Comportarea organismului la curent continuu, frecvente joase si medii. Electroterapia

Comportarea organismului la curent continuu, frecvente joase si medii. Electroterapia

Din punct de vedere electrochimic, organismul este un ansamblu de electrolizoare minuscule (celulele sale) umplute cu electroliti. Intensitatea curentului electric continuu, aplicat cu panta lenta pentru a nu produce excitatie, depinde de rezistenta tesuturilor din circuitul serie echivalent, R_i si de rezistenta piele-electrod, R_p . R_i are valori pornind de la 100 W (serul sanguin), pana la cca. 10 kW (osul). Rezistenta piele-electrod se afla in domeniul 1.100 kW si depinde de pregatirea suprafetei de contact si de tipul electrozilor folositi.

Curentul continuu produce in organism electroliza clorurii de sodiu (NaCl), o electroforeza si o electroosmoza (data de trecerea lichidelor prin membrane). Un efect important al curentului electric este electrotonusul, care reprezinta difuzia curentului electric pe fibra nervoasa. Rezultatul este marirea sau micsorarea excitabilitatii nervoase. Actiunea curentului continuu se rasfrange asupra:

fibrelor nervoase motorii, prin cresterea pragului de excitare la stimuli exogeni si endogeni (actiune catodica);

fibrelor nervoase senzitive, prin scaderea pragului de excitare si a durerilor (actiune anodica);

fibrelor nervoase vasomotorii, rezultand cresterea circulatiei sanguine prin vasodilatatie de suprafata si adancime.

Terapia folosind curentul continuu se numeste galvanizare iar aparatul specific poarta numele de pantostat. Acesta este un simplu redresor care produce un curent maxim de 1,2 A, cu densitatea reglabila intre 30.200 mA/cm² (functie de suprafata electrozilor) si factor de ondulatie sub 0,3%. Durata tratamentului nu poate depasi, in general, 15 min. Aplicarea curentului se face cu doi electrozi plasati pe tesut sau in bai celulare sau generale.

Actiunea fiziologica a curentului variabil de joasa si medie frecventa, avand diferite forme de unda, este in principal excitomotoare. Curentii se aplica in tratamentul atrofiilor musculare si al degenerescentei neuromusculare.

Terapia prin faradizare se foloseste la excitarea cu impulsuri dreptunghiulare a muschilor scheletici (Figura 4.1,a). Pentru muschi paralizati se pot utiliza curenti neofaradici, cu alura exponentiala (b), sau impulsuri modulate in amplitudine cu impulsuri trapezoidale (c). In vederea obtinerii unei contractii accentuate, frecventa de repetitie a trenurilor de impulsuri este de 40.100 Hz.

Utilizarea curentilor diadinamici (curenti Bernard) are loc in artroze, perturbatii circulatorii, mialgii, reumatism, traumatisme. Figura 4.2 prezinta cele cinci forme de unda folosite (valoare efectiva maxima de 20 mA): DF (diphas fixe) - curent alternativ de 50 Hz redresat dubla alternanta; MF (monophas fixe) - la fel, dar monoalternanta; CP (modul en courtes priodes) - semnal obtinut prin comutarea celor doua semnale anterioare; LP (modul en longues priodes) - MF modulat in amplitudine sumat cu MF; RS (rhytme syncop) - MF plus pauza. Semnalele pot sau nu avea componenta continua (0.10 mA). Combinarea curentilor diadinamici cu terapia ultrasonora continua poate detecta si trata puncte dureroase (trigger-points) in inflamatii ale tesutului conjunctiv.

Figura 4.1 Impulsuri pentru faradizare Figura 4.2 Semnale pentru curenti diadinamici

i 

Figura 4.4 Semnale pentru electroacupunctura

Electromasajul foloseste curenti Trbert (Figura 4.3) de forma dreptunghiulara si amplitudine constanta. Tratamentul se individualizeaza cu privire la amplitudinea si locul aplicarii semnalelor, in vederea obtinerii senzatiei de vibratie.

Terapia prin electrosoc realizeaza stimularea sistemului nervos central, prin inhibare (Figura 4.3). Este utila tratamentului psihozelor, depresiunilor endogene si schizofreniei. Se folosesc trenuri de patru impulsuri de sfert de unda a tensiunii retelei, impulsuri continue (a), trenuri de impulsuri discontinue (b) sau trenuri discontinue cu amplitudine crescatoare, de pana la 900 mA ((c, metoda glisanta ).

Terapia prin curenti interferentiali (curenti Nemec) se bazeaza pe electrostimulari in profunzimea corpului, prin interferenta campurilor electromagnetice produse de doi curenti sinusoidali avand frecventele de f₁ = 4000 Hz si f₂ = f₁ Df . Efectul este unul mialgezic si de imbunatatire a circulatiei sanguine. In plus, localizarea este mai buna decat in cazul curentilor diadinamici sau Trbert, pielea nefiind afectata.

In Figura 4.5, pentru cazul interferentei statice, sunt figurate liniile de camp intr-un volum conductor omogen (a), linii echipotentiale in acelasi mediu (b), vectorul intensitate de interferenta (i = i₁ + i₂) (c), modulatia totala de amplitudine (100%) pe directia 45^o a vectorului i (d), interferenta partiala pe o directie oarecare (e) si forma curentului pe directiile perpendiculare ale electrozilor (f).

Frecventa purtatoare a semnalului modulat in amplitudine produs prin fenomenul de batai este media aritmetica a frecventelor celor doi curenti, (f₁+f₂)/ 2, iar anvelopa are frecventa f₁ f . Practic sunt doua situatii: (i) Df = const. (max. 100 Hz); (ii) Df variaza intre 0.100Hz cu o perioada de 15 s.

Campul interferential dinamic se produce prin variatia intensitatii celor doi curenti in sensuri contrarii si prin modulatia in amplitudine a curentilor cu un semnal modulator de foarte joasa frecventa, ceea ce duce la rotirea directiei vectorului i (Figura 4.6).

Terapia prin curenti interferentiali se aplica la boli articulare (artroze, reumatism, anchiloze fibroase si osoase etc.), ale sistemului muscular (pareze, atrofii), ale sistemului nervos (nevrite, hemiplegii, nevralgii, paralizii s.a.), ale pielii (eczeme, ulceratii varicoase) sau endocrine (pancreatite, prostatite). Electrozii au marimi proportionale cu suprafata supusa tratamentului si se aplica folosind un material imbibat cu solutie electrolitica.

Figura 4.5 Curenti interferentiali statici

Figura 4.6 Principiul interferentei dinamice

Electrosomnul, electronarcoza si electroanestezia sunt alternative "curate" (neinvazive, fara efecte secundare) ale omoloagelor lor medicamentoase. Aceste tehnici se bazeaza pe actiunea unor electrostimuli de intensitate redusa, repetitivi, care au un efect inhibitor asupra sistemului nervos central.

In cazul electrosomnului se aplica pe pielea capului: (i) impulsuri dreptunghiulare cu perioada de 0,2.1 ms, frecventa de repetitie de 1.16 Hz si factor de umplere de 1:500.1:3; (ii) zgomot de banda larga (10 Hz.20 kHz); trenuri discontinue de impulsuri dreptunghiulare sau sinusoidale de frecventa 10.100 kHz, durata 1 ms, frecventa de repetitie de 100 Hz. Amplitudinea curentului este de 2.5 mA, iar densitatea de curent de 50.200 mA/cm², stabilita pe pacient. Asocierea acestor electrostimuli cu unul auditiv sincronizat mareste efectul terapiei.

Electronarcoza poate fi obtinuta utilizand un semnal sinusoidal avand 5.50 mA si frecventa de 500.2000 Hz. Avantajul este un timp de regenerare dendritosinaptic foarte scurt. Electroanestezia foloseste curenti mono sau bipolari, in limite de curent mai largi.