| CATEGORII DOCUMENTE |
| Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
Balneofizioterapia (B.F.T)
BFT-este ramura a medicini generale care foloseste in scop terapeutic agenti fizici naturali sau artificiali.
Scop terapeutic / scop curativ = scop tratament
Marea varietate si modul lor diferit de aplicare a facut ca de-a-lungul timpului sa se desprinda o serie de ramuri care in diverse perioade au avut o dezvoltare istorica diferita.
Astazi BFT cuprinde:
Ø Hidrotermoterapia
Ø Electroterapia
Ø Masajul si mecanoterapia
Ø Chinetoterapia si gimnastica medicala (chinessis-miscare)
Ø Balneoterapia
Ø Helioterapia (helios-soare)
Ø Talazoterapia (talaz-valuri)
Ø Climatoterapia
Ø Pneumatoterapia
Inhalatiile.
Alta clasificare a B.F.T care se imparte in 2:
a) Fizioterapia-care foloseste agenti fizici artificiali .
b) Balneoclimatoterapia care foloseste agenti fizici naturali.
Starea de sanatate-este echilibrul fizic,psihic si intelectual adica homeostazia. Boala este dereglarea homeostaziei organismului adica dereglarea organismului intre organism si mediu.
Bolile sunt de cauza cunoscuta cand exista posibilitatea de a face tratament causal si de cauza necunoscuta la care se face tratamente simptomatice.
B.F.T-reprezinta o terapie simptomatica, nu o terapie cauzala.
Fata de agresiunea mediului extern organismul reactioneaza prin 4 categori de reactii:
Ø Reacti de aparare
Ø Reactii de adaptare
Ø Reactii de compensare
Ø Reactii de regenerare functionala si structurala.
Caile de influentare
Calea nervoasa-arcul reflex (stimul-rasruns)
Calea neuroendocrina sistemul nervos vegetative si glandele cu secretie interna.
Calea humorala-prin folosirea metabolitilor tisulari vitamine, substante biologice active si produs de descompunere.
Prin B.F.T se foloseste capacitatea de stimulare si reglare a mecanismelor sus mentionate.
La baza mecanismului de actiune al factorilor naturali (namol, ape minerale, clima) stau reactiile reflexe.
Actiunea factorilor balneari asupra organismului are un caracter fazic:
Ø Faza reflexa complexa
Ø Faza neurochimica
Ø Faza de post-actiune
Excitantul poate avea asupra pacientului un effect puternic legat de starea organismului sau.
In interpretarea mecanismului de actiune a factorilor balneari tinem seama de 2 elemente:
Ø Mecanisme fiziologice
Ø Actiunea specifica excitantului
Terapia prin agenti fizici si artificiali nu este o terapie cauzala ci ea actioneaza asupra mecanismelor fiziopatologice este o terapie patogenica.
Aceasta terapie actioneaza asupra boli si in faza de predispozitie adica are un caracter preventiv nu mumai curativ.
Terapia prin mijloace balneo este o terapie antisimptomatica, boala avand de regula un caracter general.
B.F.T-ul aplica cu precadere tratament general si mai putin local.
Reactivitatea
Reactivitatea este capacitatea organismului de a raspunde in mod sintetic la actiunea excitantilor din mediu, capacitatea care se realizeaza prin functia integrativa a sistemului nervos central.
Balneoterapia-actioneaza ca o terapie de excitare care duce la schimbarea felului de reactie a organismului modifican intr-un anumit grad procesele metabolice legate de constitutie.
Balneoterapia este o reflexoterapie modificand reactivitatea organismului.
Reactia balneara-(criza balneara) este o reactie a organismului care se produce aproape constant dupa 7-8aplicati fizico-termice sau tratamente balneare mai intense.
Simptomele generale ale reactiei balneare pot fi cele ale unei boli acte sau subacute: oboseala, insomnie, inapetenta, accensiuni termice insotite de exacerbarea unor fenomene algice sau inflamatori.
Ø Exacerbare accentuare
Ø Fenomen algic-fenomen dureros
Ø Nevralgic-durere pentru nerv.
Se pot ivi tumefieri articulare la reumatici sau crize hrepatice sau renale cu eliminari massive de saruri uratice sau calcare.
Reactia balneara arata ca substanta influenta procedurilor aplicate zilnic sa produs in organism o schimbare importanta, o modificare reactionala datorita normalizari sistemului neurovegetativ.
Hipoergie-este caracteristica afectiunilor cornice.
Hiperergie-este caracteristica fazei acute sau subacute a boli respective.
Indicatia curativa principala a terapiei cu agenti fizici o constituie afectiunile cronice. Cu ajutorul mijloacelor BFT stabilim la bolnavii cronici un nou nivel de relatii cu mediu, un nou sterotip dinamic apropiat de cel fiziologic.
HIDROTERAPIA
Hidroterapia este aplicarea in scop profilactic si curativ al unui numar variat de proceduri care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diverse stari de agregare ca si unele tehnici strans legate de acestea.
Ø Scopul profilactic este un scop de prevenire
Ø Scopul purativ scop de tratament
Apa poate fi simpla sau cu ingrediente (dioxid de carbon, hidrogen sulfat,extracte de seminte, substante chimice)Factorul cel mai activ asociat este factorul termic.
Acesti factori influenteaza terminatiile nervoase din piele si se trasmit catre maduva care elaboreaza reflexe cu caracter de raspuns.
Hidroterapia este o terapie nespecifica.
Luand drep criteriu temperatura putem clasifica hidroterapia astfel:
Ø Crioterapia apa la 0 grade
Ø Hidroterapia-apa la 0-42 grade
Ø Termoterapia apa peste 42 grade
Caracterele unei inflamati sunt:
Ø Tumor
Ø Rubor (roseata)
Ø Dolor (durere)
Ø Calor (caldura)
BAZELE FIZICE SI FIZIOLOGICE ALE
HIDROTERAPIEI
Propietatile fizice ale apei:
Apa are capacitate termica mare, o calorie mare sau o kilocalorie este cantitatea de caldura necesara pentru a creste temperatura unui Kg de apa cu 1 grad C.
Datorita acestor proprietatii cu cantitati mici de apa se pot transporta cantitati mari de caldura .
Apa are termoconductibilitate mare-are capacitatea de a transmite energie calorica. In unitatea de timp, apa primeste sau cedeaza o cantitate mare de caldura.
Apa are temperatura de indiferenta mare de (34-35 grade) si corpul scufundat in apa nu are senzatia nici de cald nici de rece.
Temperatura de indiferenta este conditionata de starea de nutritie a organismului si de iritabilitatea tegumentului.
Orice temperatura superioara sau inferioara, temperatura de indiferenta reprezinta un excitant fata de care organismul reactioneaza intr-un anumit fel.
Functiile tegumentului
Pielea este primul organ influentat de hidroterapie.Pielea trebuie sa fie curata indemna de leziuni si erurti si fara plagi.
Contraindicatia majora a tratamentului BFT -o reprezinta bolile de piele.
Propietatile pieli
a). Pielea receptioneaza cu ajutorul uni aparat neuroreceptor tegumentar excitatiile termice care transmise sub forma de stimul nervos pe caile aferente ajung la creier si de acolo pe caile eferente se introduc la organele efectuare determinand fenomene vazomotorii, reflectorii si trofice.
b). Pielea influenteaza schimburile de caldura (80 de grade din canti-
tatea de caldura este pierduta prin piele).
c). Pielea influenteaza termoreglarea prin glandele sudoripare care elimina sudoarea si caldura.
d). Pielea influenteaza schimburile minerale prin sudoare se pierd si
electroliti.
e). Pielea participa la procesele de imunitate datorita bogatiei in tesut reticuloendotelial care naste anticorpi.
Pielea influenteaza repartitia sangelui
f). Pielea prin bogata retea capilara poate inmagazina pana la o treime din cantitatea de sange a organismului conform circulatiei preferentiale.
Urmarirea reactiei cutanate este un factor de mare importanta in activitatea hidroterapeutica.
Organismul este in permanenta in contact cu mediul extern cu care schimba informati in dublu sens.
Informatia din mediul extern sunt receptionate de catre organism prin intermediul unor receptori situati la nivelul pieli.
Receptor-este o structura celulara cu inalta specificitate pentru receptia unui anumit stimul. Acest receptor este segmental periferic al unui analizator.
Analizator-este format din receptorul periferic, din segmental intermediar sau de conducere cu fibre aferente si segment central reprezentat de o zona corticala receptoare.
Rolul functional al receptorului-este de transformare a anumitor forme de energie purtate de excitatie in energie nervoasa.
Analizatorul mecanocutanat
Segmental periferic se gaseste in stratul dermic si hipodermic al pieli sub urmatoarele forme:
Ø Corpusculi Meissner
Ø Discuri Merkel
Ø Corpusculi Paccini
Ø Terminati nervoase libere
Ei receptioneaza stimuli mecanici care sunt capabili sa formeze pielea.
Segmentul de conducere este reprezentat de dendritele neuronilor din ganglionul spinal iar axonul face sinapsa in neuroni coarnelor posterioare.
Segmentul central este circunvolutiunea parietala ascendenta.
Analizatorul termocutanat
El furnizeaza cortexul cerebral, informati despre starea termica a obiectelor realitati inconjuratoare.
Excitantul natural nu este temperatura reala a obiectului ci starea termica-raportul intre temperatura reala si temperatura zonei tegumentare din momentul considerat.
Pentru ca un obiect sa creeze senzatia de cald temperatura lui trebuie sa o depaseasca pe cea a tegumentului cu minimu de 0,2 grade C iar pentru cea rece trebuie sa fie mai coborata cu cel putin 0,4 grade C.
Ø Segmentul periferic pentru cald-cilindrii Ruffini
Ø Segmentul periferic pentru rece corpusculul Krause
Ø Segmentul de conducere si segmentul central sunt aceiasi cu analizatorul mecanocutanat.
Pielea poseda un numar de terminatii nervoase gratie carora se pot obtine cele mai variate reactii atat locale cat si la distanta.
Pielea are deasemeni o retea vasculara bogata in care incape 30% din cantitatea totala a sangelui.
In conditii normale temperatura medie a pieli este de 34-36 grade C iar apa la aceasta temperatura nu provoaca nici o senzatie de caldura sau de raceala.
Aceiasi temperatura a apei provoaca senzatii deosebite in caz de febra.
Mediul cald sau rece da senzati cu atat mai accentuate cu cat atinge suprafetele mai mari ale pieli.
Raceala este perceputa mai repede in unitatea de timp decat caldura.
In hidroterapie prin procedurile termice si mecanice ca o parte a reactiei generale a organismului se produce asa numita reactie vasculara cutanata sau dermica-care este o vazodilatatie cu rol si importantta deosebita pentru toate efectele pe care contam in tratamentul hipodermic servind ca indicator pentru individualizarea tratamentului.
Fenomenele rectiei dermo-vasculare sunt produse in parte datorita substantelor chimice provenite din degradarea celulelor precum si datorita interventiei nervilor vegetativi cu efecte vazodilatatori asemanatoare celor produse de histamina si acetilcolina.
Aceste substante vazodilatatoare dispar repede de la locul de aplicare a proceduri insa excitatiile consecutive le produc mereu.
Astfel, se explica actiunile si reactiile proceselor biologice care stau la baza BFT-ului.
Reactia dermo-vasculara-se refera numai la comportamentul vaselor sancvine din tegument dupa diferite aplicatii hidrotermice.
Reactia dermo-vasculara depinde de
Intensitatea excitatiei termice.
Rapiditatea cu care se aplica agentul termic
Intinderea suprafetei tegumentului pe care se aplica agentul termic (cu cat intinderea este mai mare cu atat reactia este mai puternica).
Repetarea excitatiei termice de aceiasi intensitate aparitiei reactiei dermo-vasculara intarzie deoarece organismul sa obisnuit cu gradul de excitatie.
Pentru a obtine de fiecare data aceiasi reactie vasculara trebuie intensificata excitatia in cursul curei hidrice.
Agentii mecanici si chimici combinati cu cei termici usureaza aparitia reactiei dermo-vasculara.
Miscarile musculare in cursul procedurilor hidrice mai ales dupa proceduri favorizeaza aparitia reactiei dermo-vasculare.
Incalzirea musculara prealabila intensa si de lunga durata a corpului intreg intarzie aparitia reactiei dermo-vasculare.
In zona nervilor afectati (nevralgii, nevrite, pareze, paralizii, reactia de obicei intarzie sau este incompleta.
Nevralgie durere pe traectul unui nerv.
Nevrita = inflamatia unui nerv.
Polinevrita = inflamatia mai multor nervi.
Pareza amorteala
Paralizie intreruperea activitati.
La persoanele cu dezechilibru neurovegetativ si endocrin reactia dermo-vasculara se produce incomplet sau chiar invers (reactia paradoxala).
In tulburarii circulatorii organice cum ar fi: boli de inima sau boli arteriale reactia dermo-vasculara apare mai incet sau incomplet.
Metoda simpla pentru aprecierea
reactiei vasculara
Dalmady = metoda
Metoda prin comprimarea tegumentului regiunii de examinat cu un deget se constanta aparitia unei zone palide.
O reactie buna apare dupa 2-5 secunde. O reactie proasta apare dupa 10 secunde.
Se constata ca excitatiile intense si des repetate in cursul unei cure hidroterapice indelungate produc adeseori tulburari datorita carora efectele asteptate nu mai apar atat de prompt.
Hidroterapeuti mai vechi intrebuintau in asemenea cazuri expresia "bolnavii sunt saturati de cura cu apa" bolnavi se simteau rau isi pierdeau apetitul, somnul deveneau agitati.
Asemenea fenomene impun o modificare a curei cu fenomene mai blande sau chiar intreruperea curei.
In caz ca se cintinua aceleasi proceduri excitante apareau asa numitele fenomene de provocare cu acutizarea unor procese inflamatorii latente cu reaparitia durerilor reumatice si a altor fenomene.
Actiunea procedurilor hidrotermo-
terapice asupra aparatului
cardio-vascular
Procedurile reci si fierbinti cu contraste mari de temperatura produc contractia vaselor sancvine.
Procedurile reci produc contractii de durata scurta.
Aceste contractii dau paliditate pieli sub forma "pielea de gaina" provocata de contractia muschiului erector al porilor.
Efectul principal si de lunga durata a procedurilor este vazodilatatia accentuata care dureaza.
Raceala de scurta durata-produce vazoconstrictie activa cu roseata pieli si marirea vitezei de circulatie a sangelui.
Raceala de lunga durata-produce la locul de aplicare o staza circulatorie cu cianoza (capilare dilatate contractate).
La temperaturi joase si de lunga durata-se produce gangrena.
Prin caldura-se dilata atat arterele cat si venele de la suprafata si din profunzime iar circulatia se produce in conditii mai avantajoase.
Aceasta este comportarea vaselor normale iar vasele bolnave isi pierd elasticitatea si proprietatea de a se putea dilata manifestand o tendinta de contractare foarte pronuntata la excitatia produsa de raceala dar si excitatia produsa de caldura poate provoca un spasm de lunga durata.
Exista un antagonism intre vasele circulatiei periferice, tegumente, si mucoase si cele ale organelor interne.
Existenta metamerelor ca unitate functionala arata ca prin excitatia unui dermatomer vasele din organele interne corespunzatoare aceluias metamer reactioneaza consensual (in acelas sens).
Activitatea musculara joaca un rol important in distribuirea sangelui.
Ea poate antrena temporar mari cantititi de sange din depozitele organismului si din organele in stare de congestie cu ajutorul circulatiei preferentiale.
Sangele fiind purtatorul si transportorul elementelor de aparare ale organismului (antitoxine, anticorpi).
Hiperemia mareste puterea de aparare, actionand indirect bactericit si antiinflamator.
Actiunea procedurilor hidrotermo-
terapice asupra inimi si
tensiuni arteriale
Frecventa cardiaca normala este intre 60-90 batai pe minut.
In repaus sub 60 se numeste bradicardie, peste 90 de batai pe minut se numeste tahicardie.
Tensiunea arteriala maxima este de 120-140mm/coloana de mercur-arata munca inimi.
Tensiunea arteriala minima =jumatate din tensiunea maxima plus sau minus 10mm/coloana de mercur.
Raceala aplicata asupra inimi -da bradicardie iar caldura aplicata asupra inimi influenteaza putin frecventa cardiaca.
Daca prin bai creste temperatura corpului cu 1 grad C frecventa cardiaca creste cu 18-20 batai/minut.
Raceala aplicati pe regiunea precordiala- calmeaza in general bolnavul, daca nu este suportata provocand neliniste este aproape sigur ca miocardul este afectat.
Variatia tensiunii arteriale
Aplicatiile locale calde sau reci modifica tensiunea arteriala in mica masura.
Aplicatiile generale cum ar fi: baile calde peste 39 de grade creste tensiunea maxima si scade tensiunea minima si se mareste diferentiala.
Tensiunea minima este data de elasticitatea vaselor.
In cazul bailor ascendente de la 36-42 de grade C partiale sau generale scade atat tensiunea maxima cat si cea minima daca cresterea temperaturi se face incet.
In bai reci creste atat tensiunea maxima cat si tensiunea minima.
Baile hipoterme scad munca inimi iar baile hiperterme cresc munca inimi cele peste 40 de grade chiar foarte mult.
Actiunea procedurilor hidrotermo-
terapice asupra sangelui
Dupa proceduri reci cresc leucocitele ,cresc hematiile si cantitatea de hemoglobina, efecte care dureaza aproximativ 2 ore.
Concentratia sangelui scade in baile calde si creste in baile reci.
La unele persoane o racire intensa duce la distrugerea masiva de hemati cu hemoglobinurie (eliminarea de hemoglobina in urina).
In acest caz este contraindicat tratamentul balnear cu proceduri reci.
Actiunea asupra respiratiei
Raceala excesiva produce o modificare a volumului respirator cu cresterea inspiratiei urmata de respiratia sacadata si cu revenirea la normal.
Caldura peste 45 de grade C produce efecte analoage.
AcTiunea procedurilor hidrotermo-
terapice asupra musculaturi
Musculaturii striate.
Excitatiile reci si fierbinti intense de scurta durata ridica tonusul si randamentul muscular.
Procedurile caldute 36-37 de grade C diminueaza tonusul muscular si inlatura spasmele.
Caldura combinata cu excitatiile mecanice intense poate influenta contractibilitatea si tonusul muscular cu durata mai lunga.
Raceala de lunga durata sau intensa si repetata duce la cresterea tonusului la aparitia de mici frisoane contribuind la termoreglarea organismului. Musculatura neteda.
Caldura aplicata pe epigastrul sanatos (stomac) mareste tonusul si peristaltis mulmuscular stomacului favorizand eliminarea.
La stomacul bolnav caldura actioneaza antispastic normalizand peristaltismul. Spasmele arteriale sunt calmate prin caldura.
Miscari peristaltice si peristolice-sunt miscari de avansare si amestecare a bolului alimentar.
miscare peristaltica = de inaintare
miscare peristolica = de amestec.
Actiunea procedurilor hidrotermo-
terapice asupra functiilor secretori
Aparatul renal circulatia renala se comporta consensual cu cea a tegumentului.
Prin aplicatii externe calde locale asupra regiuni renale precum si prin proceduri generale calde se produce o circulatie mai vie la nivelul rinichiului si o functie renala mai buna cu diureza abundenta.
Reactia urinei este influentata prin proceduri hidrice intense dar numai trecatoare se observa o adiciziere a urinei dupa proceduri reci. Exista un antagonism clar intre diureza si transpiratie.
In general apa se elimina prin urina si prin tegument mecanisme invers proportionale.
Caldura aplicata pe abdomen si procedurile generale calde scad secretia gastrica si pe cea clorhidrica. Raceala creste secretia gastrica daca actioneaza in timp scurt.
Secretia biliara.
Creste prin aplicatii reci de scurta durata sau prin proceduri alternante.
Perspiratio-insensibilism-transpiratie neaparenta.
Este eliminarea nesesizabila de apa, substante solubile si gaze prin piele.
Poate ajunge la 1l pe 24h cuprinzand toxine produsi de catabolism si produsi de sudoare.
Sudoare sau transpiratie:
Sudoarea cantitatea lichidului transpiral variaza cu clima, ocupatia, constitutia, miscarea si alimentarea.
Transpiratia poate sa creasca in anumite conditi considerabil pana la 1500 l.
Printer procedurile care duc la cea mai abundenta transpiratie sunt: baile de namol, baile de aer cald, de lumina si aburi fierbinti.
Transpiratii fortate si repetate in interval scurt de timp pot produce deshidratarea tesuturilor.
Din punct de vedere practic transpiratia inceputa in decursul unei proceduri termoterapice poate fi: crescuta prin ingerarea unui pahar cu apa rece (metoda veche a lui Priessnitz) .
Sudoarea este toxica ca si urina si toxicitatea ei creste cu concentratia.
AcTiunea procedurilor hidrotermo-
terapice asupra sistemului nervos
Nervii periferici reactioneaza la raceala printr-o diminuare a excitabilitatii si conductibilitatii.
Caldura si mai ales fierbinteala de scurta durata cresc sensibilitatea iar caldura de lunga durata scade sensibilitatea.
Este cunoscuta actiunea sedativa a calduri constante in nevralgii. Procedurile reci si fierbinti excita sistemul nervos central.
Dupa ce apare reactia dermo-vasculara urmeaza de obicei o serie de liniste. Dupa proceduri excitante puternice se observa o stare de neliniste. Procedurile la temperatura de indiferenta la 1-2 grade mai sus au de obicei efecte calmante immediate si de lunga durata.
In orice cura hidrica nu trebuie neglijata starea psihica, stare ce influenteaza intreg mers al curei.
Se recomanda precautie la dozarea curei. Trebuie evitate la inceput toate senzatiile neplacute pe care le-ar putea da unele proceduri (dus scotian) fiind necesar sa procedam de la inceput cu o reactie dermovasculara profunda corecta care este insotita intodeauna de o senzatie generala placuta.
AcTiunea procedurilor hidrotermo-
terapice asupra metabolismului
Metabolism = schimbul de substante intre organism si mediu cu cele 2 componente : anabolism = asimilatie
catabolism = dezasimilatie
Anabolismul este in raport direct cu corpul deoarece toate procedurile care actioneaza asupra proceselor oxidative produc o modificare a metabolismului.
Dupa proceduri reci scurte creste volumul respirator cu 50%. Procedurile calde de-lungul duratei insotite de cresterea temperaturi corpului maresc volumul respirator cu 150%.
Dupa proceduri reci si calde de scurta durata revenirea la normal este foarte rapida. Dupa procedurile calde prelungite metabolismul marit persista pana la 75 minute.
Procedurile termice combinate cu manipulatii mecanice (baia calda chineto) creste metabolismul gazos intr-o masura foarte mare.
Eliminarea substantelor minerale cresc intodeauna dupa aplicatii termice si mecanice mai ales daca procedurile sunt repetate timp de mai multe zile.
Actiunea factorilor termici
asupra tesuturilor
Raceala sau caldura aplicate asupra tegumentului timp mai indelungat modifica temperatura tesuturilor atat la suprafata cat si la o anumita profunzime.
Actiunea raceli este mai intensa pe cand caldura prin hiperemia pe care o provoaca patrunde mai dificil in tesuturile subiacente.
Diferite tesuturi si organe se comporta variat fata de racire(foarte usor poate raci peretele toracic).
Actiunea procedurilor hidrotermo-
terapice asupra termoreglari
Organismul uman isi mentine temperatura interna constanta la 37 de grade cu variatia de 0,1 grade C in decursul unei zile.
Acest echilibru se poate realiza cu ajutorul sistemului nervos central prin centrii subcorticali.
Mentinerea echilibrului termic se face prin:
Ø cresterea sau diminuarea produceri de caldura
Ø cresterea sau diminuarea pierderi de caldura
Producerea de caldura-se face prin activitate musculara si este termoreglarea chimica.
Pierderea de caldura-se face prin transpiratie si este termoreglarea fizica.
Daca se aplica o baie calda se observa o vazodilatatie a vaselor periferice cu sange perspiratia insensibila se mareste iar cand aceasta devine insuficienta se transforma in transpiratie.
La raceala pe langa o vazoconstrictie periferica se produce si o actiune musculara reflexa (frison) cu mult inainte de a avea loc o racire efectiva a organismului.
La caldura intensa pe langa o vasodilatatie puternica se produce transpiratia inainte de a se urca temperatura corpului.
Atat timp cat pierderea de caldura este posibila la periferie temperatura corpului nu creste.
Temperatura corpului incepe sa creasca in momentul in care termore-glarea fizica este depasita de temperatura mediului inconjurator.
In cazurile de deficienta congenitala a glandelor sudoripare se numeste anhidoza sau ichitoza transpiratia este foarte redusa.
Persoanele care sufera de astfel de asemenea defecte nu pot transpira si ajungand in medii calde se sufoca foarte repede si temperatura corpului lor screscand cu mult mai repede decat la persoanele cu transpiratie normala.
Pe de alta parte se gasesc persoane cu glande sudoripare dezvoltate normal dar care functioneaza insuficient motiv pentru care transpira foarte usor (nervosi,isterici)la cestia temperatura corpului creste deasemenea mai repede in inprejurari similare.
COMPRESE
Sunt aplcati asupra diverselor regiuni ale corpului cu ajutorul unei bucati de panza de forme si dimensiuni variate si inmuiate in apa de diferite temperaturi.
Calitatea unei comprese bune:
Ø aplicarea pe tegument a compresei care nu trebuie sa permita intrarea aerului;
Ø umezeala compresei trebuie sa fie corespunzatoare ( comprese calde sau reci);
Ø compresa uscata de acoperire trebuie sa depaseasca cu 1-2 laturi de deget pe cea umeda;
Ø daca compresele stimulante nu se incalzesc dupa 10-15 minute sau pacientul are frisoane compresa trebuie intrerupta.
Clasificarea compreselor:
Ø Dupa temperatura: reci, calde, alternante si cu aburi.
Ø Dupa regiune: la cap, ceafa, gat, torace, precordiale, abdomen, trunchi si gambe.
Compresa stimulata de Prissnitz:
Este o compresa rece acoperita.Panza inmuiata se stoarce bine si se aseaza pe zona respectiva.
Peste compresa umeda astfel realizata se aplica o bucata de panza uscata ceva mai mare decat cea umeda si de aceiasi grosime.
Mod de actiune: In timpul aplicatiei reci apare vasoconstrictia urmata de hiperemia activa cu evaporare care scade temperatura ducand din nou la vasoconstrictie si ciclul se reia. Efectul se bazeaza pe aceasta evaporare discontinua ritmica.
Compresa Prissnitz se mentine 2 - 6 ore pana ce se usuca. Actiunea ei este de stimulare influentand sistemul nervos, cordul, activarea circulatiei si a metabolismului local.
Compresa cu abur
Pe regiunea interesata se plaseaza o flanela uscata peste care se aplica altele inmuiate in apa fierbinte la 60-70 grade C si bine stoarsa peste care se aplica o a 3 a flanela uscata si eventual o panza impermeabila (4 straturi).
Ea are o importanta actiune vasodilatatoare si rezorbtiva pe langa efectul analgezic si antispasmotic.
CATAPLASME.
Sunt proceduri care constau din aplicarea in scop terapeutic a diverselor substante de natura organica sau anorganica, la temperaturi variate asupra diverselor regiuni ale corpului.
Cataplasmele- se impart in 2 categorii:
Ø umede
Ø uscate
In ceea ce priveste temperatura pot fi:
Ø calde,
Ø reci.
I. Cataplasmele umede
Materiale necesare: substante organice variate sau diverse plante medicinale, care capata prin preparare un aspect pastos (cele mai folosite sunt: paine, taratele, faina integrala, faina de grau,orz, ovaz sau porumb, seminte de in, musetel, florile de fan, malva, althea, menta, mustarul, hreanul namol, lut, etc.), 2 bucati de panza sau un saculet, o sursa de caldura - resou.
Cataplasmele cu paine:
Mod de preparare-se ia o anumita cantitate de miez de paine in raport cu marimea regiunii, se faraniteaza, se inmoaie cu apa si se incalzeste continutul pe foc, amestecandu-se pana se obtine o pasta.
Aceasta se introduce intre 2 bucati de panza sau intr-un saculet. Se uniformizeaza intr-un strat de aproximativ 2-4 cm grosime. Se elimina prin presiune lichidul in exces si se aplica apoi pe regiunea interesata.
Pentru a se impiedica racirea, se aplica peste aceasta o bucata de panza, flanela sau lana. Cataplasma se mentine pana incepe sa se raceasca.
Cataplasme cu tarate:
Mod de preparare - se iau ½ sau 1 Kg tarate de grau, secara, porumb, in raport cu marimea regiuni pe care dorim sa aplica cataplasma, se fierbe pana se obtine o pasta si se aplica cu aceiasi tehnica.
Cataplasme cu seminte sau faina de in:
Mod de preparare - se ia ⅓ sau ¼ seminte de in, ⅔ sau ¾ apa si se fierbe bine pana se face o pasta consistenta. Se aplica la fel ca si celelalte cataplasme.
Cataplasmele cu seminte de in sunt preferate altor cataplasme, deoarece au o termopexie mare.
Cataplasme cu faina integrala:
Mod de preparare - se prepara cu faina de grau, orz, ovaz, secara, porumb la fel ca cele descrise anterior.
Cataplasme cu musetel:
Mod de preparare - se ia o cantitate potrivita de musetel, se fierbe in apa, apoi se introduce in saculet. Acesta se leaga la gura, se stoarce prin presare intre 2 capace si se aplica pe regiunea indicata. Se poate fierbe musetelul direct in saculet.
Cataplasme cu flori de fan:
Mod de preparare - este identic cu a cataplasmelor de musetel.
Cataplasme cu malva:
Mod de preparare - se folosesc frunzele de Malva silvestri si Malva rotudifolia care se prepara identic cu cele expuse inainte.
Cataplasme cu menta:
Mod de preparare - se folosec frunzele de Menta piperita (izma buna) sau Menta crispa (izma creata), se oparesc sau se umezesc numai cu apa calda pentru a nu lasa sa se volatizeze uleiurile eterice.
Tehnica de aplicare este identica cu a celor cataplasme cu plante medicinale.
Cataplasme cu althaea:
Mod de preparare - se folosec frunzele de Althaea officinalis (nalba mare, nalba alba sau nalba de lunca). Se se prepara si se aplica la fel ca si cataplasmele cu plante medicinale.
Cataplasmele cu mustar:
Mod de preparare - se foloseste faina de mustar (Sinapis nigra sau Sinapis alba), se amesteca cu apa la temperatura camerei pana se realizeaza o pasta, se adauga inainte de aplicare putina apa calda pentru a nu provoca bolnavului o senzatie neplacuta, se introduce intre doua bucati de panza sau un saculet si se aplica pe regiunea indicata.
Durata procedurii este in functie de aparitia senzatiei de arsura. Se inlatura inainte de a se forma bule pe locul de aplicare.
Cataplasme cu hrean:
Mod de preparare - se ia o anumita cantitate de radacina de hrean, se rade, se amesteca cu apa si o cantitate oarecare de faina integrala; se introduce intr-un saculet care se leaga la gura si se aplica pe regiunea interesata.
Cataplasme cu namol si lut:
Mod de preparare - este identic cu impachetarile cu aceleasi substante (vezi impachetarile cu namol).
II. Cataplasme uscate:
Sunt proceduri care se realizeaza cu ajutorul unor substante cum sunt: taratele de grau, de secara, de porumb, sare, nisip.
Modul de preparare - materialele enuntate se incalzesc intr-un vas, la o temperatura suportabila, se introduc intre 2 bucati de panza sau in saculete si se aplica pe regiunea interesata.
Ele sunt impropiu numite cataplasme, deoarece nu sunt aplicatii sub forma de pasta.
Modul de actiune - actiunea cataplasmelor se bazeaza pe factorul termic; efectul lor este mai mult local.
Efectele cele mai importante ale lor sunt: hiperemizant si resorbtiv, antispastic si analgezic.
La cataplasmle cu plante medicinale, pe langa factorul termic, se adauga si cel chimic, reprezentat de diferitele uleiuri eterice pe care le contin.
Indicatiile: cele mai frecvente sunt: mialgii, nevralgii cu diverse localizari, artralgii in cadrul afectiunilor reumtismale subacute si cronice, perivisceritele adbominale, etc.
Cataplasmele cu mustar si hrean se indica pentru efectul lor derivativ important, mai des in afectiunile cu caracter inflamator acut si cronic ale organelor abdominale si toracice, in nevralgii, spasme si contracturi musculare etc.
HIDROFOARE
Sunt dispozitive speciale formate din metal sau cauciuc prin care curge apa si care se aplica peste compresele reci sau calde carora dorim sa le mentinem temperatura la nivelul dorit evitand astfel schimbarea prea deasa a compreselor.
Frictiunile
Sunt proceduri de hidroterapie cu ac'iune tonifianta, al caror efecte se bazeaza pe factorul termic si factorul mecanic.
Clasificare:
Dupa temperatura:
Ø reci
Ø alternante
Dupa regiunea corpului:
Ø Partiale, cand intereseaza separat sau impreuna membrele superioare si inferioare
Ø Complete, cand intereseaza intreaga suprafata a corpului.
Acestea din urma, in functie de tehnica de aplicare, se impart in frictiuni partial complete, care realizeaza functionarea intregului corp prin frictionarea separata a diferitelor segmente si frictiuni complete propriu-zise.
FRICTIUNI PARTIALE RECI
Materiale necesare - un pat sau o canapea, o patura, un cearceafa, un prosop sau o bucata de panza de 100/70 cm, o galeata cu apa, un termometru de baie.
Se aseaza pe pat sau pe canapea patura si cearsaful. Bolnavul, complet dezbracat, este invitat sa se culce cu fata in sus si este invelit.
Se lasa descoperit numai membrul asupra caruia vrem sa actionam. Se imoaie prosopul in apa rece, se stoarce si se acopera segmentul interesat.
Bolnavul sau o alta persoana fixeaza bine prosopul la radacina membrului, sprijinind in acelasi timp extremitatea frictionata de pieptul celui care efectueaza procedura.
Se frictioneaza cu amandoua mainile peste prosop, cu miscarii lungi, cuprinzand intreaga regiune cu palmele, pana ce simtim ca prosopul s-a incalzit.
Se acopera apoi segmentul cu un cearceaf uscat in care a fost invelit peste care se executa aceiasi manevra. Apoi segmental se acopera si cu patura, trecandu-se la descoperirea unui alt membru a carui frictionare se executa conform aceleasi tehnici.
FRICTIUNI PARTIALE ALTERNANTE
Se efectueaza conform aceleasi tehnici, incepand cu frictionarea peste un prosop muiat cu apa calda (38-400) si terminand cu apa rece (16-180).
Dupa ce prosopul rece s-a incalzit, se indeparteaza, iar extremitatea respectiva se acopera ca mai sus, cu cearsaful uscat peste care se executa cateva frictiuni. Se continua frictionarea in acelasi fel si a celorlalte extremitati indicate.
FRICTIUNILE PARTIAL COMPLETE.
Materiale necesare - sunt aceleasi ca si pentru frictiunile partiale.
Tehnica de aplicare - se executa conform tehnici, expuse la frictiunile partiale, respectand o anumita ordine.
Tehnicianul sta in partea dreapta a bolnavului si incepe frictionarea membrului inferioar din partea opusa, apoi mmbrul infrior de aceiasi parte, spatele, pieptul, cu partilelaterale ale trunchiului.
Abdomenul, se frictioneaza in sensul evacuarii intestinale. La urma se frictioneaza membrul superior de partea opusa a tehnicianului, apoi cel de aceiasi parte.
Fiecare regiune, dupa ce a fost frictionata, se acopera cu cearsaful si patura. Dupa terminarea procedurii, bolnavul este klasat in repaus timp de 15-20 minute.
Frictiunile complete
Materiale necesare - un cearsaf 1,5x2,5-3 m, o compresa pentru frunte, o galeata cu apa la temperatura de 18-200.
Tehnica de aplicare - inainte de a incepe procedura, i se recomanda bolnavului sa se spele pe fata cu apa rece si i se aplica pe frunte sau la ceafa o compresa rece (pentru a evita congestia cerebrala).
Tehnicianul ia cearsaful, il moaie in apa la temperatura camereii il stoarce, il scutura bine ca sa nu aiba cute, apoi tine cu o mana un colt al cearsafului, iar cu cealalta face cute pana ajunge la capatul opus.
Se aseaza in fata bolnavului si se procedeaza astfel: bolnavul, stand in picioare, este invitat sa ridice bratele in sus si i se aplica un colt al cearsafului in axila dreapta, se trece apoi cearsaful peste piept, in axila stanga. Bolnavul coboara mainile.
Tehnicianul trece cearsaful pe spate, peste umarul drept, il aduce din nou pe partea anterioara a toracelui trecand apoi peste umarul stang, iar marginea superioara a cearsafului se aplica bine ibn jurul gatului.
Dupa aceasta se face frictionarea din partea dreapta sa din cea stanga a bolnavului, executand frictiuni repezi si lungi, cu o mana pe fata anterioara intr-un sens, cu cealalta pe fata posterioara in sens opus, de la ceafa si gat pana la pcioare, pana simtim ca cearsaful s-a incalzit.
Trecem apoi in fata bolnavului si executam aceleasi frictiuni pe partile laterale ale corpului, de sus pana jos. Se trece apoi in fata bolnavului, executandu-se frictiuni pe partile laterale ale corpului. Se insista la gambe, si laba, deoarece se incalzesc mai greu.
Procedura fiind greu de executat, este bine sa se execute de 2 persoane.
Dupa terminarea procedurii se sterge repede bolnavul cu un cearsaf uscat si este lasat sa se odihneasca invelit sau i se recomanda o plimbare de ½ ora.
La persoanele cu picioare reci sau circulatie defectuoasa, dupa aplicarea cearsafului umed, invelim picioarele intr-un prosop muiat in apa fierbinte sau asezam bolnavul de la inceput cu picioarele intr-un lighian mare cu apa calda.
Reusita acestei proceduri depinde de aplicarea unei tehnici corecte.
Bolnavul cu reactie buna, nu are de loc senzatie de frig, simtindu-se reconfortant.
Cand dorim o reactie mai puternica, frictiunea completa poate sa fie completa prin baia de cearsaf, baia de curent de aer sau ambele.
Baia de cearceaf
Fara a scoate cearsaful dupa terminarea frictiunii, se toarna concomitent, pe fata posterioara si anterioara a bolnavului, de jos in sus, de la o distanta de 1-2-3 m cate o galeata cu apa rece.
Dupa aceea se executa lovituri cu palmele pe intreaga suprafata a corpului de jos in sus si de sus in jos, pana ce simtim ca pielea bolnavului s-a incalzit din nou. Se sterge apoi cu un cearceaf uscat, apoi bolnavul sta in repaus ½ ora sau face o plimbare.
Baia prin curent de aer
La terminara frictiunii, urmata sau nu de baia de cearsaf, se lasa bolnavul nesters. I se aplica pe ceafa un cearsaf uscat, cu colturi peste umeri, care se dau bolnavului sa le tina cu ambele maini sau unui ajutor, in caz cand acesta nu poate.
Tehnicianul apuca cele 2 colturi opuse ale cearsafului si, prin ridicari si coborari perezi, executate cu mainile concomitent, cu flectari si ridicari ritmice de genunchi, face o vanturare intai pe fata posteroara apoi pe fata anterioara si partile laterale, pana ce pielea se inroseste.
Dupa baia prin curent de aer a determinat o reactie slaba, ea poate sa fie complectata astfel: se ia un cearsaf si se aseaza de-a latul pe spatele bolnavului, prinzandu-se in fata cele 2 colturi ale lui. Se intinde bine si apoise execua miscari ritmice de vanturare, apropiind si indepartand mainile.
Tehnicianul se roteste in jurul bolnavului, executandu-se mereu aceste miscari pana ce pielea acestuia s-a uscat complet.
Modul de actiune al frictiunilor - factorii pe care isi bazeaza actiunea frictiunile sunt factorul termic si factorul mecanic.
Excitantul rece (sau alternand cald si rece) provoaca o excitatie a sistemului nervos, cresterea numarului miscarilor respiratorii si profunzimea lor. Are loc de asemenea o crestere usoara a ctivitatii cardiace, intensificarea circulatiei cu tendinta la pierdere de caldura, usoara stimulare a meta-bolismului.
Frictiunile partiale si partial complete sunt considerate proceduri de tonifiere a aparatului neuromuscular; in afara de aceasta, ele au o actiune sedativa generala, regleaza somnul.
Indicatiile frictiunilor: astenie nervoasa, surmenaj, starile febrile nediagnosticate (favorizand aparitia exantemului), covalescenta dupa boli febrile. Pentru favorizarea circulatiei periferice sunt indicate in bolile de inima compensate si tulburarile circulatiei periferice, mai ales acrocianoze.
Frictiunile alternante - sunt indicate in atrofii musculare de diferite etiologii, redori articulare, pareze si paralizii.
Frictiunile complete - reactiile organismului sunt asemanatoare cu acelea determinate de frictiunile partiale si partial complete, dar mult mai intense.
In prima faza - sub influenta excitantului rece, pe o suprafata intinsa, apare o vasoconstrictie tegumentara intensa, care are drept consetinta ingreunarea activitatii inimii si accelerarea ritmului.
In faza a doua - vasoconstrictia este urmata de o vasodilatatie, care usureaza activiatea inimii, favorizeaza pierderile de caldura si stimuleaza metabolismul.
Frictiunea completa cere o rezistenta mai mare din partea organismului. Spre deosebire de frictiunea partiala, aceasta este considerata o procedura puternic excitanta.
Indicatiile ei sunt - obezitate, diateza urica, hipertiroidism, neurastenia depresiva, bronsitele cronice, enfizem pulmonar.
Contraindicatiile frictiunilor. Frictiunile atat partiale, cat si complete sunt contraindicate in: hemoragii, afectiuni dermatologice, nevralgice si nevrite acute si cronica, arterioscleroza generalizata, boala hipertonica, afectiuni ale inimii decompensate.
CLASIFICAREA BAILOR
Definitie: sunt procedurii de hidroterapie care se practica cu apa simpla la diferite temperaturi sau cu apa la care se adauga diferite ingrediente.
Clasificare:
Dupa caracterul lor: bai simple si bai medicinale.
Dupa temperatura:
Ø Bai reci sub 20 de grade C
Ø Bai racoroase 21-33 de grade C
Ø Bai la temperaturi de indiferente 34-35 de grade C
Ø Bai calde 36-40 de grade C
Ø Bai fierbinti 40-45 de grade C
Dupa durata:
Ø Bai de scurta durata-pana la 5 min.
Ø Bai de durata medie-intre 10-20 min.
Ø Bai de durata lunga-peste 20 min
Dupa suprafata corpului interesata:
Ø Partiale
Ø Generale
Bai generale pot fi: la temperatura de indiferenta 34-35 de grade C, =proceduri slabe.
Bai generale sub temperatura de indiferenta peste 36 grade C=proceduri puternice.
Baile sub temperatura de indiferenta:
Ø Bai reci complete- in cada sau piscina.
Ø Baile de imersiune reci (corpul este scufundat in totalitate in apa).
Ø Baile cu valuri.
Ø Baile de jumatate (halbbad)
Ø Baile cu peria.
Baile peste temperatura de indiferenta:
v Baile calde cuprind:
Ø baia simpa calda,
Ø baia kinetoterapica
Ø baie cu masaj.
v Baile fierbinti pot fi:
Ø bai simple fiebinti
Ø bai ascendente
v Bai partiale:
Clasificare in functie de temperatura
Ø Bai reci,
Ø Bai calde,
Ø Bai alternante,
Ø Bai ascendente.
In functie de regiunea corpului:
Ø Bai de maini,
Ø Bai de picioare,
Ø Bai de sezut 20-30 min
v Baile medicinale:
Ø Cu ingrediente chimice: iod, sublimat, sapun, sare.
Ø Cu plante medicinale si substante organice inrudite.
Ø Flori de musetel sau menta,
Ø Faina de mustar,
Ø Cu malt, tarate de grau si amidon,
Ø Cu coaja de stejar sau castan
Ø Cu diferite gaze: dioxid de carbon
Ø Bai cu dioxid de carbon uscate numite mofete
Ø Bai cu bule de oxigen si bule de aer.
Ø Bai sulfuroase.
Ø Bai cu spuma.
Ø Bai radioactive.
REGULI GENERALE DE APLICARE A BAILOR
1. Baile sunt proceduri generale majore solicitante care intereseaza intregul organism.
Bolnavul va fi examinat amanuntit inaintea prescrierii oricarei
proceduri.
Baile fiind proceduri majore se aplica cu precadere in prima parte a zilei la cel putin 30 min. dupa micul dejun.
Dupa o baie generala se poate administra o procedura partiala la cel putin 30 min.-1h.
Intre 2 proceduri majore trebuie sa fie un interval liber de cel putin 2 ore.
Este contraindicata aplicarea unei proceduri majore dupa eforturi fizice mari.
In timpul procedurii se foloseste o compresa rece pentru frunte si/sau o compresa pe regiunea precordiala pentru evitarea congestiei.
Baile trebuie sa fie dimensionate pe masura pacientilor.
Dupa o procedura pacientul face dusul de curatenie, se imbraca si se odihneste in camera special amenajata cel putin 15-30 min.
9. Este necesara respectarea stricta a indicatiilor din prescriptie.
10. Dupa proceduri calde si fierbinti si de sudatie este obligatorie
aplicarea unei scurte proceduri de racire pentru combaterea relaxari si atoniei vasculare periferice determinata de caldura.
Pacientul trebuie supravegheat in permanenta in timpul proceduri de catre asistent.
Dupa baie cada este evacuata, si pregatita pentru un nou pacient.
Sala de hidroterapie si dotarea ei
In lini mari o sala de hidroterapie trebuie sa cuprinda:
Ø Cabine de dezbracat,
Ø Vestiar de depozitare a hainelor;
Ø Camere pentru diverse proceduri generale si partiale hidrice si
Ø termice,
Ø Grup sanitar femei / barbati;
Ø Suprafata necesara pentru o baie este de 8m patrati.
Ø Cazile cu 2 dimensiuni de 80/175cm si cazi mari de 100/190cm in functie de felul proceduri executate.
Ø Sala de dusuri-trebuie sa asigure o distanta de 3-3,5 m patrati intre dus si bolnav. Pentru fiecare dus este nevoie de 3-4 m patrati.
La camerele pentru impachetarii se calculeaza cate 3,5-4m patrati pentru fiecare pat de 0,8m patrati.
Ø Inaltimea incaperilor trebuie sa fie de 3.50m cu peretii captusiti cu faianta pana la 2m de culoare alba.
Ø Dusumeaua trebuie sa fie din mozaic de culoare deschisa cu panta de scurgere si gratar de lemn.
Ø Iluminatul trebuie sa fie sufficient, de preferinta fluorescent.
Ø Temperatura camerei de dezbracat-sa fie de 20 grade C, temperatura camerei de baie 22-23 grade C masurata cu termometru de camera afisat la loc vizibil.
Ø Ventilatia sa fie suficienta cu umiditate de maximu 75% . Sunt necesare ceasuri semnalizatoare pentru aprecierea timpului de procedura.
Ø Asistentul balnear trebuie sa aiba o tinuta corespunzatoare : halat alb, boneta, sort de cauciuc, pantaloni albi, papuci.
Asistentul trebuie sa aiba o atitudine deferenta, politicoasa fata de pacientti.
Asistentul trebuie sa faca o planificare corecta a pacientilor pe care sa o respecte pentru a nu povoca aglomeratia.
Baile la temperatura de indiferenta
Materiale necesare-cada de faianta cu capacitate de 250 l, termometru de baie, perna de cauciuc pentru cap, ceas semnalizator, ceasceaf si compresa pentru cap.
Tehnica de aplicare-se deschid robinetele si se pregateste apa la tempera-tura de 34-35 de grade C bolnavul este invitat sa se aseze in baie,durata bai este de 10-15 min. pana la 35-60 min. in functie de indicatie.
Mod de actiune- presiunea hidrostatica, greutatea coloanei de apa si factorul care este minor, se realizeaza cresterea usoara a frecventei cardiace si cresterea numarului de respiratii pe minut de scurta durata cu revenire la normal sau chiar stare de sedare.
Baile la temp. de indifernta scurte
Cu actiune de inviorare si tonifiere, iar cele mai lungi sunt calmante.
Indicatii nevroze, nevrite, nevralgii, afectiuni dermatologice cu prurit si boala hipertona in faza neurogena.
Nevroza-afectiune de granita din punct de vedere psihic.
Nevrite-inflamatii ale nervilor
Nevralgi-dureri pe traectul unui nerv
Hipertona in faza neurogena-H.T.A in faza de instalare.
Baile sub temperatura de indiferenta
Materiale necesare: vezi mai sus)
Tehnica de aplicare difera de la o procedura la alta.
Modul general de actiune-baile sub temperatura de indiferenta adica sub 34 de grade isi bazeaza actiunea pe factorul termic mai mult sau mai putin accentuat.
La intrarea pacientului in apa apare in contactcu apa rece un spasm cutanat cu cresterea tensiunii arteriala, a frecventei cardiace si cu excitarea sistemului nervos.
Dupa acest spasm cutanat apare faza de hiperemie activa cu pierdere de caldura care apare cu atat mai repede cu cat temperatura este mai scazuta iar hiperemia este proportionala cu spasmul cutanat.
Pierderile de caldura stimuleaza metabolismul intensificand producerea de caldura.
Vazodilatatia se asociaza cu scaderea tensiunii arteriale si a frecventei cardiace.
Ca sa grabim aparitia hiperemiei in faza reactiva putem asocia o manevra mecanica respectiv frictiunea.
Baile reci complete in cada, piscina sau bazin
Temperatura apei este de 15 grade. Inainte de aplicare, pacientul isi spala fata si bratele cu apa rece pentru a evita congestia cerebrala.
Procedura dureaza 10-30 secunde, maxim 1 min. si se aplica in general dupa o procedura termica (sauna).
Se recomanda pacientului sa execute miscarii repezi sau frictiuni puternice in timpul bai iar la sfarsit sa se stearga rapid cu un cearceaf uscat si sa se frictioneze viguros.
Modul de actiune factorul termic puternic excitat.
Indicatii: obezitate, hipotiroidism, diabet, adipozitate si ca procedura reconfortanta in stare de oboseala fizica.
Contraindicatii-arteroscleroza si nevroza cu excitatie.
Baia de imersie rece
Cand corpul este bagat total in apa. Procedura se efectueaza intr-o cada obisnuita cu apa la temperatura de 15-18 grde C.
Se umple cada cu apa, bolnavul este asezat pe un cearceaf in decubit dorsal, 4 persoane apuca capetele cearceafului ridicand bolnavul si-l introduc in apa timp de 3-10 secunde apoi il tin deasupra apei 10secunde repetand aceasta operatie de 3 pana la 5 ori.
La sfarsitul procedurii bolnavul este repede sters si lasat sa se odihneasca invelit in cearceaf si patura.
Modul de actiune- asemanator cu cel al bailor reci complete.
Indicatii: boli infectioase cu febra mare, astenie nervoasa, dupa proceduri de termoterapie sau ca procedura de recomfortare in stari de astenie fizica.
Baia cu valuri
Tehnica de aplicare se practica intr-o cada obisnuita care are adaptat un sistem de valuri.
Se umple cada cu apa la temperatura de 28-32 grade C pe jumatate sau trei sferturi.
Bolnavul sta culcat in baie cu picioarele departate si indoite din genunchi.
La nivelul picioarelor bolnavului dispozitivul se scufunda si se ridica ritmic producand valuri care pornesc de la picioare spre umeri in directia circulatiei venoase.
In lipsa acestui dispozitiv valurile pot fi provocate de catre tehnician prin miscarea apei cu palmele de la picioare la piept. Durata procedurii este de 3-4 min.
Modul de actiune-factorul termic si factorul mecanic.
Indicatii-convalescenta, debilitate fizica, astenie nervoasa.
Baia de jumatate sau halbbad
Tehnica de aplicare aceasta baie se efectueaza intr-o cada mai mare decat cele obisnuite cu apa la temperatura de 32 grade C.
Se umple cada pana la inaltimea de 28-30cm, apa trebuie sa acopere jumatatea inferioara a bolnavului pana la ombilic.
Bolnavul se aseaza in asa fel in baie incat in spatele lui sa ramana un spatiu suficient pentru manipulatiile tehnicianului.
Bolnavul este invitat sa-si spele fata si sa se frictioneze usor pe maini, torace si abdomen.
Tehnicianul se aseaza la stanga si putin in spatele bolnavului ia in mana dreapta un vas special cu capacitate de 1,5l si face 10-15 turnarii rapide asupra spatelui si umerilor bolnavului, realzate prin lovirea si proiectarea in acelasi timp a apei din cada asupra corpului pacientului.
Dupa aceea executa frictiuni rapide cu apa pe spate si partile laterale ale toracelui in directie verticala de sus in jos si invers.
Tehnicianul se muta apoi si executa aceleasi turnarii si frictiuni si pe fata anterioara a corpului.
Halbbadul poate fi completat cu o turnare energica executata de la 1-1,5m asupra toracelui si abdomenului in scopul stimularii respiratiei, circulatiei si cresterii tonicitatii muschilor din regiunea interesata.
Durata baii este de 3-5 minute.
Modul de actiune factorul termic si mecanic. Actiunea este excitanta , tonifianta, sedativa si antitermica.
Indicatii-sechele dupa hemiplegii (paralizie pe jumatate de corp), astenie nervoasa, stres, atonie gastrica si intestinala (lipsa tonusului musculaturi netede digestive cu stagnarea bolului alimentar rezulta constipatia), enterite, hemoroizi, boli infectioase febrile si ca procedura de racire dupa procedura termoterapica.
Contarindicatii-stari de debilitate fizica accentuata reacti dermovasculare patologice si frisoane.
Baia cu peria
Tehnica de aplicare aceasta procedura se executa intr-o cada umpluta cu apa 3/4 la temperatura de 33-34 grade C.
Invitam bolnavul sa se aseze si cu ajutorul unei peri mari si aspre se incepe periatul spatelui cu miscari lungi muind de fiecare data peria in apa cand coboram.
Dupa ce se obtine o hiperemie invitam bolnavul sa se culce pe spate si trecem la perierea toracelui pe fata anterioara si partile laterale cu miscari verticale,iar abdomenul cu miscari circulare de la dreapta la stanga bolnavului in sensul evacuari intestinale.
Se continua apoi periajul sub apa al membrelor superioare apoi a membrelor inferioare si la sfarsit regiunea fesiera, dupa ce l-am invitat pe pacient sa se ridice putin.
Se repeta aceste manevre inca odata. Durata totala a procedurii 3-5 minute.
Modul de actiune factorul mecanic si termic.
Baia cu peria are cea mai puternica actiune dintre baile reci.
Indicatii-tulburari circulatori, boala hipertona in faza neurogena si nevroze.
Baile peste temperatura de indiferenta
Materiale necesare vezi mai sus.
Tehnica de aplicare are particularitati in functie de procedura.
Modul general de actiune: Baile peste temperatura de indiferenta calde si fierbinti provoaca reactii dermo-vasculare foarte importante: vazodilatatia periferica cu accentuarea si accelerarea curentului sancvin.
Baile cu temperatura peste 40 de grade C au actiune net excitanta asupra sistemului nervos, aparatului cardio-vascular si asupra metabolismului.
v Baile calde pot fi:
Ø simple,
Ø kineto
Ø cu masaj.
Baia calda simpla
Tehnica de aplicare se executa tntr-o baie obisnuita cu apa la temperatura de 36-37 grade C si cu durata totala de 15-30 sau 60 min.
Modul de actiune-factorul termic si presiunea hidrostatica a apei.
Actiunea -antispastica si sedativa generala.
Indicatii: prurit, nevralgii, astenie nervoasa, insomnie.
Baia kineto-terapeutica
Este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului.
Miscarea in apa reprezinta un important mijloc de recuperare care se bazeaza pe principiul legi lui Arhimede " Asupra unui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos tn sus egale cu greutatea volumului deslocuit ".
Un corp in apa este mai usor scazand greutatea lui de aproximativ 7 ori, adica un corp de 70 kg scufundat intr-un lichid cantareste aproximativ 10kg.
Tehnica de aplicare-baia kineto se efectueaza intr-o cada mai mare care se umple 3/4 cu apa la temperatura de 36-37-38 de grade C.
Bolnavul este invitat sa se aseze in cada si timp de 5 min. este lasat linistit sa se obisnuiasca cu ambianta.
Dupa aceea tehnicianul executa sub apa la toate articulatiile pacientului in mod pasiv toate miscarile posibile in timp de 5 min. dupa aceea pacientul este lasat putin in repaus dupa care este invitat sa repete singur miscarile aratate de tehnician.
Durata bai este de 20-30 min. dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca.
Modul de actiune-factorul termic si mecanic.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care se produce sub influenta apei calde si pierderi greutatii corpului conform legi lui Arhimede.
Importanta miscarii pasive este esentiala in recuperarea mai ales in stres psihic pentru ca pacientul intelege ca articulatia este functionala si recuperarea este posibila.
Indicatii-redoarea articulara cu tendinta la anchiloza, poliartroza, spondilita anchilopoetica, paralizii, pareze.
Baia cu masaj
Tehnica de aplicare intr-o cada cu apa 3/4 la temperatura de 36-39 grade C se executa masajul asupra regiuni indicate prin tehnica cunoscuta.
Durata variaza in functie de regiunea pe care se face masajul.
Modul de actiune si indicatii ( vezi la baia kineto).
v Baile fierbinti sunt de 2 feluri:
Ø Bai ascendente complete.
Ø Bai simple fierbinti.
Baile ascendente complete sau
bai piretoterapice
Tehnica de aplicare antipiretic impotriva calduri. Se umple cada cu apa la temperatura de 35 grade C bolnavul se aseaza in baie in asa fel incat apa sa ii acopere umeri.
Dupa 2 min. temperatura bai se creste prin adaugare de apa fierbinte din minut in minut se creste temeratura cu 1 grad C.
Se poate ajunge astfel ca temperatura corpului bolnavului sa fie de 39-40 grade C, iar temperatura apei sa ajunga la 41-43 grade C.
Durata bai poate fi de pana la 1h.
Modul de actiune-baia hiperterma provoaca o vasodilatatie tegumentara importatta care duce la supraancalzirea organismului cu transpiratia care are loc numai la nivelul suprafetelor neacoperite de apa (fata, capul) eventual partea superioara a pieptului.
Supraancalzirea duce la cresterea metabolismului.
Indicatii-boli reumatismale cronice, nevralgii, nevrite, obezitate, intoxicatii cronice si astm bronsic.
Bai simple fierbinti
Se folosesc mai ales in Japonia si China cu durata de 5 pana la 10 min. cu efecte excitante puternice. Baile scurte de 1-2 min. au efect calmant.
v Baile partiale- se impart:
In functie de temperatura:
Ø bai reci
Ø bai calde
In functie de regiunea corpului:
Ø bai de maini
Ø bai de picioare
Ø bai de sezut
Baile de maini
Materiale necesare cazi de forma ovala sau un lighean adanc .
Tehnica de aplicare bolnavul sta pe un scaun si este invitat sa-si introduca ambele maini in vana in asa fel ca apa sa acopere mainile si antebratele pana peste cot.
Baile reci de maini
Se fac cu apa sub 15 grde C.
Mod de actiune cele de durata scurta 1-2 min. au o actiune desconges-tionata asupra organelor toracelui si creierului.
Cele de durata mai lunga de 5-10 min. au actiune antiinflamatorie si antisudorala (organizarea metamerica a century scapulare si pelviene urmare a dezvoltari embrionilor)
Baile calde de maini
Se efectueaza cu apa la temperatura de 38-40 grade C iar cele fierbinti la 40-45 grade C cu o durata de 10-20 min.
Modul de actiune-aceste bai provoaca o vazodilatatie periferica si influenteaza reflex circulatia coronariana inlaturand spasmul vascular.
Ele determina de asemenea tot pe cale reflexa o relaxare a musculaturii netede a bronhiilor usurand criza de astm.
Indicatii-angina de piept, astm bronsic, boli reumatismale subcutanate si cronice cu localizarea pe articulatia membrelor superioare.
Baile reci si calde de maini isi datoreaza efectele organismului metameric embrionar care face ca vasele membrelor superioare sa lucreze sinergic (in acelasi fel) cu organele din cutia toracica mai ales inima.
Baile alternante de maini
Se executa in 2 cazi potrivite, una cu apa calda la 40 de grade alta cu apa rece 15-18 grade C.
Tehnica de aplicare se introduc la inceput mainile in apa calda 2-3 minute pana la aparitia reactiei dermo-vasculare apoi in apa rece 20-30 secunde.
Manevra se repeta de 3-5 ori terminand obligatoriu cu apa rece.
Mod de actiune efectul se bazeaza pe alternanta factorului termic cald si rece care activeaza circulatia periferica si descongestioneaza organele toracice.
Indicatii-tulburari vasomotorii locale, acrocianoze (manute si labute reci) transpirati, atrofi musculare, pareze, paralizii., tonifierea musculaturii.
Baile alternante fac de fapt gimnastica vasculara.
Baile ascendente de maini
Se foloseste cada pentru maini in care se pune apa la 35 de grade C. La interval de 1-2 minute se creste temperatura cu 1 grad C treptat prin adaugare de apa fierbinte, in 5-6 min. se ajunge la temperatura apei de 40-44 de grade C si se sta aici 15-30 minute.
Mod de actiune factorul termic cu hiperemie lenta care alterneaza vasodilatatia atat a vaselor superficiale cat si a celor profunde, atat a vaselor cu elasticitate buna cat si a vaselor cu elasticitate proasta.
Indicatii-arterioscleroza, scleroza miocardului, astmul bronsic.
Baile de picioare
Materiale necesare: cazi speciale sau galeti obisnuite.
Bolnavul aszat pe un scaun isi introduce picioarele in apa in asa fel incat apa sa urce la 1 lat de palma sub genunchi.
Baile reci de picioare se prescriu cu apa sub 15 grade C si dureaza 1-2 minute.
Baile calde de picioare se prescriu cu apa la 35-40 grade C si dureaza 10-20 minute.
Baile alternante de picioare se practica cu ajutorul a 2 vase: unul cu apa calda la 38-42 grade C, celalalt cu apa rece la 18-20 grade C.
Conform bailor alternante se incepe cu cald si se termina cu rece.
Baile ascendente de picioare se executa identic cu cele de maini.
Plimbatul prin roua sau rau se recomanda bolnavului timp de 5-10 minute sa se plimbe cu picioarele goale dimineata prin iarba umeda de roua sau intr-un rau cu apa curgatoare cu o adancime de 10-20 cm.
Calcatul prin apa se executa intr-o cada mai mare cu apa rece sub 15 grade C pana la inaltimea de 10-15 cm.
Bolnavul este invitat ca timp de 1-5 min. sa calce apa cu picioarele goale.
Indicatiile tulburari de circulatie periferica, cefalee, migrene si piciorul plat.
Baile de sezut
Materiale necesare: baie de forma speciala o patura un cearceaf comprese pentru frunte.
Tehnica de aplicare baile sunt:
Ø reci
Ø calde
Ø alternante
Ø ascendente
Baile reci de sezut- se pune apa intr-un vas special pana la o inaltime de 15-20 cm apa avand temperatura de 18 grade C.
Pacientul este invitat sa se aseze in baie in asa fel incat apa sa ajunga la nivelul ombilicului. Picioarele se sprijina pe un scaun mic situat in fata bai.
Pacientul este acoperit cu un cearceaf apoi invelit cu o patura iar pe frunte se aplica o compresa rece. Durata bai este de 1-5 minute.
Este bine ca bolnavul sa-si frictioneze abdomenul si coapsele in timpul bai.
Mod de actiune-factorul termic. Sub influenta temperaturi reci se produce o vazoconstrictie importanta a vaselor din cavitatea abdominala care se poate traduce clinic prin senzatie de greutate si caldura in cap si ameteli.
Concomitent creste temperatura axilara. Dupa o baie scurta de 1-5 min. apare vazodilatatia cu hiperemie activa.
Dupa o baie rece de durata lunga 10-25 min. aparitia vazodilatatiei are loc dupa cateva ore.
Indicatii: constipatie, amenoree (lipsa menstruatiei), impotenta, incontinenta urinara, stari congestive ale creierului, insomni. Baile de durata mai lunga se indica in enterocolite acute (diaree acuta) inflamatii subacute ale organelor genitale, hemoroizi.
Contraindicatii: cistite (inflamati ale vezici urinare cu usturimi) si colici uterine.
Baile de sezut racoroase
Cu apa intre 26-32 de grade C , cu o durata de 15 min.
Indicatii: in inflamatiile cronice ale orgenelor genitale.
Baile de sezut calde
Se fac la temperatura apei de 36-40 grde C cu o durata de 10-20 min.
Mod de actiune: factorul termic care scade excitabilitatea marita, accelereaza procesele de rezorbtie, micsoreaza tonusul muscular.
Indicatii: dismenoree (menstruatie dureroasa), colici uterine, colici vezicale, colici intestinale, insuficienta ovariana, prostatite cronice, artrite sacro-iliace.
Baile alternante si ascendente de sezut
In 2 cazi cu apa la temperatura de 38-40 grade C si 18-20 grade C conform tehnici bailor de maini.
Mod de actiune: sunt stimulente si tonifiante ale organelor genitale.
Indicatii: atonii uterine plus oboseala muschiului uterin, prolaps uterin= chinga musculara, insuficienta ovariana.
Baile cu sare
Intre 6-10 kg sare pentru o baie generala calda.
Mod de actiune: provoaca vazodilatatie tegumentara, influenteaza procesele metabolice generale si eliminarea acidului uric. Au actiune antiinflamatorie si rezorbtiva.
Indicatii: afectiuni cronice ale aparatului locomotor, boli cronice utero-anexiene, afectiuni endocrine, ovariene si tiroidiene.
Actiunea importanta a mantalei de sare care ramane pe tegument dupa procedura si nu trebuie indepartata. Ioni din cristalele de sare patrund prin tegument in urmatoarele ore dupa procedura.
Bai cu plante medicinale si
substante organice inrudite
Baile cu flori de musetel sau menta
Se folosesc 1kg flori uscate care se prepara prin infuzie un alt fel prin decoct (fierberea plantelor).
Mod de actiune: efect sedativ asupra sistemului nervos.
Indicatii: afectiuni reumatismale, nevralgii, nevrite, asteni nervoase cu agitatie. Efect sedativ.
Baile cu mustar
100gr de boabe de mustar pisate amestecate cu apa calduta puse intr-un saclet de panza pentru impiedicarea imprastieri uleiurilor volatile si se pun in apa de baie.
Mod de actiune: actiune revulsiva (inrosire) si efecte excitante asupra tegument-ului.
Indicatii: bronsite, pneumoni, enterocolite (diaree), mialgi, nevralgii, nevrite poliartrite.
Baile de malt, tarate de grau sau amidon
In cantitate de 1-3 kg malt de orez, 1-1,5 kg tarate, 1-2 kg amidon toate se pun intr-un saculet, se fierb in 5l de apa clocotita si se toarna totul in cada.
Tehnica de aplicare-datorita slabei termoconductibilitati aceste substante mentin timp mai indelungat temperatura crescuta a apei de baie si au aceste actiune emolienta de inmuiere asupra pieli.
Indicatii: afectiuni reumatismale, nevralgi, afectiuni dermatologice cum ar fi: eczeme cronice, urticarie intertrigo.
Deasemenea se folosesc ca bai de curatire dupa aparat gipsat.
Bai cu coaja de stejari si castan
Se poate folosi coaja de copac sau 100g acid tanic.
Efectul acestor bai: efect astringent asupra tegumentului.
Indicatii: afectiuni dermatologice cum ar fi eczeme cronice, urticarie, eruptii alergice.
Baile cu bule de diferite gaze
Baile cu bule de diferite gaze se practica in cazi obisnuite care au adaptat un sistem de legatura la tuburi de gaze si alta legatura la generatorul de bule plasat pe fundul cazi.
Baile se prescriu la 30-35 de grade C cu o durata de 5-20 min. Ele se aseamana cu baile carbogazoase naturale.
Indicatii: prin masajul fin tegumentar produs prin spargerea bulelor sunt excitate terminatiunilor nervoase periferice avand rol calmant in afectiuni ale sistemului nervos central la cei cu astenie nervoasa, insomnie hipertensiune arteriala si in acrocianoza.
Efectul mecanic (senzatia de intepatura si caldura) datorat bulelor care fac micromasaj tegumentar.
Efectul chimic-prin rezorbtia gazelor prin tegument si hiperemia activa.
Prin vazodilatatia periferica scade tensiunea arteriala.
Contraindicatii: insuficienta cardiaca, arterioscleroza avansata, angina pectorala, TBC.
Baia cu bule de oxigen si aer
Se pregatesc ca si cele cu gaze.
Indicatii: prin masajul fin tegumentar produs prin spargerea bulelor excita terminatiile nervoase periferice si cu rol calmant in activitatea sistemului nervos central.
Baia cu spuma
Decoct din radacina plantei sapunului cu ajutorul generatorului de spuma se formeaza o spuma deasa care mentine caldura apei.
Este o procedura piretoterapica care incalzeste corpul si duce la temp. lui. Se recomenda la obezitate nevralgii, diabet.
Baile radioactive
Baile Felix. Aceste bai se recomanda in afectiuni cronice.
Sunt proceduri generale sau partiale al caror efect se bazeaza pe prezenta in apa a unor izotopi radioactivi.
Cel mai frecvent se foloseste radiul cu produsul rezultat din dezintegrarea lui, radomul.
Materiale necesare : o cada de dimensiuni obisnute, dispozitiv pentru pregatirea solutiilor de radom necesate pentru baie, sticla speciala cu sifon pentru introducerea radomului in baie.
Mod de pregatire : se pregateste intr -un laborator special, solutia de concentratia mare de radom, rezultat din dezintegrarea radiului.
Din aceasta solutie, o data pe saptamana se pregateste o concentratie mai mica necesara bailor din care se ia zilnic o anumita cantitate. Aceasta cantitate este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv special sub apa din baie.
Baia se pregateste la temperatura de 35 - 36 grade durata variind intre 10 - 30 minute. Concentratia radomului din baie poate fi cuprinsa intre 50 - 400 de unitati Mache.
Baile medicinale
Modul de actiune factorul termic, chimic si mecanic.
Ø Bai cu ingrediente chimice-temperatura apei 35-37 de grade C, durata 10-20 minute.
Ø Baia cu iod- ( substanta activa este iodura de potesiu sau sare de Bazna).
Baile cu iod se fac in cazi de lemn acoperite cu capac sau cu o patura in asa fel ca numai capul bolnavului sa ramana afara.
Pentru a evita actiunea nociva a vaporilor de iod.
Mod de actiue: iodul micsoreaza vascozitatea sangelui provocand vasodilatatie si scazand tensiunea arteriala, mareste puterea de aparare a organismului determinand reacti locale la nivelul tesuturilor si organelor contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.
Indicatii: artrite cronice, afectiuni inflamatorii cronice genitale la femei si barbati, ateroscleroza cu hipertensiune, nevralgi, pitiriasis verzicolor.
Baile cu sublimat in solutie de
1/10mii sa 1/20mii
Se efectueaza in cada de lemn. Acestea sunt bai dezinfectante.
Indicatii: furunculoze, plagi infectate, impetigo = buba dulce, dupa boli infectioase acute si cronice.
Baile cu sapun
100-200 grame de sapun de casa ras amestecat cu 50 grame sapun de potasiu ras.
Mod de actiune: rol dezinfectant si descuamant asupra pieli.
Indicatii: dupa boli infectioase, in boli micotice ( ciuperci) ale tegumentului in intertrigo (leziuni la nivelul degeterlor de la picioare), eczeme.
Intertrigo-piele peste piele.
Sauna
Aceasta procedura termica, de mult cunoscuta, se efectueaza intr-un spatiu inchis. Aplicatia clasica si originara utilizeaza o cabana din lemn de pin, in care sursa de caldura este reprezentata de pietre incinse peste care se toarna apa. Mai pot fi utilizate si in incaperi obisnuite, din pereti ziditi, in care sursa de incalzire este electrica, dar unde se cauta a fi respectate caracteristicile sale fizice.
Astfel, in incinta ei se realizeaza o temperatura de 1000 C, cu o umiditate foarte mica (1-5%) care ii confera caracter de aer cald, uscat, cu un gradient de temperatura spre organism foarte mare, de 600 C (de la 1000 C, temperatura aerului, la 400 C, temperatura tegumentului incalzit).
In aceste conditii, fluxul termic nu este prea mare (5-10cal/min/m2), temperatura "nucleului" crescand doar 10C in interval de 10-12 min.
Fiind o procedura cu transfer moderat de caldura, atat cantitativ, cat si in timp (lent), nu este solicitata, fiind teoreticsuportata si de indivizi cardiaci compensati.
Aplicatia se mai complecteaza prin turnarea de apa (cate 0,5 l) peste pietrele incinse, producandu-se astfel aburii care se evapora instantaneu. Dupa inceierea ei se practica o imersiune in bazin mic, de circa 2m adancime, cu apa rece (180 C - 200 C si chiar sub 180 C).
Principalele scopuri si indicatii ale saunei sunt: calirea organismului, corectarea termoreglarii deficitare; preancalzirea inainte de aplicarea procedurilor de kinetoterapie recuperatorie.
DUSURILE
Dusurile sunt proceduri hidroterapice reprezentate prin coloane de apa, aburi sau de aer cald de diferite temperaturi si presiuni proiectata de la o anumita distanta pe anumite suprafete ale corpului sau pe tot corpul.
Aici actioneaza factorul mecanic si factorul termic.
Materiale necesare catedra de dusuri fixe sau mobile, gratar de lemn si cearceaf.
Clasificarea dusurilor:
In functie de dispozitivul de la care pleaca coloana de apa:
Ø Dus rozeta
Ø Dus sul
Ø Dus eventai.
Dupa temperatura:
Ø Reci
Ø Calde
Ø Alternante cu aburi
Ø Cu aer cald
Dupa directia coloanei de apa:
Ø Verticale
Ø Ascendente si descendente
Ø Orizontale
Dusuri speciale:
Ø Dusi masaj
Ø Dus subacval.
Dusuri rozeta reci.
Cu efect excitant pentru tonifiere.
Dusuri rozeta calde
38 de grde si fiebinti la 40 grade C se folosesc cu actiune calmanta asupra sistemului nervos.
Dusuri rozeta alternant
18-20 de grade C si 38-40 grade C se aplica cu efect excitant asupra sistemului nervos, tonifica a musculatura creste tonusul vascular.
Se incepe obligatoriu cu dusul cald 40 de secunde apoidus rece 10-15 secunde si se termina cu dusul rece dupa care urmeaza hiperemia activa.
Dusurile sul
Datorita formei si presiuni coloanei de apa au actiune mecanica cea mai puternica.
Dusurile sul se aplica reci, calde sau alternante numit si dusul scotian.
Dusul scotian- se practica cu ajutorul a doua tuburi de cauciuc mobile si orizontale prevazute cu capete metalice de ingustare a coloanei de apa.
Temperatura apei este de 18-20 de grade C si 38-40 de grade C.
Bolnavul este asezat in fata dusului la distanta de 2-4m in raport cu presiunea coloanei de apa care este de 1,5-2 atmosfere.
Se aplica pe regiunea prescrisa, la inceput coloana de apa calda 10-15 secunde apoi coloana de apa rece 5-10 secunde, alternativ de 2-4 ori.
Dusul scotian are o actiune excitanta asupra sistemului nervos tonifica, sistemul neuro-muscular si activeaza foarte intens circulatia.
Indicatii-acrocianoza, parestezi, pareze, amorteli si furnicaturi sciatica cronica, constipatia atona si meteorism (gaze in intestin).
Miscari peristaltice-miscari de avansare a bolului alimentar
Miscari peristolice-miscari de amestec.
Dusul evantai: denumit din cauza formei se aplica cald ,rece sau alternant. Cel mai frecvent folosit este cel alternant cu efecte de tonifiere.
Dusuri speciale
Dusul masaj
Reprezinta aplicarea mai multor dusuri rozeta cu apa la temperatura de 38-40 de grade C asociat cu masaj.
Mai frecvent se aplica partial mai rar general. Durata masajului este de 8-15 min.
Dusul masaj produce o hiperemie importanta cu un insemnat efect resorbtiv si de tonifiere prin actiunea combinata a masajului si a factorului termic.
Indicatii- in artritele cronice, spondilite si spondiloze, nevrite, nevralgii, mialgi si tendinite cronice, sechele dupa entorse, luxati sau fracturi.
Dusul subacval
Consta in aplicarea sub apa a unui dus sul de mare presiune 3-6 atmosfere cu temperaturi diferite a apei de baie.
El se poate efectua intr-o cada cu apa la 35-38 de grade C cu ajutorul unui dus sul mobil cu presiune mare.
Dusul cu temperatura de 1-2 grade C mai mare decat apa din cada se introduce in apa pe segment sub controlul uneia dintre mainile asistentului pana la 5-10cm de regiunea de aplicat. Durata proceduri este de 5-10min.
Actiunea intensa a dusului subacval se datoreaza temperaturi diferite bai plus dus precum si masajului puternic al coloanei de apa care comprima puternic tesuturile.
Efectul este asemanator dusului masaj dar este suportat mai bine datorita bai calde.
Indicatii: nevrite, nevralgii, mialgi, pareze, parestezi, inflamatii cronice abdominale.
Dusul cu aburi
Este proiectarea vaporilor supraancalziti asupra unor regiuni limitate.
Durata este de 3-6 min. Poate fi o procedura de sine statatoare, poate sa preceada o baie generala sau se poate asocia cu masaj.
La sfarsit se aplica o procedura de racire, spalare, sau un dus la temp. de 18-20 de grde C.
Mod de actiune: actiune puternica asupra circulatiei cu hiperemie si rezorbtie locala.
Indicatii-nevrite, nevralgi, mialgi, tendinite, entorse, luxati, spondiloze.
Dusul cu aer cald
Proiectarea aerului cald furnizat de un generator pe o anumita portiune a corpului se asociaza cu masaj.
Dusul cu aer cald are aceleasi indicatii ca si dusul cu abur la pacienti cu sensibilitate accentuata a pieli.
Dusuri dupa directie:
Ø Verticale
Ø Ascendente
Ø Descendente
Ø Orizontale.
Sunt prevazute cu baterii de amestec care creaza posibilitatea aplicari si schimbarii rapide de temperatura: reci, calde sau alternante.
Intre dusurile verticale mentionam: dusul de sezut care se poate aplica rece, cald sau alernant.
Dusurile reci de sezut au indicatii asemanatoare cu baile reci de sezut.
Baile caldute cu durata mai lunga au efect calmant.
Dusurile de sezut fierbinti
Sunt indicate in prurit vulvar.
Dusuri alternante
Sunt indicate in amenoree (lipsa ciclului) si in infectii cronice ale organelor genitale.
Contraindicatii:
Debilitate fizica avansata, nevroze si psihoze cu agitatie .
Se evita aplicatii de dusuri reci si alternante la cei cu fragilitatea vasculara sau hipersensibilitate cutanata.
Se cere precautie in aplicarea dusurilor reci la copii si gravide.
IMPACHETARILE
Definitie: Sunt proceduri de hidroterapie care constau din invelirea unei parti sau in intregime a corpului conformunei anumite tehnici.
Impachetarile in functie de tehnica de aplicare se impart in:
Ø Impachetari uscate
Ø Impachetari umede
Ø Impachetari cu parafina
Ø Impachetari cu namol
Ø Impachetari cu nisip.
IMPACHETARILE UMEDE
Constau in invelirea unei parti intinse sau a corpului in intregime, intr-un cearceaf muiat in apa la temperatura de 18-200 C, bine stors, peste care se aplica o patura.
In functie de regiunea pe care se aplica, impachetarile sunt de mai multe feluri:
Ø Impachetari umede complete
Ø Impachetari umede trei sferturi
Ø Impachetari umede inferioare
Ø Impachetari umede superioare
Ø Impachetari umede la trunchi.
Impachetarea umeda completa
Materiale necesare - un pat sau o canapea, o patura mare de lana 220/250 cm sau 2 paturi obisnuite, un cearsaf de aceleasi dimensiuni, un cearsaf obisnuit, o galeata cu apa rece, o compresa pentru cap, un termometru de baie si un ceas semnalizator.
Tehnica de aplicare - se asterne partura de lana pe pat, la picioarele bolnavului, se intinde bine patura tragand de ea, apoi se rasfrange sub calcaie sau peste labe, cum s-a procedat si cu cearsaful.
Daca nu exista o patura de dimensiuni mari, folosim doua paturi obisnuite pe care le asezam astfel: una din paturi se aseaza cu lungimea pe latimea patului. A doua se indoaie si se aseaza in continuare, sub patura mare. Impachetarea se face la fel ca si inainte.
Se aplica un cearsaf uscat, indoit, sub barbie, pentru a evita frecarea cu patura si apoi o compresa rece pe frunte.
Se lasa bolnavul impachetat dupa durata prescrisa, care sa atinga 60-80 minute, dupa care se aplica o scurta procedura de racire (spalare, dus, baie, etc) ca dupa orice aplicatie hipertermica.
Pentru ca procedura sa-si atinga scopul, ea trebuie sa se execute intr-un timp foarte scurt si aplicand tehnica corecta. Nici cearsaful si nici patura nu trebuie sa faca cute.
In cazul cand dorim sa obtinem o incalzire mai rapida si mai importanta, impachetarea poate sa fi asociata cu aplicatii de termofoare, hidrofoare sau sticle cu apa calda, asezate intre cele 2 portiuni ale paturii, la gambe si talpi.
Daca in timpul curei apar fenomene de intoleranta, bolnavul va fi despachetat , i se aplica o procedura de racire si va fi lasat in repaus.
IMPACHETAREA UMEDA TREI SFERTURI
Se intinde de la axila in jos, cuprinzand trunchiul si membrele inferioare si lasand libere membrele superioare.
Tehnica este aceiasi ca si pentru impachetarea umeda completa. La terminarea procedurii se aplica pe fata anterioara a bolnavului un cearsaf uscat. Invitam bolnavul sa-si incruciseze mainile pe piept si rasfrangem cearsaful peste umeri si brate, trecand capetele lui la spate. Durata procedurii este cea prescrisa.
Impachetarea umeda inferioara
Este identica cu precedenta, dar se intinde numai de la ombilic in jos. Si aici bratele sunt invelite intr-un cearsaf uscat.
Impachetarea umeda modificata
Consta dintr-o impachetare de jumatate combinata cu o impachetarea umeda inferioara +compresa in cruce la torace. Bratele se invelesc in cearsaf uscat.
Impachetarea umeda superioara
Cuprinde bratele si partea superioara a corpului pana la nivelul in care degetele ating coapsele. In rest, bolnavul este invelit in cearsaf si patura.
IMPACHETAREA UMEDA LA TRUNCHI
Cuprinde numai portiunea dintre axila si pubis. Tehnica este identica cu a celorlalte impachetari, membrele inferioare si superioare ramanand neampachetate.
Modul de actiune a impachetarilor umede - sunt proceduri care au o actiune generala importanta asupra organismului. Factorul pe care se bazeaza actiunea lor este cel termic.
Schematic actiunea impachetarilor se poate diferentia in 3 faze, care depind de durata procedurii si de reactivitatea bolnavului.
1. Faza initiala numita si faza de excitatie apare datorita contactului dintre tegument si cearsaful rece, contact care determina o excitatie a sistemului nervos.
La nivelul vaselor cutanate se produce vasoconstrictia, contractiile inimii devin mai puternice, respiratia devine mai profunda si mai accelerata, temperatura creste usor. Bolnavul are senzatia de frig.
Dupa aproximativ 1-3 minute, vasoconstrictia este inlocuita de vasodilatatie periferica activa, viteza de circulatie a sangelui creste.
Senzatia de frig este inlocuita de o senzatie de caldura placuta. Corpul cedeaza treptat caldura cearsafului. Aceasta face ca la bolnavii afebrili, prin actiunea de termoreglare, arderile sa fie stimulate, iar la cei febrili, temperatura sa scada cu 1-20, daca schimbam impachetarea de cateva ori.
Aceste modificari au loc pana ce temperatura corpului si cearsafului se egaleaza. Daca in timpul impachetarii apare frisonul, procedura trebuie intrerupta.
Aceasta prima faza dureaza 15-20 min. si are un efect toifiant asupra organismului.
2. Faza de calmare-se produce daca bolnavul continua sa ramana impachetat. Cearsaful se incalzeste mai departe. Caldura umeda moderata determina o dilatatie a vaselor cutanate, care are ca rezultat scoaterea sangelui din organele interne si trimiterea lui la periferie, scaderea temperaturii, rarirea pulsului si a respiratiei. Bolnavul are o senzatie de caldura placuta, tendinta la somn.
Faza aceasta are caracterul de faza sedativa. Ea apare dupa aproximativ 15 minute si se mentine un interval de aproximativ 50 minute.
3. Faza hiperterma-se produce daca bolnavul ramane mai departe impachetat.
Cearsaful continuie sa se incalzeasca, caldura se acumuleaza din cauza paturii, iar procedura devine hiperterma. Bolnavul transpira abundent. Procedura devine excitanta pentru sistemului nervos. Accelerarea pulsului si a respiratiei. Aceasta faza dureaza 50-90 minute.
Indicatiile impachetarilor umede in functie de durata lor si deci de faza, au indicatii diferite.
Cele de scurta durata-(pana la 10-15 minute)sunt indicate in cursul bolile infectocontagioase, la bolnavii febrili, pentru actiunea lor antitermica.
Ele se repeta in cazurile acestea de 1-2 ori.
Se indica, de asemenea, ca procedura de tonifiere la bolnavii cu tulburari functionale ale sistemului nervos central, stari depresive, astenie generala si in cadrul complexelor terapeutice de stimularea a metabolismului.
Cele de durata medie- (intre 20 si 50 minute) se indica pentru efectul lor calmant, bolnavilor obositi, in caz de insomnii, in caz de nevroze motorii (constipatii spastice, boala ulceroasa, prurit, coree, ticuri etc.).
Cele de lunga durata- (50-90 minute) se recomanda bolnavilor cu tulburari metabolice, obezitate, guta,celor intoxicati cu metale grele, in unele polinevrite, neuromiozite.
Contraindicatiile impachetarilor umede-boli de inima decompensate, boala hipertonica in faza inaintata, tuberculoza pulmonara si boli de piele cu caracter inflamator.
Impachetarile uscate
Constau in invelirea unei parti intinse sau a corpului in intregime intr-o patrura de lana, aplicata direct pe corp.
Ele pot sa fie partiale sau complete. Cele mai folosite sunt cele complete.
Impachetarea uscata completa.
Materiale necesare - o canapea, o patura de lana de 220/250 cm sau 2 paturi obisnuite, hidrofoare sticle cu apa calda, un cearsaf, o compresa pentru cap.
Tehnica de aplicare - se efectueaza numai cu patura care se aplica direct pe corp, fara cearsaf, in acelasi mod ca si la impachetarea umeda.
Durata acestor impachetarii este de ≈ 90 min.
Deoarece impachetarea uscata este o procedura de sudatie, putem sa marim retentia de caldura determinata prin impachetare, prin adaugarea pe partile laterale ale corpului, peste patura, de termofoare sau sticle cu apa calda.
Daca vrem sa stimulam si mai mult sudatia, dam bolnavului in timpul impachetarii un pahar cua apa rece.
Impachetarea se termina totdeauna cu o procedura de racire (spalare, dus, sau baie rece de scurta durata).
Impachetarea uscata este o procedura energica si de aceea bolnavul trebuie sa fie supravegheat in permanenta.
In caz de aparitie a fenomenelor de ameteala, cefalee, palpitatii, neliniste despachetam repede bolnavul si ii administram o procedura de racire; spalare, frictiune, compresa precordiala.
Impachetarile uscate pot sa fie si partiale si se executa conform aceleasi tehnici.
Modul de actiune - impachetarile uscate sunt proceduri cu actiune generala. Efectul lor terapeutic se datoreste elementului termic important realizat prin actiunea mecanica a paturii aplicata direct pe tegument, ca si prin retentia de caldura realizata de acesta.
Aceste proceduri de sudatie cresc metabolismul, maresc arderile; sub influenta lor, pulsul si respiratia se accelereaza.
Indicatii: hipotiroidism, obezitate, diateza cronica, intoxicatii cronice, reumatism cronic.
Contraindicatii: toate bolile casectizante acute sau cronice, tuberculoza, sindroame miocardice.
Impachetarile cu parafina
Consta in aplicarea, conform unei anumite tehnici pe o regiune limitata de corp, a parafinei topite.
Materiale necesare - canapea sau scaun, parafina alba de pachet, un vas pentru topit, tavi de tabla, pensule late de 8 cm, bucati de flanela, o patura, mansoane pentru articulatiile mari, baie de apa, resou, o galeata cu apa la temperatura camerei si un prosop.
Tehnica de aplicare: se ia o cantitate de parafina (≈ 150-200g) si se topeste intr-un vas la temperatura de 65-700, in asa fel incat sa mai ramana cateva bucati netopite, in scopul evitarii supraancalzirii.
Daca regiunea pe care dorim sa aplicam parafina este paroasa, se rade sau se unge cu ulei inainte de aplicarea parafinei.
Cu ajutorul unei pensule late (8 cm) se pensuleaza repede regiunea interesata.
Pentru a avea o temperatura constanta, vasul cu parafina se introduce intr-un vas mai mare cu apa fierbinte. Ca sa evitam senzatia neplacuta data de primul strat de parafina care este putin cam fierbinte, se sufla asupra regiunii, grabindu-se astfel solidificarea.
Ulterior se poate continua pensularea, fara ca bolnavul sa mai acuze vreo senzatie neplacuta.
Grosimea stratului de parafina este de 0,5-1. Peste stratul de parfina se aplica bucati de vata sau flanela si apoi se acopera regiunea cu patura.
Durata este de 20-60 min. Inlaturarea parafinei se face cu usurinta din cauza transpiratiei care are loc sub stratul de parafina. Procedura se termina cu o spalare la 20-220.
La nivelul articulatiilor - (genunchi, cot) se pot folosi mansoane potrivite regiunii, legate deasupra si dedesuptul articulatiei, prevazute cu un orificiu prin care se toarna, cu ajutorul unei palnii, parafina topita.
Ele sunt confectionate din panza cauciucata si permit realizarea unui strat mai gros de parafina. Peste mansoane se aplica o flanela si apoi o patura.
Pentru maini si picioare se folosesc baile de parafina. Pacientul introduce extremitatea pentru scurta vreme in parafina lichida, in care mai inoata bucati netopite.
Se scoate apoi si se asteapta pana ce parafina s-a solidificat pe tegument. Se repeta manevra de 2-3 ori, introducandu-se de fiecare data pana la un nivel inferior precedentului.
Cand temperatura devine suportabila, extremitatea se lasa in parafina topita timpul indicat.
Pe articulatiile mici se pot aplica fasi parafinate. Din cauza termo-conductibilitati relativ mici parafina poate fi folosita la temperaturi ridicate fara a produce arsuri.
O tehnica mult mai simpla pentru aplicarea parafinei, care se foloseste pe scara larga astazi, este tehnica sovietica.
Parafina topita se toarna intr-o tava de tabla cu dimensiunile 60/25 cm si inaltimea de 5 cm, intr-un strat de ≈ 1,5 cm. Tabla se lasa putin deoparte, pana cand stratul superficial se solidifica. Cu ajutorul unui cutit se desprinde de pe pereti si se aplica pe regiunea interesata.
Parafina se poate folosi de mai multe ori cu conditia sa se sterilizeze in prealabil la 110-1200, timp de 10 minute.
Inainte de sterilizare, parafina spalata bine si uscata, evitandu-se urmele de apa din parafina, care ar provoca arsuri in timpul aplicarii pe tegument.
Deoarece parafina isi pierde din plasticitate dupa ce a fost incalzita de 2-3 ori, trebuie sa adaugamca 20-25% parafina proaspata la cea intrebuintata.
Modul de actiune impachetarea cu parafina are o actiune locala, care se datoreste pe de o parte factorului termic, pe de alta parte compresiunii vaselor superficiale.
Ea provoaca o incalzire profunda si uniforma a tesuturilor,
In timpul procedurii, suprafata pielii se incalzeste pana la 38-400C. La locul de aplicare se produce o hiperemie puternica si o transpiratie locala abundenta.
Indicatii: Bolile aparatului locomotor: osteomielite cronice, contuzii, artrite subacute si cronice, artrite infectioase si deformate. Boli ale aparatului digestiv si glandelor anexe: hepatite cronice, periviscerite, boala ulceroasa, gastrite. Boli ale sistemului nervos periferic: nevralgii, nevrite in stadiu subacut si cronic. Afectiuni ginecologice: anexite cronice.
Contraindicatii: piodermite, eczeme, tuberculoza,neoformatii maligne, tendinta la hemoragii.
Impachetarea cu namol
Constau in aplicarea pe o regiune limitata sau pe intreg corpul a namolului, incalzit la o anumita temperatura.
Materiale necesare: un pat sau o canapea, o patrura, o panza impermeabila, un cearsaf, o compresa, un dus, un termometru si un ceas semnalizator.
Tehnica de aplicare - se aseaza patura pe pat, peste aceasta panza impermeabila, iar apoi deasupra cearsaful. Namolul pregatit la temperatura prescrisa (prin incalzire electrica cu aburi sau amestec cu apa fierbinte) se pune pe cearsaf intr-un strat de 2-3 cm. Bolnavul este invitat sa se aseze cu regiunea pe care vrem sa o impachetam peste acest strat. Se aplica repede namolul pe partile laterale si anterioare ale regiunii. Se inveleste cu cearsaful, apoi cu materialul impermeabil si la urma cu patura.
Pentru evitarea congestiei cerebrale se pune o compresa rece pe frunte.
Temperatura la care se poate aplica namolul oscileaza intre 38-440. Durata impachetarii este de 20 si 40 min. Dupa terminarea procedurii, bolnavului i se aplica un dus cald.
Modul de actiune - potrivit parerii lui Aleksandrov, mecanismul de actiune a namolurilor se datoreste mai multor factori, si anume:
Ø Excitarii nervilor cutanati de catre factorul termic,
Ø Reactiilor reflectorii
Ø Formarii in piele de substanta de tip II (histamina),
Ø Cresterii permeabilitatii cutanate
Ø Actiunii specifice a substantelor resorbite in organism.
Indicatiile:cele mai importante le constituieafectiunile aparatului locomotor si afectiunile ginecologice.
Dintre afectiunile aparatului locomotor beneficiaza: reumatismul secundar, reumatismul degenerativcelulitele, bursitele, mialgiile, sechelele rahitice, poliomielitice.
Dintre bolile aparatului genital beneficiaza afectiunile cronice inflamatoare uteroanexiale si sterilitatea.
Contraindicatii: formele reumatismale cu evolutie febrila, hipertensiune si hipotensiunea arteriala, astmul bronsic, afectiunile renale.
BAILE DE NAMOL
Sunt aplcatii generale de namol care se realizeaza in cazi.
Materiale necesare - 2 cazi din lemn, faianta sau beton cu capacitate de 250 de litri, instalatie de dus, termometru, compresa pentru cap, ceas semnalizator, perna de cauciuc sau termofor cu apa rece.
Tehnica de aplicare - se pregateste in una din cazi, prin amestec cu apa, namol intr-o concentratie care creste progresiv, de la 10 la 25% incalzit la temperatura de 36-440, in functie de indicatie.
Bolnavul este invitat sa se aseze in baie. Durata procedurii este de 15-30-40 de minute. Cantitatea de namol din baie creste progresiv, in sensul ca bolnavul incepe cu o cu o baie de jumatate, apoi de trei sferturi si mai tarziu i se indica baia completa, regiunea precordiala ramanand descoperita.
Capul se sprijina pe o perna de cauciuc sau un termofor. In tot timpul procedurii, bolnavul are o compresa rece pe frunte.
Dupa terminarea baii, bolnavul face o baie de curatnie, dupa ce in prealabil s-a indepartat namolul, sau un dus cal de 37-380.
Dupa procedura i se indica timp de 60 de minute odihna pe o canapea sau pat, intr-o camera special amenajata.
Modul de actiune - este asemanator cu al impachetarilor cu namol, la care se mai adauga actiunea prtesiunii hidrostatice. Baile de namol sunt proceduri foarte solicitante si de aceea trebuie indicate cu prudenta si urmarite cu atentie.
Indicatiile si contraindicatiile - sunt identice cu ale impachetarilor de namol. Se mai adauga la contraindicatii: varsta inaintata, starile de denutritie, covalescenta dupa anumite boli.
UNGERILE CU NAMOL
Aceste proceduri sunt mult mai practicate pe litoralul nostru, pe langa lacurile sarate din Transilvania si Campia Dunarii.
Tehnica de aplicare - bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana i se incalzeste pielea, apoi se unge cu namol proaspat complet sau partial. Se expune din nou la soare timp de 20-60 minute, pana cand namolul incepe sa se usuce. In acest interval de timp va purta o compresa rece pe frunte iar capul ii va fi aparat de soare cu o palarie sau umbrela.
Dupa aceasta se va face o scurta bai in lac sau in mare, se va sterge, se va imbraca si se va odihni la umbra sau intr-o camera, aproximativ o ora.
Modul de actiune - ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul termic alternant, rece la inceput, apoi cald, datorita incalzirii namolului la soare si din nou rece, datorita bai din lac si reactiei vasculare la aceasta; al doilea element este reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in organiasm.
Sunt proceduri de calire, destul de solicitante si, ca atare, trebuie indicate cu precautie.
Indicatii - atrofii musculare dupa aparate gipsate, artroze neactivate, obezitate, hipotiroidism, psoriazis etc.
Contraindicatii - varsta inaintata, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, afectiuni renale, afectiuni reumatismale in faza activa etc.
Impachetarile cu nisip
Sau baia cu nisip este o procedura de hiroterapie care consta in invelirea corpului cu nisip la o anumita temperatura.
Materiale necesare - o cada, instalatii speciale pentru incalzit nisipul, compresa pentru cap, o galeata cu apa rece si prosop.
Tehnica de aplicare - bolnavul asezat intr-o cada este acoperit partial sau total cu nisip incalzit la temperatura de 45-500. la cap i se aplica o compresa rece.
Procedura dureaza 20-40 minute si se termina cu o spalare la 20-220 sau dus.
Modul de actiune - factorii pe care se bazeaza actiunea aceastei proceduri sunt: factorul termic si cel mecanic, realizat de iritatia pe care o provoaca firicelele de nisip pe tegument.
Procedura se incadreaza in categoria procedurilor termoterapice. Influenta asupra organismului este generala si asemanatoare cu a procedurilor hiperterme.
Indicatiile si contraindicatiile - sunt identice cu ale acestora.
Nisipul absoarbe transpiratia care are loc. Pentru a putea fi reutilizat, se spala cu ajutorul unor instalatii speciale. In lipsa acestora se arunca.
Impachetarile cu nisip se pot realiza, in locurile calduroase, pe malul marii sau a unui rau, cu nisip incalzit la soare dupa procedura se poate face o baie in mare sau in rau.
TERMOTERAPIE
Termoterapia este partea hidroterapiei care foloseste temperaturi ridicate de obicei intre 40-80 grade C in scop terapeutic.
Pentru aplicarea excitantului termic se intrebuinteaza un element cu conductibilitate mai redusa decat a apei cum sunt vaporii de apa, aerul incalzit si nisipul.
Cele mai folosite proceduri termo-terapice sunt:
Ø baile de aburi
Ø baile cu aer calde
Ø baile de lumina
Ø baile de soare
Ø baile de nisip
Baile de abur
Se foloseste caldura umeda sub forma de vapori, ele aduc un aport mare de caldura ridicand intr-un timp relativ scurt temperatura corpului.
Pentru ca baile de abur sa fie mai usor suportate se pleaca de la o temperatura initiala de 38-42 de grade C. si se urca treptat la 50-55 grade C.
Durata lor variaza in raport cu boala si rezistenta organismului de la 5-30 min. iar daca dorim sa marim transpiratia dam bolnavului 250-5000ml ceai sau apa.
In timpul procedurii se pune o compresa la cap, ceafa, inima. Baia de abur se termina cu o procedura de racire, baie sau dus rece.
Baile de abur fiind proceduri puternice nu se pot aplica la un pacient mai mult de 2-3 ori pe saptamana.
Baia de abur poate fi:
Ø completa
Ø partiala.
Baia de abur completa
Pot fi executate in camere speciale intr-o atmostefa supraancarcata de vapori la temperaturi de 40-50 grde C.
Ele mai pot fi practicate in dulapuri speciale orizontale sau verticale.
Indicatiile generale ale bailor de aburi:
De scurta durata 3-5 min. cu caracter excitant se pot recomanda la majoritatea pacientilor cu caracter de detoxifiere.
De durata medie 10-15 min. sunt indicate in hipotiroidism, in unele afectiuni dermatologice cum ar fi: eczeme cronice, psoriasis.
Iar cele mai lungi de 15 min. pot fi indicate in obezitate, sifilis, tertiar, intoxicatii cronice, reumatism cronic, nevrite si nevralgii.
Contraindicatii: stari febrile, boli organice ale sistemului nervos, parliziile, in ateroscleroza, anemii grave debilitate fizica generala si in hemoragii.
Baile de abur partiale
Se practica la cap trunchi si membre in instalatii speciale sau improvizatii.
Indicatii: artrite si artroze localizate in afectiuni genitale cronice, tulburari articulare periferice la extremitati.
Baile de aer cald
Se fac in acelasi mod ca si baile de abur cald dar ele folosesc caldura uscata cu temperaturi intre 60-120 grade C, caldura uscata provine de la radiatoare supraancalzite in atmosfera inchisa.
Baile de aer cald sunt mai usor suportate ca cele de abur cald. Transpiratia se instaleaza mai incet dar cantitativ mai abundenta decat la baile de abur.
Indicatii: asempanatoare cu cele de la baile de abur.
Baile de lumina
Din punct de vedere al corpului baile de lumina sunt:
Ø complete
Ø partiale.
Dupa sursa de lumina pot fi:
Ø cu becuri electrice
Ø lampi cu arc voltaic
Ø reflectoare
Ø becuri de diferite culori.
Baia de lumina cu becuri electrice
Utilizeaza razele infrarosi in spatii inchise si sunt si proceduri de sudatie - de traspiratie.
Celelalte bai se utilizeaza mai ales in cadrul activoterapice adica terapia de bronzare.
Baia de lumina cu becuri se efectueaza: complete in dulapuri de lemn cu becuri, iar partial in dispozitive adaptate.
Durata este de 5-20 min. iar dupa terminarea lor se face o procedura de racire.
Caldura radianta produsa de baile de lumina este mai penetranta decat cea produsa prin baile de abur sau aer cald iar transpiratia incepe mai devreme.
Baile de lumina scad tensiunea arteriala prin vazodilatatia produsa treptat.
Indicatii: hipotiroidism, obezitate, diabet, intoxicatii cronice cu diferite metale, reumatism cronic, nevralgii, nevrite cronice.
Local: baile de lumina se pot folosi in astm bronsic si in afectiuni cronice ale organelor genitale.
Baile de soare
Prin baia de soare se intelege expunerea totala sau partiala a corpului la actiunea razelor solare directe si a aerului.
Materialele necesare : un spatiu special amenajat, acoperit cu nisip, o umbrela de protectie sau dispozitive speciale pentru acest scop, palarie de panza sau de paie, galeata cu apa, prosop, compresa pentru frunte.
Tehnica de aplicare : expunerea corpului la soare se face luand in considerare varsta bolnavului, starea fiziologica, afectiunea si stadiul ei.
Este bine ca inainte de a indica baia de soare sa cunoastem sensibilitatea bolnavului la ultraviolete.
In functie de aceasta vom indica timpul de expunere. Acesta variaza in functie de anotimp si de ceilalti factori meteorologici. Expunerea se face atat ca suprafata expusa cat si ca durata.
Orientativ se incepe cu expuneri la trei sau cinci minute, intercalata de pauze la 15 minute la umbra. Durata creste progresiv cu 2 -3 minute pana in ziua a treia. In zilele urmatoare se creste cu cateva minute nedepasindu - se in total 120 minute pe zi. Timpul cel mai indicat penru expuneri este intre 7 si 10 dimineata.
Pozitia in timpul bailor de soare este bine sa fie in decubit. Iradierile se fac uniform, pe toata suprafata corpului.
Bolnavul va purta o palarie de protectie pentru a se evita insolatia si in timpul expunerilor prelungite, o compresa rece la frunte.
Baia de soare se incheie cu o procedura de racire, care in functie de starea bolnavului va putea fi o baie de mare sau lac, un dus sau o spalare cu apa incalzita la soare.
Indicatii: reumatism cronic, nevrite, nevralgii, anemii secundare. La copii se folosesc pentru vindecarea reumatismului sau ca adjuvant (in asociere) la terapia Morgului Pott, TBC-ul coloanei vertebrale, in aplicatii locale, se folosesc in dermatoze.
Dupa baile locale de soare se aplica o procedura de racire.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 4746
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
