Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


REGLEMENTAREA ORARELOR DE LUCRU A FUNCTIONARILOR COMUNITARI IN SPATIUL EUROPEAN

Resurse umane



+ Font mai mare | - Font mai mic



REGLEMENTAREA ORARELOR DE LUCRU A FUNCTIONARILOR COMUNITARI IN SPATIUL EUROPEAN

1.Orarele variabile, orarele de munca flexibile, zilnice, lunare si anuale



In ceea ce priveste organizarea timpului de lucru pe zile lucratoare, majoritatea statelor membre ale UE au pus in aplicare, la nivelul functiilor publice, sisteme care ofera flexibilitatea zilei de lucru avand la baza diverse plaje orare.

Anumite orare sunt considerate a fi fixe sau obligatorii in sensul in care toti angajatii trebuie sa fie la lucru in aceste perioade.Durata totala a orelor fixe variaza intre patru ore/zi (Portugalia, Irlanda), patru ore si jumatate (Luxemburg), cinci ore (Belgia) si cinci ore si jumatate (Spania, Germania) uneori chiar sase ore in anumite departamente (Germania).

Aceste orare fixe pot fi grupate pe o perioada continua (intre 9.00 si 130 in Spania) sau repartizate dimineata si dupa-amiaza (in Irlanda de exemplu, 'core bands' care sunt doua:intre 10.00 si 12.30 si intre 12.30 si 16.00).

Mai mult, dintre aceste orare fixe exista unele numite mobile variabile sau flexibile, de exemplu:7.30 si 9.00 sau intre 130 si 19.00 in Spania, intre 8.30 si 10.00 si intre 16.00 si 18.30 in Irlanada si intre 6.30 si 9.00 si intre 15.15 si 19.00 in Finlanda.In toate cazurile, aceasta organizare a orarelor de munca cotidiene este rezultatul unei consultari intre partile interesate si administrative din care acestea fac parte.

In majoritatea tarilor, aceste acorduri sunt supuse urmatoarei reguli care vizeaza totalul lunar al orelor de munca repartizate in orare fixe si variabile care trebuie sa corespunda timpului de lucru regulamentar.

In Luxemburg, de exemplu, bilantul pozitiv pentru o luna nu poate depasi 10 ore de munca, iar bilantul negativ sase ore. In Belgia, numarul de ore suplimentare muncite nu poate depasi 12 ore in raport cu regimul lunar normal, dintr-un anumit departament, chiar daca directorul responsabil este in masura sa motiveze aceasta situatie prin necesitatile departamentului.

Orele suplimentare trebuie sa fie compensate cel putin sub forma de ore de concediu (maxim o zi si jumatate) sau prin recuperarea unui anumit numar de ore. Deficitele de munca nu pot depasi opt ore pe luna, iar orele care lipsesc trebuie sa fie compensate luna urmatoare.

Aceasta metoda de organizare a timpului zilnic de lucru este practicata in anumite tari.In Austria, jumatate din personal recurge la orare zilnice flexibile, iar in Finlanda, 60% din personalul agentiilor guvernamentale lucreaza pe baza acestor structuri flexibile.Anumite tari au pus in aplicare sisteme care permit o flexibilitate considerabila in modalitatea de a organiza saptamana de lucru.

In Finlanda, exista doua modalitati de a organiza saptamana: fie o saptamana de cinci zile egale ca timp, sau fie o saptamana cu o zi scurta si patru zile mai lungi.In 1996, 26% din personal a recurs la acest sistem.

In functia publica olandeza, organizarea saptamanii de lucru este foarte flexibila.Putem sa vorbim despre o evolutie catre un sistem ca la carte pe o baza lunara.

Acesta este o consecinta a adoptarii de catre administratia centrala a saptamanii de 36 de ore. Aceasta saptamana de lucru poate fi efectuata in diverse moduri de exemplu, muncind patru zile a cate noua ore pe saptamana.

O alta posibilitate consta in a munci cinci zile a cate opt ore pe saptamana alegand in mod liber momentul in care se iau patru zile de concediu.

Aceasta alternativa include optiunea de a lua o perioada mai lunga de concediu, daca se lucreaza 40 de ore pe saptamana, pe mai multe luni sau ani, maximum fiind de sapte ani. O alta alternativa este aceea de a lucra o saptamana cu 40 de ore timp de cinci zile, urmata de o saptamana de 32 de ore cu patru zile.

O evaluare a saptamanii de 36 de ore din sectorul de stat a demonstrat ca, in 71% din cazuri, personalul munceste cinci zile a cate opt ore/zi, in general, cu alegerea momentului in care isi iau concediu pentru data restanta (timp acumulat la un ritm de patru ore pe saptamana).Aceeasi evaluare a demonstrat ca angajatii sunt, in general, satisfacuti de saptamana de lucru de sase ore.

Conform acestora, principalele avantaje sunt cresterea timpului liber si cele mai bune posibilitati de combinare a muncii cu viata privata, totusi, ei citeaza ca avantaje intensificarea stresului din cauza muncii si acumularea de concedii pe care nu le pot lua.Agentii se arata mult mai satisfacuti in ceea ce priveste saptamana de 36 de ore.

Ei demonstreaza ca nu se resimte calitatea serviciului, ci termenele de rezolvare a dosarelor care se prelungesc si ca planificarea muncii incat inlocuirea personalului absent se dovedeste a fi mult mai dificil decat inainte.

Functia publica finlandeza este pe punctul de a pune in aplicare un sistem original de compensare a orelor suplimentare, cunoscut sub numele de ' banca de ore de munca ' sau de ' sistemul compensatoriu de timp liber '.

In cadrul acestui sistem, este posibil sa se cumuleze orele suplimentare pana la o limita de 78 de ore, pe o perioada de 26 de saptamani.

Aceste ore suplimentare merg catre creditul angajatului si pot fi compensati printr-un concediu corespunzator unei perioade care reprezinta totalul cumulat de ore suplimentare.Acest sistem este stabilit prin cnventii colective.

El permite angajatorului introducerea unei flexibilitati in managementul pe termen lung a orarelor de lucru evitand o supracrestere a cheltuielilor asociate platii orelor suplimentare.In 1996, 6% dintre angajati au recurs la acest sistem.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1242
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved