Rolul statului pe piata fortei de munca si in relatiile de munca

Rolul statului pe piata fortei de munca si in relatiile de munca

1. Specificul pietei fortei de munca

Intr-un prim sens piata rearezinta un loc unde se intalnesc oferta si cererea de produse. In sensul care l-a fost dat in teoria economica, acest termen nu desemneaza un loc fizic, ci un mecanism autoregulator de schimb a produselor (bunuri si servicii). Societatile cu economie de piata sunt cele care fac din acest mecanism principiul de baza al vietii lor ,materiale.

Exista multe piete: piata bunurilor si serviciilor, piata capitalurilor, piata resusrselor naturale, piata munc Ele actioneaza simultan, asigurand functionarea mecanismului economic si social, reglarea proceselor si fenomenelor in conditii de eficienta .

Piata muncii este considerata "un sistem de structuri si procese sociale in care, intr-o prima acceptie, sunt evaluate, intermediate si apoi vandute si cumparate servicii economice de natura tehnica, organizatorica, informationala, si intr-o alta acceptie sunt evaluate si apoi inchiriate servicii oferite de persoane individuale in calitate de forta de munca sau mana de lucru .

Ea este privita ca fiind "bazata pe principiul licitatiei, piata pe care ofertantii de mana de lucru concureaza intre ei pentru locurile de munca existente, iar firmele incearca sa atraga si sa retina serviciile oferite de acestia".

De aceea, piata muncii a mai fost definita ca acea confruntare "dintre cererea si oferta de forta de munca intr-un anumit interval de timp si intr-un anumit spatiu, care se finalizeata prin vanzarea cumpararea de forta de munca in schimbul unui pret numit salariu ".

Se observa din definitiile mentionate ca sintagma "piata muncii" este una simplificata, strict stiintifica si corecta fiind cea de "piata fortei de munca", intrucat ceea ce se ofera spre valorificare nu este munca, nici ca activitate umana si nici ca rezultat, ci forta de munca (in calitate de resursa umana) care presteaza munca .

De precizat ca, potrivit Declaratiei de la Philadelphia, adoptata de Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii, din 10 mai 1944, munca nu este o marfa.

Piata muncii are doua componente: cererea de munca si oferta de munca, iar confruntarea dintre aceste doua componente reprezinta piata muncii .

Cererea de forta de munca reprezinta necesarul de munca salariata la un anumit moment dat pentru defasurarea activitatii angajatorilor, persoanele juridice si persoane fizice. Expresia ei sintetica o constituie numarul de locuri de munca existent .

Oferta de forta de munca este constituita din totalul persoanelor apte de munca disponibile sa se angajeze si sa devina salariati.

Spre deosebire de celelalte piete, care au ca obiect diverse categorii de bunuri materiale sau anumite valori, piata muncii are in centrul sau omul, ca purtator de aptitudini fizice si intelectuale, ce constituie componente ale potentialului sau de munca. El este inainte de toate o fiinta sociala, nu doar un factor de productie, care, in afara nevoilor sale de existenta, are o anumita valoare si personalitate, este constient de rolul sau in familie si societate, pasionat de profesia sau meseria sa.

De altfel, chiar si oricare alta piata+ functioneaza tot datorita omului, deci ca urmare a utilizarii fortei de munca.

Printre elementele specifice ale pietei fortei de munca, in literatura de specialitate sunt retinute urmatoarele:

- este piata cea mai organizata si reglementata;

- este cea mai sensibila;

- confruntarea dintre cerere si oferta pe piata muncii are lo0c cu directa implicare a puterii de stat - legislativa, executiva, judecatoreasca;

- este o piata contractuala, in care negocierea si contractul sunt instrumente fundamentale de reglare a cererii si ofertei de forta de munca;

- are in functionarea sa o anumita predispozitie spre conflict, ceea ce determina un echilibru relativ fragil.

Piata muncii nu poate exista in afara unor norme juridice care sa o instituie, sa organizeze cererea si oferta de locuri de munca. Functionarea ei presupune interventia statului, in ceea ce priveste, in special, stimularea ocuparii fortei de mmunca si respectarea normelor juridice in domeniu si a drepturilor salariatilor.

Necesitatea interventiei statului

1. Reglementarea interventiei statului pe piata muncii si in relatiile de munca

O serie de dispozitii au incidenta in aceasta materie.

Astfel, conform art. 135 din legea fundamentala, economia Romaniei este economie de piata bazatape libera initiativa si concurenta, iar statul trebuie sa asigure: libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Tot astfel, art. 47 alin. 1 din Constitutie instituie obligatia statului sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.

De asemenea, art. 41 dispune ca dreptul la munca nu poate fi ingradit. Asegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.

Art. 45 prevede ca accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate.

In acelasi sens, sunt si importante norme juridice internationale.

De pilda, art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului consfinteste dreptul fiecaruia de a avea acces si de a-si alege liber locul sau de munca.

Conventia nr. 122 din anul 1964 a Organizatiei Internationale a Muncii referitoare la politica de ocupare a fortei de munca prevede stimularea cresterii economice si a dezvoltarii, ridicarea nivelului de trai, limitarea somajului si a subutilizarii fortei de munca, satisfacerea necesitatilor fortei de munca, declararea drept tinta importanta elaborarea unei politici active, si urmarirea aplicarii ei eficiente, de promovare a unei ocupari complete, productive si liber aleasa a fortei de munca.

Ea precizeaza ca politica de ocupare a fortei de munca "trebuie sa fie aplicata in cadrul unui ansamblu de masuri economice si sociale coordonate, iar reprezentantii lucratorilor afectati de aceste masuri sa fie consultati in aceasta privinta, pentru ca experienta si opiniile acestora sa fie luate in consideratie si sa se beneficieze de deplina cooperare in formularea si sustinerea in practica a politicii respective de catre acestia".

Mai mult ca oricare alta, piata muncii nu poate sa existe in afara unui cadru care sa o instituie si care sa organizeze cererea si oferta fortei de munca. Adaptarea automata a ofertei si a cererii fiind astazi dezmintita de fapte, statul intervine masiv pe aceasta piata cu scopul principal de a tine sub control somajul, de a reduce rata acestuia.

2.2. Limitele rolului statului

Desfasurarea in conditii optime a dialogului intre partenerii sociali, pe baza deplinei egalitati, in vederea realizarii pacii sociale, impune necesitatea recunoasterii rolului statului in luarea deciziilor esentiale ce privesc relatiile de munca.

Rolul statului in acest domeniu nu este suficient de conturat nici in legislatie si nici in literatura de specialitate. Aceasta situatie este generata de faptul ca statul oscileaza intre a lasa libera piata muncii si in a adopta o formula de actiune colectiva limitata la anumite persoane si la anumite activitati.

In ce priveste prima tendinta, adica absenta statului de pe piata muncii, trebuie sa precizam ca intr-o economie libera, forta de munca se constituie intr-o piata ca oricare alta.

Oferta de locuri de munca intalneste doritorii de locuri de munca prin diverse canale, iar statul trebuie sa nu favorizeze ori sa defavorizeze una dintre cele doua parti.

Daca statul intervine pe aceasta piata, el o dergleaza. In schimb, pentru a exista, aceasta piata trebuie sa fie guvernata de reguli generale si stabile, care cer responsabilitate din partea statului. Este, ceea ce inseamna de fapt, a doua tendinta a statului, adica aceea de interventie a sa pe piata munc

Rolul activ al statului este pentru a sustine forta de munca sau pentru a o promova. Starea pietei de munca rezulta mai putin din politica locurilor de munca, cat mai ales din politica economica, a invatamantului sau a asigurarilor sociale.

Dar, puternica mobilitate a capitalului afecteaza autonomia pietelor nationale ale produselor si ale muncii, precum si cea a politicilor guvernamentale, pe cand cea a intreprinderilor creste. Descentralizarea relatiilor profesionale, in special a negocierilor colective, si dereglarea pietelor muncii sunt adesea asociate cu flexibilitatea acestor piete, desi o descentralizare se produce in anumite tari.

Chiar daca, in cursul ultimilor zece ani, unele guverne - in special cele care duc o politica neo-liberala - au incetat sa mai intervina activ in relatiile de munca, ele participa acum mai mult in cadrul consultarilor tripartite.

In tarile europene (dezvoltate) unde dialogul social este instituit la un nivel mai ridicat decat acela al intreprinderii, guvernele si negocierea colectiva la cel mai inalt nivel continua sa detina un rol esential in ceea ce priveste piata munc Aceste tari au conservat structurile de luare a deciziilor relative centralizate in care consultarea si negocierea intervin pe cat posibil. De mentionat este ca mondializarea pune in pericol strategiile "cooperatiste" erodand fundamentele socio-economice ale pactului social care a aparut dupa cel de al doilea razboi mondial.

Specialistii sunt de acord ca mondializarea a redus autonomia statelor in materie economica, dar si asupra faptului ca ea determina o activitate ridicata a acestora in domeniul social.

3. Domeniile de actiune a statului pe piata muncii si in relatiile de munca

Statul intervine in relatiile de munca in principal prin intermediul normelor juridice, stabilind cadrul general al activitatilor partenerilor sociali, al desfasurarii negocierii colective, formarii profesionale, stimularii dezvoltarii economice etc.

Uneori, prin organe specializate, repartizate in munca, asigura protectia cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care lucreaza in strainatate, elibereaza autorizatii de munca strainilor etc. De asemenea, controleaza modul in care sunt respectate legislatia muncii, drepturile salariatilor si obligatiile angajatilor.

3.1. Activitatea legislativa

Cel mai pregnant rol al statului in relatiile de munca se manifesta in activitatea legislativa.

Dupa obiectul reglementarii, normele ce alcatuiesc legislatia muncii se impart in: norme juridice care reglementeaza raporturile colective de munca si norme juridice care reglementeaza raporturile individuale de munca. La acestea se mai adauga dispozitiile care privesc administratia muncii (agentiile de ocupare a fortei de munca, inspectia muncii si organele de jurisdictie a muncii), activitatea si statutul unor organizatii profesionale (sindicatele si patronatele) precum si altele, cum ar fi de exemplu organele de dialog tripartit.

Legislatia muncii este o legislatie de protectia, adica normele sale cu caracter minimal, cu exceptia drepturilor personalului din sectorul public, al carui cuantum este prestabilit de lege.

Interventia legislativa a statului s-a materializat in numeroase acte normative, dintre care cel mai important este Codul Muncii (Legea nr. 53/2003), considerat un nou tip de Cod al muncii .

El este structurat diferit, comparativ cu cele doua coduri anterioare si anume: institutiile referitoare la contractul individual de munca, timpul de odihna, salarizarea, raspunderea disciplinara si cea patrimoniala sunt realizate ca reglementari complete si concrete, in timp ce toate celelalte sunt concepute la nivel de norme - cadru, cu trimiteri la acte normative existente sau care urmeaza sa fie adoptate ; mai mult, sunt promovate institutii juridice nereglementate anterior .

Prin masuri legislative statul acorda o atentie deosebita protectiei sociale a salariatilor. In acest sens, adopta normele imperative privind: salariul minim brut pe tara garantat in plata, stabilirea duratei maxime a timpului de munca, a duratei minime a timpului de odihna, reglementeaza concedierea individuala si colectiva. Totodata, garanteaza dreptul angajatorilor de a-si organiza activitatea, de a da ordine si dispozitii obligatorii, de a-i sanctiona disciplinar pe salariatii care au savarsit abateri disciplinare etc.

Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 9/1997, aprobata si inlocuita de ordonanta de Urgenta a guvernului nr. 98/1999, s-a introdus pentru prima data in legislatia muncii notiunea sau institutia concedierii colective care reprezinta o desfacere a contractului individual de munca din initiativa angajatorului si priveste un grup de salariati. Si acest act normativ, dar si altele au stabilit si masuri de protectie sociala a persoanelor disponibilizate si anume:

- acordarea platilor compensatorii si a altor compensatii;

- acordarea indemnizatiei de somaj;

- masurile active de combatere a somajului;

- sprijinirea societatilor comerciale, aflate in restructurare, pentru crearea de noi locuri de munca etc.

Statul se ocupa de reglementarea protectiei si promovarii drepturilor persoanelor cu handicap, inclusiv de incadrarea lor in munca (Legea nr. 448/2006), de cea a salariatilor din constructii si materiale de constructii, (reglementata prin Legea nr. 215/1997 privind Casa Sociala a Constructorilor), care isi intrerup activitatea pe timp de iarna.

3.2. Stimularea dezvoltarii economice

Interventia statului pe cale legislativa i se adauga si aceea de stimlare a dezvoltarii economice, particularitate ce confera statului motivatii si mijloace noi de implicare in activitatea economica, transformandu-l intr-un factor important in functionarea economiei nationale.

In conditiile dezvoltarii economiei de piata, statul si-a diversificat functiile. Rolul sau se manifesta in urmatoarele directii: valorificarea eficienta a resurselor, asigurarea distribuirii corecte a acestora, stabilizarea macroeconomiei. In plus, el are rolul de a corecta imperfectiunile macroeconomice ale economiei de piata .

Statul, poate crea el insusi locuri de munca prin infiintarea de posturi in functii publice sau incurajand colectivitatile locale in acest sens.

Dar, daca se creeaza locuri de munca publice sau de utilitate "colectiva" el se substituie initiativei private si greveaza bugetul statului. Iar daca incurajeaza prin avantaje pecuniare agentii economici ca sa recruteze forta de munca, el contribuie la derglarea pietei muncii pentru ca, pe de o parte, agentii economici incaseaza ajutorul pentru angajari nesubventionate (efect de denaturare). Va trebui deci, sa mentina un echilibru intre cele doua componente ale initiativei sale.

In practica, rolul statului in materie de locuri de munca, nu este foarte clar, deoarece trebuie facuta o demarcatie intre tendinta de a stimula investitiile si ajutorul dat agentilor economici aflati in dificultate.

In legatura cu prima tendinta s-a ajuns la concluzia ca investitiile nu sunt in mod necesar creatoare de locuri de munca, iar imprumuturile si subventiile statului pot prelungi viata agentilor economici aflati in dificultate.

Aceste realizari au inspirat, credem legiuitorul roman, atunci cand a elaborat Legea nr. 133/1999, abrogata prin Legea nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijloc

Potrivit dispozitiilor acestui act normativ, intreprinderile mici si mijlocii:

- beneficiaza de un cadru favorabil infiintarii si dezvoltarii (art. 8-10);

- au acces la servicii publice si la active apartinand regulilor autonome, societatilor/companiilor nationale si societatilor comerciale cu capital majoritar de stat (art. 11-15);

- au acces prioritar la achizitiile publice de produse, lucrari si servicii (art. 16);

- beneficiaza de servicii de informare, asistenta, consultanta (art. 17);

- sunt sustinute si dezvoltate in activitatea cercetare-dezvoltare si inovare (art. 18), precum si cea de formare profesionala (art. 19);

- sunt supuse transferului in scopul de a asigura o mai mare continuitate a ideilor si practicilor comerciale, pentru mentinerea locurilor de munca si stimularea activitatilor economice (art. 20-24).

In conformitate cu dispozitiile art. 25 din Legea nr. 346/2004, Guvernul, organele de specialitate ale administratiei publice centrale si autoritatile locale acorda sprijin intreprinderilor mici si mijlocii prin:

a) facilitarea accesului la finantare prin elaborarea si implementarea de isntrumente si scheme financiare de tipul:

- alocatii financiare nerambursabile, acordate intreprinzatorilor la infiintarea acestora in vederea completarii capitalului necesar pentru initierea afacerii;

- ajutoare financiare nerambursabile pentru realizarea investitiilor in sectorul productiv de servicii;

- constituirea de fonduri de garantare, fonduri de investitii si capital de risc;

- scheme de creditare cu dobanda redusa;

- alte scheme si instrumente financiare;

b) imbunatatirea accesului la finantare, prin acordarea de sprijin financiar si asistenta pentru dezvoltarea sistemelor moderne de finantare, asigurarea fundamentelor internationale necesare in vederea elaborarii de proiecte viabile de catre intreprinzatori;

c) promovarea investitiilor straine;

d) asigurarea resurselor financiare pentru cofinantarea si utilizarea eficienta a ajutorului financiar din partea Uniunii Europene si a altor donatori interni si internationali, amplificarea participarii intreprinderilor mici si mijocii romanesti la programe comunitare pe baza principiului transparentei si imbunatatirea ofertei de servicii pentru intreprinderile mici si mijlocii in vederea cresterii performantelor acestora in afaceri;

e) facilitarea accesului la servicii de informare, instruire, consultanta, consiliere si asistenta tehnica pentru potentialii intreprinzatori care initiaza o afacere, pentru intreprinderile nou-infiintate si pentru cele existente, potrivit nevoilor acestora;

f) imbunatatirea accesului lor la informatii despre piata si servicii de marketing, financiare si informatice;

g) elaborarea si publicarea de studii, anchete statistice, materiale informative si alte lucrari necesare desfasurarii activitatii;

h) facilitarea promovarii produselor si serviciilor pe piata interna si externa, inclusiv prin ajutoare financiare pentru efectuarea de studii de piata, realizarea de materiale informative, de reclama si publicitate, participarea la targuri, expozitii si la alte asemenea tipuri de manifestari, in tara sau strainatate;

i) dezvoltarea cooperarii interne si internationale si stimularea crearii parteneriatelor de afaceri in domenii de interes pentru intreprinderile mici si mijlocii;

j) sprijinirea si stimularea activitatii de cercetare - dezvoltare, inovare si transfer tehnologic;

k) stimularea accesului la comert electronic, prin sprijinirea lor in considerarea capacitartii tehnologice informationale, in scopul promovarii afacerilor prin intermdiul mijloacelor tehnologice;

l) sprijinirea intreprinderilor pentru imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor pentru introducerea sistemelor de standardizare si certificare a calitatii confrom normelor Uniunii Europene;

m) sprijinirea centrelor de consultanta si amnagement al informatiilor, a organizatiilor de reprezentare a intreprinderilor si a organizatiilor infiintate in scopul sprijinirii dezvoltarii, la nivel regional, national, prin cresterea potentialului lor institutional, material si uman, in vederea diversificarii, specializarii si perfectionarii activitatilor pe care acestea le desfasoara, pentru imbunatatirea climatului de afaceri, stimularea crearii de noi intreprinderi mici si mijlocii si spijinirea dezvoltarii acestora.

In conformitate cu dispozitiile art. 17 din Legea tinerilor nr. 350/2006, statul stimuleaza initiativele antreprenoriale ale tinerilor, cu varsta cuprinsa intre 18 si 35 de ani, sustinand prin alocatii financiare nerambursabile accesul acestora la servicii de consultanta specifice demararii unei afaceroi; le acorda sprijin pentru infiintarea de intreprinderi mici si mijlocii si pentru realizarea de investitii, prin programe de creditare preferentiala, cu prioritate in mediul rural si in zonele geografice cu nivel economic scazut. De asemenea, acorda facilitati sub forma unei reduceri de taxe si impozite, pentru o perioada de cel putin un an calendaristic, pentru societati comerciale infiintate de tinerii absolventi, indiferent de nivelul studiilor acestora.

3.3. Stimularea ocuparii fortei de munca

Conform art. 53 din Legea nr. 76/2002, masurile pentru stimularea ocuparii fortei de munca vizeaza :

- cresterea sanselor de ocupare a persoanelor in cautarea unui loc de munca;

- stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor si crearea de noi locuri de munca.

Cresterea sanselor pentru incadrarea in munca a solicitantilor se realizeaza, in principiu, prin:

- informare si consiliere profesionala;

- medierea muncii;

- formare profesionala;

- consultanta si asistenta pentru inceperea unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri;

- completarea veniturilor salariale ale angajatilor;

- stimularea mobilitatii fortei de munca.

Stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor in temeiul art. 77 din Legea nr. 76/2002, se realizeaza prin:

- subventionarea locurilor de munca;

- acordarea de credite in conditii avantajoase in vederea crearii de noi locuri de munca;

- acordarea unor facilitati.

Astfel, se prevede ca din bugetul asigurarilor pentru somaj si din alte surse alocate se pot subventiona cheltuielile cu forta de munca efectuate in cadrul realizarii unor programe care au ca scop ocuparea temporara a fortei de munca din randul somerilor, pentru executarea de lucrari si activitati de interes pentru comunitatile locale (art. 78).

Subventiile se acorda angajatorilor pe o perioada de cel mult 12 luni, la solicitarea autoritatilor publice locale pentru fiecare persoana incadrata cu contract de munca, din randul somerilor; cuantumul lunar este in perioada 1 aprilie - 31 octombrie, 70% din valoarea indicatorului social de referinta, iar in perioada 1 noiembrie - 31 martie, valoarea indicatorului respectiv, la care se adauga contributiile de asigurari sociale datorate de angajatori, aferente acestuia (art. 79).

Angajatorii care incadreaza pe durata determinata absolventa ai unor institutii de invatamant sunt scutiti pe o perioada de 12 luni, de plata contributiei datorata la bugetul asigurarilor de somaj, aferenta absolventilor incadrati si primesc lunar, pe aceasta perioada pentru fiecare absolvent:

a) o suma egala cu valoarea indicatorului social de referinta in vigoare la data incadrarii in munca, pentru absolventii ciclului inferior al liceului sau ai scolilor de arte si meserii;

b) o suma egala cu de 1,2 ori valoarea indicatorului social de referinta in vigoare la data incadrarii in munca, pentru absolventii de invatamant secundar superior sau invatamant postliceal;

c) o suma egala cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referinta in vigoare la data incadrarii in munca, pentru absolventii de invatamant superior (art. 80).

Tot astfel, se dispune acordarea de credite in conditii avantajoase - cu dobanda de 50% din taxa oficiala a scontului stabilita de Banca Nationala a Romaniei - pentru crearea de noi locuri de munca prin infiintarea sau dezvoltarea de intreprinderi mici si mijlocii, unitati cooperatiste, asociatii familiale, precum si activitati independente desfasurate de persoane fizice autorizate.

Printre conditiile cerute de lege pentru acordarea acestor credite se numara si cea ca personalul incadrat sa fie mentinut in activitate 3 ani (art. 86).

Se mai prevede ca facilitate pentru angajatorii care incadreaza in munca persoane din randul somerilor, pe care le mentin in activitate pe o perioada de cel putin 6 luni de la data angajarii, reducerea sumei reprezentand contributia de 5% datorata bugetului asigurarilor pentru somaj.

Masurile pentru stimularea ocuparii fortei de munca, sunt sustinute printr-un complex de mapsuri active precizate in Strategia nationala pentru ocuparea fortei de munca, 2004 - 2010.

In conformitate cu acest document, "masurile active pentru stimularea ocuparii, sunt: informare si consiliere profesionala, medierea muncii, formare profesionala, consultanta si asistenta pentru inceperea unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri, stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor prin subventionarea locurilor de munca din bugetul asigurarilor pentru somaj pentru: persoanele cu handicap, absolveti de invatamant, someri in varsta e peste 45 de ani, someri unici intretinatori de familie, someri care in termen de 3 ani de la data angajarii indeplinesc conditiile pentru a solicita pensia anticipata partiala sau pentru limita de varsta, acordarea de credite in conditii avantajoase si fonduri nerambursabile in vederea crearii de noi locuri de munca. In scopul prevenirii somajului si consolidarii locurilor de munca prin cresterea si diversificarea competentelor profesionale ale persoanelor incadrate in munca, angajatorilor care organizeaza, in baza planului anual de formare profesionala pentru proprii angajati, derulate de furnizorii de servicii de pregatire profesionala, autorizati, se acorda, din bugetul asigurarilor pentru somaj, o suma reprezentand 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesionala organizate pentru un numar de cel mult 20% din personalul angajat.

De asemenea, de serviciile de mediere si formare profesionala subventionate din bugetul asigurarilor pentru somaj, beneficiaza si persoanele care desfasoara activitati in mediul rural si nu realizeaza venituri lunare sau realizeaza venituri mai mici decat indemnizatia de somaj, persoanele care au reluat activitatea ca urmare a incetarii concediului pentru cresterea copilului, sau au reluat activitatea dupa satisfacerea stagiului militar, persoanele care au reluat activitatea ca urmare a recuperarii capacitatii de munca dupa pensionarea pentru invaliditate, persoanele aflate in detentie care mai au de executat cel mult 9 luni de pedeapsa precum si cetatenii straini sau apatrizi care, pe perioada in care au domiciliul sau resedinta in Romania sunt incadrati in munca.

Mai multe prioritati ale politicii de ocupare a fortei de munca sunt:

Prima priveste promovarea adaptibilitatii fortei de munca, a invatarii pe parcursul intregii vieti si a formarii profesionale continuie. Obiectivul va fi atins prin masuri integrate care vizeaza revizuirea ti reformarea elementelor restrictive din legislatia privind ocuparea fortei de munca, sanatatea si securitatea fortei de munca, diversificarea acordurilor contractuale, formarea profesionala pentru adaptare la locul de munca, precum si sprijinirea antreprenoriatului. Vor fi promovate: programe de formare profesionala continua care vor avea ca scop maximizarea utilizarii tehnologiilor noi de productie pentru sectoarele economice cu potential ridicat de valoare adaugata, noile tehnologii informatice si de comunicare, imbunatatirea managementului resurselor umane in contextul restructurarii industriale, programe de consiliere profesionala pentru dezvoltarea carierei, activitati de dezvoltare a competentelor de management in domeniul resurselor umane si promovarea spiritului antreprenorial.

O alta prioritate: combaterea efectelor somajului structural, rezultanta a procesului de restructurare al economiei prin aplicarea unui complex de masuri active si preventive, adresate in special tinerilor, somerilor de lunga durata si persoane care desfasoara activitati in mediul rural si nu realizeaza venituri lunare sau realizeaza venituri mai mici decat indemnizatia de somaj, cu accent pe promovarea programelor de formare profesionala, in concordanta cu cerintele pietei muncii, servicii specializate de informare si consiliere privind cariera, programe de dezvoltare a spijinului antreprenorial etc., facilitarea accesului de microcreditare.

O a treia prioritate o constituie promovarea coeziunii si incluziunii sociale pentru grupuri vulnerabile (romi, tineri care parasesc sistemul de stat de protectie a copilului, persoane cu handicap etc.). In vederea prevenirii si combaterii marginalizarii sociale si egalitatii de sanse va sprijini procesul de combatere a oricaror forme de discriminare de pe piata muncii a grupurilor declarate vulnerabile.

Pentru cresterea gradului de ocupare se va actiona conform Strategiei Nationale pentru ocupare a fortei de munca, prin masuri si scordarea de facilitati care sa conduca la incurajarea muncii cu forme legale, in special, prin:

- continuarea politicii de relaxare fiscala, respectiv reducerea cotelor de contributii de asigurari sociale si a impozitului pe venit;

- extinderea unor programe de formare profesionala pentru persoanele care isi desfasoara activitatea in mediul rural prin sustinerea financiara a acestora;

- extinderea facilitatilor de stimulare a angajarii prin subventionarea locurilor de munca ndurabile, pentru categorii vulnerabile pe piata muncii (persoane cu handicap, persoane in vasrta de peste 45 de ani, tineri absolventi ai institutiilor de invatamant, femei, tinerii de peste 18 ani care nu mai sunt cuprinsi in sistemul de stat de protectie a copilului, segmente ale populatiei rroma in situatii de risc ridicat, persoane fara adapost);

- cresterea graduala a salariului minim brut pe tara;

- ajustarea cadrului juridic privind sistemul de asistenta sociala, prin prevederea unor facilitati care sa incurajeze munca cu forme legale;

- incurajarea desfasurarii activitatii in conditiile contractelor individuale de munca cu timp partial, sau a unor contracte de munca temporara conform prevederilor Codului Muncii;

- extinderea unor scheme de creditare pentru intreprinderi mici si mijlocii in vederea crearii de 760.000 de locuri de munca si corelarea programelor de creditare a tuturor institutiilor cu atributii in domeniul dezvoltarii si infiintarii de asemenea intreprinderi;

In mod special, sunt stabilite obligatii ale statului in domeniul facilizarii si stimularii insertiei profesionale a tinerilor si anume:

a) asigura crearea si functionarea unui sistem de consiliere privind alegerea carierei profesionale pentru tineri;

b) asigura conditii corespunzatoare pentru integrarea profesionala a tinerilor cu dizabilitati fizice;

c) promoveaza politici nediscriminatorii in vederea ocuparii unui loc de munca pentru tinerele femei, cu prioritate pentru tinerele mame;

d) faciliteaza accesul tinerilor pe piata muncii, prin stimularea persoanelor fizice sau juridice care incadreaza in munca, cu prioritate, personal tanar, potrivit reglementarilor in vigoare;

e) asigura conditiile necesare recalificarii si reconversiei profesionale a tinerilor aflati temporar in afara pietei munc