Examene paraclinice ale sistemului respirator

EXAMENE PARACLINICE ALE SISTEMULUI RESPIRATOR

.1. Date generale

Examenele paraclinice reprezinta suma examinarilor care se efectueaza pentru a aduce date semnificative pentru precizarea:

localizarii si întinderii leziunilor (examene morfologice);

afectarii functionalitatii sistemului respirator (explorari functionale);

agentului, factorului ce a determinat boala (examene etiopatogenetice)

În schema de mai jos sunt enumerate examenele paraclinice ce se efectueaza mai frecvent in boli ale sistemului respirator.

Explorari paraclinice ale sistemului respirator.

Functionale

- presiunea partiala de O2 si CO2 în sângele

- pH sanguin, indici Astrup

- teste ventilatorii: volume, capacitati, debite

Etiopatogenetice

bacteriologice - - din sputa

- exudat faringian, secretie nazala

- lichid pleural

aspirat laringotraheal, bronsic

secretie gastrica (pentru bacilul Koch)

I.D.R. la PPD_; teste alergologice

HLG, VSH, Proteina C reactiva, Fibrinogen

Imunoglobuline serice

.2. Examenul sputei.

Prin examenul sputei se poate identifica flora patogena ce determina infectiile sistemului respirator si celulele maligne (în cancer bronhopulmonar).

Asistenta(ul) medical va recolta sputa în recipiente speciale si o va trimite la laborator. Este recomandabil sa se recolteze sputa de dimineata. Cultura din sputa izoleaza flora patogena si ulterior se efectueaza antibiograma pe baza careia tratamentul etiologic al infectiei respiratorii se face tintit.

Sputa este contaminata cu flora bacteriana din gura; pentru a înlatura acest neajuns sputa se poate recolta cu 'tamponul laringian' (tamponul este condus pe un apasator de limba pâna în dreptul laringelui; cu limba trasa puternic în afara bolnavul face o expiratie brusca proiectând astfel secretia traheobronsica pe tampon). Alta modalitate de recoltare a sputei este în timpul bronhoscopiei (aspirat bronsic).

Pentru examenul citologic se recolteaza sputa zile la rând (se bazeaza pe exfolierea continua a celulelor maligne).

.. Examenele radiologice

Examenele radiologice releva elemente ale morfologiei sistemului respirator precizând topografia, întinderea leziunilor. Principalele examene radiologice sunt: radioscopia, radiografia, tomografia, bronhografia.

Radioscopia are dezavantajul iradierii importante atât a pacientului cât si a medicului.

Radiografia pulmonara se face din fata si din profil, bolnavul fiind în inspiratie fortata.

Rolul asistentei:

pregatirea psihica a pacientului (îi explica necesitatea investigatiei,
anunta momentul si locul efectuarii, conditiile în care se efectueaza, cum trebuie sa coopereze);

pregatirea fizica (ajutarea pacientului sa adopte pozitia indicata de
medic).

Tomografia înregistreaza imaginea plamânului si a rnediastinului la diferite adâncimi (sectiuni). Examinarea permite precizarea cu exactitate a sediului si întinderii leziunilor cu localizare pulmonara cât si mediastinala care nu apar pe o radiografie obisnuita.

Bronhografia este examenul radiologie prin care se pune în evidenta arborele bronsic dupa introducerea substantei de contrast (lipiodolului) în caile respiratorii cu ajutorul unei sonde. Lipiodolul se elimina rapid prin expectoratie sau se resoarbe; nu se administreaza la pacienti alergici la iod si în timpul bolilor pulmonare acute. Metoda permite precizarea sediului si întinderea dilatatiei bronsice, a stenozelor bronsice, a unor leziuni tuberculoase sau cancere bronsice.

Rolul asistentei:

va explica pacientului necesitatea investigatiei radiologice, va anunta momentul si locul efectuarii, îi va acorda sprijinul necesar în functie de nevoile acestuia;

pregatirea materialelor necesare;

se anunta pacientul sa nu manânce în dimineata examenului;

în timpul examinarii pacientul va fi asezat în decubit dorsal, serveste medicul cu materiale si instrumente necesare efectuarii anesteziei locale si introducerii substantei de contrast în arborele bronsic;

va ajuta pacientul sa-si schimbe pozitia - decubit lateral stâng, drept, pozitie Trendelenburg etc.

dupa examinare avertizeaza pacientul sa nu manânce si sa nu bea timp de 2 ore (pâna la disparitia efectului anesteziei);

atentioneaza pacientul sa colecteze sputa cu substanta de contrast în scuipatoare (sa nu o înghita).

.4. Determinarea gazelor sanguine

Se recolteaza sânge arterial din artera brahiala, radiala sau femurala din care se va determina saturatia hemoglobinei în O2 (N>95) si presiunea partiala a CO₂ (N = 40±2mmHg).

Interventii nursing

pregatirea materialelor necesare: dezinfectant (alcool), tampon,
leucoplast, compresa sterila, ace, seringi;

dupa punctionare se va comprima locul punctiei, aproximativ minute pentru a preveni formarea unui hematom, apoi se aplica o compresa sterila;

notarea datelor personale si trimiterea probei la laborator.

Scaderea saturatiei Hb în O2 sub 95% defineste hipoxemia iar cresterea CO2 peste 45 mmHg - hipercapnia; acestea sunt semne de insuficienta respiratorie.

.5. Explorarea ventilatiei

Se efectueaza la pacienti cu boli cronice pulmonare si determina capacitati, volume, debite pulmonare. Rezultatele dau informatii asupra posibilitatilor ventilatorii ale pacientului la un moment dat sau apreciaza raspunsul la tratament al unui pacient (ex: volum expirator maxim la pacienti cu astm bronsic). Volumele si capacitatile pulmonare sunt: volum curent (V.C.= 500 ml), volum inspirator de rezerva (V.I.R. = 2000 ml), volum expirator de rezerva (V.E.R.= 1500 ml), capacitate vitala (CV. = 000 ml + 5000 ml).

Volumul expirator maxim pe secunda (V. E. M. S.) reprezinta testul de baza al ventilatiei si arata gradul de permeabilitate bronsica si elasticitatea alveolara, deci disfunctiile obstructive, spastice si organice.

.6. Bronhoscopia.

Este o metoda cu ajutorul caruia se exploreaza vizual interiorul conductelor traheobronsice. Metoda permite examinarea mucoasei traheei si bronhiilor mari, recoltarea de secretii, biopsia mucoasei (pentru studiu citologic si bacteriologic), extragerea corpilor straini.

Este foarte utila în diagnosticarea cancerului bronhopulmonar, a unor forme de tuberculoza. Se pot observa strâmtorari bronsice, ulceratii, mici tumori.

Bronhoscopia se efectueaza cu ajutorul bronhoscopului care poate fi un tub metalic prevazut cu un sistem optic sau tub flexibil cu fibre optice incluse.

Rolul asistentei:

pacientului i se va explica necesitatea si tehnica bronhoscopiei si i se va cere acceptul (va semna si un document de acceptare);

nu va mânca 12 ore înainte de explorare pentru a preveni regurgitatia si aspiratia;

va fi pregatit ca pentru sala de operatii - se efectueaza teste de coagulabilitate sanguina, timp de sângerare, coagulare, se scot protezele din gura, se efectueaza premedicatia (atropina scade secretia bronsica);

bolnavul este însotit la sala unde se efectueaza bronhoscopia; se va duce si foaia de observatie;

serveste medicul cu instrumentarul necesar;

supravegheaza pacientul în timpul examinarii;

dupa bronhoscopie pacientul va fi supravegheat (puls, tensiune arteriala, respiratie), aparitia semnelor de soc, dispnee, cianoza, hemoptizie vor fi urgent anuntate medicului;

pacientul trebuie sa stie ca - 4 zile dupa interventie poate avea sputa cu striuri sanguinolente, dureri ale cailor respiratorii în timpul tusei.

.7. Functia pleurala

Functia pleurala se efectueaza pentru aspiratia lichidului pleural în scop diagnostic (bacteriologic, citologic) sau terapeutic (evacuarea lichidului pleural pentru a ameliora ventilatia). Concomitent se poate efectua biopsie pulmonara.

Se efectueaza în spital în conditii de asepsie. Trebuie sa se obtina acceptul pacientului pentru a coopera în timpul aspiratiei.

Interventii nursing

pacientul va fi anuntat sa nu manânce în dimineata zilei în care se face punctia;

pacientul este de obicei asezat pe un scaun cu fata spre spatarul acestuia, cu antebratele sprijinite pe spatar (în aceasta pozitie spatiile intercostale se maresc);

pentru a nu leza pleura viscerala pacientul trebuie sa stea linistit, sa nu tuseasca sau daca totusi tuseste sa o faca cât mai usor;

în timpul punctiei se va urmari: starea generala, respiratia, pulsul, culoarea tegumentelor;

la sfârsitul manoperei se va aplica pansament compresiv pe locul punctionat, se va masura cantitatea de lichid extrasa si va fi notata în graficul balantei hidrice (la pierderi).

Probele de lichid pleural vor fi trimise, în recipiente sterile, pentru examen bacteriologic sau citologic. Aspectul lichidului poate fi:

seros, limpede, galbui în: insuficienta cardiaca, nefroze, hipoproteinemie cu edeme;

serofibrinos: în pleurezii secundare tuberculozei, pneumoniei,
neoplasmelor;

hemoragie: în neoplasme, tuberculoza pulmonara, infarcte pulmonare;

purulent în: unele pneumonii, abces deschis în pleura.

.8. Testele cutanate (intradermoreactia Mantaux în infectia cu bacil Koch sau intradermoreactii cu diferiti alergeni de mediu sau bacterieni în astmul bronsic) au de asemenea valoare diagnostica indirecta.

Intradermoreactia la tuberculina (Mantaux)

Se efectueaza intraderrnic 0,1 ml PPD care este disponibil în fiole de 2 ml cu concentratii diferite (2 U sau 10 U pe 0,1 ml).

Rezultatul se interpreteaza la 48-72 de ore prin masurarea diametrului transversal al zonei de induratie ce apare.

Interpretare:

mai mare de 10 mm - reactie pozitiva;

mai mic de 5 mm - reactie negativa;

între 5-10 mm reactie neinterpretabila când se recomanda retestarea cu 2UI sau cu 10 UI de tuberculina.

La subiectii cu grad înalt de sensibilizare la tuberculina testul poate produce o reactie locala severa: eritem, vezicule, ulceratii asociate uneori cu reactie de vecinatate-limfangita si adenopatia regionala sau reactie la distanta - conjunctivita flictenulara, febra.

.9. Alte examinari

Examenul hematologic periferic (hemoleucograma) poate oferi argumente indirecte pentru etiologia bacteriana (leucocitoza, neutrofilia) sau virala (leucopenie, limfomonocitoza) a unei boli de etiologie infectioasa a sistemului respirator.

Examinarile biochimice -VSH, Fibrinogen, Proteina C reactiva cu valori crescute sunt teste care indica etiologia bacteriana.

Examinarile imunologice (determinarea cantitativa a imunoglobulinelor serice, Ig A salivara) pot releva un eventual deficit imunologic ca factor favorizant în unele infectii respiratorii.