BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA

BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA

INTRODUCERE

Infectiile cu transmitere sexuala (ITS) constituie un un grup de afectiuni de etiologie bacteriana,virala, fungica sau parazitara care se transmit preponderant prin contact sexual si ale caror manifestari primare apar mai ales la nivel ano-genital.Se desciu peste 50 de sindroame clinice distincte determinate de peste 25 de agenti infectiosi .Pentru unele infectii ,cum ar fi cele produse de Salmonella spp ,Shigella spp ,Campilobacter spp,Citomegalovirus ,virusurile hepatice A,B,C, Geardia lamblia,Amoeba spp ,calea sexuala este una dintre caile posibile de transmitere .

Principalii agenti etiologici ai infectiilor transmisibile sexual

A Bacterii 

Treponema pallidum

Neisseria gonorrhoeae

Haemophilus ducreyi

Chlamydia trachomatis

Mycoplasma hominis

Ureeaplasma ureealyticum

Gardnerella vaginalis

Callymmato bacterium granulo matosis

Shigella spp

Salmonella spp

Streptococ grup B

B.Virusuri :

Herpetoviridae :HSV-2 si 1, citomegalovirus, HHV-8

Virusurile hepatice B,C, A

Papillomavirusuri

Virusul moluscum contagiosum

HIV

C.Fungi

Candida abdicans,etc

D.Protozoare 

Trichomonas vaginalis

Entamoeba histolytica

Giardia lamblia

E.Ectoparazitii

Phtirus pubis

Sarcoptes scabiei

In Romania pana in 2002 se raportau obligatoriu ITS 'majore'(sifilis, gonoreea, sancrul moale, limfogranulomatoza benigna Nicolas Favre ,granulomul inghinal); din acest an se raporteaza obligatoriu sifilisul ,gonoreea si infectiile genitale.In anul 2003 au fost inregistrate 9698 de cazuri noi de sifilis si 2526 cazuri noi de gonoree.In Bucuresti in 2002 a fost raportat cel mai mare numar de cazuri(1447),urmat de judetele Constanta(854),Galati(621),Iasi(583),Buzau(421).

Profilaxia si controlul ITS depind de :crearea unei retele accesibile de diagnostic si tratament pentru ITS , identificarea si tratamentul bolnavilor cu ITS si a contactilor acestora , promovarea masurilor de educatie pentru sanatatea populatiei.Cu exceptia hepatitelor B si A pentru celelalte ITS nu sunt inca disponibile vaccinuri eficiente.

Cea mai importanta directie de actiune pentru profiloxia si combaterea ITS este reprezentata de masurile de educatie pentru sanatate in vederea formarii unui comportamet sexual sigur(minogamie sau un numar cat mai redus de parteneri sexuali, selectivitate in alegera partenerilor sexuali, folosirea mijloacelor de protectie etc)

Prezervativele daca sunt utilizate adecvat ,asigura o protectie eficienta fata de transmiterea unor ITS-uri prin intermediul mucoaselor ; pentru alte ITS-uri ca sifilusul si infectia herpetica care se pot transmite si prin intemediul tegumentelor ,protectia este mai redusa.

Spermicidele cu nonoxinol 9 contribuie mai putin la reducerea riscului de transmitere al gonoreei si a infectiilor chlamydiene ; in schimb, utilizare frecventa a acestora poate induce aparitia de microeroziuni mucoase care cresc riscul de transmitere a infectiei HIV.

Nu exista dovezi obiective care sa sustina obiectiv rolul spalatului sau al dusurilor vaginale dupa un posibil contact infectant poate fi utila pentru unele ITS-uri dar creste riscul selectarii de tulpini rezistente si poate incuraja un comportament sexual riscant.

 

Molluscum

SIFILISUL

Etiologie :sifilisul este o boala sistematica complexa cu evolutie cronica si cu manifestari clinice proteiforme produsa de Treponema pallidum, care este o bacterie gram negativa spiralata cu morfologie si motilitate caracteristice, care permite identificarea sa prin tehnici de microscopie in camp intunecat .

Sifilisul se transmite prin contactul direct al mucoaselor sau al unei solutii de continuitate cu o leziune contagioasa. Transmiterea este :

-preponderent sexuala

-rareori prin :-sarut frantuzesc

-contactul tegumentelor cu o leziune contagioasa

-inoculare directe, accidentara

-transplacentar (sifilisul congenitar )

-transfuzii cu sange proaspat contaminat

Manifestarile clinice

Multiplicarea bacteriilor se produce preferential la nivelul locului de intrare. Perioada de incubatie este in medie de 21 de zile de la inoculare.

Leziunea din sifilisul primar apare initial ca o papula rosiatica, nedureroasa, care se erodeaza rapid si se indureaza, lasand o ulceratie nedureroasa.

Dupa o perioada asimtomatica cuprinsa intre 2 si 8 saptamani, urmeaza faza secundara.

Sifilisul secundar se caracterizeaza prin multiplicarea si diseminarea treponemelor ; manifestarile din aceasta perioada sunt multiple si proteiforme.

Sifilisul latent este definit ca acea faza a bolii in care testele treponemice specifice sunt positive , manifestarile clinice sunt absente iar lichidul cefalorahidian si radiografia radiopulmonara sunt normale.

Sifilisul tardiv apare dupa o perioada de evolutie cuprinsa intre 2-4 ani si 30-40 de ani la bolnavii netratati.

Sifilisul congenital

Apare de obicei prin infectarea fatului in uter , rareori este posibil ca un nou nascut sa se contamineze la nastere , in cursul trecerii prin canalul vaginal.

 

INFECTIILE GONOCOCICE (gonoreea)

Etiologie : Neisseria gonorrhoeae,diplococ Gram-negativ, care infecteaza numai omul. Afecteaza cu predilectie mucoasa tractului urogenital inferior, fiind unul dintre cei mai frecventi agenti etiologici ai ITS-lui ;de asemenea , poate infecta si mucoasele rectale, oro-faringiana sau conjunctivala.

Boala se transmite exclusiv prin contact sexual sau perinatal.

Manifestari clinice :

la barbati, dupa o perioada de incubatie de 3-5 zile (1-14 zile) pot aparea uretrita acuta gonococica, secretie monopurulenta, secretie seroasa, evolutie asimptomatica.

• la femei, dupa o perioada de incubatie in medie de 10 zile (7-21) apar cervicita gonococica, care este cea mai frecventa manifestare a gonoreei necomplicate. In majoritatea cazurilor evolueaza asimptomatic. Foarte rar, la fetitele prepubere sau la femeile tinere la debutul vietii sexuale, gonoreea poate evolua acut, prin vaginita acuta, cu leucoree abundenta, galben verzuie, eritem si edem ale vulvei, usturimi la mictiune si polakiurie. Mai pot aparea rareori bartholinita, skenita, uretrita.

INFECTIA CU TRICHOMONAS VAGINALIS

Etiologie : trichomanas vaginalis este un protozoar flagelat de forma ovalara, facultativ anaerob, foarte sensibil la conditii din mediul exterior ; nu rezista mai mult de 1-3 ore in afara organismului uman iar in urina rezista aproximativ 7 ore. Se transmite in principal sexual, desi transmiterea extrasexuala este teoretic posibila, iar transmiterea la fetite nou nascute de la mame infectate este rara dar posibila.

Manifestari clinice :

• la femei se poate prezenta sub forma asimptomatica dar acestea devin simptomatice dupa 6 luni.Pot aparea vulvo-vaginita acuta, vulvo-vaginita cronica si uretrita.
• la barbati : infectia este asimptomatica in majoritatea cazurilor, barbatul fiind purtator sanatos si transmitator 'involuntar'. In formele cornice se poate complica cu prostatita, epididimita si infertilitate.

HERPESUL  GENITAL

Etiologie : este o infectie virala, transmisa sexual cu evolutie cronica, caracterizata prin perioade de eliminare asimptomatica de virus. Principala cale de transmitere a VHS-ului este contactul genital cu un partener infectat care elimina virusul asimptomatic sau simptomatic. Transmiterea se mai poate face si prin contact tegumentar direct. Riscul de transmitere este mai mare in perioadele in care exista leziuni herpetice vizibile.

Manifestari clinice :

Perioada medie de incubatie dupa transmiterea genitala este de aproximativ 4 zile (2-12 zile).

Primoinfectia este localizata genital, perigenital, perineal, perianal, anal, fesier ; mai rar se pot produce : uretrita, cervicita, faringita.

Recurentele pot fi simptomatice sau asimptomatice si sunt similare ca manifestari clinice dar de intensitate si durata mai mici.

Herpesul genital este contagios si in perioadele dintre recurente, din cauza eliminarilor asimptomatice de virus.

 

HEPATITELE DETERMINATE DE AGENTII ITS

Agentii ITS care pot provoca hepatite sunt :

- virusul hepatitei B

- virusul hepatitei A

- citomegalovirusul

- virusul Epstein-Barr

- Treponema pallidum

- HIV

- virusul hepatitei C

Hepatita virala B se transmite : sexual, parenteral (prin transfuzie de sange etc), perinatal (de la mama la fat), intrafamilial (prin contact cu sange / secretii ).

Hepatita virala A se transmite : pe cale fecal-orala (prin maini murdare, apa si alimente contaminate) si sexual.

Hepatita virala C se transmite : parenteral , sexual si perinatal.

 

INFECTIA HIV/SIDA

Etiologie : virusul imunodeficientei umane apartinand familiei retroviridaelor este agentul etiologic al sindromului de imunodeficienta dobandita (sida). Sida (tulburarea imunitatii mediate celular caracterizata prin infectii oportuniste, neoplazii, tulburari neurologice) reprezinta manifestarea cea mai severa a unui spectru larg de afectiuni produse de HIV.

Pentru transmiterea HIV este nevoie de contactul cu secretii care contin plasma sau limfocite (sange, lichid seminal, lapte, exudat de la nivelul placilor etc) ; cel mai frecvent se transmite :

• sexual
• parenteral
• de la mama la fat

Desi teoretic transmiterea infectiei HIV prin saliva sau aerosol (stranut, tuse) este posibila, in practica se produce extrem de rar.

NU se transmite prin contactele interumane nesexuale (de lucru, casnice, scolare) sau vectori (tantari).

Progresia bolii la un anumit individ este rezultatul interactiunii complexe dintre proprietatile virusului si raspunsul imunologic al gazdei. Riscul unei persoane infectate netratate de a evolua spre sida este de 1-2% in primii ani de infectie, crescand apoi la 5% pe an.

Manifestari clinice

HIV produce un spectru larg de manifestari clinice. Dupa o perioada de incubatie de 15 zile (3 zile -3 luni) aproximativ 70% din bolnavi au manifestari clinice de sindrom retroviral acut.

SIDA stadiul final al infectiei HIV, este definit pe baza unor criterii clinice si de laborator. Afectarea neurologica, care poate fi prima manifestare a bolii SIDA, se caracterizeaza prin meningita subacuta criptocozoica, encefalita toxoplasmozica, neuropatie perifica, miopatie , encefalita subacuta sau disfunctie cognitiva progresiva(ajungand pana la dementa). Manifestarile neurologice apar datorita actiunii directe a HIV, infectiilor oportuniste , tumorilor cerebrale sau complicatiilor vasculare.

PREVENIREA INFECTIILOR HIV presupune mai multe directii de actiune. O importanta capitala in activitatea de prevenire o au masurile de educatie pentru sanatate care au ca scop edificarea unui comportament sexual sigur.