ANESTEZIA

ANESTEZIA

DEFINITIE

Anestezia reprezinta totalitatea mijloacelor farmacologice si tehnice care permit bolnavului sa suporte actul terapeutic chirurgical in conditii de securitate si confort optime, iar chirurgului sa execute interventia in conditii de imobilitate si relaxare adecvate ale bolnavului.

Aceste deziderate generale se pot realiza practic prin:

1.ANALGEZIE

2.AMNEZIE- HIPNOZA

3.RELAXARE MUSCULARA

4.ASIGURAREA HOMEOSTAZIEI GENERALE

1.ANALGEZIA = lipsa durerii

Este componenta obligatorie a oricarei tehnici de anestezie.

Se poate realiza cu mijloace farmacologice diverse: anestezice voltatile, analgetice majore de tip morfinic- opiacee, analgetice locale integrate in cadrul diverselor tehnici de anestezie generala sau regionala.

2.AMNEZIA- HIPNOZA

Este, in principiu, o componenta facultativa a anesteziei, nefiind obligatoriu ca bolnavul sa doarma in timpul operatiei.

Deoarece anxietatea este unul din factorii generatori de stres, tendinta actuala este de a se lua in consideratie protectia psihica a bolnavului si de a realiza cel putin amnezia inaintea si in timpul actului operator, lucru ce se poate efectua selectiv si fara efecte nedorite cu drogurile moderne (ex. Benzodiazepine).

3.RELAXAREA MUSCULARA

Este componenta care raspunde necesitatilor actului chirurgical, fiind conditionata de sediul si amploarea operatiei.

Se realizeaza selectiv

cu droguri curarizante in anestezia generala

cu ajutorul concentratiei anestezicului local in anestezia regionala

4.ASIGURAREA HOMEOSTAZIEI GENERALE

Este o componenta obligatorie.

Cuprinde toate mijloacele de urmarire (monitorizare) si toate masurile de terapie intensiva pre-, intra- si postoperatorii care se impun pentru realizarea maxima a securitatii bolnavului.

A fost denumita initial "protectie antisoc".

Individualizeaza atitudinea anestezistului fata de un anumit bolnav si fata de o anumita interventie chirurgicala.

PREGATIREA PENTRU ANESTEZIE

Rolul anestezistului nu se limiteaza la administrarea substantelor anestezice, ci include evaluarea functionala preoperatorie, mentinerea homeostaziei generale a bolnavului in timpul operatiei si supravegherea postoperatorie imediata.

In sens larg, anestezistul este internistul care activeaza in blocul operator si in saloanele de reanimare, manipuland disfunctiile fiziologice, nevoile farmacologice si complicatiile medicale ce apar in perioada perioperatorie.

Pregatirea bolnavului pentru operatie= primul aspect al activitatii anestezistului.

Scopul principal al pregatirii preoperatorii este reducerea morbiditatii si mortalitatii perioperatorii.

Pregatirea bolnavului pentru operatie este un act medical complex, care include:

Stabilirea contactului cu bolnavul si pregatirea psihologica a acestuia in vederea operatiei;

Evaluarea bolii chirurgicale si a rasunetului ei sistemic;

Evaluarea si corectarea/ ameliorarea bolilor si disfunctiilor coexistente;

Evaluarea implicatiilor anestezice ale medicatiei cronice eventual folosite de bolnav;

Depistarea unor eventuale alergii medicamentoase in antecedente;

Anestezii in antecedente;

Abuz de tutun, alcool, droguri;

Reactii neobisnuite la anestezie in antecedentele heredocolaterale;

Stabilirea riscului operator si anestezic (+scor ASA)

Stabilirea riscului operator si anestezic (+scor ASA)

SCOR ASA Mortalitatea corelata

(American Society of Anesthesiology)  cu scala de risc ASA

Clasa I- individ sanatos...................0,1%

Clasa II- disfunctie moderata................0,2%

Clasa III- boala sistemica severa ce nu invalideaza....1,8%

Clasa IV- boala sistemica severa invalidanta ce

pune viata in pericol..................7,8%

Clasa V- muribund.....................9,1%

U- urgenta- se adauga la fiecare din clasele ASA daca este cazul.

Informarea bolnavului si obtinerea acceptului pentru gesturile terapeutice de anestezie si reanimare perioperatorie;

Stabilirea planului de desfasurare a anesteziei si a ingrijirii intra- si postoperatorii;

Examenul fizic- complet, dar focalizat pe caile respiratorii, cord, plamani, neurologic;

Semne vitale- inaltime, greutate, presiune arteriala, puls in repaus, respiratie;

Cap si gat (se poate anticipa o eventuala intubatie dificila);

Inspectia sistemului venos superficial;

Inspectia coloanei vertebrale- mobilitate si conformatie

Examene de laborator: unele teste standard, Hb, Ht, grup sanguin;

Coagulare si biochimie numai cand sunt specific indicate de istoric si examenul obiectiv;

Electrocardiograma- obligatorie la bolnavi peste 40 ani;

Rx toracic numai cand este clinic indicat (fumatori, varstnici, suferinte organice cronice majore);

Alte investigatii paraclinice complementare (cand sunt necesare).

MONITORIZAREA

Reprezinta observarea atenta a functiilor vitale prin evaluare periodica sau continua.

Initial, monitorizarea se referea exclusiv la aprecierea profunzimii anesteziei.

Ulterior, responsabilitatile anestezistului s-au largit semnificativ, monitorizarea incluzand inprezent toate interrelatiile complexe care exista intre anestezist, bolnav si echipamentul folosit = "ETERNAL TRIANGLE"

Aceste interrelatii includ:

urmarirea functionarii adecvate a aparaturii de anestezie;

urmarirea efectelor drogurilor anestezice si a profunzimii anesteziei;

urmarirea si controlul functiilor vitale;

asigurarea ingrijirii pre-, intra- si postoperatorii a bolnavului.

Din punct de vedere tehnic, monitorizarea este un proces compus din 5 componente de baza:

1.generarea semnalului;

2.achizitia de date;

3.transmisia datelor;

4.procesarea datelor;

5.afisarea datelor.

Sursa de generare a semnalelor este reprezentata de bolnav iar medicul anestezist selecteaza care vor fi semnalele primite si analizate.

In cadrul evaluarii preoperatorii anestezistul formuleaza planul dupa care se desfasoara ingrijirea perioperatorie.

Planul preoperator cuprinde:

Evaluarea completa a bolnavului;

Pregatirea bolnavului pentru anestezie;

Stabilirea riscului operator si anestezic.

Planul intraoperator cuprinde 2 componente:

1.planul desfasurarii anesteziei

tehnica, aparatura si substante

2.strategia monitorizarii

presupune selectarea mijloacelor de urmarire strict individualizat, in functie de particularitatile bolnavului, particularitatile operatiei si particularitatile tehnicii anestezice.

Planul ingrijirii postoperatorii include:

Controlul revenirii din anestezie

Tratamentul postoperator imediat prin asigurarea unei monitorizari adecvate si a unei ingrijiri corespunzatoare.

Mijloacele de monitorizare sunt impartite in:

Mijloace estentiale (standard)

Mijloace speciale

Monitorizarea standard

Se refera la mijloacele obligatorii de utilizat in scopul asigurarii securitatii bolnavului in functie de tehnica anestezica folosita:

A.pentru ANESTEZIA GENERALA monitorizarea standard include supravegherea clinica efectuata continuu de catre anestezist: puls, electrocardiograma, presiunea arteriala noninvaziva, frecventa respiratorie, pulsoximetria, concentratia CO2 la sfarsitul expirului si concentratia inspiratorie a oxigenului, urmarirea temperaturii bolnavului (centrala si periferica)

B.pentru ANESTEZIA REGIONALA monitorizarea standard cuprinde, pe langa supravegherea clinica efectuata continuu de catre anestezist, electrocardiograma, presiunea arteriala noninvaziva, frecventa respiratorie si pulsoximetria (saturatia hemoglobinei in oxigen).

In functie de particularitatile bolnavului si de particularitatile operatiei, la mijloacele standard se adauga mijloacele specializate de monitorizare:

Determinarea intermitenta sau continua a gazelor sanguine arteriale (PaO2 si PaCO2);

Concentratia oxigenului, concentratia protoxidului de azot si concentratia anestezicelor volatile in amestecul de gaz inspirat si amestecul de gaz expirat;

Presiunea arteriala invaziva (cateter introdus percutan in artera radiala, femurala, axilara);

Presiunea venoasa centrala;

Presiunea in artera pulmonara si in artera pulmonara blocata (presiunea capilara pulmonara);

Masurarea saturatiei in oxigen a sangelui venos amestecat (sangele din artera pulmonara);

Masurarea debitului cardiac invaziv, cu ajutorul cateterului Swan-Ganz prin metoda termodilutiei, sau noninvaziv, cu ajutorul ecografiei transesofagiene;

Urmarirea electroencefalogramei, a potentialelor evocate;

Urmarirea presiunii intracraniene.

ANESTEZIA GENERALA

Principiul de baza al tehnicilor de anestezie generala actuala este reprezentat de combinatiile anestezice.

Anestezia generala combinata realizeaza fiecare din componentele patrulaterului anestezic cu substante diferite, diminuand in acest fel complicatiile legate de tehnicile anestezice.

Combinatiile de substante anestezice se realizeaza prin utilizarea de substante anestezice inhalatorii (gazoase si volatile) si substante utilizate pe cale intravenoasa.

Etapele oricarui tip de anestezie generala sunt:

INDUCTIA

MENTINEREA

TREZIREA

Pregatirea bolnavului pentru anestezie/ act chirurgical este efectuata de catre anestezist ajutat de personal specializat si incepe din chiar momentul transportului bolnavului spre sala de operatie- daca starea acestuia impune prezenta anestezistului pe durata transportului sau daca s-a administrat medicatia anxiolitica (premedicatie).

In camera de preanestezie sau in sala de operatie bolnavul este monitorizat, i se instaleaza linia/ liniile venoase utilizate pentru administrarea drogurilor anestezice si a fluidelor necesare preanestezic, explicandu-i-se concomitent cu efectuarea fiecarui gest necesitatea si modul de realizare a acestuia.

INDUCTIA

Trecerea bolnavului de la starea de constienta la cea de somn cu pierderea reflexelor- stare dependenta total e medicul anestezist- poarta numele de INDUCTIE.

Aceasta- precum si trezirea din anestezie- reprezinta perioadele critice ale actului anestezic, cu incidenta crescuta de producere a accidentelor si incidentelor intraanestezice.

Inainte de inductie, bolnavul trebuie sa fie asezat confortabil pe masa de operatie, intr-o pozitie anatomica neutra, acoperit, iar in sala de operatie trebuie sa fie liniste.

TEHNICILE DE INDUCTIE

Se impart in 2 mari categorii:

INDUCTIE INTRAVENOASA

INDUCTIE INHALATORIE

La care se adauga- la copii- INDUCTIA INTRAMUSCULARA si INTRARECTALA

INDUCTIA INTRAVENOASA

Este tehnica cel mai frecvent folosita, fiind precedata de administrarea de oxigen pe o masca plasata pe fata bolnavului.

AGENTII DE INDUCTIE- droguri hipnotice cu durata scurta de actiune (barbiturice- tiopental, benzodiazepine- midazolam sau propofol) administrate pe cale intravenoasa, urmarinsu-se disparitia reflexului ciliar.

Ulterior, se administreaza agentul anestezic inhalator la bolnavul cu respiratie spontana pastrata sau la bolnavul care necesita ventilatie asistata pe masca.

INDUCTIE INHALATORIE

Se utilizeaza atunci cand este necesara mentinerea respiratiei spontane (cai aeriene compromise) si mai ales la copii, facilitand efectuarea altor manevre dureroase (abord venos etc.).

FAZELE ANESTEZIEI

Descrise de Guedel la anestezia cu eter si greu de observat la inductia cu agentii anestezici moderni.

Reprezinta stadiile trecerii progresive de la starea de veghe la anestezie:

1.FAZA DE AMNEZIE- pierderea cunostintei fara modificarea perceptiei durerii;

2.FAZA DE DELIR- dezinhibitie corticala totala, cu reactii paradoxale, agitatie psihomotorie, halucinatii si predominanta adrenergica;

3.FAZA DE ANESTEZIE CHIRURGICALA- cu pupile centrale, miotice, respiratii regulate si absenta reactiilor somatice sau vegetative la stimularea dureroasa;

4.FAZA DE SUPRADOZARE- cu respiratii abolite/ agonice, pupile dilatate si areactive, hipotensiune pana la colaps.

Daca anestezia generala este cu IOT

se verifica intai daca bolnavul permite ventilatia asistata,

apoi, pentru facilitarea laringoscopiei, se administreaza un miorelaxant (curara depolarizanta- succinilcolina, sau nedepolarizanta- pancuronium, vecuronium, atracurium)

si pentru abolirea reactiei vegetative simpatice la laringoscopie (hipertensiune- tahicardie) se administreaza opioide majore (fentanyl, sufentanyl, alfentanyl) sau beta-blocante, lidocaina.

Dupa inductie se procedeaza la intubatia bolnavului daca tehnica anestezica aleasa este cu IOT.

Se pozitioneaza bolnavul pentru chirurgie si se efectueaza manevrele necesare anesteziei ce ar fi generat disconfort bolnavului treaz (abord venos central sau periferic de calibru mare, abord arterial, sondarea vezicii urinare, evacuarea continutului gastric, montarea senzorului termic transesofagian etc.)

MENTINEREA

Reprezinta perioada cuprinsa intre faza de anestezie chirurgicala necesara efectuarii actului operator si trezire.

Este caracterizata prin modificari fiziologice de mai mica intensitate datorate anesteziei decat cele generate de inductie si trezire.

Incidentele si accidentele se datoreaza in principal actului chirurgical (hemoragie, compresie de vena cava, tractionarea mezourilor etc.)

MENTINEREA

In toata aceasta perioada sunt necesare:

Mentinerea unui nivel de profunzime al anesteziei,

Asigurarea ventilatiei pacientului,

Compensarea pierderilor de fluide din peroperator,

Mentinerea echilibrului metabolic.

Tehnicile anestezice utilizate in mentinerea anesteziei sunt:

Monoanesteziile- inhalatorii sau intravenoase,

Anesteziile combinate- pe pivot volatil, intravenoase totale.

MENTINEREA

In general sunt preferate anesteziile combinate intrucat astfel se reduce doza si, implicit, toxicitatea unei cantitati mari dintr-un singur anestezic.

SUBSTANTELE UTILIZATE PENTRU ANESTEZIE

1.DROGURI ADMINISTRATE PE CALE INHALATORIE= ANESTEZICE ANALGETICE GENERALE INHALATORII

2.DROGURI ADMINISTRATE PE CALE VENOASA

1.DROGURI ADMINISTRATE PE CALE INHALATORIE= ANESTEZICE ANALGETICE GENERALE INHALATORII

A.anestezice inhalatorii gazoase

Protoxidul de azot (N2O)

B.anestezice inhalatorii volatile

Hidrocarburi halogenate: cloroform, halotan, kelen

Eteri halogenati: metoxiflurane, enflurane, isoflurane, sevoflurane, desflurane

Eteri: eter dietilic

2.DROGURI ADMINISTRATE PE CALE VENOASA

A.substante hipnotice

Barbiturice: tiopental

Benzodiazepine: diazepam, midazolam, flunitrazepam

Altele: ketamina, etomidate, propofol

B.analgetice majore opioide: fentanyl, sufentanyl, alfentanyl, remifentanyl, morfina

C.relaxante musculare= curare

Depolarizante: succinilcolina

Nedepolarizante: D-tubocurara, galamina, pancuronium, vecuronium, rocuronium, mivacurium, atracurium

Atat anestezicele administrate pe cale inhalatorie cat si ventilatia pacientului pe durata anesteziei se realizeaza cu APARATUL DE ANESTEZIE.

Consta din:

Ventilator- cu sursa de alimentare cu oxigen, circuit pacient- aparat cu ramuri inspirator si expirator, diverse valve si supape, debitmetre si manometre,

Vaporizoare pentru administrarea agentilor anestezici volatili.  

In timpul anesteziei, ventilatia bolnavului poate fi:

Spontana

Asistata

Controlata

In cazul ventilatiei controlate, ventilatorului i se fixeaza parametrii uzuali, respectiv frecventa respiratorie- 8-10 respiratii/minut, volumul- 10-15 ml/kgc si raportul inspir/expir- 1:2

Importanta pe perioada anesteziei este mentinerea volemiei, tinand cont de deficitul volemic preexistent si de pierderile peroperatorii, ambele necesitand compensare pe baza monitorizarii hemodinamice adecvate (puls, tensiune, pvc, presiunea in artera pulmonara blocata, diureza).

Compensarea pierderilor peroperatorii se face cu solutii cristaloide (solutie salina izotona, Ringer lactat), coloizi (albumina umana 5%, dextrani, gelatine, HAES) sau prin transfuzie de sange si dervati.

TREZIREA

Reprezinta perioada de revenire de la starea de somn anestezic la starea de constienta, cu revenirea reflexelor vitale de protectie.

Este o perioada de labilitate hemodinamica si respiratorie, necesitand supraveghere atenta.

Bolnavul este considerat treaz atunci cand raspunde la stimuli verbali, este capabil sa-si protejeze caile respiratorii de obstructie sau de aspiratie prin prezenta reflexelor de deglutitie si tuse.

Se poate face prin reversarea (antagonizarea) drogurilor utilizate in anestezie sau asteptand ca acestea sa se metabolizeze si elimine spontan.

Detubarea (la tehnicile IOT) se face fie pe bolnav treaz, fie adormit, pe baza unor criterii ce au la baza observarea abilitatii bolnavului de a ventila eficient, de a se oxigena suficient si de a-si proteja caile aeriene.

Pentru o trezire fara agitatie si incidente sunt necesare asigurarea analgeziei, a normotermiei si a linistii in sala de operatii.

Pana in postoperator bolnavul va fi insotit de medicul anestezist care va supraveghea functiile vitale, liniile venoase si starea clinica a acestuia, apoi bolnavul va fi lasat sub supraveghere atenta pana la trezirea completa si stabilizarea functiilor vitale.

INCIDENTE- ACCIDENTE

Sunt mai frecvente la inductie si trezire.

Probleme comune aparute intraanestezic:

Hemodinamice (hipotensiune, hipertensiune, scaderea debitului urinar),

Cardiace (aritmii),

Ventilatorii (intubatie dificila, intubatie selectiva, intubatie esofagiana, hipoxie, hipercapnie, barotrauma),

Metabolice (hipotermie, hipertermie, hiperglicemie),

Neurologice (leziuni de nerv periferic, oculare, fracturi, sughit),

Alergice etc.

Probleme ce pun in pericol viata bolnavului:

Larigospasmul,

Bronhospasmul,

Imposibilitatea intubatiei oro/nazotraheale cu ventilatie imposibila,

Pneumotorax,

Aspiratia continutului gastric in caile respiratorii,

Ischemia miocardica,

Embolie pulmonara,

Tamponada cardiaca,

Hipertermie maligna,

Soc anafilactic

ANESTEZIA REGIONALA

Este constituita din totalitatea tehnicilor ce intercepteaza impulsul nociceptiv la nivel de receptor, de transmitere (nerv/plex nervos) sau medular.

Indiferent de tehnica aleasa, pregatirea preoperatorie este aceeasi ca pentru anestezia generala, cu examen fizic complet, insistand asupra existentei unor eventuale afectiuni neurologice si asupra regiunii anatomice de abordat in vederea anesteziei.

Bolnavul caruia i se va efectua o anestezie regionala necesita monitorizare standard sau daca patologia o impune- monitorizare invaziva.

O cale venoasa este absolut esentiala si se recomanda a se institui inaintea oricarei proceduri anestezice.

Este important sa existe la indemana echipamentul necesar pentru administrare de oxigen, intubatie, ventilatie si droguri vasoactive.

SUBSTANTELE ANESTEZICE LOCALE

Prima substanta din categoria analgeticelor anestezice locale a fost cocaina, descrisa de Koller si utilizata initial de Corning dupa injectarea accidentala a acesteia in LCR.

Efectele secundare ale acesteia au contraindicat utilizarea ei clinica, dar au dus la extinderea cercetarilor in domeniu si descoperirea altor substante cu structura asemanatoare dar cu efecte secundare mai putin importante ce au permis dezvoltarea tehnicilor de anestezie regionala.

CARACTERELE GENERALE ALE SUBSTANTELOR ANESTEZICE LOCALE

1.PROPRIETATILE FIZICO-CHIMICE

Sunt baze slabe,

Structura este constituita dintr-un nucleu aromatic legat de o grupare amino printr-o legatura de tip ester sau amida,

Substantele tip ester sunt: procaina, cocaina, clorprocaina, tetracaina, cincocaina,

Substantele tip amida sunt: lidocaina, mepivacaina, bupivacaina, etidocaina, ropivacaina, prilocaina,

In vivo coexista formele ionizata si nedisociata, de gradul de ionizare depinzand actiunea anestezicelor locale,

Tipul de legatura (amida sau ester) determina si efectele secundare, precum si calea de metabolizare.

2.MODUL DE PREZENTARE

Preparatele comerciale au pH acid pentru a le conferi stabilitate;

Pentru flacoanele multidoza se adauga un conservant antimicrobian.

3.MECANISMUL DE ACTIUNE

In functie de gradul de liposolubilitate, substanta patrunde in celula nervoasa, se leaga de receptorii proteici din interiorul membranei celulare si aflati in imediata vecinatate a canalului de sodiu, blocheaza canalul de sodiu si nu mai permit depolarizarea membranei, blocand astfel transmisia impulsului nociceptiv;

Liposolubiloitatea determina potenta substantei;

Legarea de proteine determina durata de actiune;

pKa determina viteza de instalare a blocajului neural.

4.ETAPELE ANESTEZIEI LOCALE

A.bloc simpatic cu vasodilatatie periferica si cresterea temperaturii cutanate;

B.pierderea sensibilitatii termice si dureroase;

C.pierderea proprioceptiei;

D.pierderea sensibilitatii la atingere si aparare;

E.bloc motor.

5.METABOLIZAREA ANSTEZICELOR LOCALE

Substantele tip ester sunt metabolizate de colinesteraza plasmatica cu producere de acid p-aminobenzoic;

Substantele tip amida sunt metabolizate hepatic.

6.EFECTELE SECUNDARE SI TOXICITATEA ANESTEZICELOR LOCALE

Necesita precautii de administrare la bolnavii cardiaci (debit cardiac scazut), renali, cu insuficienta hepatica sau cu scadere a colinesterazei plasmatice (nou-nascuti, gravide);

Reactiile de tip alergic pana la soc anafilactic sunt descrise la substantele tip ester;

Toxicitatea locala este redusa, datorandu-se mai ales injectarii accidentale de substanta in spatiul subarahnoidian sau volumelor ori concentratiilor crescute de anestezic local utilizate;

Toxicitatea sistemica este cea mai importanta, manifestarile fiind la nivel nervos central si cardiovascular.

La nivelul SNC toxicitatea se manifesta prin fotofobie, tinitus, gust metalic, tulburari de vedere, amorteala buzelor si limbii, progresand spre frison, pierderea cunostintei, convulsii si coma.

Ca terapie se indica administrarea de oxigen, eventual cu intubatie si ventilatie asistata, si tratament anticonvulsivant cu benzodiazepine sau barbiturice.

La nivel cardiovascular, toxicitatea se manifesta prin scaderea contractilitatii miocardice, tulburari de ritm si pierderea tonusului vascular pana la colaps.

Ca terapie se indica administrarea de oxigen, repletie volemica si administrare de droguri vasopresoare sau inotrope, cu aplicarea- daca este necesar- a masurilor de resuscitare cardiorespiratorie.

Tahicardia ventriculara se trateaza prin electroconversie, antiaritmice, mentinerea volemiei si resuscitarea cardiopulmonara.

TEHNICI DE ANESTEZIE REGIONALA

Toate tehnicile de anestezie regionala au ca mecanism interceptarea impulsului nociceptiv la nivel de receptor, cale de transmitere sau la nivel central (medular).

PRINCIPALELE TEHNICI DE ANESTEZIE REGIONALA sunt:

Anestezia regionala prin infiltratie

Anestezia de contact

Blocajul de nerv periferic

Blocajul de plex nervos

Blocajul regional central

Anestezia subarahnoidiana= rahianestezia

Anestezia epidurala= peridurala

Anestezia regionala intravenoasa

Anestezia regionala prin infiltratie

Se realizeaza prin infiltrarea tegumentului si a tesutului celular subcutanat in zona viitoarei incizii, afectand etapa de receptie a stimulului nociceptiv.

Ca varianta exista anestezia de camp, cu infiltrarea tegumentului de jur imprejurul zonei in care se face incizia.

Indicatiile sunt limitate la mici interventii chirurgicale.

Este importanta cunoasterea dozei maxime anestezice pentru fiecare substanta utilizata.

Anestezia de contact

Se realizeaza exclusiv la nivelul mucoaselor, cu substante aplicate pe acestea sub forma de gel, spray sau solutii, afectand tot etapa de receptie a stimulului nociceptiv.

Indicatiile sunt in oftalmologie, stomatologie sau ca adjuvant pentru efectuarea unor manevre (intubatie vigila, sondare vezicala, gastrica etc.)

Blocajul de nerv periferic

Se realizeaza prin infiltrarea la nivelul proiectiei cutanate a nervului de blocat dupa prealabila infiltratie a tegumentului la nivelul locului de punctie.

Mecanismul de actiune este de blocare la nivelul transmisiei.

Se utilizeaza pentru nervii intercostali, ulnar, median, radial, musculocutan, ilioinghinal-iliohipogastric, femurocutanat lateral, femural, obturator, sciatic, peronier profund, peronier superficial, safen, tibial posterior, sural.

Blocajul de plex nervos

Se realizeaza similar si actioneaza prin acelasi mecanism ca blocajul de nerv periferic.

Se utilizeaza:

Blocajul de plex cervical pentru interventii la nivelul capului si gatului;

Blocajul de plex brahial ce anesteziaza membrul superior cu exceptia tegumentului umarului si partii mediale a bratului, indicat pentru interventii ortopedice sau de chirurgie plastica;

Blocajul de plex lombar si de plex sacrat pentru anestezia membrului inferior indicata mai ales pentru interventii ortopedice.

Anestezia regionala intravenoasa

Se realizeaza prin administrarea pe cale intravenoasa a substantei anestezice locale.

Permite aceleasi tipuri de interventii ca prin blocajul de plex brahial, dar sunt frecvente complicatiile toxice datorate dozei crescute de anestezic local injectate intravenos.

Blocajele regionale centrale

Anestezia subarahnoidiana= rahianestezia

Se realizeaza prin injectarea in spatiul subarahnoidian (dintre arahnoida si pia mater) unde exista LCR a substantei anestezice locale prin intermediul unui ac fin prevazut cu un mandren.

Reperarea spatiului unde se introduce acul se face palpand procesele spinoase ale vertebrelor si sub vertebra a doua lombara (pentru a nu leza maduva spinarii)

Dupa infiltrarea tegumentului cu anestezic local se introduce acul trecand prin tegument, tesut celular subcutanat, ligamente inter si supraspinos, ligament galben, dura mater, arahnoida si ajungand in spatiul subarahnoidian reperat prin exteriorizarea de LCR.

La acest nivel se introduce substanta anestezica.

Blocajele regionale centrale

Anestezia subarahnoidiana= rahianestezia

In primele 3 minute de la injectare apar senzatia de caldura si furnicaturi la nivel membrelor pelvine ( vasodilatatie prin simpaticoliza).

In urmatoarele 2-3 minute apare paralizia membrelor inferioare si a abdomenului inferior.

In 8 minute asistam la un bloc senzitiv si motor.

Indicatiile rahianesteziei: interventii pe abdomenul superior, abdomenul inferior, membrele inferioare, perineu, vezica urinara, rinichi

Blocajele regionale centrale

Anestezia epidurala= peridurala

Reprezinta o anestezie de conducere produsa de actiunea unei solutii de anestezic local introdusa in spatiul peridural.

Indicatiile, contraindicatiile, reperele anatomice si pozitia bolnavului sunt identice cu cele din rahianestezie.

Reperarea spatiului peridural se bazeaza pe existenta unei presiuni negative la acest nivel. Odata cu depasirea ligamentului galben in seriga se simte o pierdere brusca de rezistenta, dupa care acul avanseaza cu inca 0,5-1 mm, pentru ca bizoul lui sa fie in totalitate in spatiul peridural.