DEFINIREA NOTIUNII DE SANATATE

DEFINIREA NOTIUNII DE SANATATE

Definitia sanatatii

Sanatatea este starea completa de bine fizic, mental si social, nu numai

lipsa bolii (OMS, 1948); aceasta definitie nu a suferit modificari in perioada ulterioara emiterii sale, ca dovada a caracterului sintetic, laconic pe care il are. Sanatatea este o resursa pentru viata de zi cu zi, nu obiectivul vietii; este un concept pozitiv, care evidentiaza disponibilitatile sociale si personale alaturate celor fizice.

Sanatatea poate fi privita ca o stare de echilibru intre oameni si factorii fizici, biologicisi sociali ai mediului de viata, compatibila cu o perfecta functionalitate a fiintei umane.

Se apreciaza ca o persoana este sanatoasa in masura in care ea este

capabila sa activeze fizic, emotional si social fara ajutor din partea sistemului

de asistenta a sanatatii.

Factorii determinanti ai sanatatii pot fi grupati ca apartinand, functie de specificul lor la:

a - Biologia umana.

b - Mediul ambiant.

c - Stilul de viata si comportamentul (obiceiurile).

d - Sistemul de asistenta medicala.

a. Factorii biologici umani cu rol definitoriu in determinismul starii

de sanatate sunt: fondul genetic individual, cresterea si imbatranirea.

b. Mediul ambiant intervine potential asupra starii de sanatate prin

principalele sale componente: alimentele, apa, aerul, poluarea, reziduurile, microorganismele, accidentele si violenta, urbanizarea, sau din contra izolarea,

alienarea si/sau stresul.

c. Stilul de viata si comportamentul pot avea influenta asupra sanatatii

prin decizii, actiuni si conditii de viata specifice unui individ sau unei comunitati.

Astfel de factori sunt fumatul, excesul de alimente, abuzul de medicamente,

alcoolismul, promiscuitatea, conducerea nesigura a masinii, relatiile sexuale

nesigure, sedentarismul, oboseala excesiva, stresul etc.

d. Sistemul de asistenta medicala, adica organizarea acelor servicii in

care profesionistii din domeniul sanatatii si alti specialisti indrumati de primii actioneaza in scopul promovarii, mentinerii, supravegherii sau refacerii sanatatii.

Aceste servicii includ nu numai personalul de specialitate, ci si masurile pentru protectia si promovarea sanatatii si prevenirea bolilor:

legislatia si practica medicala,

existenta si aplicarea conceptului de nursing,

modul de organizare al spitalizarii,

existenta si folosirea diferitelor tipuri de sanatorii,

functionalitatea asistentei stomatologice,

asigurarea de medicamente,

structurarea si derularea asistentei psihiatrice,

alte servicii pentru s anatate.

Starea de sanatate se poate mentine, consolida sau - dimpotriva -

altera ca o consecinta a modificarii a unul sau mai multi factori conditionali. In mod natural, cea mai mare parte a populatiei este sanatoasa si doar o proportie variabila nu dispune de sanatate

Distributia starilor de sanatate in populatie se studiaza functie de timp,

loc si persoana (populatie), deoarece intotdeauna exista variatii ale distributiilor in timp, la diferite grupe de varsta etc.

Ingrijirea sanatatii presupune atat activitatile profesionale ale specialistilor din reteaua de profil, cat si auto- ingrijirea sanatatii de catre fiecare individ in parte.

Modificarea starii de sanatate trece prin o etapa subclinica, cu diferite

forme de alterare progresiva a sanatatii, urmata de etapa clinica a bolii manifeste. Dupa aceasta poate urma refacerea sanatatii - partiala sau totala, temporara sau definitiva, cu sau fara sechele - sau dimpotriva, evolutia poate fi nefavorabila, spre deces.

Starea de sanatate este protejata de diferitele masuri medicale si

nemedicale de promovare a sanatatii, de profilaxie, de serviciile de medicina preventiva si sanatate publica.

Evolutia bolii constituite depinde de asistenta medicala acordata (depistarea precoce in primul rand) si de efectele terapiei disponibile prescrise si apoi urmata de pacient.

Notiunea de comunitate sau populatie desemneaza un grup de indivizi

organizati unitar sau avand trasaturi sau interese comune. Cantitativ, poate fi vorba de un grup restrans, de populatia unei localitati, regiuni sau chiar de o natiune. Diversitatea si tendintele de dezvoltare ale populatiei, reflectate de structura, cresterea si miscarea populatiei, constituie preocuparea demografiei.

Datele demografice sunt utilizate in contextul studierii starilor de sanatate ale populatiei de catre epidemiologie.

De notiunea de comunitate se leaga termenii de medicina comunitara

si cel de sanatate comunitara. Termenul de comunitate se leaga obligatoriu de ecologia comunitara si de organizarea comunitara.

Ecologia comunitara desemneaza interrelatia dintre populatia umana si mediul in care ea traieste.

Mediul de viata uman intervine asupra starii de sanatate prin cele trei componente esentiale: factorii fizici (ex. clima, aer, apa, sol, zgomot, poluare, reziduuri etc.), factorii biologici (ex. hrana, nutritie, crestere si dezvoltare, efecte fiziologice, microorganisme, vectori etc.) si factorii socio- comportamentali si organizationali (structura sociala, mobilitatea populatiei, educatie, cultura, comunicare, consum, factori economici, stres etc.).

Medicina comunitara se ocupa cu studiul sanatatii si imbolnavirilor

intr-o anumita comunitate. Ea urmareste sa identifice problemele si necesitatile de sanatate din populatia respectiva, sa identifice mijloacele prin care acestea pot fi abordate si consecutiv sa evalueze masura in care serviciile de sanatate se confrunta cu ele. Se accepta termenul de medicina comunitara si in sensul de practica medicala legata de comunitate (sau de anumite populatii), incluzand cele de mai sus plus organizarea si furnizarea asistentei starii de sanatate la nivel comunitar sau populational.

Integrarea medicinii comunitare cu asistenta primara a starii de sanatate a

indivizilor creeaza tabloul conceptului de asistenta primara a starii de sanatate orientata comunitar.

Termenul de sanatate comunitara se suprapune celui de sanatate

publica si de aceea efortul societatii de a proteja, promova si reface sanatatea populatiei constituie domeniul sanatatii publice. Asigurarea sanatatii comunitare presupune decizii si actiuni la nivel guvernamental, organizational si individual.

Sanatatea publica este stiinta si arta prevenirii bolilor, prelungirii vietii

Si promovarii sanatatii prin eforturile organizate si conjugate ale societatii. Sanatatea publica este o combinatie de stiinte, mijloace si concepte orientate spre mentinerea si imbunatatirea sanatatii intregii populatii prin actiuni colective sau sociale. Sanatatea publica este o institutie sociala, o disciplina si o practica. Activitatile de sanatate publica se modifica in timp, odata cu progresul societatii si al stiintei si tehnologiei, avand insa mereu aceleasi scopuri: reducerea numarului de imbolnaviri, de morti premature, de cazuri de disconfort si

invaliditate produse de boli in populatie.

Principalele succese al sanatatii publice in ultimul secol pot fi

Considerate ameliorarea standardelor de igiena personala, a conditiilor de viata si a educatiei, imunoprofilaxia bolilor infectioase.

Trebuie mentionat si recunoscut ca multe din aparentele succese ale

medicinii in general si ale sanatatii publice in special au condus de fapt la noi si neasteptate insuccese ale sanatatii publice. Astfel, terapia intensiva permite supravietuirea unor mari sechelari, imunoprofilaxia bolilor infectioase contribuie serios la cresterea numerica a populatiei si a varstei medii si aceasta creeaza problema institutionalizarii varstnicilor fara familie s.a.

Principalele esecuri in sanatatea publica sunt probleme de sanatate

publica inca nerezolvate si care uneori ameninta existenta unei/unor populatii.

Persista o serie de boli infectioase grave ca gripa si alte infectii respiratorii, SIDA, malaria, schistosomiaza. Anomia este una din problemele deosebit de grave de sanatate publica si te refera la aspectele de dezorganizare sociala cu care se confrunta tinerii: dezorientare, instabilitate familiala, fumat, toxicomanii,violenta, graviditate precoce la tinere sarace, necasatorite si needucate. O serie de boli cronice continua sa fie principale cauze de boala sau/si deces: boli cardio-vasculare, cancere, bronhopneumopatii cronice, tulburari psihice, accidente, efecte comunitare ale poluarii industriale si neindustriale. In fine, cresterea rapida a populatiei globului ridica probleme de sanatate publica actuale si de perspectiva deosebit de importante, cum sunt depozitarea si eliminarea reziduurilor, supraaglomerarea centrelor populate, efectul de sera consecutiv cresterii poluarii ambientale s.a.

Din punct de vedere al sanatatii comunitare, trebuie acordate atentia si

importanta cuvenita catorva aspecte cu rol deosebit in sanatatea oricarei populatii in evolutia sa: sanatatea reproducerii, sanatatea mamei si a copilului, a adolescentului, a adultului si a varstnicului, saracia, dezinsertia sociala, violenta.

Promovarea sanatatii comunitare implica asigurarea sanatatii mentale si

sociale, a unei conditii fizice adecvate prin recreere si exercitii fizice, controlul asupra bolilor infectioase si neinfectioase cronice, promovarea unui stil sanatos de viata.

Influentele posibile ale mediului de viata asupra sanatatii comunitare

impun controlul asupra factorilor generatori de accidente, asupra mediului rezidential si ocupational, dar si asupra calitatii apei, aerului, hranei, poluarii, vectorilor. In realitate, sanatatea nu cunoaste granite, in sensul ca orice probleme locale sau nationale de sanatate sunt sau pot deveni probleme internationale de sanatate si invers. Din nefericire, este reala afirmatia ca "fiecare are atata sanatate cati bani are".

Tarile lumii sunt clasificate din punct de vedere economic functie de produsul national brut (abr. PNB) pe cap de locuitor: tari in curs de dezvoltare si respectiv tari dezvoltate, dupa cum au un PNB sub sau peste 6.000 de dolari SUA anual. Tarile in curs de dezvoltare includ trei grupuri de tari: cu PNB de 480 dolari SUA sau mai putin (in fapt, tarile sarace, care includ si India si China) si cu PNB intre 481 si 6.000 dolari SUA - subimpartite la randul lor in tari cu venit scazut (PNB = 481-1.940 de dolari SUA) si tari cu venit crescut (PNB = 1.941-5.999 de dolari SUA). Problemele de sanatate au particularitati specifice pentru populatia din tari apartinand diferitelor grupe sus-amintite.

Saracia, foametea, infectiile, malnutritia, bolile endemice, moartea

prematura a femeilor si copiilor in contextul sporului necontrolat al populatiei, sunt caracteristici ale tarilor sarace.

Dezvoltarea industriala a adus poluarea si degradarea calitatii mediului ambiant. Se recunoaste existenta unui acces inegal la serviciile de sanatate. Medicina terapeutica continua sa prevaleze nejustificat fata de cea preventiva.

Investitiile in domeniul sanatatii sunt ilogice (se cauta tehnica de varf in dauna dotarilor elementare). Programele educationale sunt inadecvate. Lipsesc informatiile adecvate si strategia administrativa eficienta in sanatate s.a. Astfel de probleme de sanatate publica se repercuta potential si asupra populatiei celorlalte tari, mai dezvoltate, pe numeroase cai: calatorii, comert, relatii politico-economice, culturale si stiintifice, potentialul de raspandire a unor boli pe tot globul etc. Ele se pot adauga astfel problemelor de sanatate specifice tarilor dezvoltate si care se inscriu in ansamblul procesului de anomie.

In acest context, oricine este implicat prin profesie in asigurarea sanatatii

comunitare, local sau international, trebuie sa cunoasca cateva probleme fundamentale in sanatatea publica: epidemiologie, demografie, boli infectioase, sanatatea mediului, stiinte comportamentale, management si administratie ale serviciilor de sanatate, o buna pregatire clinica.

Metodele de supraveghere a starilor de sanatate au importanta cu totul deosebita, constituind metoda fundamentala in medicina comunitara. Toate acestea sunt indispensabile in activitatea cotidiana a celor angrenati in promovarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor.

Metodele sanatatii publice in promovarea, pastrarea sau refacerea

sanatatii (mediu sanatos, cresterea imunitatii, influentarea comportamentului, nutritie adecvata, nou-nascuti sanatosi, asigurarea unei asistente medicale prudente).

Promovarea, pastrarea sau refacerea sanatatii sunt posibil de realizat prin

mai multe metode, aplicate singure sau combinat.

Mediul ambiant sanatos: mediul ambiant poate influenta sanatatea

prin factorii sai fizici, biologici si sociali.

Riscurile biologice infectioase par a fi in principiu sub control, cu cateva exceptii (SIDA, bioterorismul). In schimb, persista riscurile fizice (ex. iradierea UV periculoasa daca va scadea excesiv stratul protector de ozon din jurul Globului). Factorii sociali sunt deosebit de complecsi si uneori prea putin intelesi in intreaga lor complexitate (ex. Excesul de zgomot produs de emisiunile RTV).

Cresterea imunitatii: imunoprofilaxia a inceput odata cu Jenner in

urma cu doua secole, vaccinarea fiind cel mai mare succes stiintific individual in medicina preventiva. Numeroasele vaccinuri disponibile azi sunt insuficiente cantitativ si calitativ. Dintre necesitatile presante in acest domeniu trebuie amintite vaccinul antimalaric si anti-SIDA.

Modificarea comportamentului: bolile legate de asa-numitul "mod

de viata" includ cardiopatiile ischemice, bolile maligne si benigne produse de fumat, accidentele de circulatie - acestea fiind primele trei cauze de deces prematur in tarile dezvoltate. Controlul lor presupune schimbari ale unor aspecte particulare in comportament care de regula sunt placute sau profitabile sau ambele. Din pacate, nu s-a gasit inca modalitatea optima prin care sa se realizeze aceste schimbari de comportament la nivel populational.

Starea de nutritie adecvata: pe plan mondial predomina lipsa de

hrana, care antreneaza deficiente nutritionale. Aceasta duce la cresterea susceptibilitatii fata de infectii, care la randul lor vor accentua carentele metabolice, constituindu-se un cerc vicios. In tarile bogate exista o disponibilitate alimentara excesiva, care este semnificativ raspunzatoare de cazurile de obezitate, cardiopatie ischemica, diabet, unele cancere.

Nou-nascuti sanatosi: calitatea nou-nascutilor este cu atat mai importanta cu cat natalitatea este tot mai mica. De aici - rolul extraordinar de important al sfatului si consultului genetic si al asistentei prenatale a femeii gravide, incluzand planificarea familiala si evitarea expunerii fetale la substante nocive (tutun, alcool, droguri).

Asistenta prudenta a starii de sanatate: in medicina curativa (mai

putin in cea preventiva) au existat si exista excese si "moda": amigdalectomia, nasterea prin operatie cezariana etc., care adesea s-au dovedit daca nu daunatoare - cel putin lipsite de eficienta scontata. Riscurile recunoscute actualmente apartin in primul rand utilizarii tehnologiilor de varf in investigarea si tratarea bolnavilor.

Prevenirea imbolnavirilor presupune o strategie, al carei continut si

aplicare este strans legata de istoria naturala a bolilor respective. Cu alte cuvinte, prevenirea unei boli include atat masuri care se iau in perioada de sanatate a individului sau populatiei, cat si masuri recomandate in momentul expunerii la factori cauzali sau dupa aceea. Urmand desfasurarea dinamica a evenimentelor, se diferentiaza patru etape ale profilaxiei:

profilaxia primordiala, care urmareste prevenirea aparitiei si consolidarii in populatie a unor factori etiologici sau de risc inexistenti anterior.

profilaxia primara urmareste pastrarea sanatatii prin

preintampinarea expunerii populatiei la un factor etiologic sau de risc existent in comunitate.

Cu alte cuvinte, se urmareste scaderea incidentei cazurilor.

profilaxia secundara se bazeaza pe depistarea timpurie a abaterilor

de la starea de sanatate si corectarea lor prin tratament curativ precoce. Se urmareste deci scaderea prevalentei bolii si a incapacitatii temporare de activitate. Aceasta se realizeaz a prin screening si sfat ("counseling").

profilaxia tertiara urmareste ameliorarea suferintei prin tratament

paleativ si simptomatic, precum si recuperarea capacitatilor functionale afectate de boala prin tratament recuperator la bolnavul la care etapele precedente de profilaxie au esuat sau nu s-au aplicat. Se adreseaza bolnavilor in perioada de stare, mai ales cronici, precum si sechelarilor.

CURS II

EPIDEMIOLOGIA. DEFINITIE, SCOPURI, DOMENII DE PLICARE. METODA EPIDEMIOLOGICA

Termenul de epidemiologie are origine greaca:

"epi" = deasupra, peste + "demos" = popor, populatie + "logos" = stiinta. Altfel spus, epidemiologia este stiinta care studiaza procese la nivel populational.

Radacinile epidemiologiei sunt infipte in solul rodnic al istoriei cu mai bine de doua milenii in urma, primele elemente de epidemiologie gasindu- se in Biblie si in scrierile lui Hippocrate. Hippocrate afirma in "aforisme" si in "Miasme, ape, locuri" ca aparitia imbolnavirilor este influentata de factori apartinand mediului de viata al colectivitatilor umane. In secolul XVII John Graunt pune bazele aplicarii statisticii in medicina. Prima aplicatie de mare amploare a epidemiologiei in sanatatea publica este reprezentata de lucrarea lui Frank asupra fundamentarii politicii de sanatate din Imperiul Habsburgic (sec. XVIII). De abia la mijlocul secolului XIX s-a inregistrat reluarea ampla a ideii parintelui medicinei, caracterizata prin determinari ale distributiei imbolnavirilor in anumite grupuri de populatie umana. Studiile lui John Snow asupra epidemiei de holera din Londra in perioada 1852- 1853 au demonstrat corelarea riscului de holera cu consumul de apa improprie. Cercetarile lui Snow marcheaza inceputurile epidemiologiei moderne si ele au certificat necesitatea implicarii studiilor fizice, chimice, biologice, sociologice si politice in

epidemiologie. Contemporanul lui Snow, William Farr, realizeaza prima clasificare a bolilor (1885).

Epidemiologia moderna recunoaste inca un moment fundamental in

dezvoltarea sa, reprezentat de studiile lui Doll si Hill din anii '50 privind corelatia dintre fumatul detigarete si cancerul pulmonar. Ele au marcat si inceputurile epidemiologiei bolilor cronice. Destul de repede s-au acumulat tot mai multe date care demonstreaza indubitabil, ca foarte multe boli recunosc un mare numar de factori cauzali, dintre care unii sunt absolut necesari pentru producerea bolii respective, pe cand altii doar ii maresc riscul de aparitie.

Epidemiologia bolilor transmisibile ramane in actualitate, mai ales in

Tarile subdezvoltate, unde persista o serie de boli infectioase foarte grave ca: malaria, tuberculoza, schistosomiaza, diareile acute, lepra, poliomielita, etc.

In tarile dezvoltate, actualitatea epidemiologiei bolilor transmisibile este asigurata cel putin prin aparitia unor noi boli infectioase cum sunt SIDA si legionelozele. Oricum, intre epidemiologia bolilor transmisibile si a celor netransmisibile nu se pot delimita granite de netrecut.

Epidemiologia - definitie, scopuri, domenii de aplicare

Epidemiologia este stiinta medicala care se ocupa cu studiul distributiei si

determinantilor starilor sau evenimentelor legate de s anatate in anumite populatii, cu aplicarea rezultatelor acestui studiu in controlul problemelor de sanatate (dupa J. Last, 1988).

Unitatea de studiu in epidemiologie este POPULATIA. Termenul de

populatie se poate defini fie in termeni geografici, fie in alti termeni (de ex.grup de bolnavi spitalizati). Prin populatie se pot desemna toti locuitorii unei anumite regiuni geografice. In acelasi timp, notiunea de populatie se poate referi si la orice alt grup de persoane, care au cel putin o caracteristica prezenta la toti membrii grupului. In esantioane, populatia poate fi reprezentata de persoane sau de institutii, evenimente, date - in numar reprezentativ pentru intreaga populatie din care a fost extras respectivul esantion.

Scopurile epidemiologiei fundamentale pot fi rezumate astfel:

a. explicarea principiilor cauzale aleimbolnavirilor, cu accent pe factorii

de mediu variabili;

b. stimularea aplicarii epidemiologiei in prevenirea bolilor si in

promovarea starii de sanatate - atat a populatiei, cat si a mediului si ocupationala;

c. pregatirea specialistilor din profesii conexe cu cea medicala pentru a

cunoaste cat mai multe aspecte ale starii de sanatate si pentru a asigura utilizarea optima a resurselor existente in vederea asigurarii starii de sanatate;

d. incurajarea unei activitati clinice practice de buna calitate, prin

introducerea si aplicarea conceptelor de epidemiologie clinica;

e. stimularea interesului continuu asupra epidemiologiei.

In domeniul larg al sanatatii publice, epidemiologia are mai multe

domenii potentiale de utilizare:

Cercetari asupra etiologiei bolilor transmisibile. Motivatia acestei

Aplicari este identificarea si promovarea metodelor profilactice, prin precizarea agentului etiologic.

In epidemiologia bolilor infectioase se realizeaza o sinteza a datelor

oferite de stiintele medicale etiologice, patologice (fizio- si imuno-patologice), clinice si profilactice.

Epidemiologia bolilor transmisibile studiaza legile aparitiei, existentei

si raspandirii bolilor infectioase in populatie si - pe aceasta baza - stabileste masurile necesare prevenirii, combaterii si controlului pana la eradicarea acestor boli; in perspectiva, cauta sa precizeze atitudinea necesara pentru a preveni aparitia si consolidarea in populatie a unor noi boli infectioase.

Prin aceasta se confirma inca o data ca epidemiologia este o stiinta fundamentala in medicina care urmareste ameliorarea starii de sanatate a populatiei. In unele domenii particulare ale epidemiologiei, cum sunt epidemiologia mediului si cea ocupationala, accentul principal cade pe studiul asupra populatiilor cu anumite tipuri de expunere ambientala.

2. Cercetarea istoriei naturale a bolilor, la nivel individual si

populational.

3. Studiul starii de sanatate a populatiei. Rezultatele acestui tip de

studiu servesc drept informatie fundamentala autoritatilor sanitare pentru utilizarea optima a unor resurse economice (de obicei limitate), astfel incat sa se raspunda prin programe de preventie si tratament unor probleme de sanatate publica, identificate ca fiind prioritare.

4. Aplicarea principiilor si metodelor epidemiologice in studiul

problemelor intalnite curent in practica medicala, in cadrul epidemiologiei clinice.

5. Evaluarea eficientei si eficacitatii serviciilor de sanatate (de ex.

stabilirea duratei optime de spitalizare pentru o anumita boala, valorile tensiunii arteriale care necesita terapie, eficienta masurilor igienice in controlul diareilor acute infectioase, impactul reducerii compusilor de plumb din benzina asupra sanatatii publice s.a.)

6. Alte domenii de aplicare a epidemiologiei: elaborarea de

Algoritmuri diagnostice si terapeutice, analiza manageriala a deciziilor clinice folosind "arborele decizional" etc.Rezulta ca epidemiologul se confrunta nu numai cu boala, infirmitatea sau decesul, ci si cu starea de sanatate si cu mijloacele de ameliorare ale acesteia. Prin mijloacele si scopurile sale, epidemiologia se evidentiaza ca unul din pilonii fundamentali, atat in medicina preventiva, cat si in medicina clinica.

Metoda epidemiologica

* Rationamentul epidemiologic are cateva elemente definitorii:

- definirea cazurilor sau fenomenelor de sanatate.

- inregistrarea si descrierea lor in functie de timp, loc si persoana.

- determinarea populatiei la risc, calcularea si compararea unor

indicatori specifici.

- deductia interrelatiilor dintre evenimentele de sanatate, factorii

cauzali si factorii de gazda si de mediu.

- propunerea masurilor de control.

- evaluarea programului de control.

* Metoda clinica include anamneza, examenul fizic obiectiv si

examinari de laborator - aplicate in teren, in populatie.Rezulta ca in completarea metodei epidemiologice se folosesc metode de investigare din clinica, microbiologie, imunologie, patologie, demografie, sociologie si statistica.

SECVENTELE METODEI EPIDEMIOLOGICE

1. Observatia

2. Numararea cazurilor sau evenimentelor de sanatate.

3. Corelarea cazurilor sau evenimentelor cu populatia la risc.

4. Compararea.

5. Formularea ipotezei cauzale.

6. Verificarea ipotezei prin studii epidemiologice adecvate.

7. Elaborarea de deductii stiintifice asupra cauzalitatii fenomenului

de sanatate studiat.

8. Studii experimentale pentru verificarea deductiei la care s-a ajuns.

9. Interventia de sanatate publica si evaluarea ei.

BAZELE EPIDEMIOLOGIEI PRACTICE

Aplicarea in practica a metodei epidemiologice se face prin diferite mijloace:

Supravegherea. Este sistemul de culegere activa, sistematica,

analiza si interpretare a datelor de sanatate esentiale pentru planificarea, aplicarea si evaluarea masurilor de sanatate publica, strans legate de difuzarea periodica a acestor date celor interesa ti. Finalitatea supravegherii este aplicarea datelor in prevenirea si controlul imbolnavirilor. Supravegherea se bazeaza pe informarea descriptiva, analiza tendintei temporale, estimarea indicatorilor de sanatate, iar in final - trimiterea rezultatelor acestui fel de analiza catre personalul medico- sanitar din comunitate de la care s-au ob tinut datele initiale si catre forurile cu putere de decizie in politica de sanatate.

Investigarea epidemiologic a a unei probleme de sanatate (acuta sau

cronica) se declanseaza in urma unei informatii oferita de supraveghere sau de presa sau a unei sesizari din partea retelei medicale sau primit a din alte surse.

Analiza epidemiologica a datelor se bazeaza pe observarea si

Descrierea atenta si amanuntita a fenomenelor de sanatate studiate. Descrierea se concentreaza pe persoanele influentate de fenomenul de sanatate, mediul lor de viata, factorii de risc semnificativi, posibilii factori cauzali. Observatiile trebuie sa fie cuantificabile. Analiza se face comparativ.

Evaluarea epidemiologica se face pentru probleme bine definite si

Presupune aprecierea masurii in care problema este rezolvata (ex. Actiunea unui medicament sau a unui vaccin, a unei masuri de depistare sau de control etc.

Problema de rezolvat si actiunea/actiunile care se spera sa o rezolve trebuie cunoscute detaliat.

5. Alte obiective esentiale:

- Comunicarea informatiei epidemiologice catre corpul medical,

oficialitati si publicul general.

- Management: abilitatile manageriale sunt intotdeauna necesare in

munca de epidemiolog, incluzand schematic planificarea, alcatuirea echipei, conducerea si evaluarea manageriala finala.

Consultarea cu alti colegi de diverse specialitati sau cu alte grupuri de

persoane. Necesita capacitati si metode de comunicare adecvate situatiilor concrete. Presupune uneori adunarea unor informatii, discutii, chiar se poate suprapune cu o prezentare.

- Mijloace de prezentare a datelor epidemiologice in fata altor grupuri

profesionale si a populatiei. Prezentarea este adesea unica ocazie de discutare si prezentare a problemei epidemiologice in fata unui public mai larg in asa fel incat sa aiba impactul necesar si scontat.

- Relatiile umane complexe, implicate in realizarea tuturor obiectivelor anterioare.

6. Relatiile cu alte specialitati din domeniul sanatatii publice

biostatistica (compararea datelor, esantionarea, analiza, interpretarea etc.), laborator (identificarea agentilor cauzali sau de risc etc.), politica de sanatate si managementul serviciilor de sanatate (alcatuirea unor standarde, a unor scheme de aplicare etc).