TENDINTE IN DOMENIUL RESURSELOR UMANE

TENDINTE IN DOMENIUL RESURSELOR UMANE

Transformarile pe care le va aduce deceniul deja inceput sunt conturate: dezvoltarea organizatiilor multinationale si internationale, deschiderea cvasitotala a pietei muncii, dezvoltarea accesului la informatie, cresterea gradului de specializare a companiilor si cresterea interdependentei dintre acestea, promovarea tehnologiilor nepoluante, schimbari ale mediului inconjurator - ca urmare a exploatarii intensive anterioare, diminuarea resurselor primare conventionale, cresterea gradului de pregatire generala si de specialitate a populatiei active, promovarea si generalizarea aplicarii standardelor de calitate si de performanta pentru bunuri si servicii etc.

Marile companii sunt compuse, de regula, din zeci de unitati cvasiindependente de mici dimensiuni; declinul unei unitati nu va putea antrena caderea companiei care este capabila sa solicite unei alte unitati, in timp extrem de scurt, sa preia angajamentele/contractele initial asumate de catre prima. Dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii reprezinta avantaje importante: angajarea unui segment mai mare din populatia activa si, implicit, reducerea somajului, posibilitatea adaptarii firmei la cerintele pietei si utilizarea judicioasa a resurselor de energie primara; de asemenea, firmele de mici dimensiuni dovedesc flexibilitate structurala si pot utiliza forta de munca in regim modular (activitati la domiciliu, activitati cu program de lucru redus, activitati temporare). Costurile administrative si manageriale pentru intreprinderile mici si mijlocii sunt mult mai reduse, in termeni relativi, comparativ cu cele pe care le inregistreaza unitatile cu mii de angajati.

Personalului angajat in activitati de executie i se va cere, din ce in ce mai frecvent, sa isi asume raspunderea pentru calitatea produselor si serviciilor realizate si, in plus, sa se asocieze procedurii de adoptare a deciziilor manageriale. Executantii devin, treptat, persoane de decizie; asistam la un transfer de responsabilitate si de putere. Procesul poate fi explicat prin faptul ca managerii nu mai pot cuprinde problemele in toata complexitatea lor; satisfactiile morale si profesionale ale angajatilor cresc, aceasta motivatie fiind cel putin la fel de puternica ca motivatia cresterilor salariale. Trecerea treptata de la activitati de executie la activitati de tip decizie - executie presupune personal calificat superior; raportul dintre activitatile practice/senzoriale/motrice si cele intelectuale se modifica (in fig. 4.10: 1 - ponderea activitatilor practice, motrice si senzoriale, 2 - ponderea activitatilor intelectuale si 3 - costurile privind formarea continua).

Un alt aspect care va produce modificari ale managementului resurselor umane il constituie faptul ca mecanizarea, automatizarea, si informatizarea proceselor tehnologice, tipizarea, modularizarea si standardizarea produselor si serviciilor conduc la dobandirea unui statut profesional superior pentru angajat. Pregatirea de specialitate revine din ce in ce mai mult centrelor de perfectionare ale companiilor sau, mai ales, unor structuri de perfectionare si formare continua organizate in cadrul universitatilor.

Mutatiile privind structura activitatii personalului sunt completate de mutatiile privind natura muncii acestuia: din executant, angajatul devine operator, dispecer, moderator etc. Un tot mai mare segment al populatiei active va lucra in domenul serviciilor, in informatica, in cercetarea fundamentala sau aplicativa, operand cu tehnici, tehnologii, metode, limbaje si programe de calcul noi. Stapanirea limbilor straine a devenit deja o conditie fireasca pentru numeroase activitati, nu atat pentru comunicare directa cat, mai ales, pentru informare.

Prezent (1950 - 2000) Viitorul apropiat

Figura 4.10

O alta caracteristica a momentului actual si celor care vor urma este disparitia unor profesii din cele aproximativ 25.000 existente in prezent si aparitia altora. Expertii in audit, creatorii de imagine, analistii, moderatorii, consilierii etc. au devenit deja specialisti fara de care nici o organizatie nu mai poate progresa. Timpul de lucru este destinat din ce in ce mai mult studiului, pregatirii si organizarii, in defavoarea activitatilor practice.

Aceste trasaturi definitorii pentru viitorul resurselor umane au condus la modificari manageriale de substanta:

organizatia este conceputa ca un sistem cu marimi de intrare si marimi de iesire, functiile ei fiind modelate dupa caracteristicile acestora din urma;

pentru manageri, planificarea strategica devine activitate prioritara;

tehnicile de planificare, inclusiv prin simulare, devin din ce in ce mai rafinate si mai cuprinzatoare;

deciziile manageriale se descentralizeaza;

rolul consiliilor de administratie creste;

deciziile strategice se vor adopta prin consens;

pentru valorificarea optima a potentialului uman, posturile de lucru vor fi adaptate calificarilor si competentelor indivizilor;

pregatirea psihologica a personalului va avea aceeasi pondere cu pregatirea de specialitate;

organizatiile sindicale vor face parte din ansamblul forurilor si persoanelor care adopta decizii majore;

stilul managerial autoritar va fi inlocuit cu proceduri de negociere;

se va extinde regimul prestarilor de servicii in regim contractual individual, prin particularizarea contractului colectiv de munca;

evaluarea rezultatelor muncii se va face, de regula, de insisi angajatii;

autoevaluarea reprezinta deja o parghie manageriala eficienta;

evaluarea globala a rezultatelor activitatilor va fi posibila prin informatizarea organizatiei;

programe expert vor asista managerii in adoptarea deciziilor majore.