| CATEGORII DOCUMENTE |
| Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
Am fost diagnosticat cu scleroza multipla (SM). Ce se va intampla cu mine?
Prezicerea cu exactitate a cursului bolii pentru fiecare persoana afectata este de domeniul imposibilului, in schimb primii cinci ani de activitate a bolii dau o vedere de ansamblu asupra evolutiei ulterioare. Aceasta estimare se face pe baza modului in care boala evolueaza pana in acel moment si tipul (forma) bolii. Gradul de invaliditate atins dupa 5 si 10 ani este un indicator important in estimarea modului in care boala va evolua in viitor. Cu toate acestea pot interveni un numar mare numar de variabile:
Metodele de tratament pentru scleroza multipla trebuie sa fie incurajate in cazul noilor diagnosticati. Interferon Beta si Glatiramer Acetat au ca efect incetinirea procesului de invaliditate, precum si reducerea intensitatii si frecventei puseurilor. Cercetarea pe scara larga pentru gasirea unui tratament care sa modifice cursul pe care boala il are (chiar daca nu o vindeca in totalitate) permite o viziune optimista asupra viitorului.
Ce
este SM? Scleroza multipla este una dintre cele mai comune boli ale sistemului nervos central (creierul si coloana vertebrala).
SM este o stare demielinizanta inflamatorie. Mielina este un invelis gras care izoleaza nervii, avand un rol similar cu izolatia unui fir electric, permitand nervilor sa transmita impulsuri foarte rapid. Viteza si eficienta transmiterii acestor impulsuri nervoase stau la baza miscarilor line, rapide si coordonate fara un efort constient. In scleroza multipla pierderea mielinei (demielinizarea) este insotita de o incapacitate a nervilor de a transmite impulsuri electrice de la, si spre creier, acest fapt producand diversele simptome ale SM. Locurile in care mielina a disparut (leziuni sau placi) apar ca zone intarite (cicatrici): in scleroza multipla aceste cicatrici apar In perioade diferite, in zone diferite ale creierului si ale sirei spinarii - termenul de Scleroza Multipla insemnand literal 'multe cicatrici'.
Cine poate fi afectat de SM?
Incidenta Sclerozei multiple in randul femeilor este mai
ridicata decat la barbati cu aproximativ 50% (adica
in proportie de 3 femei pentru
fiecare 2 barbati).
Scleroza multipla este o boala a adultului tanar, varsta generala a inceputului manifestarilor fiind intre 29-33 de ani, dar aceasta plaja este mult mai larga, de la 10 la 59 de ani. Odata cu aparitia tehnicilor de diagnostic specializat, cum ar fi scanner-ul cu Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN) exista cazuri de SM diagnosticate chiar din copilarie nu doar din adolescenta, astfel incat limita inferioara de varsta de 15 ani exprimata in textele de specialitate nu trebuie sa fie vazuta ca o limita fixa in ceea ce priviste diagnosticarea bolii.
SM nu este contagioasa, prietenii si familia dumneavoastra nefiind in pericol. SM nu este o boala ereditara desi exista o predispozitie genetica, ceea ce explica frecventa mai ridicata in familiile in care boala este deja existenta. Riscul marit in randul copiilor si semenilor persoanelor cu SM poate fi o consecinta a mediului similar si al unei predispozitii comune pentru boala. Este important sa se faca estimari in legatura cu cei care sunt cei mai expusi, precum si zonele geografice cu incidenta cea mai mare. Din harta raspandirii SM se deduce faptul ca SM este o boala a climatului temperat si nu in special una a climatului tropical (incidenta SM creste pe masura indepartarii de Ecuator). In Europa de Nord, in special in Scandinavia si in Scotia exista o incidenta mai mare a bolii, ceea ce reflecta o predispozitie a populatiei pentru SM. Migratia la anumite varste poate afecta riscul aparitiei bolii. Astfel, un copil care vine dintr-o zona ecuatoriala intr-una temperata se expune factorului de risc din zona in care s-a mutat. Migrarea unui adolescent (sau a unei persoane mature) pastreaza factorul de risc al zonei din care acesta este originar.
Care este cauza aparitiei SM?
Cauza SM nu este cunoscuta pana in prezent, dar mii de cercetatori din toata lumea pun una langa alta piesele acestui joc de puzzle complicat. Distrugerea invelisului de mielina in SM poate fi o reactie anormala a sistemului imunitar, care in mod normal apara organismul de microorganisme (bacterii si virusuri). Multe din caracteristicile SM sugereaza ca aceasta ar fi o boala 'auto-imuna', in urma careia corpul isi ataca propriile celule si tesuturi, in cazul SM fiind vorba despre mielina. Cercetatorii nu stiu care este motivul pentru care sistemul imunitar ataca mielina, dar se crede ca este o combinatie de cauze. Exista o teorie conform careia un virus aflat in stare latenta in corpul uman joaca un rol determinant in dezvoltarea bolii si poate deregla sistemul imunitar sau poate provoaca in mod indirect procesul auto-imun. S-au facut numeroase cercetari pentru identificarea virusului SM. Se pare ca nu exista un virus al SM, ci un virus comun, ca cel al pojarului sau al herpesului, care activeaza SM. In urma acestei activari, in sange se produc globule albe (limfocite) care patrund in creier si distrug sistemul acestuia de aparare. Odata patrunse in interiorul creierului aceste celule activeaza alte elemente ale sistemului imunitar intr-un mod in care acestea incep sa atace si sa distruga invelisul de mielina.
Care sunt simptoamele SM?
Scleroza multipla este o boala cu multe variatii, iar simptoamele depind de care parte a sistemului nervos central este afectata. Nu exista un tipar al SM si fiecare persoana care sufera de SM are un set diferit de simptoame care variaza in timp si isi pot modifica intensitatea si durata chiar in cazul aceleiasi persoane.
Cele mai afectate sunt:
Vederea
Coordonarea
Forta
Simturile
Vorbirea si inghitirea
Controlul vezicii urinare
Sexualitatea
Functiile cognitive
Nu exista o SM tipica. Majoritatea persoanelor afectate vor prezenta cel putin un simptom si desi exista simptome comune multor persoane, nici una dintre acestea nu va avea toate simptoamele.
Dereglari ale vederii:
Tulburarea vederii
Vederea dubla (diplopia)
Nevrite optice, miscarea involuntara rapida a ochilor(rar) pierderea totala a vederii
Probleme de echilibru si coordonare a miscarilor:
pierderea echilibrului
tremur
mersul instabil (ataxia)
ameteala (vertij)
stangacia unui membru lipsa coordonarii
Flascitate:
Aceasta afecteaza in special picioarele si mersul.
Spasticitatea:
dereglarea tonusului muscular poate produce spasticitate sau o intarire a muschilor ceea ce poate afecta mobilitatea si mersul spasme
Dereglari ale simturilor:
furnicaturi, amorteli (parestezii) sau senzatii de arsuri in unele parti ale corpului alte senzatii nedefinite
Durerea poate fi asociata cu SM ca durerea faciala (nevralgia trigeminala) si dureri musculare.
Probleme cu vorbirea:
incetinirea vorbirii
articularea necorespunzatoare a cuvintelor
schimbari in ritmul vorbirii dificultati in inghitire
Oboseala:
Un tip special de oboseala generalizata care apare in mod neprevazut si nu este direct proportionala cu efortul depus. Oboseala este una din cele mai comune (si mai deranjante) simptome ale SM.
Probleme ale vezicii urinare si probleme intestinele:
problemele vezicii urinare includ necesitatea de a elimina urina frecvent si/sau urgent, eliminarea incompleta sau in momente nepotrivite problemele intestinale includ constipatie si , in mod rar, pierderea controlului
Sexualitate si intimitate:
impotenta
Sensibilitate la caldura
Acest simptom cauzeaza o inrautatire temporara a celorlalte simptoame.
Disfunctii cognitive:
Invatarea si memorie
Atentie si concentrare
Gasirea cuvintelor
Scleroza multipla este o boala cu care se convietuieste in viata de zi cu zi pe durata intregii vieti.
Daca aveti un handicap mic sau nu aveti deloc, stilul dumneavoastra si al familiei nu va suferi modificari. Totusi cunostintele acumulate despre boala si implicatiile acesteia pe termen lung au un impact puternic asupra persoanei cu SM si asupra celor din jur. Totul depinde de simptoamele pe care le aveti si de cum va simtiti. Simptoamele pot fi prezente in permanenta sau pot aparea puseuri la anumite intervale de timp. Gravitatea simptoamelor pot sa ofere indicii despre felul in care SM va va afecta viata.
Multe din persoanele cu SM vor fi nevoite sa-si planuiasca activitatile intr-o mai mare masura decat in trecut si vor fi nevoite sa-si scimbe prioritatile si programele. Daca oboseala devine o problema, spre exemplu, veti avea nevoie de cateva perioade de odihna pe zi pentru a va putea continua activitatea, insa la un ritm mai redus.
Ce pot face pers.cu SM?
Exercitii fizice
Fizioterapia si exercitiile regulate pot sa va ajute sa va mentineti intr-o forma optima. Ar fi bine sa discutati cu doctorul dumneavoastra ce tratament sau ce program de exercitii v-ar fi potrivit. S-ar putea sa aveti nevoie de sedinte regulate de fizioterapie sau sa faceti anumite exercitii la domiciliu. Pentru unele persoane de ajutor pot fi sedinte de inot, yoga si calarie. Pe langa mentinerea unui tonus muscular bun, exercitiile fizice sunt o modalitate de relaxare. Societatea nationala de SM sau organizatia locala (din localitatea dumneavoastra) poate sa va ajute cu programe de exercitii sau sa va recomande facilitati sau personal de specialitate pentru asemenea activitati.
Regimurile alimentare
In decursul anilor au fost elaborate o multitudine de regimuri alimentare pentru SM, ceea ce este normal pentru o boala pentru care nu se cunosc cauzele sau metoda de vindecare. In timp ce regimurile alimentare se contrazic intre ele, filosofia din spatele acestora este foarte buna: o alimentatie echilibrata care sa va furnizeze vitaminele si mineralele de care aveti nevoie. Unele persoane au observat ca pentru ele cel mai benefic regim alimentar este unul sarac in grasimi animale si bogat in grasimi polisaturate. Cititi si sectiunea despre [Tratament alternativ]. Este recomandabil sa discutati schimbarile din regimul dumneavoastra alimentar cu medicul sau dieteticianul dumneavoastra.
Planificari la locul de munca
Din cauza ca SM poate aduce schimbari in capacitatile dumneavoastra fizice si cognitive este recomandabil sa evaluati in mod realistic modul in care aceste schimbari vor afecta actualul loc de munca. Daca locul de munca va solicita din punct de vedere fizic ar fi bine sa cautati sau sa va pregatiti pentru un altul mai putin solicitant. Daca aveti un loc de munca sedentar, handicapurile fizice nu va vor afecta in foarte mare masura, permitandu-va sa va pastrati pozitia multi ani. In localitatea dumneavoastra pot exista birouri de consiliere in probleme de cariera sau stagii de pregatire vocationala.
Schimbari in familie
Una dintre cele mai dificile probleme pentru un cuplu dupa diagnosticare SM este posibila schimbare a sarcinilor. Posibilitatile din viitor trebuie analizate impreuna. O familie cu doua surse de venit va trebui sa invete sa se descurce doar cu un salariu (in cazul in care situatia nu permite persoanei cu SM sa-si pastreze locul de munca). Unul dintre parteneri va trebui sa isi asume sarcini suplimentare in administrarea caminului si ingrijirea copiilor si/sau sa fie intelegator cu ritmul celuilalt partener in a duce la indeplinire anumite sarcini. Pentru implementarea cu succes a acestor schimbari trebuie sa aibe loc discutii deschise si complete.
Ce impact va avea SM asupra muncii si educatiei mele?
Din cauza ca SM este o boala cu multe variabile este greu de dat un raspuns care sa fie valabil pentru toate persoanele cu SM. Fiecare persoana este afectata in mod diferit si sufera de simptoame cu grade diferite de severitate si de frecventa. Influentarea muncii sau a procesului educational depinde de severitatea simptoamelor si a gradului de invaliditate rezultat in urma lor. Posibilitatea aparitiei unui handicap pe termen lung nu trebuie sa umbreasca faptul ca o persoana cu SM poate avea multi ani productivi in viitor. De obicei persoanele care sufera de forma usoara a bolii sau ale caror simptoame sunt minime in manifestari sau invizibile nu vor avea probleme in continuarea procesului muncii si a celui educational. Pe de alta parte exista multe institutii de invatamant care ofera conditii speciale pentru persoanele cu handicap in ceea ce priveste orarul, sesiunile de examinari si conditiile de admitere, mentinand un nivel ridicat de confidentialitate.
Cerintele legale privind adaptarile pentru persoanele cu handicap variaza de la tara la tara. Sunteti rugat sa contactati societatea nationala pentru SM din tara dumneavoastra pentru a obtine informatii despre legislatia existenta si alte chestiuni legate de SM.
Familia si SM
Decizia de a spune altor persoane ca suferiti de SM este una foarte personala. Pentru multe dintre persoanele cu SM boala nu are manifestari evidente, permitand o alegere in ceea ce priveste divulgarea diagnosticului. Daca aveti nevoie de asistenta specializata fie zilnic fie ocazional este recomandabil sa le spuneti celor apropiati ca suferiti de SM. Decizia dumneavoastra depinde si de relatiile cu ceilalti si de cum credeti ca acestia vor reactiona la aflarea vestii. In continuare va vom oferi cateva sfaturi bazate pe experientele personale ale mai multor persoane cu SM. Daca dumneavoastra suferiti de SM si va ganditi sa impartasiti aceasta altor persoane, trebuie sa adaptati ceea ce urmeaza la situatia dumneavoastra personala Inainte de a lua orice decizie.
Familia:
Faptul de a putea vorbi despre aceasta reprezinta o usurare pentru multi oameni. Inainte de a discuta diagnosticul cu familia dumneavoastra trebuie sa va ganditi la felul in care vor reactiona. Membrii familiei sunt in general gata sa va ajute. Totusi se poate sa se intristeze la aflarea vestii, mai ales daca acestia nu stiu nimic despre SM. Pentru a fi siguri ca oamenii inteleg ce inseamna SM exista pliante informationale care sa va ajute sa vorbiti despre boala si despre cum va afecteaza. Puteti sa luati decizia de a nu spune nimic familiei sau sa va informati doar cativa cunoscuti daca credeti ca acest fapt ar fi in detrimentul relatiilor dumneavoastra sau ca ar putea duce la o dezvaluire nedorita a bolii dumneavoastra.
Probabil ca pentru copiii mici nu este potrivita o instiintare despre SM pe ton oficial, dar este important sa li se raspunda eventualelor lor intrebarile. Copiii simt in mod instinctiv ca ceva nu este in regula si ca sunteti ingrijorat. Dumneavoastra trebuie sa fiti constient de acest fapt si sa intelegeti ca poate avea impact asupra comportamentului lor.
Copiii mari si adolescentii trebuie sa fie informati dar este nevoie de o abordare mai atenta a problemei. Acestia sunt foarte ingrijorati desi la suprafata pot parea calmi sau chiar indiferenti. Aceasta anxietate poate fi inlaturata cu ajutorul informatiilor. Ingrijorarile lor trebuie sa fie abordate pe masura ce apar si copiii trebuie sa fie constienti de faptul ca sunteti gata sa discutati de problemele care apar pe parcurs. Adolescentii simt ca trebie sa fie tratati ca niste adulti, iar daca nu li se permite sa joace un rol important in problemele de familie exista posibilitatea ca ei sa se simta jigniti si nemultumiti si prin urmare sa se comporte intr-un mod neplacut. Daca cooperarea lor este incurajata, ei vor actiona intr-un mod surpinzator de matur si pot constitui un punct de sprijin pentru pacient. Neimpartasirea problemei cu ei nu Ii va scuti de anxietati.
Informarea parintilor poate fi dificila la randul ei. Pentru parinti este foarte greu de acceptat diagnosticarea copilului lor si este prin urmare important sa fiti atenti la sentimentele si nevoile lor. Mamele, spre exemplu, vor fi foarte protective si multi parinti vor considera ca ei sunt de vina.
Cand unul dintre copii sau un adolescent sufera de SM
Parintii unui copil sau al unui adolescent au o responsabilitate foarte mare asupra a ceea ce ii spun acestuia despre boala si asupra volumului de informatii si de responsabilitati transmise copilului. Multi dintre tinerii cu SM sunt afectati in mica masura la inceput, dar evita contactul cu publicul pentru a se menaja pe ei insisi si pe tanar, desi vor mai trece multi ani pana cand efectele bolii vor fi evidente.
In consiliere recomandarile pornesc de la premisa ca persoanele diagnosticate cu SM sunt adulti dar exista, desi nu in mod regulat, copii mari si adolescenti care sufera de aceasta boala. Ideea de prezentare pe larg a aspectelor bolii este pusa sub semnul intrebarii cand se face referire la acest sector din populatia bolnava.
In cazul adolescentilor (peste cincisprezece ani), acestia sunt suficient de maturi ca sa se implice in realitatile bolii si in deciziile parintilor asupra tratamentului si educatiei. Totusi este important sa ne amintim ca toti adolescentii sunt sensibili din punct de vedere emotional si ca au imagini despre sine foarte fragile, SM fiind inca o povara pentru ei.
Decizia de a spune sau nu angajatorului poate avea un impact direct asupra muncii dumneavoastra. Poate facilita un ajutor suplimentar sau din contra, sa va afecteze serios cariera. Societatea de Scleroza Multipla din Romania este constienta de faptul ca angajatorii nu inteleg in intregime SM si pot reactiona intr-un mod gresit din cauza necunoasterii.
Iata cateva dintre avantajele si dezavantajele informarii angajatorului:
Avantajele informarii:
1. Expunerea diagnosticului va poate calma. Multe din persoanele cu SM sustin ca ascunderea diagnosticului este mai obositoare decat expunerea lui? Expunerea poate inlesni discutiile ulterioare cu privire la eventualele modificari necesare locului in care lucrati, cand o va cere situatia.
2. Avand situatia claificata, veti intelege mai bine reactiile celorlalti la faptul ca suferiti de SM dar si cum veti fi perceput si trata de colegii de serviciu. Va veti putea comporta mai onest cu ceilalti.
3. Nu va mai trebui sa va faceti griji asupra faptului ca un fost coleg sau un fost angajator vor dezvalui faptul ca aveti un handicap.
4. Veti fi relaxat inaintea unui examen medical pentru ca stiti ca angajatorul, compania de asigurari si alte organizatii sunt la curent cu faptul ca suferiti de SM.
5. Dupa ce i-ati spus angajatorului ca suferiti de SM va va fi mai usor sa explicati lui si colegilor dumneavoastra adevaratele aspecte ale bolii. De asemenea, aceasta va va permite ca pe viitor sa puteti discuta cu angajatorul eventualele schimbari ce pot aparea in cazul dumneavoastra.
Dezavantajele informarii:
1. Frica de discriminare pe motiv ca suferiti de SM, de exemplu lipsa promovarii si participarii la stagii de pregatire.
2. Frica de reactiile colegilor si a celorlalti.
3. Frica legata de pierderea locului de munca sau de a nu primi unul (mai ales daca asta vi s-a intamplat si mai inainte).
4. Frica de invinuire a handicapului in cazul in care ceva nu merge cum ar trebui la locul dumneavoastra de munca.
Inainte de a le spune oamenilor ca aveti SM trebuie sa va ganditi ce au nevoie sa stie. Multe persoane nu au intrat in contact cu SM sau, pe de alta parte, cunosc pe cineva care sufera de SM, cu manifestari total diferite de ale dumneavoastra. Comunitatea dumneavoastra include persoane cu care sunteti foarte apropiate si persoane pe care le cunoasteti ocazional. Rudele, prietenii si angajatorul dumneavoastra vor dori sa stie care este problema dumneavoastra mai ales daca aveti simptome vizibile. Daca sunteti onest cu cei apropiati si Ii faceti sa inteleaga ca veti apela la ajutorul lor cand va fi nevoie, le veti domoli grijile si va veti putea baza pe ei in viitor.
Puteti incepe printr-o explicatie simpla a SM si cum va afecteaza sanatatea in momentul respectiv pentru a-i face constienti de sprijinul de care aveti nevoie fara sa ii lasati sa creada ca SM este mai grava decat in realitate. Pentru a va simti increzator in darea de informatii si detalii despre boala este bine sa aveti o descriere standardizata pe care sa o folositi. Exista unele aspecte generale care trebuie combatute, pentru multe persoane exista stereotipuri legate de SM (de exemplu, oricine sufera de SM ajunge in scaunul cu rotile) sau neintelegeri (SM este contagioasa). SSMR are pliante si brosuri care va vor ajuta.
Sarcina in SM
Pot avea copii?
Decizia de a intemeia o familie trebuie sa fie bine cantarita in cazul in care unul sau ambii parteneri sufera de SM. Multe cupluri sunt ingrijorate de posibilitatea ca copiii sa sufere si ei de SM. Este important de mentionat ca desi exista un risc mai ridicat in transmiterea bolii la copil, acest risc este foarte mic. Desi ereditatea SM nu este clar definita, rudele apropiate ale persoanelor cu SM sunt mai expuse bolii decat restul populatiei care nu are asemenea legaturi familiale. Din cercetarile efectuate pe diferite familii s-a constatat ca riscul la care este expus un copil care are un parinte cu SM este crescuta cu 3-5% in cazul in care parintele este singurul care sufera de SM in familie. Cifra de risc este variabila in cazul in care exista mai multi membri ai familiei care sufera de SM si/sau daca SM apare la ambii parinti.
Decizia de a avea copii trebuie sa ia in considerare si consecintele pe termen lung. Trebuie analizate gradul de invaliditate actual si viitor, capacitatea parintilor de a contribui la ingrijirea si dezvoltarea copiilor lor, sprijinul potential din partea familiei si a prietenilor precum si securitatea financiara.
In perioada de sarcina nu se constata o rata mai ridicata a aparitiei puseurilor, nici modificari in cursul sarcinii, al travaliului sau al nasterii. In perioada de sarcina frecventa puseurilor pare sa fie mai redusa, crecand in primele sase luni dupa nasterea copilului. Nu exista dovezi privind afectarea fertilitatii de catre SM, nici asupra riscului sporit al pierderilor de sarcina, malformatii la nastere, mortalitate infantila sau complicatii la nastere.
Desi nu exista o medicatie specifica pentru toate persoanele cu SM, exista o serie de tratamente care trateaza agravarile sau simptoamele SM. Unele dintre acestea (sau combinatii Intre medicamente) pot fi nocive In dezvoltarea fatului. In plus, unele persoane urmeaza un regim alimentar si/sau alte tratamente (supervizate sau nesupervizate medical) care au un efect benefic in tratarea SM. Inaintea conceptiei parintii trebuie sa discute cu medicul de familie toate tratamentele si medicatiile pentru a analiza eventualele efecte negative asupra fatului.
Perioada de sarcina nu pare sa afecteze pe termen lung gradul de invaliditate, nici cursul bolii. Alaptarea nu pare sa aibe o influenta directa asupra maririi frecventei puseurilor de dupa nastere, in schimb este asociata cu oboseala accentuata, fapt care poate influenta decizia pentru trecerea la hrana artificiala si sistenta in cresterea copilului.
Decizia de a avea un copil nu trebuie luata fara evaluarea tuturor implicatiilor. SM poate afecta buna functionare a familiei, de aceea trebuie ca bunastarea copiilor sa fie o prioritate In amenajarea locuintei. Un alt lucru care nu trebuie uitat este ca cresterea unui copil este un angajament pe termen lung. Cuplurile trebuie sa se gandeasca la consecintele SM de-a lungul celor aproximativ 18 ani in care vor fi direct implicati in cresterea copilului, sa nu se concentreze doar asupra perioadei de sarcina sau pana cand copilul este nou-nascut. Trebuie sa intelegeti SM si ca, spre deosebire de o familie fara SM, este necesara apelarea la un sistem de ajutor in perspectiva pe termen lung. Decizia de a deveni parinte trebuie sa fie in primul rand bazata pe dorinta de a intemeia o familie, desi este necesara analiza unor probleme, SM nu este o piedica in acest sens.
Informatii/ajutor
Unde pot merge pentru a cere ajutor si pentru a obtine informatii suplimentere?
Profesionisti in ingrijirea medicala
Impacarea cu scleroza multipla poate sa fie dificila pentru dumneavoastra si pentru cei apropiati. Profesionistii in ingrijirea medicala pot sa va dea sfaturi In legatura cu tratamentul, simptomele, managementul bolii precum si in legatura cu aspectele emotionale. Reteaua de sprijinire a bolnavilor variaza de la tara la tara si este direct dependenta de sistemul sanitar dar puteti avea acces la:
Daca aveti probleme speciale puteti fi trimis la alti specialisti, precum:
Alte servicii pot include:
Organizatiile neguvernamentale.
Aceste organizatii va pot da sfaturi, sprijin si asistenta practica in domenii variate. SSMR este specializata in sprijinirea tuturor bolnavilor de scleroza multipla. SSMR va poate informa despre existenta altor organizatii care va pot sprijini, cum ar fi programe de ingrijire la domiciliu. SSMR are in dotare un bogat sortiment de literatura de specialitate care se distribuie gratuit.
Managementu SM
Depresia
In asistenta medicala actuala a bolnavilor cu scleroza
multipla (SM) bazata pe o investigatie si cunoastere tot mai aprofundata,
extrem de complexa si diversificata, s-a impus crearea unei echipe de
specialisti care sa poata cuprinde amplul evantai al datelor, de la cele
biochimice, anatomopatologice si bioelective, la cele clinice si psihologice.
In acest sistem al asistentei, toate datele si rezultatele sunt destinate cunoasterii
cat mai precise a procesului morbid, a etnopatogeniei sale, a
particularitatilor clinice si a posibilitatilor terapeutice. Totodata,
cunoasterea cat mai autentica a persoanei prezinta acest proces, a structurii
psihismului sau, susceptibil de a conditiona toate componentele bolii, de la
cele etiopatogenice la cele clinico-terapeutice si evolutiv prognostice, se
inscrie in dezideratul cunoasterii integrale, comprehensive, totale.
Contributia tot mai importanta a psihologului in clinica a deschis problema
raporturilor dintre cele doua domenii de activitate, medical si psihologic.
In analiza relatiilor dintre profesia medicala si aceea de psiholog,
activitatile au atat caracter contributiv, ilustrat mai ales prin demersul
investigative, cat si cu caracter competitiv, ilustrat in domeniul terapeutic
prin asumarea de catre psiholog a rolului de psihoterapeut. Una din
particularitatile activitatii psihologului consta in faptul ca spre deosebire
de relatiile medicului cu alti specialisti implicate in munca de investigatie,
relatii mediate prin aparate, prin produsele recoltate sau prin rezultate,
colaborarea cu psihologul implica relatii directe, determinate de specificul
abordarilor sale, care sunt nemijlocite si interpersonale. Analizand continutul
activitatilor psiho-medicale se constata ca specificul colaborarii medicului cu
psihologul consta in faptul ca acesta ia parte, in mod mai strans, la relatia
medic-bolnav. Aceasta munca se extinde de la stabilirea unei anamneze
biografice asupra diagnosticului personalitatii, pana la diagnosticul starilor
nevrotico-depresive si luarea unor anumite masuri psihoterapeutice.
Oportunitatea demersului
psihologic in stransa legatura cu activitatea clinicianului neurolog este pe
deplin justificata in cazul bolnavilor cu SM, la care sunt prezente in cadrul
simptomatologiei deteriorari cognitive, manifestari psihice.
Tulburarile psihice din SM nu sunt exceptii, in cadrul bolii intalnindu-se
frecvent. Majoritatea simptomelor indica o alterare a starii afective la acesti
bolnavi. Starile depresive de intensitate variata sunt relevate pregnant (55%
din cazuri), de numeroase studii, care intrevad posibilitatea unui prognostic
mai favorabil in cazurile in care depresia apare odata cu fenomenele
neurologice. S-a remarcat prezenta starilor depresive si a tulburarilor
emotionale mai ales in perioadele de noi pusee ale bolii.
Definitia de cea mai larga
generalitate considera depresia ca o prabusire a dispozitiei bazale, cu
actualizarea trairilor neplacute, triste si amenintatoare. Puternica
participare afectiva, trairea profunda a acestei stari, antrenarea consensuala
sunt tot atatea argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativa.
Asa cum a fost definita anterior, depresia se refera la depresia simptom si definitia
nu este decat scolastica deoarece in realitatea practica, depresia apare ca
sindrom sau entitate nosologica. In cele ce urmeaza, ne vom referi la acest al
doilea aspect (sindrom), pe care-l vom defini, asa cum fac alti autori,
operational, componentele sale fiind rasunetul ideativ, comportamental si
somatic al tulburarii afective.
Sindromul depresiv are drept
componente definitorii dispozitia depresiva, incetinirea proceselor gandirii si
lentoare psihomotorie, la care se adauga o serie de simptome auxiliare de
expresie somatica. Dispozitia depresiva este traita ca tristete vitala,
pierderea sentimentelor, golire si neliniste interioara, continut perceptual
cenusiu.
Imbinand criteriul nosologic cu cel
etiologic se descriu: depresii somatogene (organice, simptomatice), depresii
endogene (schizoafective, bipolare, unipolare, involutionale), depresii
psihogene (nevrotice, depresia de epuizare, reactive).
Dupa gradul de intensitate, se poate descrie o depresie nevrotice si o depresie
psihotica.
Depresia de intensitate nevrotica este
declansata psihogen si se manifesta sub aspectul unor stari de tristete
prelungita, lipsa de initiativa, intoleranta la frustrare, scaderea sau
exacerbarea apetitului alimentar, insomnii, tulburari de dinamica sexuala,
iritabilitate, anxietate. Depresia nevrotica apare in relatiile de intensitate
nevrotica, neurastenie, nevroza depresiva, in decompensarile personalitatilor
paleastenice, isterice, afective, in stari de epuizare si depresiile
simptomatice.
In depresia de intensitate psihotica, fiecare din elementele constitutive ale
sindromului depresiv ating intensitate maxima, modificand personalitatea si
comportamentul in sens psihotic.
Depresia mascata a fost definita ca
o boala depresiva in care simptomele somatice ocupa primul plan sau in care
simptomele psihice sunt in planul second (ca substrat). Acest tip de depresie
este cel mai des intalnit in cazul bolnavilor cu SM.
Atitudinea corecta in planul
terapeutic al unei boli somatice implica conlucrarea medicului neurolog, a
psihiatrului si psihologului pentru tratarea si investigarea depresiei
prezente, care poate accentua simptomatologia somatica.
Atunci cand o tulburare depresiva apare impreuna cu o suferinta somatica, sunt
cateva explicatii posibile:
- suferinta
medicala generala provoaca in mod biologic depresie;
- suferinta somatica declanseaza depresia la persoane vulnerabile genetic
pentru depresie;
- suferinta somatica produce psihologic depresia ca reactie la prognostic, la
durere si invaliditate;
- suferinta somatica si depresia nu sunt corelate, sunt independente;
Demersul evaluativ al psihologului
clinician are o importanta deosebita in aprecierea tipului si a gradului de
intensitate a depresiei in vederea stabilirii unui plan psihoterapeutic
adecavt. In clinica Neurologica din Tg.-Mures, in analiza psihologica a
bolnavilor cu SM se folosesc metode de evaluare complexe, incepand de la
interviu si pana la administrarea unor teste specifice. Examenul psihologic
incepe, de regula, cu intervievarea individului si a familiei sale. Daca este
posibil, se colecteaza informatii si din surse colaterale (loc de munca,
unitate medicala). Dupa aceasta prima faza urmeaza administrarea testelor
selectate care raspund problemei de referinta(depresia). Nu recomandam
administrarea unui singur test. Testele utilizate frecvent in clinica
Neurologica din Tg.-Mures, in vederea aprecierii corecte a tipului si nivelului
intensitatii depresiei sunt: scala de depresie Hamilton, chestionarul de
depresie Beck, chestionarul multifazic Woodworth, inventarul multifazic de
personalitate Minesota (M.M.P.I.), personalitati accentuate al lui Karl
Leonhard, teste de anxietate: S.T.A.I., S.T.A.X.I.
Concluziile rezultate in urma
interpretarii datelor oferite de interviu si cotarea testelor administrate
ofera o imagine concreta cu privire la starea psihica a subiectului. Psihologul
stabileste diagnosticul psihologic, elaboreaza un plan psihoterapeutic adecvat,
elemente de prognoza si recomandarile solicitate de problema de referinta.
In cazul bolnavilor cu SM se poate
constata ca psihicul se deterioreaza odata cu fizicul si ca tratamentul
medicamentos si reeducarea motorie fara o reeducare psihica nu da rezultate
multumitoare. De cele mai multe ori, studiul psihologic al acestor pacienti si
reeducarea lor psihica capata o importanta de prim ordin si sunt chiar mai
dificil de realizat. In clinica Neurologica din Tg.-Mures se utilizeaza un plan
de reeducare psihica care cuprinde: consilierea pacientului si a familiei,
psihoterapie suportiva, psihoterapie de relaxare, psihoterapie existentiala si
ocupationala, cu rezultate deosebite.
Ingrijirile medicale psihoterapeutice
reusesc sa amelioreze simptomatologia depresiva si sa asigure la acesti bolnavi
mentinerea unui tonus psihic satisfacator, reintegrarea familiala si sociala cu
o adaptabilitate mai buna la conditiile de boala.
Evaluarea corecta a manifestarilor depresive si instituirea unui plan
psihoterapeutic adecvat asigura un climat favorabil redarii increderii
bolnavilor in utilitatea lor pentru societate si in eliminarea complexelor.
Tulburari de deglutitie (de inghitire) in scleroza multipla Disfagia sau
tulburarile de deglutitie pot fi foarte deranjante la pacientii cu scleroza
multipla (SM). Deglutitia se refera la pasajul alimentelor din cavitatea bucala
prin esofag in stomac. Alimentele pot ramane in cavitatea bucala, pot trece in
trahee, pot produce tuse, etc.
Tulburarile de deglutitie includ:
- tuse dupa servirea mesei
- inabilitate de deglutitie a alimentelor solide
- refluarea lichidelor pe nas
- pierderea de greutate
- deshidratare
- malnutritie
- pneumonie
- inecare
O evaluare a deglutitiei include un
examen neurologic si radiologic cu bariu.
Scopul recuperarii tulburarilor de deglutitie urmareste ameliorarea statusului
nutritional si asigurarea sigurantei cailor respiratorii superioare in timpul
alimentatiei.
Recuperarea sau ameliorarea deglutitiei se poate realize prin:
1) Modificarea texturii alimentelor deoarece unele alimente pot fi inghitite
mai usor decat altele. De exemplu, adaugarea unui agent care ingrasa mancarea
(cum ar fi gelatina) poate determina alimentatia mai usoara. Uneori
administrarea produselor din lapte trebuie redusa deoarece acestea se pot lipi
de faringe si pot deveni iritante.
2) Inmuierea alimentelor cu sosuri, sucuri, ulei, poate duce la un pasaj usor
si sigur spre stomac.
3) Incalzirea sau racirea alimentelor (dupa caz) poate ameliora reflexul de
deglutitie.
4) Schimbarea pozitiei capului in timpul alimentatiei este deseori necesara.
Imprimarea unei miscari pasive in jos a mandibulei permite introducerea mai
usoara a alimentelor in cavitatea bucala dupa care inclinarea capului pe spate
permite declansarea reflexului de deglutitie.
5) In timpul meselor se recomanda alternarea alimentelor solide cu cele
lichide.
6) Reducerea dimensiunilor alimentelor cat si a cantitatii de alimente de la o
masa, instituirea de mese reduse cantitativ dar mai frecvente.
7) Micsorarea dimensiunilor muscaturii alimentelor amelioreaza semnificativ
deglutitia.
8) Deglutitia se va realize in timpul unei apnei pentru a evita ajungerea
alimentelor in caile respiratorii superioare.
9) Inaintea inceperii alimentatiei se fac exercitii motorii cu limba, buzele,
palatal moale.
10) Este important ca ora de servire a meselor sa fie aceeasi.
Oboseala
Simt ca obosesc foarte repede, chiar daca nu fac mare lucru. Este aceasta situatie legata de SM?
Cuprins:
Oboseala in Scleroza Multipla
Oboseala In Scleroza Multipla
Oboseala este o senzatie universala, simtita de majoritatea persoanelor cu SM. In general oboseala este un efect direct proportional cu o anumita cauza, de exemplu in cazul unui efort sustinut sau lipsei de somn. In oricare boala a sistemului nervos persoana afectata observa ca oboseste mai repede. In scleroza multipla oboseala nu mai este direct proportionala cu efortul depus.
Oboseala este una dintre cele mai frecvente neplaceri legate de SM, fiind resimtita de peste 75% dintre persoanele cu SM. Este unul dintre simptoamele cel mai dificil de Inteles si de tratat pentru ca este invizibil iar aparitia sa poate produceri neIntelegeri In special In randul prietenilor, familiei si al angajatorilor. Membrii familiei pot crede ca o persoana cu SM nu Isi da silinta; Intre parteneri pot apare probleme sexuale; un angajator poate spune despre persoana ca este lenesa. Oboseala poate avea un impact foarte puternic asupra activitatilor zilnice, bunastarii In general si asupra activitatii de la locul de munca.
Cauzele oboselii cauzate de SM nu sunt pe deplin Intelese. Oboseala In SM poate fi divizata In patru tipuri diferite:
Oboseala normala - care apare indiferent de prezenta SM. Nu orice oboseala este cauzata de SM.
Oboseala neuro-musculara - este cauzata de transmiterea ineficienta a impulsurilor nervoase. Solutia pentru aceasta oboseala - de scurt-circuit - este o perioada de odihna.
Depresia - este un element comun In SM si este de obicei Insotita de somn putin, pierderea apetitului, afect depresiv si oboseala.
Moleseala - este o oboseala coplesitoare care apare fara un motiv Intemeiat. Din cauza ca medicatiile neuro-chimice sunt instrumente eficiente In managementul SM se crede ca moleseala este un efect direct al dezechilibrului biochimic din creier.
Perioadele de oboseala, pe langa efectele nocive pe care le are In viata de zi cu zi, poate crea stari de anxietate atunci cand reapar simptomele SM. Acest fenomen apare dupa un efort sau cand o activitate sau mediul Inconjurator cauzeaza o crestere a temperaturii corpului. Trebuie mentionat ca oboseala nu are legatura cu puseurile si nu cauzeaza o agravare a bolii sau o accelerare a invaliditatii.
Este de asemenea posibil ca impactul si accesele de oboseala sa fie accentuate de factori psihologici precum simtul controlului situatiei (de exemplu un factor important In oboseala SM este incapacitatea de a manipula, a controla si a schimba mediul pentru a se potrivi necesitatilor psihologice personale).
Managementul oboselii SM
Cand oboseala devine o problema majora a persoanei cu SM este recomandat un examen medical complet pentru eliminarea altor posibile cauze ale oboselii (de exemplu o infectie). Una dintre cauzele oboselii SM este somnul agitat care cauzeaza oboseala In timpul zilei. Daca singura cauza a oboselii este o boala a sistemului nervos (In acest caz SM), stilul de viata, mediul Inconjurator si ocupatiile zilnice trebuie ajustate pentru a include acest simptom. Astfel poate fi necesara schimbarea rolului dumneavoastra la locul de munca si In cadrul familiei pentru a putea evita oboseala. Pentru controlul oboselii exista o serie de tehnici precum managementul timpului, reglarea ritmului de lucru, conservarea energiei, simplificarea sarcinilor si pauze de relaxare.
Sfaturi practice:
-Evitati baile fierbinti, temperaturile foarte ridicate, exercitiile fizice excesive, cantitatile mari de hrana, fumatul.
-Planificati-va viata astfel Incat sa controlati cerintele de la locul de munca, evenimentele sociale si noptile petrecute pana tarziu.
-Urmati un regim alimentar rational si Incercati sa pierdeti din greutate daca sunteti obez.
-Exercitiile de yoga va pot fi de folos, acestea combinand exercitiile cu meditatia.
-Incercati sa va mentineti Intr-o forma fizica buna printr-un program de exercitii adaptat posibilitatilor dumneavoastra. Aceste exercitii nu trebuie sa va extenueze si trebuie urmate de perioade de odihna corespunzatoare.
Managementul stress-ului si consilierea nu trebuie excluse dintre metodele de combatere ale oboselii. Factorii psiho-sociali si grijile legate de calitatea vietii influenteaza direct capacitatea persoanelor cu SM de a face fata vietilor lor si pot fi cauze ale aparitiei oboselii si un factor determinant al gradului In care aceasta influnteaza iata de zi cu zi.
Prietenii, familiile persoanelor cu SM, profesionistii din domeniul sanitar si angajatorii trebuie informati asupra acestui aspect al SM. oboseala este unul dintre simptoamele SM, dar unul care poate fi tratat daca este Inteles si acceptat.
Probleme ale vezicii urinare
Se pare ca am probleme cu vezica urinara. Trebuie sa merg la toaleta mai frecvent decat obisnuiam. Uneori ajung aproape In ultimul moment. Are aceasta legatura cu SM?
Pentru persoanele cu SM controlul vezicii urinare este o problema des Intalnita. Deteriorarea functiilor vezicii urinare afecteaza pIna la 90% dintre persoanele cu SM la un moment dat In evolutia bolii. Simptomele urinare sunt neplacute si pot cauza probleme medicale, emotionale si igienice care afecteaza sectoare critice ale vietii precum cele sociale, vocationale si sexuale. Majoritatea simptomelor vezicii urinare pot fi controlate iar complicatiile urinare pot fi prevenite.
Problemele cu vezica urinara se datoreaza afectarii coloanei vertebrale de-a lungul bolii. Simptomele sunt variate si le include pe urmatoarele:
-Urgenta - nevoia de a ajunge la toaleta cat mai repede
-Frecventa - urinarea de mai mult de cinci sau sase ori pe zi
-Ezitarea - probleme In initierea urinarii
-Nocturia - trezirea din somn pentru a urina
-Incontinenta - scurgerea urinei si pierderea controlului urinar
-Retinerea - vezica urinara nu se goleste complet.
Pentru a va rezolva problemele vezicii urinare va trebui sa mergeti la doctor de mai multe ori, precum si sa fiti consultat de un specialist In probleme urologice. Daca observati nevoia de a urina frecvent sau daca aveti probleme In eliminarea urinei trebuie sa va contactati medicul cat mai curand posibil.Exista tratamente medicamentoase care calmeaza o vezica urinara usor iritabila sau care ajuta la golirea vezicii atunci cand este nevoie. De Indata ce primesc ajutor, inconvenientele de acest gen ale multor persoane sunt la un nivel minim. Informati-va doctorul In mod regulat cu privire la obiceiurile dumneavoastra urinare si la problemele conexe.
Unele persoane pot avea infectii ale tractului urinar caracterizate prin urinari frecvente, miros puternic sau decolorari ale urinei si cateodata dureri abdominale sau de spate Insotite de febra. Prezenta SM Ingreuneaza functiile sistemului urinar lipsit de medicatia specifica, asa ca nu Incercati sa va tratati singuri. Exista si metode de eliminare In Intregime a urinei reziduale - de multe ori aceasta fiind cauza unor infectii. Doctorul dumneavoastra sau un membru al unei echipe de specialisti va pot da sfaturi In aceasta privinta In functie de problemele dumneavoastra specifice.
De asemenea se poate face un numar de pasi de ordin practic. Daca aveti probleme cu urinarea frecventa sau cu lipsa controlului asupra ei, cand iesiti din casa este bine sa cunoasteti unde anume exista toalete In locuri publice ca teatre, restaurante sau magazine. Retineti ca daca va aflati In permanenta In cautarea unei toalete este recomandabil sa va consultati doctorul pentru a stabili un program de controlare a activitatii vezicii urinare. Parte a problemelor poate fi rezolvata prin coordonarea momentelor de ingerare de lichide. Cand unele persoane au probleme cu vezica urinara sau cu controlul ei, acestia au tendinta sa nu bea lichide. Aceasta abordare a problemei poate avea repercusiuni serioase pentru ca rinichii au nevoie de aproximativ 2 litri de lichid pe zi pentru a elimina toxinele din organism In mod eficient.Solutia acestei probleme sta In planificarea consumarii de lichide. Nu consumati cantitati mari Inainte de a pleca de acasa sau Inainte de a merge la culcare. Aceeasi cantitate de lichid poate fi consumata pe o perioada mai lunga de timp. Bunul simt nu are Inlocuitori.
Exista haine si scutece speciale pentru incontinenta la preturi accesibile, acestea fiind de mare ajutor persoanelor cu aceste probleme. Aceste produse sunt disponibile In farmacii si In magazinele cu produse medicale.
Nu toate simptoamele sunt legate de SM: barbatii pot avea probleme cu prostata iar femeile infectii vaginale. Cel mai bine este sa va lasati doctorul sa stabileasca cauza si tratamentul necesar. Problemele urinare apar frecvent In cazurile de SM si pot fi jenante din punct de nedere social. Cu toate acestea ele raspund bine la tratamente si pot fi controlate pentru a permite reluarea activitatilor normale.
Care sunt formele de SM?
Evolutia SM este una greu de prevazut. Unele persoane sunt afectate intr-o foarte mica masura de boala, altele avanseaza rapid spre invaliditatea totala in timp ce marea majoritate se afla intre aceste doua extremitati. Desi fiecare individ in parte va avea o combinatie diferita intre simptomele SM [MS Symptoms] exista un numar de modele distincte legate de evolutia bolii.
SM cu puseuri (perioade de criza si atenuare
alternative):
In aceasta forma a SM apar puseuri neprevazute (agravari, atacuri) in timpul
carora apar noi simptome sau simptomele existente se agraveaza. Aceste puseuri
se manifesta pe durate de timp diferite (zile sau luni) iar recuperarea este
totala sau partiala. Boala poate fi inactiva timp de luni sau ani de zile.
Frecventa: aproximativ 25%
SM benigna:
Dupa unul sau doua atacuri cu recuperare completa, aceasta forma de SM nu se
agraveaza in timp si nu exista o invaliditate permanenta. SM poate fi
identificata ca benigna doar daca, dupa 10-15 ani de la forma initiala nu
exista decat invaliditate minima si daca la inceput a fost catalogata ca fiind
SM cu puseuri. SM benigna tinde sa fie asociata cu simptome mai putin grave in
faza initiala (de exemplu senzoriale).
Frecventa: aproximativ 20%
SM progresiva secundara:
La unele persoane care la inceput au avut SM cu puseuri, exista o agravare
progresiva a gradului de invaliditate in cursul bolii, de multe ori aceasta
fiind insotita de puseuri suprapuse.
Frecventa: aproximativ 40%
SM progresiva primara:
Aceasta forma a SM este caracterizata prin lipsa unor atacuri distincte, dar cu
un debut lent si cu simptome agravante progresive. Exista o acumulare a
deficientelor si a handicapurilor care se pot plafona la un moment dat sau care
pot continua de-a lungul anilor.
Frecventa: aproximativ 15%
Diagnosticarea SM
SM poate aparea la inceput ca o serie de
simptome [simptoame] vagi care slabesc in timp, multe dintre aceste semne
putand fi atribuite altor conditii medicale (boli). Prin urmare exista
posibilitatea trecerii unei anumite perioade de timp pana cand procesul de
diagnosticare sa sugereze SM. Pe de alta parte o diagnosticare mai clara a SM
se poate face in cazul unor simptome tipice (de exemplu nevrita optica) si printr-o
cronologie exacta a puseelor. Neurologul are nevoie de dovezi care sa indice
implicarea a cel putin doua parti ale sistemului nervos central care sa aiba
efecte vizibile in doua momente diferite.
Scleroza
Multipa este in fond un diagnostic clinic si nu exista teste specifice
pentru aceasta boala la fel cum nici un test nu este exact in proportie de
100%. Pentru diagnosticarea SM este nevoie de o serie de teste si de proceduri
medicale care includ urmatoarele:
Trecutul medical personal
Doctorul va cere o evidenta a
trecutului medical personal care include date despre semnele si simptomele din
trecut, precum si referitoare la starea dumneavoastra actuala de sanatate.
Tipul de simptome, aparitia si tiparul acestora pot sugera prezenta SM, dar este
nevoie de intreaga serie de examinari si de teste pentru a confirma
diagnosticul.
Examenul neurologic
Neurologul va cerceta prezenta unor
anomalii de-a lungul cailor nervoase. Cele mai comune semne neurologice includ
schimbari in miscarile ochilor, coordonarea membrelor, stari de slabiciune,
probleme de echilibru, ale simturilor, de vorbire si ale reflexelor. Cu toate
acestea examinarea nu poate oferi o concluzie clara asupra cauzelor acestor
anomalii, prin urmare este necesara eliminarea bolilor care au simptome
similare cu SM.
Testarea potentiale evocate auditive
si vizuale
Cand apare demielinizarea
(cicatrizarea) impulsurile nervoase sunt trasmise mai lent. Potentialele
evocate masoara durata de timp necesara creierului pentru a primi si a
interpreta mesaje (viteza transmiterii nervoase). Acest lucru se face prin
plasarea unor electrozi la nivelul capului care monitorizeaza undele produse de
creier ca reactie la stimuli vizuali si auditivi. In mod normal creierul
reactioneaza aproape instantaneu la aceste tipuri de stimuli, dar in cazul
demielinizarii sistemului nervos central, poate aparea o intarziere. Acest test
nu este invaziv sau dureros si nu necesita spitalizare.
Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN)
Scanarea RMN este un test recent
folosit in diagnosticare si produce imagini de inalta rezolutie ale creierului
si ale coloanei vertebrale, punand in evidenta zonele afectate de scleroza
(leziuni sau placi). Desi acesta este singurul test care permite vizualizarea
leziunilor produse de SM, acest test nu poate fi considerat decisiv datorita
faptului ca scanarea nu permite evidentierea tuturor leziunilor si pentru ca
exista si alte boli care pot fi cauza unor asemenea anomalii. RMN arata in
modul cel mai clar marimea, numarul si distributia leziunilor si impreuna cu
dovezile din trecutul medical personal si din examinarile neurologice
reprezinta un factor foarte important in vederea diagnosticarii SM.
RMN este un instrument foarte important in evaluarea experimentelor clinice
pentru ca permite masurarea activitatii bolii la nivelul creierului si al
coloanei vertebrale.
Punctia lombara
Acest test consista in prelevarea de
lichid cerebro-spinal (lichidul care circula in jurul creierului si al coloanei
vertebrale) pentru evidentierea prezentei anticorpilor. Anticorpii pot aparea
din cauza SM, dar si din cauza altor boli neurologice. Lichidul este prelevat
prin introducerea unui ac in spate si extragerea unei mici cantitati de lichid.
Pacientului i se face o anestezie locala pentru amortirea pielii, prin urmare,
desi putin inconfortabil, acest test nu este de obicei dureros. In urma
prelevarii fluidului pacientul trebuie sa stea in pozitie orizontala timp de
cateva ore sau chiar sa petreaca o noapte in spital. Unii pacienti pot necesita
o perioada de recuperare. Acest test poate indica prezenta SM dar nu este
categoric luat individual.
Diagnosticarea SM nu este intotdeauna clar definita. Simptomele initiale pot fi
vagi sau tranzitorii si pot induce in eroare atat pacientul cat si doctorul.
Simptomele invizibile sau subiective sunt uneori greu de comunicat doctorilor
sau profesionistilor in domeniul sanitar ceea ce face ca uneori pacientii sa
fie considerati in mod eronat nevrotici sau ipohondri. Dupa un puseu in
urma caruia ati cerut sfatul unui medic, acesta poate sa nu va spuna despre SM.
Acest fapt este normal pentru ca doctorul doreste sa observe cel putin doua
asemenea manifestari intr-un interval de o luna si care sa se metina peste 24
de ore.
Legatura dumneavoastra cu medicul de
familie si cu neurologul este esentiala. SM poate avea momente de criza sau
acute care necesita o atentie medicala speciala, dar este o boala care face
parte din viata de zi cu zi. Momentul diagnosticarii este unul foarte greu atat
pentru persoana cu SM cat si pentru familie si ingrijitorii sai care trebuie
informati pe larg despre diagnosticare, prognoze, tratament, ajustari ale
modului de viata si consideratii despre convietuirea cu SM. Pentru persoanele
cu SM medicul de familie si societatea locala pentru SM [SSMR local] sunt surse
de informatii si de ingrijire importante.
Diagnosticarea SM reprezinta un soc
si de multe ori se tinde spre stereotipuri legate de scaunele cu rotile si alte
handicapuri. Cu toate acestea este foarte important de stiut ca foarte multe
persoane cu SM si ingrijitorii acestora au cazut de acord asupra faptului ca
viata se poate trai in continuare la maximum, fara a omite limitatiile impuse
de boala. Astfel, in multe cazuri nu este necesara abandonarea locului de
munca, a studiilor sau a vietii sociale. Multe din persoanele cu SM duc in
continuare vieti productive, implinite si relativ normale.
Tratament?
In prezent exista un numar de medicamente pentru SM care nu sunt legate direct de managementul simptoamelor, dar care pot influenta cursul bolii. Exista mai multe medicamente cu interferon beta si glatiramer acetat, cu moduri de administrare diferite (tipul si frecventa injectiilor). Toate aceste medicamente au influenta asupra frecventei si intensitatii puseurilor, precum si asupra numarului leziunilor conform rezultatelor obtinute prin RMN. Unele medicamente par sa produca o incetinire a procesului de invaliditate. Daca o persoana este apta de a urma aceste tratamente medicamentoase, daca aceasta poate sa continue tratamentul cu un medicament, si cu care anume, sunt decizii pe care persoana cu SM trebuie sa le ia impreuna cu consilierii medicali (medicul de familie, neurologul). Trebuie luate in considerare si alte elemente ca disponibilitatea, costul, atitudinea Ministerului Sanatatii si a Caselor de Asigurari de Sanatate, etc. in luarea deciziei de a urma un tratament. Pentru mai multe detalii privind accesul la tratament si contactele specialistilor coordonatori ai programului national de tratament, puteti suna la Help Line SM 0800800044, apel gratuit.
Cuprins:
Intensificari
Simptome
Schimbarea cursului bolii
Reabilitare si management
Cum pot afla daca exista o metoda de vindecare sau un nou tratament?
Intensificarile (puseelor):
Tratamentul consacrat in cazul intensificarilor acute ale bolii este administrarea de steroizi care au un efect antiinflamator puternic. Steroizii reduc inflamatiile in zonele cu demielinizare permitand revenirea rapida a functiilor normale si reducand durata puseului. Tipul cel mai popular de steroizi este methyl-prednisolone care este administrat intravenos in doze mari pe durata a 3-5 zile, fiind urmat de doze orale mai mici de prednison pe durata a 1-2 saptamani. Se presupune ca administrarea de steroizi nu are efecte asupra derularii bolii pe termen lung.
Simptoamele ca:
Oboseala
Spasticitatea
Probleme cu vezica urinara
Tremur
Depresia
Pot fi ameliorate folosind o medicatie, o terapie corespunzatoare. Neurologul dumneavoastra este in masura sa va recomande si sa instituie o metoda terapeutica pentru majoritatea simptomelor SM.
Schimbarea cursului bolii:
Recent a fost aprobata folosirea in SM a unui numar de medicamente noi (interferon beta si glatiramer acetat) care au efect asupra frecventei si severitatii puseelor si asupra numarului de leziuni care apar la RMN (Rezonanta Magnertica Nucleara).
Rezultatele pe termen lung au fost publicate pentru interferon primind autorizarea pentru folosinta in SUA, Canada, Australia, Marea Britanie si multe tari europene.
Posibile efecte secundare ale interferonului:
reactii in zona injectarii; acestea pot fi limitate prin adoptarea unui protocol de injectare potrivit, prin rotatia punctelor de injectare si prin masarea acestor puncte.
sindromul gripei care include febra, frisoane si dureri musculare: acest simptom este auto-limitat, disparand in termen de trei luni. Administrarea injectiilor seara si combinarea acestora cu tablete de paracetamol, aspirina sau ibuprofen va minimiza acest efect secundar.
depresia a fost un efect secundar care a aparut in perioada de teste clinice, cand cateva persoane au incercat si chiar s-au sinucis. Este prin urmare foarte importanta supravegherea medicala atenta in perioada tratamentului.
Glatiramer acetat:
Rezultatele testelor clinice cu glatiramer acetat au fost publicate. S-a constatat o reducere in rata puseelor.
Mod de administrare:
Tratamentul cu interferon si glatiramer acetat se auto-administreaza prin injectii sub-cutanate in fiecare a doua zi sau intramuscular o data pe saptamana sau zilnic prin injectii sub-cutanate, in functie de produsul specific recomandat de neurologul dumneavoastra.
Reabilitare si management
Desi se poate ca recuperarea unei functii sa nu fie completa, toate persoanele cu SM ar fi bine sa incerce sa-si optimizeze conditia fizica, mentala si sociala. Dupa un puseu, poate exista necesitatea unei recuperari intaritoare. In timpul perioadelor cand boala este inactiva persoanele cu SM ar trebui sa participe la programele de terapie de intretinere pentru a obtine si a-si mentine o conditie fizica optima. Aceasta terapie poate include sedinte de fizioterapie, intinderi, exercitii de coordonare, exercitii de antrenare a vorbirii si a inghitirii. Pot fi de asemenea incluse: un tratament medicamentos, o nutritie adecvata si sedinte de consiliere. In urma unui puseu poate exista nevoia producerii unor schimbari in stilul de viata social si ocupational.
De unde pot afla daca exista o metoda de vindecare sau un tratament nou?
Doctorul dumneavoastra, neurologul sau SSMR vor putea sa va informeze atunci cand apare un tratament eficient, testat din punct de vedere medical. Volumul muncii de cercetare in SM este impresionant. In 1994 existau peste 1000 de cercetatori care aveau 1300 de teme de studiu in 34 de tari. Comunitatea SM din lume este foarte bine integrata in reteaua informationala, astfel incat orice date despre munca de cercetare, serviciile oferite noi si despre management sunt transmise rapid in toata lumea.
Fiti precauti in ceea ce priveste metodele de vindecare sau tratamentele aparute in presa. Inainte de a incepe un asemenea tratament este necesar sa va consultati cu medicul dumneavoastra.
Cat de eficiente sunt tratamentele?
Stiind ca nu exista o metoda de vindecare pentru SM, exista o multitudine de abordari alternative asupra managementului bolii. Terapiile alternative se refera la tratamente neinstitutionalizate, ne-traditionale si, in mod frecvent, non-medicale. Multe dintre acestea sunt recomandate fara sa fie testate stiintific, de personal paramedical sau de amatori zelosi.
Desi unele tratamente alternative nu dauneaza prea mult, iar unele sunt chiar benefice, persoanele cu SM trebuie sa fie precaute cu privire la tratamentele care pretind ca pot modifica cursul SM sau chiar sa o vindece. Unele dintre metodele curative mai bizare sunt scumpe, pot fi periculoase sau nascute din disperare si trebuie analizate cu bun simt. Multe dintre noile tratamente sau vindecari miraculoase primesc o foarte mare atentie din partea mass-media, acestea neavand o provenienta sigura si verificata. Inainte de a aborda un tratament alternativ este recomandabil sa consultati si sa cereti informatii suplimentare de la societatea locala pentru SM sau de la medicul dumneavostra.
Tratamentul recunoscut in scleroza multipla (publicat cu acordul pentru traducere al MSIF)
Deoarece nu exista medicament care sa vindece SM, dar sunt aspecte ale bolii pentru care exista tratamente recunoscute si care pot fi foarte eficiente.
Exacerbari
Tratamentul standard pentru exacerbarile acute este antiinflamatorul steroidian, care actioneaza prin efectul puternic antiinflamator. Steroizii reduc inflamarea de la locul noii demielinizari, permitand intoarcerea mai rapida la o functionare normala, reducand astfel perioada exacerbarii. Cel mai utilizat tratament steroidian este metil-prednisolone in doze mari, intravenos timp de 3 pana la 5 zile, tratament completat in general de 1-2 saptamani de prednisone pe cale orala. Se considera ca utilizarea steroizilor nu are efect asupra evolutiei pe termen lung a bolii.
Modificarea cursului bolii
Mai multe medicamente noi au fost de curand aprobate pentru tratamentul SM, medicamente care au efect asupra frecventei si severitatii exacerbarilor, de asemenea asupra numarului de leziuni vizibile la examenul RMN. Totusi, efectul asupra progresului dizabilitatii este inca neclar.
Terapii generale de modificare a cursului bolii
Glatiramer acetate Copaxone
Interferon beta-1a Avonex
Interferon beta-1a Rebif
Interferon beta-1b Betaseron or Betaferon
Exacerbari acute
Site-ul societatii nationale americane de SM include o comparatie intre medicamentele ce modifica cursul SM
Tratamentul simptomatic specific
Pentru multe dintre simptomele care apar in SM exista tratamente eficiente. Este important ca examenele de diagnostic si evaluarea repetata a simptomelor sa fie facute impreuna cu un medic competent (medic de familie, neurolg sau alti specialisti precum: urologi, ginecologi, etc). In 'MS: The Guide to Treatment and Management' (SM: Ghidul catre tratamentul si managementul bolii) un mare numar de astfel de terapii sunt enuntate, iar probele referitoare la indicatii, aplicarea si eficienta sunt discutate in detaliu. SM: Ghidul (va fi disponibil in curand la sectiunea Biblioteca)
Spasticitate
Baclofen (Lioresal)
Clonazepam Klonopin sau Rivotril)
Dantrolene (Dantrium)
Diazepam (Valium)
Gabapentin (Neurontin)
Tizanidine (Zanaflex)
Tremul Clonazepam (Klonopin sau Rivotril)
Isoniazid (Laniazid)
Stare de oboseala:
Amantadine
Fluoxetine (Prozac)
Modafinil (Provigil)
Pemoline (Cylert)
Disfunctii ale vezicii urinare:
Ciprofloxacin (Cipro)
Desmopressin (DDAVP Nasal Spray)
Imipramine (Tofranil)
Methenamine (Hiprex, Mandelamine)
Nitrofurantoin (Macrodantin)
Oxybutynin (Ditropan)
Disfunctii ale sistemului digestiv:
Bisacodyl (Dulcolax)
Docusate (Colace)
Docusate mini enema (Therevac Plus)
Glycerin (Sani-Supp supository)
Magnesium hydroxide (Phillips Milk of Magnesia)
Mineral oil
Psyllium hydrophilic mucilloid1
Sodium phosphate (Fleet Enema)
Disfunctii sexuale:
Alprostadil (Prostin)
Alprostadil (MUSE)
Papaverine
Sildenafil (Viagra)
Durere
Amitriptyline (Elavil)
Carbamazepine (Tegretol)
Clonazepam (Klonopin sau Rivotril)
Gabapentin (Neurontin)
Imipramine (Tofranil)
Nortriptyline (Pamelor sau Aventyl)
Phenytoin (Dilantin)
Disfunctii cognitive, psihiatrice si psihologice:
Bupropion (Wellbutrin)
Fluoxetine (Prozac)
Paroxetine (Paxil)
Sertraline (Zoloft)
Venlafaxine (Effexor)
Vertigo & Ameteala
Meclizine (Antivert sau Bonamine)
Sensibilitate la temperatura & Furnicaturi
Hydroxyzine (Atarax)
Greata & Stare de voma:
Meclizine (Antivert sau Bonamine)
Reabilitare si managementul bolii
Cand nu exista posibilitate de a imbunatati o functie fiziologica, persoanele cu SM ar trebui sa incerce sa isi optimizeze conditiile fizica, psihica si sociala. Dupa o exacerbare este posibil sa fie nevoie de reabilitare. In timpul perioadei de remisie persoanele cu SM ar trebui sa participe la un program de terapie pentru a obtine si a-si sustine conditia fizica la capacitate optima. Terapia poate consta in fizioterapie, stretching, exercitii de coordonare, exercitii de inghitire si de vorbire. Programul poate de asemenea include medicatie, nutritie adecvata si consiliere. Este posibil sa fie nevoie de schimbarea stilului de viata (atat social cat si ocupational).
Lista unitatilor medicale si a medicilor neurologi care gestioneaza programul de tratament cu interferon si glatirameracetat
1. Spitalul Municipal Bucuresti
Prof.Dr.Ovidiu Bajenaru
tel: 021/318 05 02 int.517
2. Clinica Universitara Elias
Dr.Cristina Panea
tel: 021/316 16 00 int.134
3. Spitalul Militar Bucuresti
Prof.Dr.Dumitru Constantin; Dr.Lupescu Tudor
tel: 021/319 30 51 int.156
4. Spitalul Clinic de Recuperare Iasi
Prof.Dr.Constantin Popa
tel: 0232/24 33 34
5. Clinica de Neurologie Targu Mures
Conf.Dr.Rodica Balasa
6. Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj-Napoca
Prof.Dr.Ioan Margineanu
tel: 0264/59 38 84
7. Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Timisoara
Conf.Dr.Mihaela Simu
tel: 0256/46 30 01
Tratamentele alternative recomandate de medici:
Suplimentele: (va fi actualizat)
Vitaminele:
Doza adecvata de vitamine este recomandata tuturor persoanelor cu SM, dar nu exista dovezi stiintifice care sa ateste faptul ca dozele suplimentare de vitamine sau megavitaminele individuale sau in orice combinatie ar avea un efect favorabil asupra cursului bolii.
Acizii grasi
Mai multe teste clinice au aratat ca suplimentarea regimului alimentar cu acizi grasi polisaturati (uleiul de primule) si cu acizii grasi din uleiul de peste au un oarecare efect in incetinirea progresului bolii si in ameliorarea gravitatii puseelor fara insa a le afecta frecventa.
Regimurile alimentare
Pana in prezent nu s-au gasit dovezi care sa sustina ca SM ar fi o consecinta a unui regim alimenter sarac sau a unor deficiente in alimentatie. Regimurile alimentare echilibrate care sa contina putine lipide si multe proteine sunt recomandate publicului larg si este bine ca acestea sa faca parte si din strategia de management a bolii pentru persoanele cu SM. Multe regimuri alimentare din comert sunt scumpe. Ele pot modifica in mod negativ nutritia si se pot dovedi a fi nesigure si periculoase pentru sanatate fara supravegherea atenta a medicului.
Inlocuirea plombelor de amalgam cu mercur
Inlocuirea plombelor de amalgam cu mercur (un aliaj de argint cu mercur) este rezultatul unor supozitii nedovedite conform carora SM ar fi un rezultat al otravirii cu mercur care s-ar scurge din plombe si ar afecta sistemul imunitar. Nu exista nici o dovada concludenta asupra faptului ca inlocuirea plombelor de amalgam ar fi de vreun real folos pentru SM.
Otravirile cu mercur sunt rare si necesita o expunere foarte mare (acestea fiind consecinte ale activitatii la locul de munca). Simptomele importante ale otravirii cu mercur sunt neurologice (de exemplu tremurul) din moment ce unul dintre organele majore afectate de mercur este creierul. Similaritatea intre simptoamele otravirii cu mercur si cele ale SM a dus la stabilirea eronata de legaturi intre mercur si SM. Testele care pretind ca masoara nivelurile mercurului din amalgam nu sunt demne de luat in considerare.
Inlocuirea plombelor de amalgam este costisitoare si stresanta. Este demn de mentionat faptul ca plombele alternative (din acrilat) nu sunt la fel de durabile si necesita un proces de aplicare complicat. Plombele de amalgam nu trebuiesc inlocuite decat in momentul in care nu mai sunt bune, acum putandu-se discuta cu dentistul dumneavoastra alternativele eventuale. In multe tari practica de a cere beneficii in urma inlaturarii plombelor de amalgam este vazuta ca nefiind una etica.
Acupunctura
Nu exista dovezi care sa ateste ca acupunctura ar avea vreun efect in derularea bolii sau al managementului simptomelor. Cu toate acestea acupunctura poate servi ca instrument de inlaturare a durerilor si spasmelor musculare.
Yoga si meditatia
Exercitiile fizice si relaxarile pot constitui un tratament valoros si placut pentru persoanele cu SM. Yoga si meditatia pot influenta in mod pozitiv viata persoanelor cu SM, imbunatatindu-le functiile sociale si fizice. Exista multe organizatii care fac cursuri speciale pentru persoanele cu handicapuri fizice.
Oxigenul hiperbaric (HBO)
Practica respiratiei oxigenului sub presiune in incaperi speciale in speranta de a opri cursul SM si de a imbunatati simptoamele a devenit populara in anii 80. Testele individuale facute in SUA, Marea Britanie, Canada si in Olanda au demonstrat ca HBO nu are nici un efect asupra vreunui parametru al evolutiei bolii.
Aceste concluzii asupra tratamentelor au fost extrase din Therapeutic Claims in Multiple Sclerosis (Revendicari terapeutice in SM) de William A Sibley MD, editia a patra, editura Federatiei Internationale a Societatilor pentru Scleroza Multipla, 1996.
DESPRE CONCEPTUL DE MEDICINA NATURISTA
Termenul de 'medicina naturista' are deja o vechime considerabila in
viata noastra, a romanilor. Cu totii stim ca asemenea subiecte sunt de gasit in
diferite reviste. A sosit insa vremea unei distinctii intre ceea ce
intelegem prin 'medicina naturista' si ceea ce incepe sa reprezinte
medicina alternativa, complementara si integrativa in contextul medical actual.
In acest context, termenul de 'medicina naturista' este asociat in
primul rand cu practicarea ei de catre persoane care nu au calificare medicala
recunoscuta oficial (de catre Ministerul Sanatatii, Ministerul Invatamantului,
Colegiul Medicilor etc.). Apoi, ca si continut, medicina naturista este o
congregatie de metode de tratament dintre cele mai variate pe care nu le leaga
o viziune comuna. Prin urmare, pacientul ramane oarecum dezorientat in a alege
una sau alta dintre metodele respective ca fiindu-i cea mai potrivita.
Prin medicina alternativa intelegem un corp teoretico-practic de metode de
tratament care se poate substitui medicinii academice moderne in cazul unor
anumite afectiuni.
Prin medicina complementara intelegem acele practici medicale care nu fac parte
din panoplia curenta a medicinii moderne si care pot completa terapia
conventionala in cazul anumitor afectiuni.
Medicina integrativa incepe sa prinda contur in prezent si este medicina, care
foloseste concomitent, in acelasi act medical, atat medicina moderna, cat si
tehnici medicale complementare.
Medicina pe care astazi o numim
'alternativa' sau 'complementara' isi trage radacinile din
medicina veche, numita si traditionala. Astfel de tipuri de medicina se gasesc
in istoria fiecarui popor sub forma 'etnoiatriei' sau a medicinii
populare. Din spectrul bogat al medicinilor traditionale se evidentiaza
medicina traditionala chinezeasca. Modul de lucru al acesteia porneste de la
observarea atenta a intregului care duce la descoperirea partilor. Din acest
punct de vedere, medicina traditionala chinezeasca se incadreaza in definitia
de dictionar a stiintei (studiul lumii fizice si manifestarilor ei, in special
folosind sistematic observatia si experimentul - cf. Oxford English
Dictionary). Medicina alternativa, complementara sau integrativa este
practicata si studiata in prezent de catre personal calificat medical si incepe
sa-si faca loc in medicina academica, spre deosebire de medicina naturista care
ramane undeva la periferia corpului medical contemporan.
Acupunctura
Origini
Acupunctura este una din ramurile medicinii traditionale chineze (MTC) alaturi
de fitoterapie (tratamente pe baza de plante), masaj si gimnastica energetica
(Qi gong).
Toate aceste metode terapeutice au o baza teoretica comuna: Teoria Yin - Yang,
Legea celor 5 Elemente, Teoria punctelor si meridianelor energetice, Legile
corespondentei intre organele interne si tesuturi, organe de simt etc.
O alta abordare
La medicul acupunctor veti auzi vorbindu-se de Frig, Caldura, Foc, Vant,
Flegma, Umezeala, Emotii negative etc. Cele mai multe sunt notiuni noi in
spatiul cultural romanesc, dar in curand ne vom familiariza cu ele.
Nu va impacientati daca veti auzi medicul acupunctor spunand ca aveti o
afectare a ficatului cand va supara ochii sau ca aveti o afectare a rinichilor
daca va supara urechile. E vorba in acest caz de afectari energetice, care nu
presupun neaparat o boala organica.
Cum se procedeaza
Adresarea la medicul acupunctor presupune 2 etape:
1. Consultul initial , pe baza caruia medicul stabileste diagnosticul si
conduita terapeutica. Acest consult are durata variabila, in functie de complexitatea
cazului fiecarui pacient. Consultul consta in:
un dialog intre medic si pacient prin care se urmareste aflarea datelor
semnificative cu privire la boala; in palparea pulsului pacientului; in
inspectia limbii pacientului; in palparea unor zone si puncte speciale
care pot fi dureroase.
2. Tratamentul, care consta in inteparea a diverse puncte cu ace speciale, de
grosime mica si lungimi diferite. In functie de necesitati, numarul de ace
folosite in cursul unei sedinte variaza intre 10 - 20. La fiecare sedinta,
medicul reevalueaza starea pacientului prin dialog si prin palparea pulsului si
inspectia limbii. Dupa caz, tratamentul poate presupune si aplicarea de
ventuze, masaj, electroacupunctura, sau diverse metode de sangerare, printre
care si cea a venelor sublinguale.
Durata
In principiu, o sedinta de acupunctura dureaza intre 20-30 minute. O cura
consta in 10 sedinte efectuate zilnic sau la 2 zile. Durata efectiva a
tratamentului se va stabili de la caz la caz. De obicei, bolile recente si usoare,
la pacienti tineri, se pot rezolva in mai putin de 10 sedinte. Bolile vechi,
mai avansate si la pacienti varstnici, pot necesita mai mult de 10 sedinte si
uneori tratament periodic de intretinere.
Siguranta
In cabinetele noastre folosim truse personale de ace noi, sterile, pentru
fiecare pacient, pe care le resterilizam inainte de fiecare sedinta.
Ce trateaza
Tulburari ale starii generale: oboseala cronica, astenie.
Boli neuropsihice: insomnii, neurastenii, depresii, iritabilitate, nervozitate.
Boli neurologice: nevralgii (faciale, trigeminale, dentare, intercostale, zona
Zoster), vertij, ameteli, rau de miscare, pareze, paralizii, lombosciatice,
discopatii.
Boli osteo-musculo-tendinoase: dureri cauzate de deformarea coloanei, artroze,
spondiloza, entorse, tendinite, dureri musculare, dureri articulare,
torticolis, crampe musculare.
Tulburari circulatorii: arterita, varice, furnicaturi, amorteli, sindrom
Reynaud (maini si picioare reci).
Boli respiratorii: sinuzite, rinosinuzite, astm bronsic, bronsite, rinite
alergice.
Boli cardiace: tratament adjuvant al crizelor de angina pectorala, prevenirea
infarctului miocardic, tulburari functionale (palpitatii, tahicardii),
hipertensiune.
Boli digestive: dispepsii, gastrite, ulcere gastroduodenale, colite,
flatulenta, hemoroizi, patologie biliara si hepatica (tratament de intretinere
in hepatite cronice, ciroze hepatice, colecistite).
Boli urogenitale: cistite, infectii cronice, impotenta, frigiditate,
sterilitate, adenom de prostata, fibromatoza uterina.
Boli endocrine: hipotiroidie, hipertiroidie, noduli mamari, ovare polichistice,
dismenoree, tulburari menstruale.
Boli
O.R.L.: otite, faringite, laringite.
Boli oftalmologice: infectii, ptoze palpebrale, strabism, miopie etc.
Altele: migrene, alergii, unele forme de eczeme cutanate, tratament adjuvant in
terapia obezitatii si impotriva fumatului.
Cum actioneaza
Scopul tratamentului prin acupunctura este echilibrarea functionarii
organismului. Se urmareste eliminarea urmarilor factorilor ce produc boala,
cresterea rezistentei proprii a organismului la imbolnavire, refacerea energiei
afectate a diferitelor organe etc.
Autoingrijire
Autoingrijirea in medicina naturista - reguli
Punctele
urmatoare se refera la principiile esentiale pe care trebuie sa le respectati
in activitatea dv. Sunt valabile pentru toate tratamentele naturiste.
1. Metodele naturiste trebuie invatate. Tratamentele pentru autoingrijire care
va convin trebuie invatate pas cu pas, cat mai serios cu putinta. Folositi-le
cat mai des, chiar in disconforturi minore, familiarizati-va cu procedeele
respective pentru ca la nevoie sa le puteti utiliza rapid si fara sa consultati
un manual.
2. Si terapiile naturiste isi au limitele, riscurile si efectele lor secundare,
respectiv consecintele lor. Natura ofera mijloace vindecatoare extrem de
eficace, dar si otravuri puternice - si cele doua aspecte convietuiesc adesea,
mai ales in fitoterapie. Inainte de intrebuintare informati-va daca sunt
contraindicatii (= cazuri in care un remediu sau o procedura nu trebuie
folosite). Daca le folositi, luati seama la efecte nedorite, mai ales la cele
neplacute. Retineti-le pentru data urmatoare si sistati indata orice remediu
ori tratament daca efectul dezagreabil depaseste efectul salutar scontat. Consultati
o persoana competenta daca observati ceva deosebit. Dar, tineti seama si de
faptul ca metoda implica si anumite efecte secundare.
3. Agravarile initiale nu sunt semne rele. Adesea organismul reactioneaza la o
terapie eficienta printr-o asa-numita reactie primara: o inrautatire acuta a
tuturor simptomelor. Inseamna ca s-a produs o modificare si vindecarea poate
incepe; acum 's-a pus in miscare', s-a pornit un proces. Totusi o
ameliorare ar trebui sa se faca simtita dupa 2-3 zile. In caz contrar inseamna
fie ca remediul nu era cel potrivit, fie ca sunteti prea slabit pentru
tratamentul respectiv si aveti nevoie de altul, mai bland, fie ca ati exagerat
in aplicarea lui.
4. A mari cantitatea nu ajuta. Chiar daca retetele remediilor naturiste sunt
calculate pentru omul de rand si nu cuprind specificitatii individuale, n-ar
trebui sa exagerati niciodata in administrarea lor. Pe de o parte ar putea
suprasolicita organismul; pe de alta parte supradozarea poate transforma
anumite remedii in otravuri. Alteori aruncati pur si simplu banii pe fereastra!
O regula: daca vi se pare ca remediul e prescris intr-o cantitate prea mica,
puteti mari doza si administrarea cu maximum o treime 'in sus' (de
ex. 13 g in loc de 10 g in cazul unui amestec de ceaiuri medicinale, 4 in loc
de 3 cani pe zi). Derogarile 'in jos' nu dau rezultatele scontate.
5. Autotratamentul are limitele sale. Daca boala este contagioasa, daca o febra
mare nu scade in decurs de 36 de ore, daca o hemoragie nu poate fi oprita sau
pacientul se afla intr-o stare grava de soc, se va chema neaparat medicul; la
fel in cazul unei fracturi, a unor leziuni organice sau unor simptome grave de
tulburari psiho-mentale etc. Regula: chemati medicul de familie sau
salvarea in toate cazurile in care i-ati fi solicitat fara a avea cunostinte
despre terapiile naturiste! Urmatoarea regula: daca starea dumneavoastra nu se
amelioreaza dupa un autotratament de o saptamana - de 14 zile in cazul
afectiunilor cronice - inseamna ca n-ati aplicat tratamentul corect, sau ca aveti
totusi nevoie (in mod suplimentar) de un tratament clasic, conventional. O
exceptie ar putea-o constitui tratamentul homeopat; daca e cazul, consultati un
medic specialist.
6. Aproape nici o terapie naturista nu da intotdeauna rezultatele scontate, si
nici in toate cazurile. Unele persoane nu raspund deloc la anumite tratamente,
altele mai putin decat au scontat (insa multe altele mai bine decat se credea).
Regula: daca nu intervine nici o modificare dupa 3-5 , respectiv luarea
remediilor, ar trebui reconsiderat diagnosticul sau variata aplicarea - de
pilda alegerea altor puncte in cazul presopuncturii ori schimbat tratamentul.
7. Terapiile naturiste si medicina academica se tolereaza reciproc, dar nu
intotdeauna. A bea un ceai medicinal sau a face Yoga alaturi de ingerarea unor
medicamente necesare nu reprezinta in general o problema; lucrurile devin mai
dificile cand masurile preconizate de medicina oficiala altereaza efectul
remediilor naturiste sau le potenteaza sau chiar le interzice, - (de pilda cand
chimioterapia a slabit atat de tare organismul incat un tratament prea
stimulant nu mai e suportat). In aceste cazuri trebuie sa optati, eventual cu
ajutorul medicului sau terapeutului curant, pentru una sau alta dintre formele
de tratament. Cazul e si mai complicat cand medicamentele alopate reprima
simptomele - si in consecinta nu mai puteti aprecia actiunea tratamentului
naturist. Si in acest caz nu va ramane decat 'chinul' optiunii.
Regula: daca masurile medicinei academice se limiteaza la combaterea
simptomelor puteti renunta la ele si recurge la tratamente naturiste. In
anumite terapii naturiste (cum este homeopatia) se recomanda sistarea
medicatiei alopate, daca e cu putinta. Daca aveti indoieli consultati un
specialist naturist, dar si medicul de familie.
Aromaterapia
Este
o ramura a fitoterapiei care foloseste esentele aromatice volatile provenite
din unele plante, in scop de restabilire a starii de sanatate, folosind
diferite cai; pe cale interna, sub forma de bai, inhalatii, pe cale cutanata
prin masaj, etc.
Uleiurile aromatice se gasesc in foarte multe plante, atit medicinale cit si
cele folosite in alimentatie.Ele pot fi extrase din frunze, flori, radacini,
scoarta, rasini, coji de fructe.
Proprietatile curative se datoreaza continutului lor in uleiuri esentiale
precum si altor componente insuficient studiate. Dr.Taylor de la Universitatea
Austin,Texsas afirma ca le-ar trebui o mie de ani chimistilor din intreaga
lume, pentru ca acestea sa poata fi complet studiate. In prezent se cunosc componentele
principale, care sunt in mare parte amestecuri de alcooli, terpene, esteri,
aldehide, fenoli, cetone.
Esentele se extrag de obicei prin distilare, presare sau extractie cu solventi
organici, cantitatea de esenta prezenta intr-o anume planta, variind de la
0.01% la 10% sau peste.
Esentele naturale au fost folosite din cele mai vechi timpuri. Vechii egipteni
se pare, ajunsesera sa le foloseasca inclusiv la imbalsamarea mumiilor. In
mormantul lui Tutankhamon s-au gasit recipiente care au continut candva
substante aromate sau produse folosite in scop cosmetic. In secolul
nouasprezece apar primele analize stiintifice, odata cu aflarea structurii
hidrocarburilor terpenice.
Mecanismul de actiune al uleiurilor eterice nu este inca complet
descifrat. Ele actioneaza atat la nivel local cat si general, prin intermediul
mirosului cu ajutorul respiratiei patrunzand in insasi fiinta si constiinta
noastra, fiind considerate mediumuri subtile care ne dirijeaza emotiile,
perceptiile si reactiile. Mc Kenzie vorbeste despre o anume vibratie subtila
care activeaza al saselea simt, ca percepere extrasenzoriala.
Homeopatie
Homeopatia -cel mai complet sistem
stiintific de vindecare, pe care omenirea l-a cunoscut.
John H. Clarke.
Termenul homeopatie deriva din grecescul homeos, insemnind similar si pathos,
care inseamna boala. Homeopatia este un sistem de tratament medical care
trateaza boala cu un agent diluat si potentat, care la un subiect sanatos ar
produce aceleasi simptome ale unei boli manifeste. Principiul a fost remarcat
inca de Hipocrate care a observat ca anumite plante medicinale administrate in
doze mici si foarte mici, tind sa reproduca aceleasi simptome care apar atunci
cand sunt aministrate in doze toxice. Adevaratul parinte al homeopatiei este
insa medical german Christian Samuel Hahnemann (1755-1843). Acesta a observat
ca dozele mari dintr-un remediu bine indicat agraveaza conditia bolnavului si a
inceput sa experimenteze cu cantitati din ce in ce mai mici de remedii apte sa
produca vindecarea. Astfel, a descoperit ca doze inalt diluate de substanta
activa, potentata (scuturata de mai multe ori), sunt capabile sa produca
vindecarea rapid. Luand de exemplu o picatura din tinctura mama, adaugand 99 de
picaturi de diluant (apa distilata sau alcool) si scuturind-o de un anumit
numar de ori, se obtine o prima potenta centesimala. Daca din aceasta dilutie
potentata se ia o picatura si se aduga alte 99 picaturi de diluant, se obtine a
doua dilutie centesimala. In acest mod Hahnemann a ajuns pana la a 30-a dilutie,
continuand mai tarziu sa experimenteze cu dilutii mai mari care sa duca la
obtinerea vindecarii.
Odata convins de proprietatile substantelor diluate si potentate, Hahnemann a
inceput sa experimenteze pe sine insusi cu diferite substante, pentru a afla
simptomele pe care acestea le produc, inainte de a sti care simptome pot fi
eradicate.
Si-a luat astfel sarcina de a proba (proving) efectul unui mare numar de
substante, intrucat pana cand aceste efecte nu erau cunoscute (simptomele) nu
putea fi vorba de a le utiliza in tratamentul si vindecarea unor simptome
similare la o persoana bolnava.
Hahnemann a supravegheat pruvinguri cu meticulozitate, pe un mare numar de
subiecti sanatosi si a inregistrat simptomele conform cu descrierea exacta
facuta de acestia, timp de mai mult ani. Aceste inregistrari au fost aranjate
pe capitole, intr-o anumita ordine si publicate din timp in timp, constituind
asa numita Materia Medica Pura.
Tot Hahnemann afirma ca la baza procesului de imbolnavire sta o tulburare a dinamicii
si a energiei vitale a organismului care are initial un stadiu psihic, apoi
functional si ulterior organic.
Urmasii lui Hahnemann au adaugat si continua sa adauge multe alte remedii
bazate pe pruvinguri, care au imbogatit si continua sa imbogateasca homeopatia,
astfel incat cu greu s-ar putea gasi o boala sau stare morbida care sa nu-si
gaseasca similitudinea in remediile descrise.
Remediile potentate se prezinta sub diferite forme: solutii, granule,
supozitoare, globule, pudra. In conceptia homeopatica actiunea remediului se
produce mai intai asupra simptomelor importante care deranjaza cel mai
mult bolnavul, apoi asupra celor mai putin importante. Conform legilor lui
Hering, vindecarea se va produce intodeauna de la interior spre exterior, de
sus in jos si in ordinea inversa a aparitiei simptomelor.
De multe ori dupa administrarea primei doze se poate produce o agravare
trecatoare a simptomelor care indica o actiune a remediului in sensul
vindecarii.
De regula ameliorarea urmeaza destul de rapid in raport cu natura si vechimea
bolii, starea generala a organismului (forta vitala), varsta pacientului si
puterea remediului. Homeopatia actioneaza rezonant cu constitutia pacientului.
O singura doza in dilutie inalta din remediul constitutional poate actiona
'acordand' sistemul asa cum nici o alta terapie nu o va putea face.
Prima consultatie homeopatica dureaza circa o ora, cautindu-se obtinerea unor
informatii cat mai amanuntite, de multe ori trecute cu vederea de pacient, in
scopul obtinerii unui tablou complet al pacientului si al suferintelor sale. Pe
baza acestor informatii medicul repertorizeaza cazul si decide remediul cel mai
potrivit starii prezente a pacientului, precum si dilutia necesara. Exista
astazi programe computerizate care usureaza munca medicului in cautarea
remediului potrivit pe baza repertorizarii simptomelor individuale
caracteristice.
Homeopatia si-a cistigat o reputatie binemeritata in lumea de azi a medicinei
alternative fiind una din cele mai cautate si sigure metode de tratament.
Exista mai multe teorii care incearca sa explice actiunea remediului.
Luis Ray folosind metoda termoluminiscentei, demonstreaza ca la dilutii inalte,
succesive si dinamizate, apa prezinta efectul de memorie, confirmind asfel
teoria lui Jacques Benveniste (1988) - 'New Scientist' journal, Jun
2003.
Avantajele tratamentului homeopathic constau in lipsa de toxicitate si efecte
secundare, nu creaza dependenta, iar costurile sunt reduse.
Ventuzele
In
medicina traditionala chinezeasca (M.T.C.) ventuzele sunt o modalitate de a
pune in aplicare un principiu terapeutic, anume aducerea bolii din profunzime
in suprafata, de unde poate fi mai usor eliminata de organism.
M.T.C. considera organismul uman ca pe o structura concentrica ce poseda nivele
succesive de aparare fata de invazia factorilor de agresiune externa (vant,
frig, umezeala, caldura etc.). Stratul extern de aparare e reprezentat de
piele, apoi urmeaza musculatura si la interior organele. Aceste structuri sunt
atacate pe rand de factorii patogeni, iar pe masura ce ele sunt strapunse se
ajunge catre cele situate in profunzime.
In medicina populara romaneasca ventuzele se folosesc pentru 'raceala', adica pentru starea de curbatura (dureri musculare generalizate si in special ale spatelui). In acest caz, rolul ventuzelor este de a scoate catre suprafata 'energia patogena' care a trecut de tegumente si a invadat musculatura. Dar mai exista si alte instante in care M.T.C. recomanda folosirea ventuzelor: In traumatisme care au produs hematoame intramusculare, cand ventuzele se pot asocia cu sangerare locala; in cazuri de staza a sangelui intr-un anumit teritoriu in afara cauzelor traumatice (sedentarism, emotii intense sau blocate in interior, nemanifestate etc.)
TERAPIA RADIANTA
Reiki-reprezinta
un sistem japonez de vindecare prin canalizarea 'energiei universale'
cu ajutorul mainilor.
Reiki se bazeaza pe conceptul ca totul in univers constitue energie si ca
aceasta energie vitala aflata in permanenta in jurul nostru este canalizata
prin intermediul chakrelor in organism, hranind celulele, organele, glandele,
etc. Aceasta energie la randul ei radiaza din corp, costituindu-se in camp
bioenergetic. Cand nivelul de energie al unui organism este scazut sau
circulatia sa este peturbata de factori pecum stresul sau blocata de boala,
organismul este mult mai susceptibil la disconfort si boala.
Cand energia individuala este restaurata, circulatia ei este neingradita, apare
starea de relaxare, si fortele inascute de vindecare pot sa actioneze
restabilind starea de sanatate.
Conform cercetarilor efectuate cu mult timp in urma, in 1930 de catre Dr.Harold
Burr din Yale, boala(dezechilibrul energetic) poate fi detectata la nivelul
campului bioenergetic cu mult timp inaintea manifestarilor si poate fi
inlaturata prin modificarea frecventei de vibratie a campului energetic. La
vremea respectiva aceasta teorie nu a gasit multi sustinatori, azi insa prin
acumularea continua de noi dovezi si progresul metodelor de investigatie ea
devine mult mai raspindita si acceptata.
Dupa Asociatia Internationala de Tehnica Radianta, Real Reiki reprezinta
adevarata tehnica radianta care indeparteaza stresul si energizeaza organismul,
reprezentand un mijloc sigur si eficient de a te ajuta pe tine si pe altii
pentru mentinerea intr-o stare de bine si sanatate pe plan fizic, mental si
spiritual, dezvoltand spiritul de autoincredere si intrajutorare, stimuland
cresterea spirituala si grija fata de altii.
Tehnica radianta nu este o dogma sau cult, o forma de masaj sau de tratament
prin asezarea mainilor, nu este o forma de control a mintii sau hipnoza, nu
reprezinta o forma de tratament medical si nu presupune renuntarea la
ingrijirea medicala si la tratamente specializate.
Tehnica radianta-Real Reiki este:
- Un sistem al energiei universale;
- O metoda de relaxare si inlaturare a stresului;
- O tehnica de accesare si aplicare a asa numitei energii transcedentale, fiind
usor de invatat, simpla, sigura, putand fi folosita oricind si in orice
conditii;
- Folosita pentru autotransformare si evoluare individula;
- O tehnica de activare, restaurare si echilibrare a energiei incepand din
interior;
- Este sigura si usor de asociat cu alte tehnici similare;
- Un ajutor pentru mentinerea unei atitudini pozitive, de transformare
spirituala si iluminare.
Chakra |
Locatie |
Culoare |
Functie |
|
Zona genitala |
Rosu |
dorinta de viata |
|
|
Abdomen |
Orange |
setimente si cretivitate |
|
|
Solar Plexus |
Galben |
centrul energetic |
|
|
Inima |
Verde, Roz |
compasiune si relatii |
|
|
Gat |
Bleau |
intelepciune si responsabilitate |
|
|
Al treilea ochi |
Purpuriu |
privire interioara |
|
|
Coroana |
Violet, Alb. |
centrul psihic si de trezire
spirituala |
Medicina cuantica
Biorezonanta
Recent
cercetatori rusi si germani au demonstrat ca organismele vii produc semnale
electromagnetice incepind chiar de la nivel celular, cu un spectru foarte larg.
Aceste semnale dirijeaza toate procesele biochimice din organism si sunt
responsabile de generarea vietii si de sfirsitul ei. Inceputul oricarei boli se
produce la nivel functional, al schimburilor de informatie electrica. Desi nu
putem inca analiza semnalele electromagnetice cele mai subtile, putem sa
analizam schimburile bioelectrice la nivelul macro al organismului, pe acesta
baza putind fi analizata cu mijloace moderne, starea de sanatate.
Schimburile de la nivel celular sunt nu numai electrice dar si electromagnetice
producindu-se intr-o anumita gama de frecvente. Este descris si un schimb de
fotoni (biofotoni) cu un rol foarte important in comunicarea informatiei. De
altfel cercetatori rusi au aratat ca acele cai energetice cunoscute din cele mai
vechi timpuri, numite meridiane, raspund la stimuli luminosi aplicate in
punctele de acupunctura, functonind ca niste cai optice (fibre optice) care
conduc energia spre centrele energetice si o distribuie organelor interesate
prin intermediul sistemului nervos vegetativ. (Recent se pare ca un model de
computer bazat pe fibre optice si energie fotonica a fost deja experimentat)
Medicina bio-informatica are ca scop monitorizarea schimburilor de semnale
elctrice putind sa deceleze cauza imbolnavirilor surprizand astfel boala in
stadiul nemanifest si astfel sa incerce o influentare terapeutica, mai degraba
decit sa aplice masuri paleative bazate pe simptome.
Totul in natura se afla in continua miscare asa cum o piatra aruncata in apa
creaza cercuri concentrice de unde divergente continind informatia sursei care
le-a produs, unda la rindul ei este totalitatea particulelor energizate create
de sursa si poate fi inregistrata conform potentialului receptorului.Undele
radiante se deplaseaza in spatiu transportind cantitati mari de energie si
informatie. Tot ce exista in univers si pe pamant exista sub forma
energo-informationala. Undele energetice de anumita frecventa si amplitudine
ale organismelor vii contin informatii referitoare la sursa adica ele
reprezinta totalitatea radiatiilor sistemelor si organelor.
Se poate observa aceasta cu ajutorul computerului tomograf cu imagine termica
sau cu ajutorul altor mijloace de inregistrare a radiatiilor emise de
organismele vii unde informatia primita este evidentiata fie prin receptarea
directa a radiatiilor de la surse vii sau primirea undelor reflectate de la
nivelul diferitelor organe.
In toate cazurile informatia continuta in undele energetice radiate de un corp
este transformata intr-o metoda de control vizual, care este potrivita
perceptiel noastre nonverbale a mediului inconjurator. In zilele noastre,
undele (oscilatiile) electromagnetice sunt tot mai cunoscute si intens
cercetate.
Terapia biorezonanta consta in corectarea functiei alterate a organelor si
sistemelor. Astfel se neutalizeaza functiile patologice si se restaureaza
starea fiziologica a organismului, influenta producandu-se la nivel celular.
Acesta metoda pemite sa se trateze o multime de afectiuni fara a se recurge la
produse farmacologice. Este indeobste cunoscut ca activitatea oricarei fiinte
vii este insotita de aparitia unui unui mic curent frecvential in relatie cu
polii electrici si magnetici celulari.
Putem spune ca fenomenele electrice si magnetice din organism sunt permanent
conectate cu functiile si abilitatile vitale si reprezinta fundamentul tuturor
proceselor incepand del la conceptie pana la transmiterea informatiei.
Se pare ca polarizarea electrica
celulara, la nivel de organe, sisteme si intregul organism, rezoneaza in
permanenta cu energia Universului.Acesta este motivul pentru care existenta
unui organism compus din atomi si molecule, in cadrul mediului inconjurator de
unde electromagnetice este definit de o optima cooperare cu polarizarea
multipla electromagnetica in care anumite componente ale spectrului de
oscilatii elctromagnetice provin de la soare,pamant si din intregul
Univers.Viata pe pamant se dezvolta prin polarizare elecromagneica si rezonanta
cu diferitele forte universale. Aceasta polarizare electromagnetica nu este de
neglijat pentru ca in realitate ea i-si exercita influenta regulatoare asupra
tuturor functiilor organismului.
Cum actioneaza tratamentul prin
biorezonanta?
Asa cum s-a mentionat anterior organismul este o sursa de de oscilatii
electromagnetice de slaba intensitate. Aceste oscilatii sunt numite fiziologice
sau armonice, fiind caracteristice organismului sanatos.Daca o persoana se
imbolnaveste sau unul din organele sale ajunge sa functioneze disproportionat,
atunci apar surse de oscilatii noi, patologice, care duc la ruperea
echilibrului fiziologic (homeostazic) al organismului.
Daca organismul prin propriile sale forte, nu poate stabili un echilbru intre
oscilatiile fiziologice si cele patologice, reducand la minimum influentele
patologice, atunci boala are toate conditiile sa se manifeste si sa progreseze.
Fluctuatiile electromagnetice sunt culese cu ajutoul unui electrod si conduse
prin cablul electric la dispozitivul de analiza unde sunt selectate reformatate
si divizate in oscilatii fiziologice si patologice. Compnente ale acestor
oscilatii sunt transmise inapoi la sursa constituind astfel un mecanism
feedback.
Terapia prin biorezonanta elibereaza organismul de blocajele energetice produse
de factorii patogeni. Lipsa efectelor secundare si raspunsul prompt al
organismului permite reducerea sau inlaturarea completa a tratamentelor
medicamentoase, actioneaza ca si terapie alternativa atunci cand este imposibil
sa se obtina efecte de durata numai cu terapia conventionala, sau este folosita
complementar impreuna cu alte terapii alopate in sensul dirijarii restaurarii
si normalizarii proceslor biologice, fnctionale la nivelul structurilor
celulare.Biorezonanta este pefect compatibila cu orice alta terapie
conventionala sau traditionala.
Diagnostic si Terapie prin Biorezonanta
Dynamic Electro Neuro Stimulation este o
metoda noua de tratament biorezonant destinat armonizarii energiei naturale a
organismului, bazat pe electrostimulare neuronala si fenomenul biofeedback.
Dezvoltat in laboratoarele secrete ale cercetarii spatiale din fosta URSS, dupa
mai multe imbunatatiri DENAS a devenit accesibil si folosit pe scara larga in
beneficiul sanatatii, in multe tari. Prima varianta numita SKENAR (Self
biofeedback neurologic Adaptive Regulator) a fost experimentat in spatiul
cosmic, pe cosmonauti si este bazat pe experienta medicala europeana si
medicina orientala, precum si pe ultimile achizitii tehnologice in domeniul
elctronicii aplicate. Stimularea dinamica electroneuronala se bazeaza pe
actiunea asupra zonelor reflexogene si a punctelor de acupunctura ale corpului,
prin scurte impusuri electrice si pe schimbarea dinamica a rezistentei
electrice cu actiune reflexa in profunzime, ceeace conduce la schimbari
simptomatice, hemodinamice, si homeostazice, cu influentarea pozitiva a tuturor
mecanismelor patogenetice avind ca rezultat final ameliorarea si vindecarea a
numeroase boli fara folosirea de medicamente.
Sistemul nervos central primeste
informatii de la organele interne si trimite semnale catre acestea, sub forma
impulsurilor electrice (neuroimpulsuri). Este posibil ca organele interne
afectate de boala sa fie tratate prin anumite impulsuri electro-informationale,
caracteristice pentru organismul uman, prin intermediul anumitor zone ale
corpului unde respectivele organe se proiecteaza.
Aparatul DENAS genereaza impulsuri
care au o baza fiziologica si au caracteristici similare cu cele ale organelor
vizate. Aparatul permite detectia si tratamentul prin intermediul punctelor
biologic active conform metodei Voll, scanarea cutanata si influentarea
terapeutica prin biofeedback, detectia si tratamentul prin auriculoterapie,
testarea medicamentoasa.
Aparatul 'citeste'
informatia receptionata la nivelul pielii, o proceseaza cu ajutorul
'creierului electronic' si o returneaza organismului la nivelul
zonelor reflexogene sub forma unor impusuri electrice de mica putere
(BIOEEDBACK). Aceste impulsuri sunt percepute de sistemul nervos care
mobilizeaza organismul in scopul refacerii functionale. Acest sistem unic de
biofeedback DENAS-organismul uman, asigura o eficientizare si individualizare a
tratamentului, Impulsurile electro-informationale transmise de aparat avind
componente de diagnostic si tratament.Valorile considerate normale pentru ogane
si tesuturi sunt incorporate in memoria aparatului care 'informeaza'
sistemul nervos despre toate posibilile deviatii de la conditiile normale,
ceece conduce la refacerea homeostaziei si a organelor afectate. Acest aparat
de diagnostic si tratament automat foarte eficient, este reprezentativ pentru
trendul medicinei secolului XXI fiind neinvaziv, ecologic si fara efecte
secundare, stimulind resursele proprii de vindecare ale organismului pentru
eliminarea bolii sau ale oricarei disfunctii. Este o combinatie perfecta diagnostic-tratament
pentru medicina secolului XXI. Eficienta terapiei DENAS este de 90% din care
60% din cazuri sunt perfect recuperate clinic iar 30% au o evolutie dinamica
pozitiva.
Folosirea aparatului DENAS
normalizeaza secretia hormonala, inbunatateste hemodinamica si trofismul
pielei, fiind astfel un mijloc eficient de tratare a problemelor pielii,
cresterea troficitatii, cu efect de regenerare si intinerire, prevenirea
inbatrinirii premature a pielei, tratamentul ridurilor de expresie. Terapia DENAS
este perfect compatibila cu oricare alt tratament. Supradozarea nu este
posibila intrucit aparatul se deconecteaza automat la primirea informatiei prin
procesul feedback, privind corectia efectuata.
Cu acest aparat pot fi tratate boli atat la adulti cat si copii, precum:
-Boli ale sistemului nervos central si periferic.
-Boli ale aparatului respirator: astm bronsic, bronsite, pneumonie, pleurite.
-Boli digestive: gastrite, ulcer gastric, hepatite, enterocolite, colecistite.
-Boli ale aparatului circulator: cardiopatia ischemica, sechele infarct
miocardic, HTA.
-Boli urogenitale: pielonefrite: litiaza urinara, glomerulonefrite, cistite,
tulburari menstruale, sterilitatea, fibroame.
-Stomatologie: dureri dentare, parodontite, procese inflamatorii.
-Afectiuni musculo-scheletale: artoze, artrite, edeme, mialgii, traumatisme,
vindecarea rapida a fracturilor.
-Boli chirurgicale: limfadenita, hematoame, ulcere trofice.
-ORL: rinite, laringite, sinusite, otite, sindrom Meniere tulburari de auz,
acufene.
-Oftalmologie: blefarita, conjunctivita, tulburari de vedere.
In boli cronice - se obtin amelorari importane ale simptomatologiei, comparativ
cu tratamentele medicamentoase, in peste 70% a cazurilor.
DENAS DT are posibiltatea de testare medicamentoasa a suplimentelor nutritive
si remediilor homeopate, prin metoda Voll si de diagnostic si tratament prin
metoda auriculara (Nogier) cu ajutorul modulului 'Biorepair'
Aparatul DENAS a fost si este folosit
cu succes in departamentul de cercetare stiintifica al Spitalului Aviatiei
Militare din Rusia, Institutul ce Cercetari in Chirurgia pediatrica, institutul
de Neurochirurgie Burdenko, de catre medici de diferite specialitati din Rusia
si multe alte tari din lume. Este inregistrat oficial ca aparat de diagnostic
si tratament de catre Ministerul Sanatatii al Federatiei Ruse. Exista in lume
aproximativ 4000 de dispozitive similare, folosite de medici de toate
specialitatile, in aprox. 55 de tari. In Germania unde procedura a fost mult
dezvoltata exista o experienta de peste 25 de ani. Studii stiintifice au
demonstrat obiectiv eficienta si lipsa de nocivitate. In ultimile doua decenii
sute de mii de pacienti din lumea intreaga au beneficiat de efectele benefice
ale acestui tip de tratament.
MICROUNDE
Un
alt proiect spatial secret sovietic, a implicat folosirea undelor de foarte
inalta frecventa (EHF) in zona milimetrica a lungimilor de unda pentru
telcomunicatii spatiale, descoperindu-se accidental ca aceste radiatii au efect
benefic asupra sanatatii umane.Aceasta descoperire a dus la inventarea unor
dispozitive capabile sa dirijeze radiatiile in zona punctelor de
acupunctura.S-a constatat ca efectul este similar cu acela al remediilor
homeopate.
Dispozitivul portabil stablizator de unde energetice DPSE, este destinat pentru
tratamentul bolilor prin actiunea microundelor asupra punctelor biologic active
de pe suprafata corpului.Designul si caracteristicile de unda ale acestui
dispozitiv ofera anumite avantaje fata de alte dispozitive similare.Folosirea
unui microprocesor pentru dirijarea spectrului de radiatii si designul original
al antenei de emisie au permis sa se imbunatateasca esential parametrii
caracteristici si anume:
-Obtinerea unei expuneri temporare stabile, semiautomate.
-Scaderea gradului de instabilitate al radiatiei in scopul distribuirii
uniforme in tot spectrul de frecvente.
-Reducerea nivelului de radiatie in spectrul de frecvente esential.
-Polarizarea spiralata a radiatiilor spre stanga.
-Emiterea unui spectru de frecvente rezonante variabile, pentru orice pacient.
-Focalizarea radiatiei pe o zona redusa la 1mm de la o distanta de 3 mm.
Aceasta permite folosirea dispozitivului si in auriculopunctura, unde
densitatea mare a punctelor necesita o focalizare sporita.
Rezultatele testelor clinice au aratat o eficienta ridicta. Se subliniaza in
special cresterea imunitatii organismului. Rezultate foarte bune au fost
obtinute in tratamentul astmului bronsic, ulcerul gastro-duodenal, afectiuni
cronice articulare si abarticulare, afectiuni ale prostatei, boli ginecologice,
inclusiv sterilitatea etc.
Undele de foarte inalta frecventa (EHF) ocupa un spectru intre 30-300 GHz. O
caracteristica principala este aceea ca radiatia milimetrica din spatiu este
practic absorbita de atmosfera pamantului.Evolutia biologica a speciei umane a
avut deci loc intr-un mediu sarac in radiatie EHF.Aceasta poate explica
sensibilitatea biologica a organismului uman la acest gen de radiatie.Cele mai
folosite unde EHF in terapie se situeaza in zona 4,9 mm (60.12GHz), 5,6 mm
(53.33GHz) si 7,1 mmm (42.19 GHZ).Dispozitivul DPSE are o gama de frecvente
intre 54GHz si 75GHz adica lungimi de unde intre 3,9 si 5,6mmm.
Radiatia de mica intensitate de mai sus este un tip de radiatie neionizanta si
deci nu are nici un fel de efect distructiv asupra tesuturilor biologioce. Cu
alte cuvinte este complect inofensiva.
Scanarea electroacupuncturala dupa metoda Voll (EAV,
electro-acupuncture after Voll) are ca origine Germania, si este raspindita in
intreaga lume. Se foloseste termenul de scanare in loc de diagnosticare, pentru
a se evita confuzia cu alte metode de diagnostic medical. In Rusia este
folosita pe scara larga de medicina conventionala inclusiv in spitalele
militare.
Exista numeroase studii si cercetari publicate, care probeaza eficienta
scanarii si terapiei prin biorezonanta.
Metoda implica masurarea conductantei electrice a unui anumit numar de puncte
cheie de acupunctura.Fiecare din aceste puncte corespunde unor anumite organe
si tesuturi din organism. In cursul masuratorii organul tinta primeste un
foarte slab semnal electric care stimuleaza raspunsul. Daca organul este
sanatos se inregistreaza un raspuns normal. In cazul in care acel organ incepe
sa nu mai functioneze normal, atunci masuratoarea arata o valoare modificata.
Prin scanarea organelor celor mai importante si compararea valorilor gasite cu
valori codate de semnale electromagnetice ale unor organe bolnave, este posibil
sa depistam nu numai daca exista o problema dar si sa determinam cauza care a
produs-o. Metodele mai noi de masurare a electroconductantei lunctelor de
acupunctura (Su Jok si Nakatamy) au adus un plus de precizie si au scurtat mult
durata determinarilor.
Pe baza acestor rezultate se stabileste un tratament individual prin
biorezonanta care se adreseaza cauzei care a produs perturbarea.Se vorbeste
astfel de o reglare a sistemului bio-informational care sa permita mecanismelor
de autovindecare sa actioneze.
Tratmentul prin biorezonanta interna nu foloseste deci o stimulare electrica ci
preia semnalele produse de organism prelucrindu-le, dupa care prin normalizare
sunt returnate organului interesat, producindu-se astfel efectul de normalizare
homeostazica.
Prelucrarea informatizata permite sa se stabileasca unde exista semnale
perturbate si sa evidentieze cauza care a produs acesta modificare, fie o cauza
de mediu, fie ca rezultat al unei infectii (chiar datata cu multi ani in urma),
predispozitie ereditara sau datorata unor factori psihologici perturbatori. In
cazul unor boli cronice unde exista cauze multiple, este important ca acestea
sa fie abordate intr-o anumita ordine.
Scopul diagnosticului si al tratamentului prin biorezonanta este deci acela de
a restabili o circulatie optima energo-informationala la nivel de organe si
sisteme, in rest natura are grija ca vindecarea sa se produca.In acest proces
poate fi luat in considerare si aportul unor preparate homeopatice si
suplimente nutritionale.
Cercetari in Europa de vest si Rusia au aratat ca folosirea metodelor
biorezonante are efecte pozitive in 75%-85% din cazurile de: boli
cardio-vasculare, bronho-pulmonare, boli cronice degenerative, tulburari
endocrine, sindroame dureroase, probleme legate de rinichi si vezica urinara,
boli dermatologice, alergii, afectarea sistemului imunitar, oboseala cronica,
stres etc.
Numarul sedintelor de tratament variaza dupa vechimea boli si coeficientul de
raspuns al individului. Nu exista doua persoane care sa reactioneze in acelasi
mod astfel ca si numarul de sedinte este greu de apreciat.
DREPTURILE PACIENTULUI
Legea nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile pacientului,
Monitorul Oficial nr. 51 din 29.01.2003
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
CAPITOLUL I - Dispozitii generale
Art. 1.
In sensul prezentei legi:
a) prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza
serviciile de sanatate;
b) prin discriminare se intelege distinctia care se face intre persoane aflate
in situatii similare pe baza rasei, sexului, varstei, apartenentei etnice,
originii nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei
personale;
c) prin ingrijiri de sanatate se intelege serviciile medicale, serviciile
comunitare si serviciile conexe actului medical;
d) prin interventie medicala se intelege orice examinare, tratament sau alt act
medical in scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
e) prin ingrijiri terminale se intelege ingrijirile acordate unui pacient cu
mijloacele de tratament disponibile, atunci cand nu mai este posibila
imbunatatirea prognozei fatale a starii de boala, precum si ingrijirile
acordate in apropierea decesului.
Art. 2.
Pacientii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care
societatea dispune, in conformitate cu resursele umane, financiare si
materiale.
Art. 3.
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara nici o
discriminare.
CAPITOLUL II - Dreptul pacientului la informatia medicala
Art. 4.
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale
disponibile, precum si la modul de a le utiliza.
Art. 5.
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului
profesional al furnizorilor de servicii de sanatate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si
obiceiurilor pe care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.
Art. 6.
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a
interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei
proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra
neefectuarii tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum si
cu privire la date despre diagnostic si prognostic.
Art. 7.
Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in
care informatiile prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.
Art. 8.
Informatiile se aduc la cunostinta pacientului intr-un limbaj respectuos, clar,
cu minimalizarea terminologiei de specialitate; in cazul in care pacientul nu
cunoaste limba romana, informatiile i se aduc la cunostinta in limba materna
ori in limba pe care o cunoaste sau, dupa caz, se va cauta o alta forma de
comunicare.
Art. 9.
Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege
o alta persoana care sa fie informata in locul sau.
Art. 10.
Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia
investigatiilor, diagnostic si tratament, cu acordul pacientului.
Art. 11.
Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o alta opinie medicala.
Art. 12.
Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat
scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului si ingrijirilor
acordate pe perioada spitalizarii.
CAPITOLUL III - Consimtamantul pacientului privind interventia medicala
Art. 13.
Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala
asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului
sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
Art. 14.
Cand pacientul nu isi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie
medicala de urgenta, personalul medical are dreptul sa deduca acordul
pacientului dintr-o exprimare anterioara a vointei acestuia.
Art. 15.
In cazul in care pacientul necesita o interventie medicala de urgenta, consimtamantul
reprezentantului legal nu mai este necesar.
Art. 16.
In cazul in care se cere consimtamantul reprezentantului legal, pacientul
trebuie sa fie implicat in procesul de luare a deciziei atat cat permite
capacitatea lui de intelegere
.
Art. 17.
(1) In cazul in care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia
este in interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa isi dea
consimtamantul, decizia este declinata unei comisii de arbitraj de
specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacientii
internati in spitale si din 2 medici pentru pacientii din ambulator.
Art. 18.
Consimtamantul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, pastrarea,
folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, in vederea
stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.
Art. 19.
Consimtamantul pacientului este obligatoriu in cazul participarii sale in
invatamantul medical clinic si la cercetarea stiintifica. Nu pot fi folosite
pentru cercetare stiintifica persoanele care nu sunt capabile sa isi exprime
vointa, cu exceptia obtinerii consimtamantului de la reprezentantul legal si
daca cercetarea este facuta si in interesul pacientului.
Art. 20.
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat intr-o unitate medicala fara
consimtamantul sau, cu exceptia cazurilor in care imaginile sunt necesare
diagnosticului sau tratamentului si evitarii suspectarii unei culpe medicale.
CAPITOLUL IV - Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a
pacientului
Art. 21.
Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor,
diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale
chiar si dupa decesul acestuia.
Art. 22.
Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai in cazul in care
pacientul isi da consimtamantul explicit sau daca legea o cere in mod expres.
Art.
23.
In cazul in care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii
medicale acreditati, implicati in tratamentul pacientului, acordarea
consimtamantului nu mai este obligatorie.
Art. 24.
Pacientul are acces la datele medicale personale.
Art. 25.
(1) Orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu
exceptia cazurilor in care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv diagnosticul,
tratamentul ori ingrijirile acordate si numai cu consimtamantul pacientului.
(2) Sunt considerate exceptii cazurile in care pacientul reprezinta pericol
pentru sine sau pentru sanatatea publica.
CAPITOLUL V - Drepturile pacientului in domeniul reproducerii
Art. 26.
Dreptul femeii la viata prevaleaza in cazul in care sarcina reprezinta un
factor de risc major si imediat pentru viata mamei.
Art. 27.
Pacientul are dreptul la informatii, educatie si servicii necesare dezvoltarii
unei vieti sexuale normale si sanatatii reproducerii, fara nici o discriminare.
Art. 28.
(1) Dreptul femeii de a hotari daca sa aiba sau nu copii este garantat, cu
exceptia cazului prevazut la art. 26.
(2) Pacientul, prin serviciile de sanatate, are dreptul sa aleaga cele mai
sigure metode privind sanatatea reproducerii.
(3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala eficiente si
lipsite de riscuri.
CAPITOLUL VI - Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale
Art. 29.
(1) In cazul in care furnizorii sunt obligati sa recurga la selectarea
pacientilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile in numar
limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.
(2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de
tratament se elaboreaza de catre Ministerul Sanatatii si Familiei in termen de
30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi si se aduc la
cunostinta publicului.
Art. 30.
(1) Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai daca exista
conditiile de dotare necesare si personal acreditat.
(2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenta aparute in
situatii extreme.
Art. 31.
Pacientul are dreptul la ingrijiri terminale pentru a putea muri in demnitate.
Art. 32.
Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport
spiritual, material si de sfaturi pe tot parcursul ingrijirilor medicale. La
solicitarea pacientului, in masura posibilitatilor, mediul de ingrijire si
tratament va fi creat cat mai aproape de cel familial.
Art. 33.
Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de catre un
medic acreditat din afara spitalului.
Art. 34.
(1) Personalul medical sau nemedical din unitatile sanitare nu are dreptul sa
supuna pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa
il recompenseze altfel decat prevad reglementarile de plata legale din cadrul
unitatii respective.
(2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati
suplimentare sau donatii, cu respectarea legii.
Art. 35.
(1) Pacientul are dreptul la ingrijiri medicale continue pana la ameliorarea
starii sale de sanatate sau pana la vindecare.
(2) Continuitatea ingrijirilor se asigura prin colaborarea si parteneriatul
dintre diferitele unitati medicale publice si nepublice, spitalicesti si
ambulatorii, de specialitate sau de medicina generala, oferite de medici, cadre
medii sau de alt personal calificat. Dupa externare pacientii au dreptul la
serviciile comunitare disponibile.
Art. 36.
Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta, de
asistenta stomatologica de urgenta si de servicii farmaceutice, in program
continuu.
CAPITOLUL VII - Sanctiuni
Art. 37.
Nerespectarea de catre personalul medicosanitar a confidentialitatii datelor
despre pacient si a confidentialitatii actului medical, precum si a celorlalte
drepturi ale pacientului prevazute in prezenta lege atrage, dupa caz, raspunderea
disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor legale.
CAPITOLUL VIII - Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 38.
(1) Autoritatile sanitare dau publicitatii, anual, rapoarte asupra respectarii
drepturilor pacientului, in care se compara situatiile din diferite regiuni ale
tarii, precum si situatia existenta cu una optima.
(2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligati sa afiseze la loc vizibil
standardele proprii in conformitate cu normele de aplicare a legii.
(3) In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi,
Ministerul Sanatatii si Familiei elaboreaza normele de aplicare a acesteia,
care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 39.
Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 40.
La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga art. 78, 108 si 124 din
Legea 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, publicata in Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum si orice alte dispozitii
contrare.
10 Intrebari pentru medicul tau
1.Care
credeti ca este cauza problemei mele?
2.Sunt una sau mai multe cauze ale bolii mele?
3.Ce testari veti face pentru a diagnostica boala?
4.Cit de performante sunt testele de diagnostic?
5.Cit de sigure sunt ele?
6.Care este evolutia cea mai probabila a bolii? Care este prognosticul pe
termen lung cu si fara tratament?
7.Care sunt optiunile de tratament? Cit de eficienta este fiecare optiune de tratament
in parte? Care sunt beneficiile versus riscuri pentru fiecare tratament in
parte?
8.Daca simptomele mele se agraveaza ce ar trebui sa fac de unul singur? Cind ar
trebui sa va contactez?
9.Aveti cunostinta de toate medicamentele pe care la iau? Pot apare efecte
adverse in combinatie cu medicamentele pe care mi le prescrieti?
10.Ar trebui urmarite efectele secundare ale medicatiei prescrise de dv.?
ATENTIE: Stabilirea unui diagnostic e cheia unui tratament correct. Tu esti cea mai importanta persoana in acest proces prin faptul ca poti sa descrii precis caracterul,localizarea,durata si momentul aparitiei simptomelor tale. De asemenea,ar trebui informat doctorul cu privire la vitaminele,plantele si medicatia pe care o iei.De exemplu,administrarea pe termen lung a unor vitamine poate fi cauza unor teste de laborator anormale; antiacidele si suplimentele nutritive ce contin magneziu pot cauza diaree; anumite medicamente antihipertensive pot cauza constipatie.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 4854
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
