Criptosporidioza

Etiologie Genul Cryptosporidium apartine familiei Cryptosporidiidae, subordinul Eimeriina, subclasa Coccidia.

Ciclul biologic al parazitului este asemanator cu cel al coccidiilor, cu forme asexuate, care se inmultesc prin schizogonie sau segmentare si forme sexuate (macrogameti si microgameti), care se unesc pentru a da oochisturi. Aceste doua forme evolutive coexista la aceeasi gazda si sunt localizate, in mod obisnuit, la suprafata intestinului, criptosporidiile deosebindu-se astfel de alte coccidii care se dezvolta si se multiplica in citoplasma enterocitelor. Oochisturile contin patru sprozoizi care sunt formati in intestin, astfel ca ei sunt deja infectanti imediat ce sunt evacuati cu materiile fecale. Durata de viata a oochisturilor in mediul exterior nu a fost stabilita cu precizie, dar se stie ca sunt foarte rezistenti la agentii chimici, fiind distrusi experimental numai de formol 10% sau amoniac 5% dupa 18 ore de contact.

Repartitia geografica: Parazitul a fost identificat la animale si om din diverse tari de pe toate continentele, repartizarea sa fiind considerata cospomopolita.

Frecventa la om: Criptosporidioza la om este cunoscuta recent, fiind practic necunoscuta pana in 1976, considerandu-se pana de curand ca nu afecteaza decat indivizi imunodeprimati. In ultima perioada insa, se accepta din ce in ce mai mult ideea ca si indivizii imunocompetenti pot fi afectati de Criptosporidioza capabila sa produca diaree, indeosebi la copii.

Frecventa la animale: Criptosporidioza a fost semnalata la 16 specii diferite de animale domestice si salbatice, mamifere, pasari si reptile. La cazuri intalnite la 10 specii exista dovezi clare directe sau indirecte ca infectia a fost cauza bolii, iar bovinele sunt considerate cele mai frecvent afectate animale.

Boala la om. La subiectii imunodeprimati sau care utilizeaza medicamentele imunosupresoare criptosporidioza se prezinta ca o boala grava, cu diaree cronica persistenta si sindrom de malabsorbtie ce poate antrena moartea. In S.U.A., mai mult de 30 de cazuri atrase de SIDA s-au imbolnavit de criptosporidioza. La bolnavii imunodeprimati poate invada alte organe, la bolnavii de SIDA, de exemplu, putand fi gasit in vezica biliara sau in stomac.

La indivizii imunocompetenti normali, criptosporidioza este o infectie autosterilizanta, caracterizata numai prin diaree care dureaza de la 3 la 14 zile, dureri abdominale sau un sindrom febril usor.

Boala la animale

La bovine boala este comuna in Canada, Statele Unite, Europa si Australia. La viteii nou-nascuti atinsi de diaree, Cryptosporidium este asociat cu alti germeni enteropatogeni si este destul de dificil de stabilit rolul acestuia in raport cu ceilalti germeni. Infectia criptosporidiana a fost identificata in numeroase cazuri de diaree neonatala in asociatie cu bacterii sau virusuri enteropatogene. La alte mamifere domestice, criptosporidioza a fost descrisa la miei in varsta de 5 - 12 zile, crescuti artificial sau in conditii naturale. Semnul clinic dominant a fost diareea, consecutiv careia mieii pot muri sau, unii, se pot vindeca.

La manjii de Pur sange arab, imunodeprimati, a fost observata o infectie generalizata, iar parazitul a fost localizat in stomac, pe toata lungimea intestinului, in vezica biliara si in canalele pancreatice.

La pasari, criptosporidioza a fost asociata cu un sindrom al cailor respiratorii superioare, observat la puii de curca si de gaina, destinati comercializarii. De la acestia a fost izolat, de asemenea, un adenovirus care poate avea un rol sinergic in evolutia infectiei.

Surse de infectie si moduri de transmitere:

Cercetarile efectuate in ultima perioada confirma ca infectiile criptosporidiene nu sunt specifice si ca tulpinile izolate de la un animal pot infecta si alte specii de animale. In consecinta, tulpinile izolate de la om, vitei, miei, capre si cervidee au fost transmise pe cale bucala la miei, vitei si purcei, la care au provocat diaree, ca si la manji, pui si animale de laborator. Aceste experiente demonstreaza ca in natura exista numeroase gazde si numeroase rezervoare ale parazitului si ca o specie de animal poate contracta infectia de la alte specii. La om episoadele de diaree se manifesta in urma contactului cu vitei atinsi de criptosporidioza, dupa cum si transmiterea interumana este posibila. Calea de infectie atat la om, cat si la animale este calea fecala orala.

Diagnosticul criptosporidiozei se stabileste pe baza punerii in evidenta a oochisturilor in materiile fecale etalate pe frotiu si colorate prin metoda Giemsa sau prin metoda Ziehl - Neelsen modificata. Testul de imunofluorescenta indirecta a confirmat persistenta anticorpilor pana la un an de la infectie.

Profilaxia se realizeaza prin igiena personala si igiena alimentara, iar pentru subiectii imunodeprimati acestia trebuie sa evite contactele cu animalele sau oamenii afectati de diaree.