor ;

Cresterea investitiilor in capitalul uman pentru imbunatatirea educatiei și competentelor ;

Corespunzator acestor prioritati , cele opt Linii Directoare in domeniul ocuparii , pentru perioada 2005 - 2008 , recomandate de Comisie Statelor Membre , sunt :

Implementarea politicilor de ocupare avand ca scop ocuparea deplina , imbunatatirea calitatii și productivitatii muncii , intarirea coeziunii sociale și teritoriale ;

Promovarea unei abordari a muncii pe tot parcursul vietii .

Asigurarea includerii pe piata muncii a persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca și a grupurilor dezavantajate ;

Imbunatatirea corelarii cu nevoile pieței muncii

Promovarea flexibilitatii combinata cu siguranta ocuparii și reducerea segmentarii pe piata muncii ;

Asigurarea de stimulente pentru ocupare și a altor costuri ale muncii

Extinderea și imbunatatirea investitiilor in capitalul uman ;

Adaptarea sistemelor de educatie și formare profesionala la noile cerinte de competente

Fondul Social European (FSE) este instrumentul financiar al Uniunii Europene destinat a investi in resursele umane . De la infiintarea sa in 1957 , FSE a utilizat un principiu de finantare comuna pentru a completa ceea ce Statele Membre intreprind in vederea imbunatatirii calificarii personalului și de dezvoltare a potentialului de lucru al acestuia . FSE iși concentreaza atentia asupra sprijinului de care fiecare persoana are nevoie pentru a se conforma mai bine cerintelor de angajare , dar poate servi și pentru imbunatatirea sistemelor și structurilor de care piata muncii are nevoie pentru a functiona mai bine . Incepand cu anul 2000 potentialul FSE a fost utilizat in sensul implicarii totale in eforturile depuse de Statele Membre pentru a pune in practica prioritatile legate de Strategia Europeana de Ocupare a Fortei de Munca , atat in ceea ce priveste aspectele strategice , cat și administrarea acestora . FSE este unul dintre instrumentele structurale ale Uniunii Europene a caror misiune comuna este reducerea diferentelor intre standardele de viata existente intre persoane și intre regiunile din Uniunea Europeana .

In perioada de programare 2007-2013, prioritatile finantate prin FSE sunt : cresterea adaptabilitatii lucratorilor și intreprinderilor, cresterea accesului și participarii pe piata muncii, promovarea incluziunii sociale, promovarea parteneriatului in domeniul ocuparii forței de munca și al incluziunii sociale, modernizarea sistemului de educatie și formare profesionala, dezvoltarea capacitatii administrative și a eficientei administratiei publice , la nivel national, regional și local. Temele orizontale ale Fondului Social European sunt sprijinirea aplicarii principiului parteneriatului intre toti actorii socio-economici relevanti, actiuni inovatoare și initiative trans-nationale , precum și egalitatea de șanse .

La nivelul Uniunii Europene , in perioada 2007-2013, pentru FSE sunt alocate aproximativ 75 mld. Euro pentru proiecte destinate dezvoltarii capitalului uman și cresterii participarii pe piata muncii . Aceasta suma este suplimentata cu contributia proprie , din surse publice sau private , diferita in functie de obiectivul caruia ii apartine fiecare Stat Membru sau regiune a Uniunii Europene. Romania va asigura o contributie proprie de 15% .

Noul ciclu Lisabona 2008-2010

La trei ani de la relansarea din 2005, Strategia Lisabona pentru crestere economica și locuri de munca functioneaza[10]. Aceasta este principala concluzie a raportului strategic al Comisiei privind reforma economica la nivel comunitar, publicat in data de 11 decembrie 2007. Dupa aproape trei ani, rezultatele noului parteneriat intre Uniunea Europeana și Statele Membre sunt evidente. Cresterea economica a depașit nivelul de 1,8% in 2005, a crescut la 3% in 2006 și se estimeaza ca va atinge 2,9% in 2007, respectiv 2,4% in 2008. In ultimii doi ani s-au creeat aproximativ 6,5 milioane de noi locuri de munca și se estimeaza ca pana in 2009 se vor creea inca 5 milioane de locuri de munca. Rata șomajului a fost de 8,2% in 2006 și se prevede ca va scadea sub 7% in 2007, cel mai redus nivel inregistrat de la jumatatea anilor 80. Rata de ocupare a forței de munca, in prezent de 66%, s-a apropiat de obiectivul general stabilit la Lisabona, de 70%. Pentru prima data, intr-un deceniu, cresterea semnificativa a ratei de ocupare a forței de munca a fost insotita de o crestere robusta a productivitatii.

Numeroase state membre au inceput procesul de reforma a sistemelor de pensii, ceea ce a contribuit la o crestere mare și durabila a ratei de ocupare a forței de munca in randul lucratorilor cu varste mai inaintate, deși obiectivul de 50% este departe de a fi atins. Rata de ocupare a forței de munca in randul femeilor a crescut semnificativ atingand nivelul de 57,2% , foarte aproape de obiectivul de 60%.

Aproximativ jumatate din statele membre au elaborat politici pe baza principiului de "flexicuritate". Procesul de trecere de la politicile pasive la politicile active privind piata muncii este in desfasurare, statele membre reformand sistemele de securitate sociala, in special prin modificarea sistemelor fiscale și de indemnizatii pentru a echilibra drepturile și obligatiile.

Multe piete ale muncii raman insa segmentate, cu lucratori integrati bine protejati și cu lucratori din afara cu contracte precare. Sistemele de invațamant nu actioneaza suficient pentru a oferi tinerilor competentele de care au nevoie, atat ei cat și angajatorii lor, iar formarea continua nu raspunde cerintelor, in special in ceea ce priveste persoanele putin calificate care au cel mai mult nevoie de acest tip de formare. Mobilitatea lucratorilor ramane in continuare la un nivel relativ scazut. Numai 2% din populația in varsta de munca traieste și lucreaza in alt stat membru. In unele state membre, lucratorii inca se confrunta cu bariere importante atunci cand schimba locul de munca.

In cadrul raportului prezentat, Comisia a propus ca orientarile integrate de crestere și ocupare sa ramana nemodificate pentru urmatorul ciclu 2008-2010 , accentul punandu-se pe aplicarea acestora. Actualul pachet pentru crestere economica și locuri de munca cuprinde noul program comunitar de la Lisabona in care sunt prezentate zece prioritati cheie pentru reformele la nivelul Uniunii Europene in urmatorul ciclu de trei ani.

Raportul Comisiei prezinta o serie de propuneri de actiuni in fiecare din cele 4 domenii prioritare identificate de Consiliul European de primavara din 2006, ca piloni ai stategiei reinnoite, acestia fiind : cunoastere și inovare, potentialul de afaceri, investitia in capitalul uman și modernizarea pietelor muncii, energia și schimbarile climatice. Liderii Uniunii Europene vor ajunge la un acord in acest sens la Consiliul de primavara din martie 2008.

Pentru a investi mai mult in capitalul uman, recurgand la o abordare fundamentata pe ciclul vietii in ceea ce priveste ocuparea forței de munca și educatia, pentru a moderniza pietele muncii și pentru a consolida incluziunea sociala, Comisia a propus o serie de actiuni atat la nivelul Comunitatii , cat și pentru Statele Membre .

Astfel, Comisia va propune o agenda sociala reinnoita pana la jumatatea anului 2008, bazata pe oportunitati, acces și solidaritate, luand in considerare noile realitati sociale ale Europei, și care va aborda, in principal, probleme precum tineretul, educatia, migratia și demografia. De asemenea, Comisia va formula propuneri pentru a rezolva lacunele pe planul calificarilor prin ameliorarea estimarilor și prin monitorizarea cerintelor viitoare de calificari in Europa. Totodata, Comisia va formula propuneri pentru o politica comuna in domeniul imigratiei in anul 2008.

In același timp, Statele Membre sunt invitate sa puna in aplicare principiile comune adoptate in materie de "flxicuritate", in cadrul programelor nationale de reforma pana la sfarșitul lui 2008. De asemenea, trebuie sa elaboreze planuri de actiune și sa stabileasca obiective pentru a reduce semnificativ abandonul scolar timpuriu și pentru a imbunatati deprinderea elementara a cititului. In domeniul invațamantului superior, statele membre trebuie sa coreleze programele nationale și regionale la programul Erasmus pentru a creste numarul studentilor care participa la schimburile internationale. Pana in anul 2010, trebuie sa se instituie cadre de calificare la nivel national, aliniate la cadrul european.