| CATEGORII DOCUMENTE |
| Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
CHISTUL HIDATIC PULMONAR
Generalitati
l Hidatidoza in general si hidatodoza pulmonara in particular reprezinta si astazi, ca si in trecut, o boala parazitara de larg interes medical atit pentru chirurgie cit si pentru medicina interna, implicatiile ei asupra starii de sanatate a populatiei fiind dintre cele mai severe si mai dramatice. Cu toate ca boala ar putea fi usor stapanita prin masuri de igiena normale, masuri minime de profilaxie si interceptarea verigilor lantului epidemiologic slaba educatie sanitara este responsabila de frecventa mare a afectiunii.
Etiologie
l Agentul etiologic (parazitul) al echinococozei este tenia Echinococcus granulosus ce apartine genului Echinococcus, familia Taeniide, clasa Cestodelor. In forma sa adulta parazitul traieste in intestinul subtire al cainelui, lupului, sacalului, vulpii si pisicii care detin rolul de gazda definitiva. In stare larvara se gaseste in organele gazdei intermediare: ierbivore, porc, maimute, accidental om sub forma chistului hidatic (hidatita).
l Forma adulta din intestinul subtire al gazdelor definitive este un vierme plat ce masoara aprox. 3-5 mm, lipsit de cavitate generala si tub digestiv, ce se hraneste prin cuticula. Morfologic este constituit dintr-un cap (scolex), gat, care se continua cu corpul (strobila).
Anatomie patologica
l In parenchimul organelor in care s-a fixat, embrionul hexacant se transforma intr-o masa protoplasmatica cu mai multi nuclei, de forma rotunda care se vacuolizeaza treptat dind nastere chistului hidatic (hidatida). Dezvoltarea chistului este consecinta a patru actiuni deosebite: elaborarea cuticulei, cresterea, germinarea, secretia de lichid limpede.
Structura hidatidei prezinta o serie de elemente distincte:
l - perichistul-membrana adventice
l - membrana cuticulara anhista, stratificata
l - membrana proligera granuloasa, nucleata
l - veziculele proligere
l - protoscolexul
l - lichidul hidatic, asa zisa "apa de stinca"
l - vezicule fiice
Evolutie naturala
l Cresterea chistului hidatic la nivel pulmonar se face foarte lent, astfel incit la 6 luni abia atinge diametrul de 2 centimetri. Scolecsii isi fac aparitia mai tirziu cind diametrul chistului atinge 3-4 centimetrii, moment care marcheaza fertiliatatea chistului.
l Evolutia spontana a chisturilor hidatice pulmonare prezinta mai multe posibilitati care, aproape intotdeauna produc complicatii:
l cresterea in volum in functie de localizare, toleranta si virsta individului duce la aparitia de compresiuni la nivel pulmonar sau pe organele vecine;
l ruptura in arborele traheo-bronsic, in pleura;
l supuratia continutului cu aparitia abcesului pulmonar;
l involutia chistului apare datorita suferinte repetate ale parazitului cu moartea acestuia si degenerescenta spontana a chistului. Perichistul se impregneaza cu saruri fosfocalcice, formindu-se placarde groase la acest nivel. In interior continutul ia aspectul unei magme, coloida groasa, galbuie in care pot supravietui mai mult timp vezicule fiice. Radiologic aceste chisturi au contur intens radioopac, de forma policiclica, neregulata.
Complicatii
l Gravitatea complicatiilor evolutive difera in functie de localizarea chistului, momentul aparitiei complicatiei, statusul biologic al bolnavului precum si de rapiditatea interventiei metodelor terapeutice corespunzatoare. Prognosticul evolutiv al acestor complicatii, chiar diagnosticate, tratate corespunzator, poate fi uneori extrem de rezervat.
l In hidatidoza pulmonara complicatiile sunt mai severe si pot pune in pericol viata bolnavului (insuficienta respiratorie acuta ). Cea mai frecventa complicatie este ruperea chistului in bronsie cu aparitia vomicii hidatice si a hemoptiziei cu dispnee severa, insuficienta respiratorie acuta, uneori moarte. Ruperea chistului in cavitatea pleurala (hidatidotorax) este insotita de junghi toracic, dispnee, tuse seaca. Chistul se mai poate rupe si in organele de vecinatate: esofag, pericard, mediastin etc. Secundar fisurarii sau ruperii chistului apar fenomene de tip supurativ care complica si mai mult evolutia bolii si care pun probleme de conduita si de indicatie terapeutica.
l complicatii mecanice:
l comprimare plamin (perichistul, scleroza pulmonara, atelectazii), vase (fistule chistovasculare), bronsii (fistula bronsica, atelectazie), nervi (nevralgii), perete toracic (erodare costala si vertebrala)
l ruptura in bronsie cu vomica, inundatie bronsica, insuficienta respiratorie, (echinococoza secundara bronhogena)
l ruptura in pleura cu pleurezie hidatica, hidro si piopneumotorax sau echinococoza pleurala heterotopica
l alte rupturi (esofag - Sauerbruch);
l complicatii supurative:
l piopneumochistul
l abcesul pulmonar
l piopneumotoraxul
l complicatii alergice: soc anafilactic
Diagnostic
l Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe anamneza, clinica ,examene biologice si imagistica.
l Serologia in hidatidoza permite sa se afirme diagnosticul dar poate deseori sa fie negativa.
Evolutia clinica a echinococozei pulmonare
l Se disting patru faze distincte cu simptomatologie specifica.
l Prima faza este asimtomatica sau cu simtomatologie stearsa, este perioada in care parazitul dupa o infestare masiva (primara sau secundara) si localizare pluriviscerala incepe sa se dezvolte. Parazitul fiind mic in dezvoltarea sa nu se insoteste obligatoriu de semne clinice evidente care sa determine bolnavul sa sesizeze si sa se adreseze medicului. Putem in aceasta perioada nominaliza o stare de oboseala sau indispozitie generala.
l Perioada de instalare efectiva a evolutiei progresive a parazitului in organismul omului corespunde fazei a doua de boala. Indiferent de localizare manifestarile sunt generale si sunt caracterizate printr-o scadere a capacitatii de munca lent si progresiv. Pe masura cresterii in dimensiuni a parazitului si in functie de localizarea acestuia in diversele organe sau tesuturi simtomatologia devine mai evidenta si mai clara.
l In hidatidoza pulmonara durerea toracica este un semn inconstant; cand apare are caracterul de nevralgie intercostala si este data de realizarea de aderente fibroase intre perichist si pleura parietala. In localizarile bazale durerea iradiaza spre abdomen, iar in cele apicale spre regiunea cervicala sau umarul homolateral. Intr-o serie de cazuri pot apare tuse, o dipnee respiratorie importanta, hemoptizii mici si repetate (semn de preruptura).
l Ca semne obiective putem constata matitate sau submatitate, raluri bronsice diseminate, frecaturi pleurale (uneori). In chisturile gigante la copii si tineri se pot observa largirea spatiilor intercostale sau deformari toracice (bombari). Urticaria, de regula cu prurit, poate insoti echinococoza pluriviscerala (risc de soc anafilactic).
l Faza a treia de evolutie a bolii imbraca un caracter mai sever, uneori dramatic, ce poate fi letal. Este faza de aparitie a complicatiilor boli.
l Faza a patra in evolutia clinica a bolii (dupa Gherman) este constituita de complicatiile aparute dupa interventiile operatorii. Ele pot fi frecvente si destul de severe si pot fi incadrate in "boala posthidatica". Localizarea chisturilor, marimea acestora, eventualele complicatii aparute pot greva evolutia post-operatorie a bolnavilor operati.
Examen fizic
l In echinococoza pulmonara examenul fizic releva date nespecifice, semnele si simptomele aparute se datoresc in principal efectului chistelor asupra anatomiei sau functiei pulmonare sau ca urmare a unei reactii alergice.
l Tegumente:Mai rar poate apare eritemul cutanat si urticaria.
l Semne vitale: hipotensiunea poate apare secundar anafilaxiei generate de o fisura a chistului. Febra poate fi semn de infectie secundara sau de reactie alergica.
l Plamanii: diminuarea murmurului vezicular si a vibratiilor vocale in zona afectata (secundar obstructiei bronsice sau atelectaziei). In pleurezia hidatica poate apare frecatura pleurala
Diagnosticul paraclinic
l 2.1 Biologic:
l In diagnosticul echinococozei pulmonare alaturi de celelate elemente (epidemiologice, clinice, radiologice, etc.) investigatiile biologice pot constitui un argument in plus in consolidarea diagnosticului. Eozinofilia din hemoleuco-grama variaza intre 5 - 12 %, valori care pot apare si in ale parazitoze precum oxiuraza, giardioza, etc. Ea constituie un semn de orietare; din observatiile din literatura s-a constatat ca eozinofilia insoteste hidatidoza in aprox. 35-45 % din cazuri. Eozinofilia poate fi usor crescuta la inceputul infectiei sau in cazul chistului complicat (spart). Mai elocvente ar fi eozinofilia in dinamica sau testul eozinofiliei provocate
l
Reactiile
imunologice au capatat o larga utilizare in ultima vreme, dintre acestea mai
putin folosite datorita rezultatelor fals pozitive este testul Cassoni - test
care apreciaza imunitatea celulara. Testul are sensibilitate mica, in Franta fiind
foarte putin folosit fata de regiunile endemice (Pirinei,
l Testul de granulare al eozinofilelor se face cu antigeni hidatici, putand fi semnificativ la >35 % din cazuri. Testul este sensibil si specific; el da rezultate bune in localizarile pulmonare. Pozitivitatea testului postoperator arata o persistenta a antigenului si sugereaza posibilitatea de recidiva.
l Multe tehnici serologice pot fi utilizate pentru a detecta sau cuantifica imunitatea umorala. Sensibilitatea si sensibilitatea depind de cantitatea antigenului. Aceste antigene sunt obtinute din chiste hidatice hepatice (de la oaie, cai, camile, rar om). Chistul hidatic pulmonar da antigene de calitate inferioara. Lichidul hidatic contine cateva antigene, dintre care cateva sunt comune cu ale altor paraziti si explica reactiile serologice incrucisate.
l Testele serologice sunt realizate folosind intregul parazit sau organele sale. Aceste antigene permit reactii reproductibile si raspunsuri specifice. Localizarea reactiei antigen - anticorp poate fi vizualizata in parazit sau in organe.
l Imunofluorescenta indirecta (IFA - indirect immuno-fluorescence assay) a fost raportata de Coudert si colab. IFA este specifica si sensibila in hidatidoza hepatica
l Imunoperoxidaza este o modificare a tehnicii IFA care nu necesita un microscop specific. Rezultatele sunt similare cu cele ale IFA.
l Reactii serologce cu antigene solubile
l Testul de fixare a complementului (CFT) a fost propus de Weinberg pentru diagnosticul serologic al hidatidozei. Metoda nu este de rutina, neavand o specificitate ridicata.
l Aglutinarea indirecta (LAT) si hemaglutinarea indirecta (IHT) se folosesc antigene solubile, care sunt captate pe particule de latex sau hematii de oaie tratate cu formaldehida sau glutaraldehida. Particulele din latex si hematiile sunt aglutinate cu ser imun.
l Imunologic:
l Testul ELISA ( Enzyme-linked Immnosorbent Assay) foloseste o reactie enzimatica ce cuantifica nivelul de anticorpi specifici. Sensibilitatea si specificitatea acestei metode depinde de modul de preperare al antigenului. Reactii incrucisate cu alte antigene parazitare sunt observate cu antigenul brut.
l Teste de precipitare
l 1. Difuzia dubla in gel (DDG) sau testul Ouchterlony nu este folosit de rutina, deoarece este dificil de realizat - 4-7 zile si identificarea liniilor de precipitare este dificila.
l 2. Testul de imunoelectroforeza - IEP
l Observarea liniei de precipitare corespunzand antigenului major (antigen 5) este patognomonica pentru hidatidoza. Aceasta linie de precipitare este observata in principal in hidatidoza hepatica la debut. Are o specificitate mai mare in localizarile hepatice (91-94 %) si mai mica in cele pulmonare -70 %). Numai cateva linii de precipitare pot fi obtinute in chistul calcificat si mai multe in cel complicat.
l 3.Contraimunelectroforeza sau Co-electrosyneresis (CoES)
l Aceasta metoda ofera aceeasi sensibilitate ca si IEP, dar cu avantajul cantitatilor mai mici de antigen si ser consumate si al timpului de obtinere al rezultatului mai scurt.
l Testul ELIFA ( Enzyme-linked Immunofiltration Assay) este o varianta a CoES fiind mult mai sensibila.
l Western Blotting. Testul se bazeaza pe reactia enzimatica de culoare in cazul prezentei complexelor imune si permite analiza greutatii moleculare a antigenelor detectate in serul pacientului.
l Cuantificarea anticorpilor se poate face prin testele ELISA si de radioimunologie, iar valori intre 200 si 3500UI/ml sunt gasite in 50-80 % din echinococoza umana indiferent de localizare sau de evolutie. Testul ELISA poate cuantifica anticorpi de tip IgG, IgM, IgA si IgE, in timp ce testul radioimunologic poate detecta numai IgE.
l IgM- forme acute sau complicate de boala
l IgA si IgG - forme pulmonare
l IgG1 si IgG4 - forme hepatice
l crestere de IgG4 - la debutul simptomatic
l nivelul IgG4 - poate fi un marker al eficacitatii tratamentului medicamentos.
l Diagnosticul hidatidozei prin biologie moleculara
l Testul PCR (polymerase chain reaction) a fost utilizat atat in diagnosticul echinococozei (inca neevaluata) cat si in diferentierea E. granulosus de E. multilocularis.
Examenul sputei:
l Poate oferi informatii utile in echinococoza pleuropulmonara. Este foarte sugestiva cand recoltarea produsului se face dupa o vomica si poate sa ne ofere date ca: membrana hidatica, vezicule fiice, scolecsi, etc.
Examenul bronhoscopic:
l Este util pe cazuri selectate prin datele negative oferite (lipsa infiltratiei tumorale), dar poate descrie uneori compresii sau stenozari ale arborelui traheobronsic. Un caz fericit este descrierea de membrana hidatica in arborele bronsic intr-un chist supurat, evacuat, cu fistula bronsica importanta. Are contraindicatie absoluta in chisturile mari, voluminoase cu tendinta la efractie sau cu semne clinice si radiologice de preruptura
Radiologic
l Pana la aparitia metodelor moderne de investigatii (CT, RMN) examenul radiologic era singurul care sugera un diagnostic de echinococoza.
l Examenul radiologic este foarte util si poate sa sugereze singur diagnosticul de echinococoza pleuro-pulmonara. Se descrie o opacitate rotunda sau ovalara "ca trasa cu compasul" de intensitate subcostala.
l La examenul radioscopic se poate descrie respiratia chistului (semnul Brjozovsky-Linberg).
l In CH toraco-pulmonar necomplicat apar imagini polimorfe. In stadiul de preruptura apare imaginea in semiluna dublu dom Arce. Daca chistul hidatic este deschis in bronsie, examenul radiologic pune in evidenta o imagine bine conturata, nivel lichidian neregulat orizontal (membrane hidatica ondulata). In persistenta de fistula bronsica unidirectionala apare imaginea de cavitate balonizata.
l In situatia de chist hidatic evacuat cu retentia de membrane poate apare o imagine opaca imprecis delimitata (pseudotumorala)semnul florii de nufar Lagos Garcia . In chistul hidatic deschis in cavitatea pleurala apare imagine de pneumotorax si poate se asocia cu o imagine opaca in sinusul posterior (hidatida intacta), constituind echinococoza heterotopica primara. Cand hidatida s-a rupt aspectul este de hidropneumotorax.
l In situatia de efractie in cavitatea pleurala si in arboreal bronsic aspectul este de imagine hidroaerica parenchimatoasa si hidropneumotorax. Echinococoza pulmonara secundara multipla prin insamantare hematogena sau bronhogena realizeaza aspectul de opacitati multiple diseminate bilateral de dimensiuni variabile si intensitate subcostala.
l Examenul radiologic singur poate pune diagnosticul de chist hidatic pulmonar in 93% din cazuri
Examenul computer tomografic
l Examenul Ct al Chistului hidatic pleuro-pulmonar a fost definit in 1986 de Saskout permitand detectia precoce a aparitiei chistului hidatic cu densitatile sale specifice lichidiene de 10-30 U.H. Si a instalarii rupturii membranei precoce acolo unde e cazul
l Acest examen masoara talia chistului numarul lor,topografia,relatia chistelor cu marile vase,si in asociere studiul parenchimului pulmonar adiacent a coloanei vertebrale a peretelui toracic si localizari simultane in alte organe.cum ar fi localizarea hepatica si sau cerebrala si raportul lor cu vena cava inferioara
l In caz de localizare pulmonara bilaterala se indica echografia cardiaca pentru o posibila localizare intracardiaca
l Examenul RMN evidentiaza ruptura membranei si reactia tesutului inconjurator,comunicarea chistului cu arborele bronsic si regresia chistului sub tratament
Diagnosticul diferential
l a). In chistul hidatic pulmonar necomplicat
l tuberculoza pulmonara: tuberculom, infiltrat, caverna plina
l tumori pulmonare benigne: hamartom, lipom, fibrom, angiom, leiomiom, etc
l tumori bronho-pulmonare maligne: primitive sau metastatice
l tumori si chiste mediastinale: chist dermoid, chist gastroenteric, chist neuroenteric, chistul hidatic mediastinal, lipom, neurinom, fibrom
l afectiuni congenitale chistice pulmonare: chist bronhogenetic, chist pleuropericardic, chist aerian infectat
l alte malformatii pulmonare : sechestratia pulmonara
l anevrismul de aorta
l afectiuni pleurale: pleurezie inchistata axilara sau interlobara
l afectiuni parietale tumorale, inflamatorii sau chistice: sarcoame, abcese reci, displazie fibrochistica
l chistul hidatic de diafragm si de dom hepatic
In chistul hidatic pulmonar complicat:
l rupt in bronsie:
l abcesul pulmonar evacuat
l chistul aerian infectat
l bula de emfizem
l caverna TBC cu nivel
l hernia diafragmatica (gastrotorax)
l in forma pseudotumorala (cu membrana incarcerata) diagnosticul diferential trebuie sa includa toate neoformatiile solide toracice
l rupt in pleura:
l pneumotorax spontan
l pleureziile para sau metapneumonice
l pleureziile neoplazice
Evolutie complicatii
l complicatii mecanice:
l comprimare plaman (perichistul, scleroza pulmonara, atelectazii), vase (fistule chistovasculare), bronsii (fistula bronsica, atelectazie), nervi (nevralgii), perete toracic (erodare costala si vertebrala)
l Ruptura in bronsie cu vomica, inundatie bronsica, insuficienta respiratorie, echinococoza secundara bronhogena)
l ruptura in pleura cu pleurezie hidatica, hidro si piopneumotorax sau echinococoza pleurala heterotopica
l alte rupturi (esofag - Sauerbruch,
l complicatii supurative:
piopneumochistul
abcesul pulmonar
piopneumotoraxul
l complicatii alergice: soc anafilactic
Tratament
l Medical - paraziticide (albendazol, mebendazol, praziquantel etc.):
l Chirurgical - obiective
l Indepartarea hidatidei:
l Intacte - procedeu Hugon, Dubaou, Coman
l Evacuata partial sau totala (proc. Barret, Arce, Finochietto) dupa punctia inactivare a continutului chistic cu substante paraziticide (alcool absolut, solutie salina, apa oxigenata etc.)
l Desfiintarea cavitatii perichistice
l Rezectii pulmonare:
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 5824
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
