Resursele umane in organizatii

Resursele umane in organizatii

Societatea moderna se prezinta, dupa cum se poate constata, ca o retea de organizatii care apar, se dezvolta sau dispar. In aceste conditii, oamenii reprezinta o resursa vitala, de azi si de maine, a tuturor organizatiilor care asigura supravietuirea, dezvoltarea si succesul competitional al acestora[1].

Fiecare organizatie combina in diferite proportii resurse materiale, resurse financiare, informationale si resurse umane pentru a produce bunuri si servicii. Dintre toate acestea, resursele umane sunt vitale pentru asigurarea succesului oricarei afaceri. Fara angajati capabili, o firma produce ineficient si risca falimentul .

Resursele umane reprezinta una dintre cele mai mari investitii financiare ale firmei si este normal ca utilizarea lor eficienta sa constituie o prioritate.

Unii specialisti in domeniu sugereaza anumite intrebari si raspunsuri la ele, ca de exemplu:

"Ce este o organizatie fara angajatii sai? Nu este nimic in absenta resurselor umane, eventual, o multime de echipamente costisitoare".

"Daca am concedia angajatii diferitelor organizatii, cu ce am mai ramane? Nu cu mare lucru".

Organizatiile sunt colectivitati de oameni realizate in vederea atingerii unui scop comun. Pentru a exista, orice organizatie se cladeste pe baza unor interactiuni intre indivizi care urmaresc acelasi obiectiv.

Rolul si particularitatile resurselor umane in organizatii au constituit in ultimii ani obiectul a numeroase studii care au adus in atentia managerilor idei ca resursele umane sunt principalele resurse strategice ale organizatiilor.

Noua filozofie a organizatiilor pune pret deosebit pe rolul resurselor umane deoarece[3]:

Resursele umane reprezinta organizatia;

Resursele umane reprezinta una dintre cele mai importante investitii ale unei organizatii, ale carei rezultate devin tot mai evidente in timp;

Resursele umane sunt unice in ceea ce priveste potentialul lor de crestere si dezvoltare, precum si capacitatea lor de a-si cunoaste si invinge propriile limite;

Deciziile manageriale in domeniul resurselor umane sunt printre cele mai dificile deoarece acestea interconecteaza factorii individuali, organizationali si situationali care influenteaza si se regasesc in deciziile respective;

Resursele umane constituie un potential uman deosebit, care trebuie inteles, motivat sau antrenat in vederea implicarii cat mai depline sau mai profunde a angajatilor la realizarea obiectivelor organizationale;

Oamenii dispun de o relativa inertie la schimbare, compensata insa de o mare adaptabilitate la situatii diverse;

Resursele umane sunt puternic marcate de factorul timp, necesar schimbarii mentalitatilor, obiceiurilor, comportamentelor etc.;

Oamenii sunt autonomi si liberi, chiar daca sunt dependenti de anumite influente;

Oamenii traiesc si actioneaza in colectivitati fiind atasati de anumite grupuri;

Relatiile manageri-subordonati trebuie sa fie generate de principiul demnitatii umane;

Eficacitatea utilizarii tuturor celorlalte resurse aflate la dispozitia unei organizatii depinde intr-o masura din ce in ce mai mare de eficacitatea folosirii resurselor umane;

Dintre toate categoriile de resurse ale unei organizatii, resursele umane sintetizeaza si exprima cel mai sugestiv specificitatea managementului ca tip de activitate umana.

Pana cand s-a ajuns la aceasta abordare moderna care propune atragerea oamenilor in organizatii pentru rolul deosebit pe care il au si nu pentru simpla ocupare a unui post vacant, a trecut o perioada indelungata . Implicarea resurselor umane in procesul muncii cu intreaga lor personalitate si specificitate este o problema pe care teoria clasica a organizatiilor a neglijat-o continuu. Abia incepand cu perioada antreprenoriala a anilor '80 apare conceptul de management al resurselor umane, iar istoricul organizatiilor cunoaste mutatii importante in privinta reconsiderarii rolului resurselor umane.