Principii si tendinte in activitatea de ocrotire a sanatatii umane din Romania

Principii si tendinte in activitatea de ocrotire a sanatatii umane din Romania

In toate statele lumii, cu precadere in cele dezvoltate, serviciile de sanatate sunt influentate de fenomenele economico-sociale, care le determina tendintele de evolutie si principiile de organizare.

Primul fenomen social, cu o influenta puternica asupra dimensionarii si modului de organizare a serviciilor de sanatate publica, il constituie evolutia afectiunilor. Progresele civilizatiei contemporane anterioare societatii informationale, in curs de constituire in tarile avansate, au fost insotite nu de diminuarea bolilor si a numarului bolnavilor, ci dimpotriva, de sporirea si amplificarea intensitatii acestora. Factorii care au provocat corelatia nefavorabila dintre evolutia civilizatiei si evolutia bolilor sunt, fara indoiala, trecerea rapida de la economia rurala la economia industriala, urbanizarea accentuata si poluarea mediului.

In al doilea rand, evolutia[1] fenomenelor demografice in ansamblul lor, cu precadere imbatranirea populatiei si miscarea migratorie a acesteia, influenteaza serviciile de asistenta sanitara. Cresterea duratei medii a vietii, nu numai ca multiplica nevoia sociala de asistenta sociala, de asistenta sanitara, deoarece este sinonima cu sporirea numarului populatiei, dar scoate in prim plan bolile batranetii (cronice si degenerative), cu o evolutie de lunga durata si cu necesitati crescute de prestatii medicale (spitalizare repetata, asistenta medicala extraspitaliceasca, reabilitarea bolnavilor cronici s.a.) ceea ce implica un numar sporit de cadre medico-sanitare, un volum mai mare si mai costisitor de medicamente, instalatii spitalicesti si ambulatorii.

In al treilea rand, intensificarea circulatiei rutiere, aeriene, feroviare si navale, pe langa binefacerile pe care le-a adus in ameliorarea si imbogatirea conditiilor de viata si de munca ale populatiei, a avut ca revers cresterea numarului de accidente si catastrofe. Accidentelor de circulatie li se adauga cele datorate mecanizarii industriilor, agriculturii si activitatilor casnice, inclusiv a celor determinate de folosirea curenta a produselor chimice.

Schimbarea continutului alimentatiei constituie un al patrulea fenomen social cu implicatii asupra starii de sanatate a populatiei. Trecerea de la alimentul natural, usor de protejat microbian si parazitar, la alimentul sofisticat (preparat, semipreparat, industralizat), imbogatit in numeroasele faze de prelucrare cu conservati, aromatizanti, coloranti etc., complica problemele de sanatate publica. Nu sunt putine cazurile in care aditivii alimentari sunt incorect utilizati, la care se adauga carente de igiena in industrializarea alimentelor, in pastrarea si manipularea acestora, care transforma alimentele in factori nocivi pentru sanatatea populatiei.

Efectele fenomenelor si factorilor sociali, mai inainte amintiti, asupra serviciilor de sanatate, au conturat, in intreaga lume, tendinta pe termen lung de crestere a costurilor asistentei medicale, ritmurile acestora depasind (in ultimele patru decenii) ritmurile costului vietii. Cum finantarea serviciilor de asistenta medicala depinde de starea, nivelul de dezvoltare si eficienta economiei nationale, trebuie luate in consideratie cateva tendinte generale sau principii, care influenteaza in mod hotarator organizarea activitatii medicale:

. subordonarea ratiunilor de dezvoltare economico-sociala ratiunilor de sanatate a omului, dezvoltarii fizice, psihice si sociale a acestuia;

. imbunatatirea sistemului de finantare a serviciilor sanitare, prin antrenarea mai multor surse de finantare, a cheltuielilor pentru asistenta sociala de sanatate, fondurile private de sanatate,

fonduri provenind de la organizatii neguvernamentale, caritabile, de la organisme si organizatii internationale s.a.;

. integrarea serviciilor sanitare preventive cu cele curative, de urgenta de recuperare si paleative, precum si pre, intra si postnatale;

. promovarea sanatatii mintale a populatiei;

. elaborarea si punerea in practica a unei politici corecte in domeniul medicamentului;

. imbunatatirea managementului si gestiunii sistemului sanitar, sporirea eficientei asistentei medicale;

. perfectionarea pregatirii personalului sanitar, a cercetarii stiintifice medicale si a invatamantului medical;

. accesibilitatea larga a populatiei la asistenta medicala.