CATEGORII DOCUMENTE |
Comunicare | Marketing | Protectia muncii | Resurse umane |
POLITICI PRIVIND RESURSELE UMANE
Aplicarea politicilor privind resursele umane reprezinta etapa care succede adoptarii strategiei si care conduce la elaborarea planurilor si, astfel, la concretizarea activitatilor specifice.
In functie de strategiile adoptate de organizatie, de gradul de socializare atins, de filosofia acesteia si de complexitatea obiectivelor pe care aceasta si le-a asumat, politicile din domeniul resurselor umane pot fi formulate in diverse moduri. Acestea pot avea diferite valente:
definesc relatia dintre organizatie si mediul exterior, in general, si gradul in care aceasta isi atribuie responsabilitati sociale, in special;
definesc, ca expresie a filosofiei proprii, relatia angajat - organizatie;
precizeaza obiectivele privind dezvoltarea resurselor umane;
prefigureaza activitatile concrete privind recrutarea, selectia, angajarea si integrarea profesionala;
confirma concordanta strategiei generale cu strategia de personal;
se refera la toate segmentele de personal;
sunt transparente pentru angajati, in masura in care acest aspect nu prejudiciaza firma in raport cu concurentii acesteia;
sunt transparente neconditionat, pentru responsabilii diferitelor departamente ale organizatiei;
sunt elaborate de managerii organizatiei, cu ajutorul tuturor angajatilor care dovedesc interes si competenta in materie.
Este evident faptul ca politicile de personal sunt determinate de valorile de baza ale organizatiei care, pe cale de consecinta, influenteaza cultura acesteia.
Etapele principale care conduc la adoptarea politicilor privind resursele umane sunt, practic, aceleasi ca pentru oricare activitate manageriala strategica (repetarea acestora apare permanent necesara):
evaluarea organizatiei;
evaluarea curenta a politicilor de personal;
solicitarea sefilor departamentelor de a propune solutii de revigorare a resurselor umane;
dezbaterea in forul managerilor a propunerilor venite "de jos in sus";
aplicarea strategiei adoptate de organizatie, in privinta dezvoltarii resurselor umane;
definirea liniilor politicii de personal.
Locul "politicilor" privind personalul poate fi identificat in schema din fig. 4.5.
Figura 4.5
Printre politicile frecvent aplicate de companiile si institutiile performante, enumeram: politica sanselor egale, politica de integrare institutionala, politica paternalista, politica participativa, politica motivarii, politica acceptarii primatului organizatiilor sindicale, politica protectionista si politica standardelor de performanta.
In tabelul 4.2 sunt prezentate sintetic principalele caracteristici care definesc politicile privind resursele umane.
Tabelul 4.2
Politici de personal |
Caracteristici |
organizatia acorda tuturor angajatilor sanse de evolutie sensibil egale si oportunitatea de a se manifesta profesional si social in aceeasi masura; nici o discriminare nu este admisa; costurile acestei politici sunt ridicate; este asigurat gradul de stabilitate si prestigiul orgnizatiei |
|
Politica de integrare institutionala |
organizatia aplica programe pentru perfectionarea profesionala a tuturor angajatilor; alte programe urmaresc dezvoltarea carierei angajatilor (sunt aplicate permutari de personal, recalificari, adaptari la noile conditii de munca etc.); angajatii sunt parte in procesul elaborarii strategiei de dezvoltare institutionala |
Politica paternalista |
organizatia face toate eforturile pentru a se evita somajul si, daca acest lucru nu este posibil, depune eforturi pentru gasirea locurilor de munca pentru persoanele disponibilizate (unele firme transfera personalul disponibilizat din marile unitati la subunitatile satelit); organizatia depune toate eforturile pentru asigurarea protectiei si securitatii muncii; organizatia se preocupa de problemele sociale ale angajatilor |
Politica participativa |
organizatia acorda o parte semnificativa din profit anagajatilor care participa activ la dezvoltarea planurilor si programelor acesteia; concertarea angjatilor reprezinta elementul cheie al performantelor generale; aspectele sociale pentru ansamblul personalului sunt considerate ca fiind secundare |
Politica motivarii |
organizatia initiaza programe pentru integrarea si antrenarea angajatilor si pentru realizarea obiectivelor startegice; participarea la profit este garantata, in masura in care salariatii se implica direct si isi pun in valoare competentele si abilitatile |
Politica acceptarii primatului organizatiilor sindicale | |
Politica protectionista |
organizatia se protejeaza pe sine insasi, ca entitate, urmarind promovarea acelor segmente de personal care se dovedesc capabile de performante inalte, de eficacitate si eficienta; organizatia urmareste reducerea cheltuielilor de personal, prin eliminarea indivizilor care nu pot atinge standardele de performanta impuse |
Politica standardelor de performanta |
organizatia sprijina si promoveaza personalul care dovedeste performanta si identifica mijloacele pentru generalizarea fenomenului; rigurozitatea politicii confera prestigiu si stabilitate; in aceste cazuri, de regula, cifra de afaceri nu creste vertiginos dar creste, chiar daca perturbatiile mediului exterior sunt majore |
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3191
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved