Creativitatea de grup

Creativitatea de grup

In ultimii ani, una dintre caile cele mai sigure de rezolvare a problemelor aparute in viata organizatiilor a fost aceea de a forma echipe care, pe baza unor metode recunoscute, sa ofere solutii ce valorifica potentialul creator uman. Factorii de decizie accepta tot mai mult ideea ca grupurile, de marime variabila, au sanse mai ridicate de solutionare a problemelor decit indivizii. In prezent, zeci de milioane de oameni sunt reuniti in nenumarate colective care nu au decit un singur scop - inovarea in procesul muncii.

Creativitatea de grup s-a impus pentru ca raspunde mai bine nevoilor de rezolvare a problemelor nerezolvabile individual in timp util. In practica de multe ori problemele depasesc ca amploare posibilitatile de abordare ale unei singure persoane, iar abordarile interdisciplinare obliga la constituirea unor echipe mixte pentru obtinerea unor solutii originale. Alte argumente in favoarea creativitatii de grup pot fi remarcate in tabelul 3.2. care prezinta raporturile intre creativitatea individuala si cea de grup:

Tabel 3.2.

Sursa: Ioan Mihut, Autoconducere si creativitate, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989;

Procesul creativ in grupurile de munca poate fi provocat cu ajutorul unor metode si tehnici, recunoscute pe plan mondial pentru rezultatele benefice pe care le-au avut in cresterea gradului de implicare a angajatilor in rezolvarea unor probleme si in antrenarea oamenilor la luarea deciziilor. Dintre acestea vom prezenta brainstorming-ul si brainwriting-ul.

Brainstorming-ul. Este o metoda de generare a ideilor (asaltul ideilor) conceputa de prof. american Alex Osborn de la Buffalo University. Ideea de la care a plecat in proiectarea metodei a fost aceea ca de cele mai multe ori potentialitatile creative ale grupurilor de munca nu pot fi puse in valoare, chiar sunt inhibate, de teama oamenilor de a nu parea ridicoli in ochii celorlalti, de a fi judecati gresit de acestia. Metoda propusa de Osborn se bazeaza pe patru reguli fundamentale ale gindirii creative:

Cautarea in voie a ideilor - stimularea imaginatiei si a fanteziei, libertate deplina de exprimare si comunicarea celor mai nastrusnice si traznite idei, chiar daca par absurde, neobisnuite, aparent neaplicabile;

Aminarea judecatii ideilor - pentru a nu inhiba productia de idei, critica ideilor va fi realizata doar in faza finala de evaluare, pentru inceput fiind strict interzisa emiterea oricaror opinii critice;

Cantitate mare de idei - este conditia de baza pentru a obtine "marea idee" sau solutia cea mai buna (cu cit mai multe idei cu atit mai bine);

Schimbul fertil de idei - membrii grupului creativ pot fi influentati in propriile judecati de ideile altora, utilizind o serie de proceduri mentale ca analogia, comparatia, combinarea, inversarea, toate ducind la o productie mai mare de idei.

Brainstorming-ul poate fi aplicat cu succes in grupuri formate din 6 pina la 12 participanti si presupune parcurgerea a trei etape: pregatirea, desfasurarea si valorificarea productiei de idei. In etapa de pregatire se alege locul de desfasurare si se stabileste incaperea special amenajata pentru a crea o atmosfera destinsa, se asigura mijloacele de inregistrare a ideilor, se formuleaza problema care trebuie solutionata si are loc transmiterea acesteia. In etapa de desfasurare liderul grupului se asigura ca problema a fost inteleasa si ca dezlantuirea ideilor este stimulata. Odata ce au fost emise aproximativ 80-100 de idei, se apreciaza ca poate fi gasita solutia cea mai buna, iar reuniunea poate inceta. Ultima etapa, a evaluarii ideilor, consta in selectionarea si clasificarea ideilor pe categorii de aplicabilitate (realizabile imediat, realizabile intr-un timp mai indelungat, inaplicabile), respectiv analiza si evaluarea solutiilor.

In practica pot fi utilizate si alte variante ale metodei. Din considerente de pastrare a sensului original, vom folosi denumirea in limba engleza:

Free-wheeling, aplicabila atunci cind membrii grupului isi exprima ideile in mod spontan, iar ideile sunt inregistrate in forma in care sunt exprimate;

Round-robin, in care liderul cere pe rind fiecarui membru al grupului cite o idee, iar membrii grupului pot sa renunte la interventie oricind doresc;

Slip, varianta in care fiecare membru isi noteaza pe un bilet ideile, care sunt apoi adunate si organizate.

Avantajele si dezavantajele acestor variante sunt prezentate in tabelul 3.3.

Tabel 3.3.

Succesul metodei depinde in mare masura de calitatile si personalitatea liderului care conduce reuniunea. Acesta are sarcini de baza privind prezentarea informatiilor, antrenarea tuturor membrilor la discutii si un puternic rol de catalizator pentru reactiile personale, interpersonale si de grup. In scopul "manipularii" ideilor de catre lider, Alex Osborn propune citeva intrebari care ajuta membrii grupului sa construiasca pe ideile celorlalti: se poate folosi in alt scop?, modificat, cum se mai poate folosi?, sa adaptam?, cu ce seamana?, sa modificam?, sa marim?, ce sa adaugam?, mai frecvent?, mai puternic?, mai mare?, sa micsoram?, ce sa scoatem?, sa eliminam?, sa inlocuim?, cu cine?, cu ce?, alt loc?, altcindva?, sa rearanjam?, sa combinam?, sa imbinam?, etc.

Brainwriting-ul. Este o metoda simpla in comparatie cu brainstorming-ul, dar ofera un numar mai mic de idei, mai bine aprofundate. In literatura de specialitate este cunoscuta si sub denumirea 635, ceea ce semnifica faptul ca, initial, metoda presupunea participarea a 6 persoane, care trebuiau sa scrie cite 3 idei in 5 minute.

Membrii grupului se aseaza in jurul unei mese si fiecare persoana isi scrie ideile pe o coala de hirtie. Apoi hirtiile se string in mijlocul mesei si fiecare persoana primeste cite o foaie, alta decit cea pe care a avut-o initial. Examinind ideile altora, participantii incearca sa le dezvolte sau prezinta noi modalitati de abordare. Dupa un interval de timp dinainte stabilit, foile se aduna, iar ideile pot fi clarificate si evaluate pe loc.

O varianta a metodei se poate desfasura astfel: fiecare persoana scrie citeva idei, considerate cele mai bune pentru solutionarea problemei, pe o coala de hirtie. Dupa un timp stabilit, hirtiile se transmit de la o persoana la alta intr-un sens convenit (dreapta sau stinga). Avind in fata hirtia vecinului, persoana poate compara ideile scrise cu propriile solutii si alege , in ordinea valorica, trei solutii. Hirtiile se transfera de mai multe ori pe la fiecare membru al grupului, iar atunci cind ultimele trei idei sunt apropiate, reuniunea se poate incheia. Solutiile alese vor fi, apoi, formulate in detaliu.

Comparativ cu brainstorming-ul, exista unele situatii in care brainwriting-ul ofera avantaje considerabile:

elaborarea ideilor in scris determina oamenii sa se exprime mai clar, incurajeaza profunzimea si atentia;

ofera tuturor participantilor, in mod egal, sansa de a gindi si scrie, eliminind persoanele incapatinate sau superficiale; de asemenea, elimina presiunea creata de ierarhia grupului sau acapararea sedintei de catre unu-doi membri ai grupului;

In grupuri, metoda este utilizabila mai ales atunci cind exista conflicte puternice sau ierarhia este vehement contestata. Desi conflictele pot avea si efecte pozitive asupra performantelor, ele trebuie controlate atent de catre lider. Brainwriting-ul poate avea succes in situatiile tensionate, acolo unde brainstorming-ul este dificil de aplicat.