CARACTERISTICI SI CONTROLUL CALITATII PULBERILOR

Conditiile de calitate a pulberilor se determina dupa farmacopee si normele interne de calitate. Farmacopeea prevede urmatoarele determinari:

- omogenitate;

- gradul de finete a pulberii;

- masa totala pe recipient pentru pulberi nedivizate;

- uniformitatea masei pentru pulberi divizate

- sterilitatea pentru pulberile care se aplica pe plagi, arsuri si pielea sugarilor;

- dozarea pentru pulberi simple si compuse (divizate si nedivizate).

Omogenitatea. Pulberile trebuie sa prezinte u aspect uniform; intinse in strat subtire pe o lama de sticla si examinate cu lupa (4,5X) nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule.

Gradul de finete al pulberii.

Se determina cu ajutorul sitelor standard (I - IX) corespunzatoare gradului de finete prescris al pulberii.

Uniformitatea finetii pulberilor se determina astfel: 20g pulbere se introduc in sita prevazuta cu capac si recipient, specificata in monografia respectiva si se agita, daca nu se prevede altfel timp de 20 minute. Reziduul de la cernere obtinut cu sita specificata nu trebuie sa fie mai mare de 5% si nu trebuie sa fie mai mic de 60% cu sita superioara, daca nu se prevede altfel.

Cu ajutorul sitelor se poate efectua si analiza granulometrica a pulberilor. Analiza granulometrica este operatia de separare a unei pulberi in fractiuni cu grade diferite de maruntire in functie de sita. In acest scop se utilizeaza 5 - 9 site care se suprapun una peste alta de la sita cu dimensiunea laturii interioare mai mare, pana la sita superioara cu latura mica. Dupa scuturarea acestui dispozitiv un timp de 1 - 1,5 min. cu o proba de 100 g pulbere, se cantaresc fractiunile ramase pe site si se exprima procentual fata de cantitatea luata in lucru.

Pentru pulberile la care marimea particulelor este mai mica decat dimensiunile sitei IX sau pentru cele la care se prevede o anumita forma cristalina, se pot folosi si alte metode prevazute in monografia respectiva.

Masa totala pe recipient. Se efectueaza in cazul pulberilor nedivizate. Se cantareste individual continutul din 10 recipiente. Fata de masa declarata pe recipient se admit abaterile procentuale prevazute in tabelul nr 4.

Tabelul nr 4

Uniformitatea masei. La pulberile divizate se cantareste individual continutul a 20 de doze si se calculeaza masa medie. Fata de masa medie calculata masa individuala poate sa prezinte abaterile procentuale prevazute in coloana A din tabelul nr. 5; pentru cel mult 2 doze se admit abaterile procentuale prevazute in coloana B din tabelul nr. 5:

Tabelul nr. 5

Sterilitate. F.R. X prevede sterilizarea obligatorie pentru pulberile (pudrele) destinate a fi aplicate pe pielea sugarilor, pe plagi deschise sau arsuri. Aceste preparate trebuie sa fie sterile. De asemenea, toate pulberile care contin antibiotice se vor prepara pe cale aseptica pentru a asigura atat sterilitatea preparatului cat si stabilitatea antibioticului, in vederea realizarii efectului terapeutic. Substantele medicamentoase si auxiliare termostabile, care intra in compozitia acestor pulberi, se vor steriliza la temperatura indicata.

Metodele de sterilizare se aleg in functie de proprietatile fizico-chimice ale medicamentelor si materialelor de sterilizat, astfel:

- sterilizare cu aer cald : in etuve incalzite electric, la temperatura de 140 - 180C. Ustensilele, obiectele din portelan si sticla se incalzesc 60 minute, la 180C. Lanolina, vaselina, ceara, parafina, pulberile termostabile se incalzesc 3 ore, la 140C sau 2 ore la160C;

- prepararea pe cale aseptica se aplica formelor care contin substante termolabile. Intregul echipament de lucru, substantele termostabile, recipientele vor fi in prealabil sterilizate, iar operatia de preparare se va efectua in boxa sterila. Eticheta recipientelor in care se conditioneaza aceste pulberi va purta mentiunea "preparat aseptic".

Se poate recurge si la asocierea cu substante conservante.

Unele substante termolabile ca: uree, acid boric, glucoza, antibioticele s.a. se sterilizeaza prin agitare cu eter sau cloroform intr-un vas inchis, dupa care se filtreaza in conditii aseptice, in scopul indepartarii solventilor volatili, care au actiune deshidratanta asupra microorganismelor.

Sterilizarea prin radiatii ultraviolete se aplica frecvent in vederea pregatirii boxei sterile, pentru sterilizarea suprafetelor, a aerului, ustensilelor si ambalajelor, cu o ora inainte de inceperea lucrului. Pulberile de uz extern pot contine substante antiseptice aprobate de Ministerul Sanatatii; pe eticheta preparatului se va mentiona natura si concentratia acestora.

Dozare. Se efectueaza conform prevederilor din monografia respectiva.

Pentru pulberile compuse nedivizate, fata de continutul in substanta activa declarat, daca nu se prevede altfel, se admit abaterile procentuale prevazute in tabelul nr. 6

Tabelul nr. 6

Pentru pulberile compuse divizate, fata de continutul in substanta activa declarat, daca nu se prevede altfel, se admit abaterile procentuale prevazute in tabelul nr. 7

Tabelul nr. 7

Pentru pulberile simple, continutul in substanta activa se determina conform prevederilor din monografia substantei respective.

Conservare. In recipiente bine inchise.

Pulberile efervescente se pastreaza in recipiente inchise etans sau in recipiente bine inchise si in prezenta unei substante deshidratante.

Studiul proprietatilor de curgere a pulberilor

Desi pulberile considerate ca sisteme macroeterogene solide sunt constituite, dupa F.R. ed. a X-a "particule uniforme ale unei singure substante medicamentoase sau ale mai multor substante in amestec folosite ca atare sau impartite in doze", se utilizeaza in masura mai restransa ca atare, fiind preferate formele farmaceutice solide perfect dozate (capsule, comprimate, drajeuri) studiul lor prezinta un mare interes practic, caci prezinta materia prima care se utilizeaza la prepararea tuturor medicamentelor.

Proprietatile fizice ale pulberilor si in special proprietatile de curgere, comportarea reologica, prezinta o importanta deosebita deoarece determina parametrii de calitate a pulberii sau formelor farmaceutice in care vor participa.

Studiul proprietatilor reologice privind deformarea (deplasarea relativa a unor puncte din masa solidului fara deplasarea centrului de greutate) care insa ambele mentin continuitatea corpului, este incomplet tratata in literatura, cunoscandu-se mai mult comportarea pulberilor necoezive. Cu ajutorul tehnicii moderne astazi s-au elucidat unele din aspectele teoretice si practice ale comportarii la curgere a pulberilor coezive individuale sau in amestec in conditii statice sau dinamice. Rezultatele unor studii efectuate in ultimii ani ne permit stabilirea unor relatii de baza intre proprietatile fundamentale si comportarea la curgere a pulberilor.

CLASIFICAREA UNOR PROPRIETǍTI DE BAZǍ ALE PULBERILOR

Dupa Heywood (1963) pulberile poseda:

proprietati fundamentale care se pot referi la:

particule individuale : constitutia chimica, structura atomica, marimea particulelor, forma, porozitatea, densitatea, compozitia chimica a suprafetei, structura atomica a suprafetei si textura suprafetei

particule complexe : repartizarea dimensiunii particulelor pe suprafata specifica etc.

proprietati derivate ale pulberilor depind de proprietatile fundamentale impreuna cu alti factori ca: tehnologia aplicata, conditii de lucru. Dintre acestea mai importante sunt: unghiul de repaus, caractere volumetrice, gradul de impachetare, permeabilitatea impachetarii, compresibilitatea, coeziunea si adeziunea la suprafete, fluabilitatea, segregarea, proprietati absorbitive, activitate chimica, catalitica, biologica etc.

Practic se coreleaza proprietatile fundamentale cu cele derivate raportandu-le pe acestea la primele, fiind mai putin dificil de determinat. 

CAPITOLUL IV

PARTEA EXPERIMENTALA

In partea experimentala s-a efectuat controlul calitatii unor flacoane de pulberi injectabile

de penicilina G sodica de 400.000 U.I.

S-a analizat:

- aspectul: pulberea a fost intinsa in strat subtire pe o lama de sticla si examinata cu lupa ce mareste de 4,5X. La examinare pulberea nu a prezentat aglomerari de particule si avea un aspect uniform.

- masa totala pe recipient: vezi tabelul 8

- timpul de dizolvare: s-a determinat pe 10 flacoane astfel: in fiecare flacon cu pulbere s-a introdus 5 mL apa distilata si s-a masurat timpul necesar dizolvarii complete a pulberilor.

- pH-ul solutiei apoase

Rezultatele testelor de control sunt prezentate in tabelele de mai jos: 

Abaterea:

1. ^{X 100 =}

2. ^{X 100 = 3,000}

CONCLUZII:

Din analiza rezultatelor testelor de control se constata ca lotul examinat corespunde conditiilor de calitate impuse de farmacopee.

CONCLUZII

Pulberile medicamentoase reprezinta o forma farmaceutica importanta; anumite studii care se ocupa cu frecventa formelor farmaceutice remarca ca acestea reprezinta circa 23 - 30% din totalul formelor prelucrate, cu mici diferente intre farmaciile publice si cele de unitati spitalicesti. Rezulta ca un volum important al activitatii farmaciilor se consuma in realizarea acestor preparate. Industria farmaceutica de conditionare prelucreaza un numar mai mic de medicamente sub forma de pulberi, circa 6 preparate (1,23%). Importanta pulberilor consta in faptul ca ele reprezinta atat o forma de administrare a medicamentelor ca atare, dar ele sunt si forme intermediare pentru conditionarea substantelor active in diferite alte preparate farmaceutice.

Substantele aduse sub forma de pulbere permit sa se obtina un amestec intim si omogen a doua sau mai multe componente, o dizolvare mai rapida, o extractie mai buna a principiilor activi in cazul produselor vegetale sau animale. De asemenea, substantele active pulverizate se resorb mai repede in organism, datorita suprafetei marite de contact, facilitand astfel actiunea terapeutica. De aceea, ele se resorb in organism mai repede decat alte forme farmaceutice solide, cum ar fi pilulele, comprimatele sau drajeurile. La copii in special, care inghit greu alte preparate solide, cum sunt comprimatele sau drajeurile, pulberile pot fi administrate usor prin plasarea direct pe limba si inghitite cu apa. Pulberile pentru uz intern pot fi dizolvate sau amestecate inainte de ingerare cu apa, lapte sau alt lichid potrivit. Deoarece majoritatea medicamentelor se gasesc in farmacie sub forma de pulberi, este comod si economic pentru farmacist sa le expedieze ca atare.

Pulberile reprezinta o forma farmaceutica convenabila si pentru bolnav, ele putand fi mai usor purtate decat medicamentele lichide si avand un mod de administrare acceptabil.

Pulberile prezinta o serie de dezavantaje, dintre care cel mai important este conservarea mai dificila, datorita faptului ca au o suprafata mare de contact, ceea ce duce la descompunerea unor substante in contact cu aerul, umiditatea si lumina; totodata se pot mentiona reactiile care survin in amestecul unor pulberi cand rezulta lichefierea si eventual descompunerea acestora.

BIBLIOGRAFIE

1. Adriana Popovici si Eliza Gafiteanu - Preparate farmaceutice,

Ed. Medicala, Bucuresti 1987

2. Adriana Popovici - Reologia formelor farmaceutice,

Ed. Medicala, Bucuresti 1985

3. Amorase M. - Principii de tehnica farmaceutica, Bologna, 1992

4. Barbarosie I., Diug E., Ciobanu N. - Tehnologia medicamentelor industriale,

Ed. Stiinta, Chisinau, 1993

5. Cornelia Fica - Tehnica farmaceutica pentru asistenti de farmacie,

Ed. Medicala, Bucuresti 1970

6. Cornelia Fica - Tehnica farmaceutica pentru asistenti de farmacie,

Ed. Medicala, Bucuresti 1970

7. Eliza Gafiteanu, Iuliana Popovici, Steriana Braha, Ioana Matei, Ileana Cojocaru, Elena Draganoiu - Tehnologie farmaceutica, Lucrari practice vol. V, sem. I,

Editia a 3-a, Iasi 1995

8. Grecu I., Monciu D. - Polimorfismul si activitatea medicamentelor,

Ed. Medicala, Bucuresti 1975

9. Leucuta S. - Tehnologia formelor farmaceutice. Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1995

10. Leucuta S. - Tehnologie farmaceutica industriala, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 2001

11. Oteleanu D., Stanescu V. - Prepararea medicamentelor in farmacie,

Ed. Medicala, Bucuresti 1960

12. Popovici I., Lupuleasa D. - Tehnologie farmaceutica, Ed. Medicala,

Bucuresti 1997 (reedit. 2001)

13. Stanescu V., Savopol E. - Substante auxiliare farmaceutice,

Ed. Medicala, Bucuresti 1969

14. Farmacopeea Romana, editia a X-a, Ed. Medicala, Bucuresti 1993