COLECTOMIA SEGMENTARA SIGMOIDIANA - CHIRURGIE

COLECTOMIA SEGMENTARA SIGMOIDIANA - CHIRURGIE

I. DEFINITIE

Este interventia, prin care se extirpa cea mai mare parte a ansei sigmoidiene mobile si se reface continuitatea digestiva prin anastomoza colo-rectala.

II. ISTORIC

In 1847, Reybard a realizat cu success, la Lyon, prima colectomie sigmoidiana cu restabilirea imediata a tranzitului.

III. ANATOMIE

Colonul sigmoid sau pelvin continua descendentul de la nivelul marginii interne a psoasului stang pana la nivelul vertebrei S₃, de unde incepe rectul. Are dispozitie si lungime variabila (30-70 cm.), forma de "S" si ocupa o parte a cavitatii pelvine. Are rapoarte cu uterul si anexa stanga, la femeie, domul vezical la barbat, ampula rectala. Calibrul colonului se micsoreaza la acest nivel, teniile se disperseaza, pentru ca la nivelul rectului sa dispara; ciucurii epiploici sunt mai numerosi si se dispun pe mai multe rinduri.

Este invelit de peritoneu, care formeaza mezocolonul sigmoid, de forma triunghiulara, cu baza la colon si varful la nivelul bifurcarii arterei iliace primitive stangi. Mezosigma confera mobilitate sigmoidului.

Vascularizatia colonului sigmoid provine din artera mezenterica inferioara si ramurile sale. Artera mezenterica inferioara da doua colaterale principale:

-colica stanga superioara, care se indreapta spre unghiul stang si participa, prin ramul ascendent, la formarea arcadei lui Riolan;

-trunchiul arterelor sigmoidiene, care se imparte in trei ramuri (superior, mijlociu si inferior) realizand o arcada cu arterele vecine (ramul descendent din artera colica stanga superioara, o colica medie inconstanta si ramul stang al hemoroidalei superioare).

Artera hemoroidala superioara este ramul terminal al mezentericei inferioare, fiind, totodata, principala artera a rectului. Initial, se gaseste in mezosigma, apoi in mezorect, unde se bifurca (hilul rectului Mondor) in ramuri care merg pe fetele laterale.

Clasic, anastomoza dintre ultima sigmoidiana si hemoroidala superioara era considerata drept zona critica (Sudeck). Din ramificarea si anastomozarea arterelor colice ia nastere arcada marginala, din care se desprind vasele drepte lungi si scurte care se distribuie structurilor peretelui colic.

Circulatia venoasa este reprezentata de vena mezenterica inferioara. Se formeaza la nivelul radacinii primare a mezosigmoidului prin unirea venelor hemoroidale cu trunchiul sigmoidian, incruciseaza artera colica stanga superioara, cu care formeaza arcul vascular al lui Treitz, se indreapta spre unghiul duodeno-jejunal patrunzand in spatele corpului pancreasului pentru a forma impreuna cu vena splenica trunchiul splenomezeraic.

Limfaticele intramurale pornesc din reteaua submucoasa si subseroasa si se varsa in urmatoarele grupe de limfonoduli: epicolici, in contact cu peretele intestinal, paracolici, dispusi pe arcada vasculara colica stanga, intermediari, in contact cu arterele sigmoidiene, principali, la nivelul arterei colice stangi superioare si centrali, la originea arterei mezenterice inferioare, care dreneaza limfa in limfonodulii lateroaortici stangi.

Inervatia colonului este asigurata de simpatic (plexul mezenteric inferior) si parasimpatic (segmentele S₂, S₃, S₄ ale maduvei spinale si nervii sacrali autonomi) (3).

IV. OBIECTIVE, PRINCIPII

Obiectivul principal este indepartarea colonului sigmoid, afectat de un proces traumatic, inflamator sau tumoral. Colectomia va fi urmata de restabilirea continuitatii digestive printr-o anastomoza colo-rectala, motiv pentru care a fost denumita colectomie ideala sau intraabdominala.

In chirurgia colica, deci si aici se respecta 5 principii (1):

pregatirea corecta a colonului;

absenta obstacolului in aval;

transe colice bine vascularizate;

absenta tractiunii pe anastomoza;

sutura solida si etansa.

Interventia se va desfasura pe un colon bine pregatit, curat (bine evacuat, cu reducerea septicitatii). Se va acorda o mare atentie izolarii campului operator, iar la timpul septic se va izola suplimentar si se vor proteja capetele sectionate cu comprese cu betadina.

Preoperator, este necesara explorarea completa a colonului, rectului si organelor intraabdominale. Se controleaza colonul in aval pentru a exclude o stenoza subjacenta, cauza de dezunire anastomotica. La sfarsitul interventiei este utila o dilatatie anala instrumentala.

Se va controla buna vascularizatie a capetelor de rezectie urmarind culoarea colonului, care trebuie sa demonstreze o perfecta viabilitate, pulsatiile arteriale, sangerarea pe linia de sectiune; se va evita sutura ischemianta. Se va sectiona colonul cu bisturiul simplu, nu se va indeparta mezoul de pe colon mai mult de 3 mm. Se va acorda atentie ciucurilor epiplooici care contin vase recurente. In caz de dubiu privind vascularizatia capetelor restante, se va face o recupa.

Se va evita orice tensiune la nivelul liniei de sutura prin mobilizare colica adecvata. Se va evita incongruenta capetelor de anastomozat recurgand la diverse artificii tehnice pentru buna dimensionare a transelor de anastomoza.

Se va realiza o sutura solida si etansa.

V. INDICATII SI CONTRAINDICATII

Colectomiile sigmoidiene sunt indicate in procesele inflamatorii localizate, diverticulite, boala Crohn, leziuni traumatice (plagi anfractuoase, rupturi cu leziuni ireversibile), tumori benigne (polipoza), volvulus. Referitor la colectomia sigmoidiana pentru cancer, aceasta nu poate avea, in multe cazuri, decat un caracter paleativ. In cazuri favorabile, cand exista o axa sigmoidiana lunga, o tumora de mici dimensiuni, neaderenta, cu o localizare care sa permita o exereza in limitele securitatii oncologice, colectomia segmentara poate dobandi un caracter de radicalitate (4).

Colectomia segmentara poate avea indicatie extracolica atunci cand o tumora de vecinatate invadeaza colonul sigmoid (cancer de ovar). Rareori, colonul sigmoid este folosit ca plastie pentru vezica urinara.

Contraindicatiile sunt rare si se refera la situatiile in care sunt necesare interventii de amploare (hemicolectomie stanga) sau alte operatii cu caracter paleativ (colostomie).

VI. PREGATIREA PREOPERATORIE

Colectomia segmentara se practica foarte rar in urgenta, cand se prefera operatia Hartmann. La rece, pregatirea preoperatorie vizeaza masuri generale si locale.

Masurile generale constau in ameliorarea functiei cardiovasculare la varstnici, pregatirea respiratorie, imbunatatirea functiei hepatorenale, echilibrarea diabetului zaharat daca exista, corectarea anemiei, hipoproteinemiei, dezechilibrului hidromineral. Cel mai frecvent, este necesara corectarea unei anemii cronice determinate de hemoragii oculte. La varstnici, poate fi necesara kineziterapie respiratorie sau antibioterapie.

Este necesara antibioprofilaxia si prevenirea accidentelor tromboembolice. Antibioprofilaxia este foarte importanta deoarece a redus incidenta complicatiilor infectioase postoperatorii; se utilizeaza cefalosporine de a 2-a si a 3-a generatie administrate i.v., preoperator (cu o ora inainte) si la 24 de ore postoperator. Antibioprofilaxia nu scade incidenta fistulelor si nici nu inlocuieste pregatirea colica.

Pregatirea locala colica este foarte importanta pentru succesul suturii colice. Pregatirea intestinala de buna calitate este indispensabila in restabilirea continuitatii digestive intr-un singur timp. De-a lungul timpului au fost folosite mai multe metode. Metoda clasica se baza pe un regim alimentar fara reziduuri, purgative administrate zilnic (1 lingura x 2/zi) si clisme zilnice, timp de o saptamana, la care se adauga administrarea zilnica de sulfamide orale si Neomicina pentru a dezinfecta continutul intestinal. Metoda, desi era bine tolerata de pacientii varstnici, necesita o spitalizare preoperatorie lunga.

Tehnica "wash-out", propusa de Hewitt in 1973, se bazeaza pe actiunea laxativa puternica a solutiilor hipertonice de tipul Manitolului 12%, care se administreaza p.o. intr-o perioada de 12 ore, in cantitate de 4 l. Daca se efectueaza si 1-2 clisme, in 24 de ore se obtine un intestine bine golit, curat. Se asociaza sulfamide intestinale si Neomicina. Metoda este agresiva antrenand tulburari hidroelectrolitice, ceea ce impune controlul ionogramei si perfuzarea pacientului. Este contraindicata la bolnavii tarati, cardiovasculari, la varstnici si in caz de stenoze colice. In plus, impune evitarea bisturiului electric datorita riscului de explozie intestinala prin acumularea de gaze in exces (2).

O metoda mai simpla consta in regim alimentar fara reziduuri timp de 48 de ore, administrarea a doua pachete de X-Prep si doua clisme in seara si dimineata de dinaintea interventiei. Cea mai buna pregatire intestinala se realizeaza cu Fortrans, 4 plicuri dizolvate intr-un litru de apa, administrate timp de 4 ore in dupa-amiaza de dinaintea interventiei. Pentru dezinfectia continutului intestinal, la ora actuala se foloseste Metronidazol, in doza unica 2 g p.o., in seara interventiei.

Pregatirea locala cuprinde dus in seara interventiei, epilarea regiunii, de preferat in dimineata interventiei, dezinfectia cu o solutie antiseptica a regiunii. O atentie deosebita se va acorda toaletei vulvare la femei si zonei preputiale la barbati deoarece, preoperator, se va trece o sonda urinara.

VII. ANESTEZIE

Anestezia rahidiana sau peridurala poate intra in discutie pentru sigmoidectomie.

Metoda de preferat este anestezia generala, cu intubatie orotraheala, care permite explorarea amanuntita a abdomenului, relaxare musculara perfecta, stabilitate hemodinamica, oxigenare corecta si constanta, confort chirurgical crescut. Se folosesc curare nondepolarizante in doze ce ofera o buna relaxare musculara, o buna expunere si o inchidere parietala de calitate. Intubatia traheala si ventilatia controlata sunt obligatorii.

VIII. INSTRUMENTAR

Instrumentarul este cel obisnuit pentru interventiile abdominale mari (trusa pentru interventii pe tubul digestiv), la care se adauga departator autostatic, valve abdominale mari, aspirator, bisturiu electric. Cutia pentru chirurgia colica cuprinde: 2 bisturie, din care unul cu lama lunga, foarfece Mayo, 2 perechi foarfece curbe de disectie de 24 cm, o pereche de foarfece disectoare fine de 20 cm, o pensa de disectie tip Desgouttes, 2 pense de disectie Barraya (de 18 si de 22 cm), 2 pense de disectie Debakey (de 18 si de 22 cm), o pensa de disectie fara dinti de 24 cm, 12 pense Kocher (4 puternice si 8 fine), 12 pense tip Kelly, 4 pense tip Bengolea de 24 cm, 4 pense Craaford de 24 cm, 2 port-ace fine de 18 si de 22 cm, un port-ac de 18 cm pentru sutura vasculara, 4 pense coprostatice atraumatice drepte, 2 pense coprostatice in unghi drept, 2 departatoare Farabeuf, 2 departatoare Hartmann, o valva vaginala Doyen, 2 valve maleabile, o valva Pollosson, un departator Ricard. Intr-o cutie separata se pregateste instrumentarul pentru incizia parietala: o pensa de disectie Desgouttes, 2 pense de disectie cu brate curbe, 2 port-ace de 18 cm, 4 pense Kocher, 4 pense Kelly (1). Trebuie, de asemenea, pregatita o cutie cu clampe vasculare, necesare pentru interventia rapida in cazul unei plagi vasculare.

Ca material de sutura, deopotriva pentru suturi si ligaturi, se folosesc fire cu resorbtie lenta (Vicryl, Ercedex, Maxon etc.). Pentru suturile colice se recomanda utilizarea de materiale cat mai solide si mai atraumatice.

IX. DISPOZITIV OPERATOR

Bolnavul se afla in decubit dorsal, cu membrele superioare in abductie la 90º (pregatite pentru perfuzie si monitorizarea tensiunii arteriale), cu un sul plasat lombar pentru a expune mai bine regiunea submezocolica. Se trece o sonda vezicala de la inceputul interventiei, inainte de a realiza asepsia. Se abordeaza o cale venoasa centrala. Pe perioada interventiei va fi instalata o sonda gastrica. Chirurgul se aseaza la dreapta bolnavului, cu doua ajutoare in fata sa si un instrumentist la dreapta.

Dezinfectia campului operator se face de la linia bimamelonara pana in treimea superioara a coapsei, iar lateral pana la nivelul flancurilor, cat mai jos posibil. Campul operator se delimiteaza cu campuri mari, iar pe tegumentele viitoarei incizii se aplica un camp adeziv.

X. TEHNICA OPERATORIE

Deschiderea abdomenului se realizeaza, de obicei, pe linia mediana subombilicala, eventual prelungita paraombilical.

Explorarea chirurgicala completa va stabili, in functie de aspectul leziunilor locale, fezabilitatea interventiei. Se apreciaza localizarea si extinderea tumorii la colon si la organele vecine, propagarea limfatica, starea ficatului si eventuala prezenta a altor leziuni asociate, in special colice. O mare atentie trebuie acordata micilor diseminari peritoneale, incepand de la seroasa diafragmatica pana in pelvis, ovarelor si lichidului peritoneal (din care se va preleva o proba pentru examenul citologic extemporaneu). In caz de metastaze hepatice, se va aprecia posibilitatea de extirpare concomitenta a acestora. Explorarea va avea de precizat, in primul rand, caracterul leziunii, necesitatea intinderii exerezei si posibilitatea de refacere a continuitatii.

Dupa identificarea tumorii si explorarea abdomenului, intestinul subtire este impins in sus cu ajutorul unor campuri umede, iar sigmoidul este eliberat de bridele care il fixeaza la peritoneul parietal sau de anexa stanga la femeie. De indata ce tumora a fost evidentiata, aceasta va fi izolata prin invelirea intr-o compresa si cu ligaturi stenozante deasupra si dedesubtul tumorii. Considerand conditiile operatorii favorabile, se exteriorizeaza ansa sigmoidiana si se va delimita nivelul sectiunii colice si mezocolice in vederea efectuarii ligaturilor vasculare (Fig. 2). Daca interventia se executa pentru o leziune benigna, eliberarea segmentului de colon care va fi rezecat se face la nivelul insertiei mezocolonului, fara a fi necesare ligaturi pediculare (Fig. 3).

 

Fig. 2 - Colectomie segmentara sigmoidiana: exteriorizarea colonului sigmoid si identificarea vaselor (1)

Fig. 3 - Colectomie segmentara sigmoidiana: nivelul sectiunii vasculare intr-o leziune benigna (a) si maligna (b) (7)

In cazul colectomiei pentru tumori maligne este necesara descoperirea si ligatura vaselor sigmoidiene. Se ridica radacina secundara a mezocolonului si se descopera vasele iliace si ureterul stang. In timpul decolarii exista riscul lezarii ureterului sting. De aceea, este de preferat sa se faca identificarea sa initiala, la nivelul incrucisarii vaselor iliace si decolarea sa inceapa de jos in sus. Prin transparenta mezosigmei se identifica vasele sigmoidiene. La obezi, cu mezosigmoid gras, se vor sectiona foitele mezoului pentru a evidentia vasele.

Sectiunea vasculara intereseaza, cel mai frecvent, artera sigmoidiana mijlocie, situata in mijlocul mezosigmei si, in functie de sediul tumorii, artera sigmoidiana superioara sau pe cea inferioara. La nevoie, poate fi ligaturata la origine si artera hemoroidala superioara. Pentru respectarea vascularizatiei, ligatura arteriala se face cat mai aproape de originea vaselor, iar arcada marginala va fi intrerupta in dreptul sectiunii intestinale. Sectionarea mezoului conduce la excizia unei portiuni conice, cu varful la originea mezentericei inferioare si baza la colon. Urmeaza prepararea extremitatilor colice. Se elibereaza colonul circumferential, pe o distanta de 5 cm, la nivelul liniilor de sectiune, de ciucurii epiplooici si de grasimea aderenta, cu mare atentie de a conserva vascularizatia. Se izoleaza campul operator cu comprese, apoi se pun doua pense de coprostaza si cate doua pense Kocher la nivelul viitoarei sectiuni.

Sectiunea colonului se face perpendicular pe ax, deasupra penselor Kocher, mai intai in sus, apoi in jos, dupa care piesa este inlaturata (Fig. 4).

Restabilirea continuitatii se face prin anastomoza colo-colica termino-terminala, care trebuie efectuata fara tractiune, cu eventuala mobilizare a colonului iliac pentru a facilita venirea in contact a extremitatilor colice (Fig. 5). Anastomoza se realizeaza, de obicei, in surjet, in dublu plan sau, mai sigur, cu fire separate in doua planuri (sero-seros posterior, total posterior, total anterior si sero-seros anterior).

Se indeparteaza pensele de coprostaza, se verifica anastomoza si se inchide bresa mezosigmoidiana cu fire separate neresorbabile.

Se dreneaza cu doua tuburi, unul in vecinatatea anastomozei si unul in Douglas si se inchide peretele in planuri anatomice.

 

Fig. 4 - Colectomie segmentara sigmoidiana: linia de sectiune colica (1)

Fig. 5 - Colectomie segmentara sigmoidiana: prepararea anastomozei (1)

XI. VARIANTE TEHNICE

Sunt legate de:

- calea de abord (incizie paramediana transrectala sau pararectala)

- restabilirea continuitatii digestive - anastomoza termino-terminala, manuala, in unul sau mai multe planuri cu surjet sau puncte separate si mecanica cu staplere, anastomoza latero-terminala (6).

- intinderea rezectiei ce poate interesa si jonctiunea recto-sigmoidiana ce presupune o anastomoza mai joasa, cu mobilizarea descendentului si a unghiului stang.

Rezectia segmentului terminal al sigmoidului este o colectomie segmentara care ridica portiunea superioara a rectului si segmentul distal al colonului sigmoid. Poate fi indicata in tumorile jonctiunii recto-sigmoidiene. Restabilirea continuitatii se face prin anastomoza sigmoido-rectala termino-terminala. Daca nu se poate restabili tranzitul in acelasi timp operator, se inchide bontul rectal si se aduce in anus terminal capatul colic proximal realizand operatia Hartmann.

La ora actuala, indicatiile colectomiei segmentare pentru cancer colic s-au restrans, din motive de securitate oncologica preferandu-se colectomiile sectoriale.

XII. INCIDENTE SI ACCIDENTE INTRAOPERATORII

Sunt posibile:

- deraparea ligaturilor vasculare, cu sangerare sau formarea unui hematom ;

- aprecierea incorecta a viabilitatii capetelor intestinale, care obliga la recupa;

- leziuni ureterale care pot fi prevenite prin reperarea sistematica a ureterului si controlul integritatii sale la sfarsitul operatiei; in caz de ligatura sau sectiune recunoscute intraoperator, se va proceda la repararea sa imediata si sutura cu fire separate de catgut 4-0, cu nod extralumenal, pe sonda ureterala tutore.

XIII. INGRIJIRI SI COMPLICATII POSTOPERATORII

Ingrijirile postoperatorii sunt similare cu cele ale interventiilor abdominale si sunt comune pentru diverse colectomii (10).

Sonda vezicala se suprima a doua zi. Sonda de aspiratia gastrica se poate suprima a doua zi in masura in care aspiratul nu depaseste 500 ml in 24 ore. Se repune daca bolnavul varsa sau daca are meteorism. Unii o mentin pana la reluarea tranzitului.

O perfuzie intravenoasa pe cale centrala va asigura echilibrul hidroelectrolitic si nevoile energetice in functie de pierderile lichidiene, starea fizica a bolnavului, ionograma sanguina si urinara. Dupa reluarea tranzitului, pacientul va primi lichide, alimentatia va fi reluata progresiv si perfuziile se intrerup.Drenajul se mentine 4-6 zile, in functie si de cantitatea de lichide aspirate.

Tratamentul anticoagulant preventiv este justificat la toti bolnavii, date fiind varsta si riscul real tromboembolic al acestei chirurgii, in absenta tulburarilor de coagulare. Se realizeaza cu Heparina in doze normocoagulante. La pacientii cu risc (obezitate, insuficienta venoasa, accidente tromboembolice) se recurge la heparinoterapie continua in perfuzie intravenoasa. Nu se va omite corectarea hipovolemiei, kineziterapia, purtarea ciorapilor elastici de continenta, mentinerea membrelor inferioare in pozitie procliva.

Antibioterapia sistemica postoperatorie este necesara in caz de contaminare intraoperatorie accidentala sau in prezenta unor abcese perineoplazice, sigmoidite. Complicatiile postoperatorii generale sunt comune oricarei interventii abdominale (pulmonare, cardiovasculare, tromboembolice, cerebrale), legate, in special, de varsta bolnavului.

Complicatiile parietale (hematoame supurate, abcese) au scazut sub 10% datorita antibioprofilaxiei. Se pot preveni prin protectia peretelui abdominal in timpii septici ai interventiei si prin drenajul subcutanat la bolnavii obezi.

Evisceratiile sunt rare. Evisceratiile blocate nu necesita interventie imediata; vor antrena o eventratie care va fi operata dupa 6 luni. Evisceratiile mari, cu exteriorizarea intestinului subtire, obliga la reinterventie. Se inchide peretele in plan total, cu fire armate care se vor mentine 18-20 de zile.

Sindroamele ocluzive postoperatorii pot imbraca diverse aspecte: - ileus reflex, care va ceda spontan sub tratament medical; - ocluzie functionala in vecinatatea unui abces intraperitoneal, care va fi drenat; - ocluzie mecanica, ce impune reinterventia.

Pentru caracterul mecanic al ocluziei pledeaza durerea si nivelurile hidroaerice. In primul caz, se incearca tratament medical cu aspiratie gastrica, solutii hipertonice in perfuzie si, cu prudenta, Prostigmina. Daca sindromul ocluziv se asociaza cu febra si leucocitoza, poate traduce existenta unui proces profund sau a unei fistule anastomotice, care vor fi evidentiate ecografic. Daca ecografia nu deceleaza o colectie si daca tratamentul medical, inclusiv antibioterapia, nu duce la disparitia simptomelor, se impune reinterventia care poate descoperi o mica fistula anastomotica.

Dezunirile anastomotice au tablou clinic variabil, de la ocluzia febrila la peritonita acuta generalizata, insotita de soc septic, fenomene care impun reinterventia. Tratamentul consta in toaleta peritoneala, aducerea capetelor intestinale la perete in anus, drenaj aspirativ al cavitatii peritoneale, antibioterapie cu spectru larg in functie de antibiograma.

Fistulele anastomotice survin a 5-a - a 10-a zi postoperator si se traduc prin aparitia de continut stercoral pe tuburile de dren, precedata de un puseu febril. In absenta semnelor peritoneale si septice se poate instala un sistem de irigatie locala cu solutie de acid lactic. In caz de traiect fistulos bine circumscris, se poate practica o rezectie iterativa cu o noua anastomoza realizata pe tesuturi sanatoase. O reinterventie precoce in conditii locale nefavorabile poate conduce la realizarea de necesitate a unei duble stomii.

Abcesele profunde, la distanta de anastomoza, de tipul abcesului subfrenic sau a celui al Douglasului, se traduc printr-un proces de supuratie profunda, asociat sau nu cu un sindrom subocluziv. Diagnosticul se confirma prin ecografie si computer tomografie.

Complicatiile hemoragice sunt rare si pot imbraca aspectul unei hemoragii intraperitoneale determinate de deraparea unei ligaturi arteriale din mezou, care impune reinterventia sau al unei hemoragii digestive de pe transa de sectiune.

Complicatiile urinare apar mai frecvent la varstnici si au aspectul unei retentii urinare care impune instalarea unei sonde vezicale. Leziunile ureterale sunt rare si sunt, de obicei, recunoscute intraoperator; necesita repararea imediata pe sonda ureterala. Ligatura accidentala a ureterului, nerecunoscuta intraoperator, se traduce prin febra, dureri lombare, dilatarea ecografica a arborelui pielocaliceal; impune repararea imediata. Descoperirea tardiva duce la distrugerea rinichiului, care necesita nefrectomie.

XIV. SECHELE POSTOPERATORII

Sunt rare.

XV. REZULTATE, PROGNOSTIC

In caz de cancer de colon, se recomanda chimioterapia postoperatorie cu 5-flurouracil timp de un an, in asociere cu Levamisol si acid folinic.

Supravegherea pe termen lung este necesara datorita riscului de aparitie ulterioara a unor polipi sau a unui cancer metacron pe mucoasa colica restanta si pentru a descoperi metastazele posibile, in special hepatice. In cadrul supravegherii, este foarte importanta dozarea markerilor tumorali ACE si CA 19.9, efectuata la intervale de 3 luni. Cresterea in postoperator a valorilor acestor markeri poate anunta o recidiva sau metastaze.

Schema de supraveghere este urmatoarea:- control clinic, ecografic si biologic la 3 luni postoperator; - control clinic, ecografic, colonoscopic si biologic la 6 si la 12 luni; - control semestrial, timp de 2 ani, apoi anual, timp de 5 ani; - dupa 5 ani, colonoscopie la fiecare 2 ani. O recidiva anastomotica sau perianastomotica solicita reinterventia, cu o noua exereza. Recidivele peritoneale pot antrena accidente ocluzive si impun derivatii paleative.

Mortalitatea pentru cancer variaza intre 1 si 8%. Printre cauzele de deces se numara cele cardiorespiratorii (embolie pulmonara), septice si vasculare.

Supravietuirea la 5 ani variaza intre 36 si 60%. Prognosticul este favorabil, cu exceptia cancerului. Prognosticul pentru cancer depinde de extensia locoregionala, gradul de diferentiere tumorala, caracterul curativ al interventiei.