Politici actuale si de perspectiva privind somajul

Politici actuale si de perspectiva privind somajul

Prevenirea si atenuarea somajului au devenit preocupari majore ale tuturor fortelor sociale (salariati, sindicate, patronat) ca si ale puterii publice din toate tarile cu economie de piata. In acelasi timp luandu-se in considerare existenta unui somaj de mare amploare, au fost concepute, reglementate si sunt promovate masuri ample in vederea asigurarii unor conditii de existenta decenta pentru someri.

Reducerea ratei somajului obliga insa la o actiune simultana, pe mai multe fronturi, prin combinarea mai multor tipuri de politici menite, in ansamblu, sa contribuie la cresterea gradului de ocupare a fortei de munca si la reducerea presiunilor exercitate asupra pietei muncii.

Aducerea nivelului acestuia la limitele sale normale, atenuarea somajului-este sustinuta prin masuri economico-investitionale, educationale precum si printr-o serie de politici atat pasive dar si active.

Politicile pasive sunt, in principal destinate sa furnizeze venituri fortei de munca aflata in somaj, cuprinzand ajutoare de somaj si asistenta acordata somerilor, platile compensatorii din fondurile publice, contributiile la cheltuielile generate de schemele de pensionare inainte de termen.

Politicile active sunt elaborate in scopul de a reduce nivelul somajului, printr-o serie de masuri menite sa imbunatateasca functia principala a pietei muncii, de corelare si potrivire cat mai eficienta a cererii cu oferta, sa conduca la crearea de locuri de munca, sa sprijine procesele de formare a fortei de munca, de calificare, recalificare, reorientare profesionala.

Cele doua tipuri de politici se afla intr-o relatie directa, stransa, deseori fiind considerate ca se pot substituii, intr-un oarecare grad, unul pe celalalt.

De exemplu, durata si nivelul ajutoarelor de somaj acordate afecteaza atat interesul acordat de forta de munca , cat si stabilirea nivelului salariilor, deci, implicit, si nivelul somajului. In afara de aceasta, metoda de finantare a ajutoarelor de somaj, in mod obisnuit prin aplicarea unui impozit aferent pe statul de plata , influenteaza costurile cu forta de munca, fapt ce duce la diminuarea stimulentelor intreprinderilor de a crea locuri de munca.

Multe masuri de politica activa, aplicate pe piata muncii, isi gasesc justificarea pe baza aprecierii faptului ca platile pasive pe care le primeste forta de munca, aflata in somaj isi pot gasi o justificare mai buna in finantarea creari unor locuri de munca, sau chiar in intrebuintarea calificarii si in reorientarea profesionala a somerilor.

In acest sens, "activarea" unor plati pasive se considera ca aduce mai multe beneficii, cum ar fi: cresterea productiei ca urmare a plasarii fortei de munca aflate in somaj in activitati productive, redistribuirea veniturilor, care se realizeaza in aceasta alternativa, fiind preferata si mai usor de acceptarea de catre opinia publica . Reforma sistemelor de acordare a ajutoarelor de somaj si efectuarea platilor pasive reprezinta masuri importante in cadrul politicii economico-sociale, mai ales in tarile care s-au confruntat , perioade mai indelungate, cu un nivel ridicat al somajului.

Aceasta situatie de adoptare a masurilor de politica pasiva are efecte distorsionate la nivelul pietei muncii, iar pe de alta parte, afecteaza negativ bugetul. Situatia poate fi exemplificata prin cazurile Belgiei, Frantei, Irlandei, Olandei, Spaniei, Danemarcie, Marii Britanii.

Toate aceste tari cheltuiesc aproape de doua ori mai mult pe aplicarea masurilor de politica pasiva pe piata muncii.

Deoarece aceste cheltuieli sunt foarte mari, in cadrul U.E pozitia majoritatii guvernelor nationale se situeaza in sensul adoptarii unei politici de restrangere a cheltuielilor bugetare, unul dintre criteriile de convergenta la moneda unica europeana fiind reducerea cheltuielilor bugetare legate de somaj in Europa Occidentala. Analiza somajului in tarile U.E. a evidentiat ca acestea au la dispozitie trei metode prin care realizeaza un grad mai mare de ocupare a fortei de munca, contribuind, in acest fel si la scaderea nivelului inalt actual al somajului.

Ø     Prima metoda este o incercare de a crea locuri de munca in economia de piata oficiala, tinandu-se cont de faptul ca trebuie sa inregistreze o crestere a nivelului productivitatii muncii.

Acest rationament sta la baza sustinerii ideii de a obtine o flexibilitate cat mai mare pe piata muncii, cu toate ca, si in acest caz, se poate intra intr-un cerc vicios, nu dispare teama ca acest lucru s-ar putea realiza, mai degraba, printr-un ritm de crestere a productivitatii mai scazut, decat printr-un ritm mai mare de crestere a productiei.

Ø     Prin a doua metoda se poate marii gradul de ocupare a fortei de munca in economia neoficiala, care, afectiv, poate absorbi doar o mica parte din forta de munca aflata in somaj.

Ø     Prin a treia metoda tinandu-se cont de estimarea gradului de ocupare a fortei de munca, in functie de numarul angajatilor se poate obtine o relocare a fortei de munca ocupate, prin reducerea numarului mediu de ore lucrate, sau a numarului de locuri de munca multiple detinute si alocarea orelor si locurilor de munca rezultate fortei de munca aflate in somaj. Ultima metoda pare sa capete din ce in ce mai mult teren, tendintele inregistrate pe pietele muncii din tarile dezvoltate indicand o crestere a numarului de lucratori periferici, ceea ce inseamna ca se opteaza pentru o forma de impartire a muncii, intr-o proportie sporita, chiar daca impartirea cateodata, este involuntara25 .

Un alt tip de masuri de politica pasiva vizeaza sistemul de acordare a ajutorului de somaj. Ajutoarele de somaj stabilite la un nivel ridicat pot incuraja: ocuparea fortei de munca pe perioade foarte scurte de timp, separarea voluntara a fortei de munca de locul de munca si somajul partial involuntar.

Ajutoarele de somaj contribuie la promovarea unui proces relativ eficient de cautare a unui loc de munca, facilitand apropierea sub aspect structural-calitativ a cererii si ofertei de munca.

Principalele forme ale ajutorului de somaj.

Termenul de ajutor de somaj este folosit pentru a desemna toate formele de suport financiar acordat somerilor. Acest ajutor se imparte in26.

Asigurarea de somaj reprezinta un sistem in care lucratorii au dreptul la o compensatie pentru partea de venit alocata somajului, are in vedere riscul pierderii unui anumit nivel al venitului si se bazeaza adesea pe conceptul de rata de inlocuire. Acest sistem este finantat in general pe baza platilor pentru contributiile somajului.

İmplicarea statului in sistematica ajutoarelor sociale de tipul ajutorului de somaj a crescut in prima jumatate a secolului al-XX-lea , in principal ca urmare a unor puternice conflicte politice sau a unor importante schimbari produse in peisajul economic. Asistenta de somaj este platita somerilor fara a conta tipul de activitate desfasurata anterior . Se bazeaza pe conceptul de venit minim garantat si se asigura, in general din impozite.

Unele tari opteaza cu o combinatie intre asigurarile de somaj si asistenta de somaj. Programele de acest tip pot fi coordonate de catre PES (Public Employment Service) sau de catre partenerii sociali27.

Cunoscute sub initialele PES serviciile publice de ocupare sunt considerate a fi un instrument cheie in solutionarea unora din problemele complexe ale pietei muncii, in special in tarile membre U.E. Statele membre sunt sustinute in eforturile lor de modernizare si imbunatatire a calitatii serviciilor aferente PES.

In cadrul programelor adoptate de catre serviciile de angajare un loc aparte detin programele de formare profesionale si cele speciale destinate tinerilor28. In cadrul

programelor de formare profesionala se disting programe de formare destinate: adultilor someri sau celor cu risc ridicat de a deveni someri, adultilor angajati.

In cadrul programelor speciale destinate tinerilor se disting cele adresate: tinerilor someri si celor dezavantajati , sprijinirii programelor de instruire aferente tinerilor.

Un alt tip de politici, considerate ca activeaza platile pasive, din aceasta cauza situandu-se la granita cu politicile active, multi specialisti incadrandu-le in grupul acestora, s-a experimentat in cateva tari dezvoltate in ultimii ani (Franta, Belgia, Marea Britanie, Australia, Germania) si cuprinde in primul rand, in diverse variante, un program de transfer al ajutoarelor de somaj.

Acest program are rolul de a facilita fortei de munca aflata in    somaj prelungit posibilitatea de a oferi o parte din ajutorul de somaj drept garantie intreprinderii care o angajeaza.

Programul stipuleaza ca garantia creste cu cat perioada in care forta de munca se gaseste in somaj este mai indelungata. De asemenea, sunt oferite garantii mai mari acelor intreprinderi care le utilizeaza integral in ridicarea calificarii fortei de munca, sau recalificarea si reorientarea profesionala.

In momentul in care somerii gasesc locuri de munca, volumul garantiei incepe sa scada treptat, pe masura ce incepe sa creasca durata angajarii in respectivele locuri de munca29.

Crearea de locuri de munca in sectorul public

In unele situatii, statul initiaza probleme menite a reduce somajul ciclic si cel structural, prin crearea de locuri de munca in sectorul public. Adeptii unor astfel de masuri sustin ca ele sunt eficiente in social in perioada de timp care se scurge intre momentul aplicarii si cel al obtinerii efectelor finale ale unor politici fiscale sau monetare dedicate aceluiasi scop. Mai mult, ei sustin, ca aceste programe sunt orientate in mod corect catre cei cu salarii mici si care au fost disponibilizati din

sectoare cu oferta in exces de mana de lucru, atunci cresterea rezultanta a cererii nu va crea presiuni inflationiste.

Criticii unor astfel de programe sustin ca ele nu realizeaza nimic in plus fata de cei ce s-ar putea obtine prin unele masuri de reducere a taxelor si impozitelor.

Astfel, ambele conduc la cresterea cererii agregate ; diferenta consta insa in faptul ca programele de creare de locuri de munca in sectorul public determina o crestere a ponderii productiei realizate in acest sector, precum si o reducere a raportului dintre mana de lucru si capital la nivelul intregii economii.

O alta critica adusa acestor programe rezida in faptul ca autoritatile locale, carora, de regula, le este incredintata gestionarea fondurilor necesare derularii lor - pot urmarii unele obiective contrare celui de creare de noi locuri de munca (ex:reducerea taxelor, rambursarea datoriilor, achizitii de terenuri, cumpararea de capital).

O parte din banii destinati finantarii acestor programe sun folositi pentru plata salariilor unor muncitori care ar fi fost oricum angajati, ceea ce face ca, in fapt, cresterea neta de locuri de munca in sectorul public sa fie mult mai mici decat ar lasa sa se creada cifrele vehiculate de autoritati.

İdeea conform careia guvernul trebuie sa asigure locuri de munca celor care doresc ii atrage pe multi politicieni; in acelasi timp, chiar si specialistii sunt de acord ca statul trebuie sa intervina- intr-o forma sau alta -atunci cand se

inregistreaza rate inalte ale somajului, determinate de recesiuni economice majore30.

Subventiile directe pentru salarii.

Subventiile pot avea un caracter general sau unul specific. In primul caz ele sunt destinate reducerii somajului ciclic in vreme ce in cel de-al doilea caz se urmareste diminuarea somajului structural.

Vom analiza subventiile directe platite celor care angajeaza salariati slab calificati afectati de somajul structural. Justificarea unor astfel de programe se bazeaza pe

constatarea potrivit careia rata naturala a somajului nu este neaparat optima.

Cu alte cuvinte masurile menite a reduce somajul structural pot determina o crestere a productiei reale mai mari decat costurile implicate.

Pe termen lung, orice crestere a ocuparii determinata de un asemenea program de subventii directe pentru salarii este rezultatul fie al unui efect de subventie, fie al unuia de productie. Astfel subventia reduce pretul net al mainii de lucru subventionate in comparatie cu pretul capitalului si al mainii de lucru calificate, ceea ce stimuleaza firmele sa substituie resursele nesubventionate cu mana de lucru subventionata. Unul dintre motive ar fi acela ca mana de lucru slab calificata va inlocui mana de lucru mai calificata; in plus firmele nu vor fi stimulate sa asigure o perfectionare a mainii de lucru, deoarece in acest fel respectivii salariati s-ar putea sa nu mai fie eligibili pentru a primi subventii.

Putini economisti considera subventiile directe ca fiind singurul sau cel mai important remediu al somajului ciclic sau al celui structural, desi multi sunt de acord ca aceasta abordare este de preferat celui care sugereaza crearea de locuri de munca in sectorul public31.

Politicile ce vizeaza piata muncii servesc unei importante functii de redistribuire, ele indreptandu-se catre grupurile cele mai dezavantajate de pe piata muncii (someri inregistrati pe termen lung si persoane necalificate sau slab calificate) ajutandu-le sa se mentina in contact cu campul muncii si intr-un anume sens , mai limitat, sa-si imbunatateasca perspectivele ocuparii.

Orice guvern, din orice tara si de orice orientare, ar dori ca somajul din tara respectiva sa se gaseasca la nivelul ratei naturale, fara a neglija insa si alte obiective de politica macroeconomice cum ar fi cresterea, inflatia, balanta de plati.