GINDURI DESPRE AUTISM

GINDURI DESPRE AUTISM

Cuvant introductiv

Se vorbeste deseori despre cum sa adaptam mediul din jurul persoanelor autiste dar este foarte important sa intelegem ca si personalul este o parte a mediului respectiv, un mediu care poate usura situatia sau o poate ingreuna. Daca tu cel care lucrezi cu persoane autiste, intelegi cum te porti si reactionezi, vezi cu mai multa claritate felul in care participi in ceea ce se intampla.

Pentru a putea oferi o buna calitate a vietii persoanelor autiste, este necesar sa-ti maresti intelegerea si cunostintele despre autism in sine.Cei care lucreaza in domeniul autismului au nevoie, deseori,de o mai larga perspectiva despre acest handicap. Nu exista raspunsuri sau solutii gata pregatite si ca personal trebuie sa vrei sa fii intr-un proces in care tot timpul inveti cate ceva nou.

Cu acest material de studiu, vrem sa dam posibilitatea unor discutii mai avansate despre dificultatile si oportunitatile care exista pentru persoanele cu autism si cei din jurul lor.

Materialul de studiu este impartit in 10 puncte; ele alcatuiesc un intreg: niciunul nu este gandit sa functioneze independent de celalalt. Cele zece puncte contin un scurt sau cateodata ceva mai lung text cu informatii, urmate de intrebari.

Chiar daca tu primesti noi idei atunci cand citesti materialul, vrem sa incurajam discutiile in grup, de exemplu grupul de personal. Schimband idei si impresii cu ceilalti, poti sa identifici si sa pui sub semnul intrebarii valoriile proprii si ale altora.

Cine exista pentru cine? Propriile atitudini si persoanele cu disfunctii

Cuvinte cheie: respect, sensibilitate, a vedea fiinta omeneasca, individul

De-a lungul istoriei au existat multe atitudini fata de oamenii cu handicap si famiile lor care i-au afectat negativ si le-au limitat posibilitatile. Uitandu-te inapoi, te ingrozesti la acest gand.De multe ori, mamele erau vazute ca purtind vina pentru autismul copiilor lor, motiv pentru care famiile se desparteau. In cadrul multor institutii, se credea ca era practic sa se cumpere haine la gramada pentru toate persoanele cu handicap de crestere. Hainele se cumparau ieftin pentru ca erau vechi si demodate si se imparteau apoi acestor persoane fara ca ei sa aiba posibilitatea sa aleaga singuri.

E foarte important sa fim constienti de greselile care s-au facut in trecut dar in acelasi timp nu ne putem folosi de acest lucru ca de o manta pentru a afirma ca totul este bine acum. Chiar si in zilele noastre, exista anumite atitudini care isi lasa amprenta, pozitiv si negativ, pe relatiile cu persoane autiste si famiile lor. Ca sa lucrezi intr-un mediu marcat de profesionalism trebuie sa fii pregatit sa iti analizezi propriile atitudini si prejudecati.

La baza prejudecatilor exista trei cauze: 1.lipsa cunostintelor; 2.faptul ca nu realizezi ca-ti lipsesc aceste cunostiinte-ceea ce reprezinta o problema mai mare decat prima-si 3.nesiguranta. De multe ori intalnim neintelegeri in domeniul autismului. Ele suna in modul urmator:

" persoanele cu autism intotdeauna.","toti cei cu autism", " cei care au autism nu pot",etc.

Autismul poate avea multe fatete si exista atatea forme de autism cate persoane sunt. Aceasta afirmatie este adevarata si foarte importanta pentru cum ii intampinam pe cei cu autism. Doar atunci cand ai lucrat multa vreme cu persoane autiste, intelegi cat de diferit se poate manifesta handicapul la diferiti oameni si de aceea poti intelege cat de variat poate fii sprijinul de care ei au nevoie.

Daca de exemplu ii tratezi pe toti cei cu autism ca pe proprii copii-ca de exemplu cei cu care lucrezi in clasa sau in locuinta speciala -risti sa intelegi gresit urmatoarea persoana cu autism pe care o vei intalni. Faptul ca nu esti constient ca anumite cunostiinte iti lipsesc poate duce la un anumit tip de negare de felul celui pe care parinti si persoane cu autism intalnesc: " tu nu poti avea autism pentru ca vorbesti atat de bine", "fiul tau nu poate avea autism pentru ca este atat de dornic de imbratisari" Bineinteles ca nu poti, pe baza unei singure insusiri a persoanei respective, sa afirmi ca tocmai datorita acestei insusiri persoana respective nu sufera de autism. Lipsa de cunostiinte poate de asemenea duce la situatia adversa, cand crezi ca datorita unei insusiri o persoana sufera de autism: ca de exemplu atunci cand persoana respectiva nu iti sustine privirea sa crezi ca are autism. Diagnosticul autism poate fi pus de abia dupa o analiza detaliata.( vei putea citi mai mult despre asta in capitolul urmator).

"A vedea" persoana cu care lucrezi inseamna ca trebuie sa inveti sa cunosti persoana respectiva. Este extrem de important sa intelegi intelesul cuvantului "incredere" daca vrei sa ajuti o persoan cu autism sa se dezvolte pozitiv. Asta inseamna ca poate, pentru o perioada, trebuie sa-ti indrepti ambitiile pedagogice spre ceea ce persoana cu autism este interesata pentru a o putea cunoaste. Gandeste-te, de asemenea ca, pentru a comunica, ai nevoie de un subiect de comunicare, iar experientele comune reprezinta un punct de pornire.

Cit de important este sa intelegi perspectiva parintilor sa ii asculti. Parintii intalnesc multi experti si de aceea este important ca personalul care vine in contact cu ei, in rolul lor profesional, se gandesc la faptul ca activitatea lor reprezinta o mica parte din intregul pe care viata lor de familie il reprezinta.

Multe persoane cu autism sufera si de alte disfunctii, ca de exemplu handicap de crestere, epilepsie, probleme cu vazul si cu auzul. Parintii pot intalni experti care cred ca doar domeniul lor este important in munca cu persoana autista.Daca de exemplu ai lucrat ca profesor/profesoara cu copii dezvoltati normal esti obisnuit sa ai anumite cerinte de la parinti, ca de exemplu copiii lor sa aiba hainele in regula,sa aiba carti cu ei si haine de schimb. Cand incepi sa lucrezi cu elevi autisti trebuie sa fii constient de faptul ca este un lucru mare daca elevul vine imbracat la scoala. Este foarte important de asemenea sa arati respect pentru situatia familiala pe care respectivii parinti o au.

Cei care lucreaza cu persoane autiste trebuie sa fie pregatiti sa puna sub semnul intrebarii reguli care sant clare in cazul copiilor dezvoltati normal. De exemplu: trebuie intr-adevar ca toata lumea sa stea la masa pana cand toti au terminat de mancat? Este important sa fie o adunare a elevilor? Trebuie neaparat ca elevul respectiv sa poata sa stea la coada la masa?

Pe de alt aparte este imporatant sa intelegi ca nu exista raspunsuri clare la toate aceste intrebari, noi nu afirmam ca aceste reguli nu trebuie sa se respecte niciodata. Ceea ce incercam sa spunem este ca fiecare individ trebuie sa fie pregatit sa isi puna aceste intrebari si sa gaseasca acele raspunsuri care favorizeaza cel mai bine persoana autista in cauza.

Din experienta noastra stim ca multe scoli sau locuinte speciale au tendinta de a aplica multe asemenea reguli. Aceste reguli reflecta mai degraba nevoile personalului sau sant legate de o traditie adanc inradacinata-"intotdeauna am facut asa"-decat de nevoile persoanelor cu care lucreaza.

Ca facind parte din personal trebuie sa realizezi ca ai o mare influenta asupra calitatii vietii familiei respective.Daca esti intelegator, arati respect si asculti intr-adevar poati fii foarte important pentru modul in care familia respective gaseste resurse pentru a face fata problemelor. Asta pot multi parinti sa intareasca.

Cuvantul "intelegere" este foarte important si destul de rar persoanle autiste au parte de asta. Multe persoane cu autism au impresia ca cei din jurul lor de multe ori vor sa ii schimbe, ca ei sa se poata incadra intr-o rama care lor nu li se potriveste. A intelege o persoana cu autism este bineinteles greu daca experienta personala nu este indeajuns sa te ajute. Dar poate ca se poate incepe chiar cu asta? Cu a recunoaste ca e greu sa intelegi, ca mult din ajutorul pe care incerci sa il dai e bazat pe ghiceli si ipoteze.

Intrebari care invita la discutie:

Esti de acord cu ceea ce noi afirmam ca fiind motivele pentru prejudecati? Cunosti si alte motive?

Cum faceti voi la locul de munca pentru a arata intelegere si atentie parintilor cu copii autisti? Cum ati putea dezvolta asta?

Ceea este necesar ca tu sa faci pentru ca sa ai intelegere pentru o persoana cu autism? Cum poti dezvolta aceasta incredere?

Cum te comporti cu oamenii are mult de a face cu sistemul tau de valori. Daca o persoana cu autism vrea de exemplu sa petreaca mult timp cu cititul despre balene, consideri asta o fixatie sau un interes propriu? O vezi ca pe o preocupare monotona sau ca acest lucru nu ii da persoanei respective nici o satisfactie? Cine hotaraste asta?

Se stie ca nivelul de cerinte este un factor important in privinta problemelor de comportament ca de exemplu agresivitate sau comportament destructive. Nici cerinte prea mari si nici prea mici nu sunt bune. Cum poti sa faci pentru a avea cerinte realiste? Sunt acele cerinte care se practica la locul tau de munca, realiste?

Cu siguranta exista diferite reguli la locul tau de munca. Daca te gandesti mai indeaproape, pentru cine crezi ca sunt aceste reguli de fapt? Cum se poate preveni riscul ca aceste reguli sa fie facute in favoarea personalului?

Cum am mai spus si in introducere,rectiile tale au importanta pentru modul cum rezolvi diferite probleme. Poti sa dai exemplu de situatii cand comportamnetul tau a avut importanata- in mod pozitiv sau negativ-pentru situatia respectiva?Cum se deosebesc reactiile tale de celor ale colegilor tai in fata diferitelor tipuri de comportament pe care o persoana cu autism o arata?

Ce stim despre autism?

Cuvinte cheie: disfunctie, limitari in relatiile sociale, in comunicare si comportament, cauze biologice

Unii oameni au cunostiinte bune despre autism, pe cand altii sunt poate novici in acest domeniu. Discutiile care vor urma au nevoie de o baza teoretica si de aceea am ales sa descriem autismul din punct de vedere teoretic. Daca acele cunostiinte pe care le ai sunt limitate este foarte bine sa citesti acest capitol inainte sa mergi mai departe.

Autismul se poate manifesta in diferite forme. Cateodata chiar se vorbeste depre "spectru de autism". In manualul de diagnosticare cu numele de DSM-IV, emis de Asociatia Psihiatrica Americana, exista un capitol denumit "tulburari fundamentale ale cresterii". Principalele forme de disfunctii sunt listate aici dupa cum urmeaza:

Sindrom autistic, ceea ce reprezinta clasicul autism;

Sindrom Asperger- aici exista in mare parte aceeasi problema de baza ca la autism cu deosebirea ca aceste persoane sunt de obicei normal dezvoltate mental si nu au nici o intarziere in dezvoltarea limbii Copii cu dg de sdr.Asperger reactioneaza normal sau aproape normal pina la virsta de 4-6 ani. Problemele apar, in schimb, in anii de scoala cind relationeaza cu ceilalti copii, cind acesti copii au dificultati de a se adapta mediului scolar, de a lua parte la activitatile scolare si de a-si face prieteni cu ceilalti copii. Aceasta face ca ei sa fie tracasati sau admirati pentru calitatile lor intelectuale cu totul speciale, de multe ori au un vocabular bogat, desi aparte in felul de a vorbi, de multe ori fortat sau exagerat. Nu sunt capabili de a intretine o conversatie ci de multe ori vorbesc in monologuri lungi. au capacitate redusa de a comunica prin privire, gesturi sau mimica. miscarile lor sunt reduse si stigace. O caracteristica acestor copii este un interes cu totul special intr-un domeniu cu caracter limitat, cunostintele fiind asimilate cantitativ si automat, cu lipsa discernamintului si fara sa colaboreze cu colegii sau cu alte persoane din jur. O parte dintre acesti copii, in majoritate baieti, dau impresia ca ar fi egocentrici si cu totul speciali, altii, in schimb, sunt tacuti, pasivi si incapabili de a comunica si din acesta cauza pot deveni total izolat in mediul lor scolar. Nu au notiunea timpului, in schimb daca acesta coiencide cu un interes special, pot invata ceasul pe dinafara, intrebind sau informind tot timpul pe cei din jur cit este ceasul. Este greu de a face o diferenta intre o persoana autista cu inteligenta normala si o persoana cu sdr Asperger. Parerile specialistilor sunt impartite daca sdr. Asperger este sau nu un sindrom autistic, diferenta fiind data doar de gradul de inteligenta, sau daca autismul si sdr.Asperger sunt 2 forme diferite sau partial diferite, cu cauze complet sau aproape complet diferite. Majoritatea specialistilor au cazut totusi de acord ca sdr. Asperger este foarte asemanator cu autismul si ca este de fapt o stare mai usoara de autism sau o stare de autism combinata cu inteligenta normala.

Tulburare dezintegrativa- o forma destul de neobisnuita de autism, in care copilul se dezvolta normal la inceput dupa care regreseaza in dezvoltare, pierde capacitatea de a se exprima verbal (limba), si alte indemanari-aceasta duce la autism si la disfunctii ale cresterii;

Tulburari fundamentale ale cresterii fara o specificare detaliata. Aceasta stare mai este denumita uneori si " profil autist" sau "autism atipic".

In manualul de diagnosticare exista cateva criterii care trebuie sa fie indeplinite pentru ca sa primesti un diagnostic. Dar asta nu inseamna ca este suficient ca acest criterii sa fie indeplinite pentru a primi respectivul diagnostic. Medicul trebuie de asemenea sa faca o anamneza, istoria din spatele problemei si chiar sa poata face un diagnostic diferential-ceea ce insemna ca trebuie sa stabilesca daca respectivele probleme nu au la baza un alt motiv, ca de exemplu ADHD sau sindromul Tourette.

Testarea neuropsihologica este in continuare o parte importanta in investigatiile care se fac pentru a putea stabili diagnosticul. Cele mai obisnuite teste sunt asa numitele teste IQ. Cu ajutorul acestor teste poti vedea, de exmplu, daca sunt dificultati in ceea ce priveste capacitatea acelei persoane, daca dificultatile au la baza o tulburare de crestere sau tulburari de concentrare.

Alte teste pot arata cum persoana respectiva intelege situatii sociale. Un psiholog bun vede nu doar rezultatul testului in sine ci si modul in care aceste teste sunt rezolvate.

Toate acestea-discutia cu pacientul, anamneza, rezultatul testelor si impresia psihologului care testeaza-stau la baza aprecierii pe care medicul o face si care eventual duce la un diagnostic. Anumiti doctori fac chiar si o investigatie a motricitatii, sau poate chiar si alte teste daca de exemplu suspecteaza epilepsie.

Diagnosticele din spectrul autismului au la baza de asemenea o descriere a comportamentului persoanei respective in general precum si diferite criterii care descriu simtomele. Exista trei categorii de simtome cuprinse in spectrul tulburarilor autistice: 1.disfunctii in comportamentul social, 2. disfunctii in comunicatie si 3.limitari in comportament in general si in interese.

1.Simtomele care se incadreaza in prima categorie pot fi: dificultati in a se exprima in alte feluri decat verbal, ca de exemplu prin contact vizual, gesturi si mimica, dificultati in a stabili relatii de prietenie si de a primi un contact social si emotional reciproc. Poate de asemnea de a fii vorba despre lipsa vointei de a impartii bucurii sau diferite activitati cu alti oameni.

2.Capacitatea scazuta de a comunica pe care persoanele autiste o prezinta, se refera la o intarziere a dezvoltarii limbii-50 % din persoanele autiste dezvolta o limba vorbita in timp.De multe ori este vorba de o asa numita "limba cu ecou"- persoana respectiva repeta ceea ce se spune si nu se poate folosi de limba in scopuri comunicative. Aceasta nu este valabil in cazul persoanelor cu sindromul Asperger- pentru a primi acest diagnostic trebuie sa fii avut o dezvoltare normala a limbii. Chiar si cei care au o capacitate de vorbire dezvoltata, persoane autiste sau cu sindromul Asperger, pot avea dificultati in a initia si sustine o discutie.

3.Limitari in ceea ce priveste interesul fata de lumea inconjuratoare,in comportament si activitati se pot pronunta prin faptul ca persoanele respective au interese "inguste", sau prezinta anumite ritualuri. Persoana autista poate vrea de exemplu sa faca lucrurile intr-un anumit fel, care tie ti se pare dificil si vrea sa faca in acelasi fel de fiecare data. De asemenea poate fii vorba de faptul ca persoana autista este fascinata de o anumita parte a unui obiect: de exemplu poate invarti la nesfarsit roata unei masinute fara sa-i pese de masinuta in sine.

Persoanele cu sindromul Asperg au de obicei asa numite "interese speciale"- unul sau doua lucruri de care sunt deosebiti de interesati si cauta sa adune cat mai multa informatie despre acele lucruri. Este destul de obisnuit ca persoana respectiva sa continue sa vorbeasca despre acele interese, fara sa-si dea seama cand lumea din jur este interesata si cand nu.

Persoanele autistice prezinta de asemenea o asa numita "stereotipie motorie", de exmplu se leagana inainte si inapoi, dau din maini neincetat, etc.

Exista totodata multe alte simtome si probleme la persoanele autiste care nu reprezinta o cerinta pentru diagnosticare. Cei mai multi au probleme cu a descifra " mesaje subintelese" in vorbire, cu a citi limba corpului sau mimica altor persoane. Multi au dificultati in a intelege expresii sau diferite proverbe, se folosesc de asa zisa limba concreta.

Perceptia diferita, este atat de obisnuita si de evidentiata la persoanele autiste, incat Asociatia Europena de Autism, Autisme Europe,o va introduce in descrierea sindromului autistic. Aceasta expresie poate chiar va fii introdusa si in criteriile de diagnosticare in viitor.

Tulburarile de perceptie pot duce la o stimulare excesiva care la randul ei duce la epuizare si probleme de comportament. Pe de alta parte, aceasta stimulare perceptuala diferita poate fii un motiv de bucurie-multor persoane cu autism le place sa se uite la lucruri care se invart, sa asculte diferite sunete, etc.

Tulburarile de somn sunt foarte obisnuite la autisti- persoanele respective pot incerca sa compenseze oboseala prin hiperactivitate- de multe ori familia nu se poate odihni din cauza ca persoana autista are foarte putina nevoie de somn.

Multe persoane cu sindromul Asperg au probleme cu ritmtul zilnic, ceea ce da nastere la dificultati in a reusi cu scoala sau cu serviciul.

Unele persoane au probleme cu perceptia timpului si spatiului, pe cand altii pot fii extreme de punctuali si pot avea o capacitate fantastica de a se orienta. Problemele de motricitate sunt de asemenea obisnuite, probleme de motricitate fina sau globala sau automatism motor.

Psihiatra de origine engleza Lorna Wing, care a lucrat indelungat cu autism a impartit persoanele autiste in trei grupe: cei retrasi, cei pasivi si cei active, diferiti. Cei retrasi sunt indifernti in fata lumii inconjuratoare si introvertiti. Cei pasivi sunt linistiti si precauti dar accepta contactul cu altii. Cei activi, diferiti, nu pastreaza distanta, nu sunt tematori, vor sa ia contact cu alte persoane si sunt intelesi de cei din jur ca fiind agasanti si neinteresati de alti oameni. Aceasta este bineinteles o impartire bazala si poate da nastere si la alte categorisiri care nu isi au rostul. Cum am mentionat si mai devreme, autistii sunt persoane, indivizi, si sunt bineinteles diferiti. Asta inseamna ca unii dintre ei se pot incadra in doua sau in toate categoriile, sau nu se pot incadra in niciuna.

Cand se vorbeste despre tulburari in spectrul autist, exista anumite expresii care se folosesc pentru a scoate in evidenta acele domenii in care persoanele cu autism au dificultati. Aceasta este bineinteles pura teorie si nu adevaruri universale dar este bine sa fie cunoscuta.

Copii autisti au probleme de multe ori cu ceea ce se numeste "atentie impartita"("joint attention" in engleza). Aici este vorba despre motivatia naturala a copilului de a cauta experiente comune "uita-te la ceea ce ma uit eu". Atentia impartita are legatura totodata si cu dezvoltarea capacitatii de vorbire- cand copilul arata cu mana spre ceva, obisnuim sa denumim acel ceva.

Functiuni executive este numele capacitatii de a planui, de a gasi o strategie si de a fi pregatit sa o schimbi daca nu functioneaza. Aceasta presupune:

capacitatea de a putea vedea dinainte ceea ce ai de facut. De exemplu ce inseamna sa speli vasele;

memorie- sa-ti aduci aminte cum ai facut data trecuta cand ai spalat vasele;

capacitatea de concentrare si de a-ti putea stapani impulsurile- de exemplu atunci cand intentionezi sa speli vasele sa nu incepi sa faci altceva si sa te pierzi in asta;

flexibilitate in gandire- ce faci daca detergentul de vase s-a terminat?

Multe persoane cu tulburari autistice au probleme cu aceste functiuni. Cele mai mari dificultati intervin in cazul in care persoana respective este dotata normal intelectual, cum este cazul celor cu sindromul Asperg. Aceasta poate duce la faptul ca persoanele din jurul lor ii interpreteaza gresit ca fiind lenesi, nemotivati si asa mai departe.

"A mentaliza" sau "Theory of Mind" inseamna capacitatea de a gandi despre gandurile altuia, de a avea o imagine despre cum gandesc si simt alti oameni spre deosebire de tine. Cercetatorii englezi Uta Frith si Simon Baron Cohen au prezentat teoria ca acei copii care sufera de autism nu au capacitatea de a mentaliza,sau in orice caz, o dezvolta mult mai tarziu. Ei au aratat asta printr-un test care se numeste "Sally and Anne" si care se face in modul urmator: cel care conduce testul se foloseste de doua papusi care se numesc Sally si Anne si joaca o mica sceneta in fata copiilor care vor fii testate.

Sally si Anne au o cutie si un cos cu ele. Papusa Sally are o bila pe care o pune in cos, apoi iese din camera. In timp ce Sally este in afara camerei, papusa Anne muta bila din cos in cutie. Sally vine inapoi si persoana care conduce testul intreaba: " Unde isi va cauta Sally bila?"

Copiii dezvoltati normal, care au implinit patru ani, obisnuiesc sa raspunda ca Sally va cauta bila in cos, deci acolo unde ea singura a pus-o si unde crede ca se afla in continuare. De asemenea, copiii cu sindromul Down care au trecut de patru ani obisnuiesc sa raspunda in acelasi mod. Copiii cu autism, in schimb, obisnuiesc sa raspunda ca Sally va cauta in cutie, adica acolo unde ei deja stiu ca bila se afla. Aceasta a fost interpretat prin faptul ca lor le lipseste "theory of mind"- capacitatea de a intelege cum gandesc si simt alte persoane.

Exista si o oarecare critica in privinta acestei teorii:sint copii cu autism care reusesc la testul acesta. Cu toate acestea este evident ca acesti copii au greutati in ceea ce priveste a intelege cum gandesc alti oameni. Acest lucru duce bineinteles la interpretari gresite din partea autistilor:le e greu sa inteleaga de exemplu ca oamenii pot insela sau le e greu sa inteleaga motivele din spatele actiunilor oamenilor din jurul lor. 

O alta expresie obisnuita este "coordonare centrala" ("central coherence" in engleza). Este vorba despre capacitatea de a trece de detalii si a vedea un intreg. La persoana dezvoltata normal, aceasta capacitate care face sa vada un intreg cu toate simturile, este foarte puternica. Chiar si dupa ce impresiile simturilor sunt interpretate si prelucrate, creierului ii este destul de greu sa le ordoneze intr-un intreg. Multe persoane cu autism si cu sindromul Asperger au dificultati mari aici, ceea ce ii face sa aiba o capacitate puternica de a vedea si descoperi detalii. Acest lucru poate fii o resursa in unele cazuri-in anumite profesii sau exercitii la scoala este bine sa ai aceasta capacitate-dar poate fii o problema in alte cazuri cand persoanele respective nu pot intelege intregul situatiei.

Astazi stim ca autismul si sindromul Asperger au cauze biologice. Exista factori puternici genetici si ereditari care dovedesc asta, dar poate fii vorba si de o vatamare in timpul graviditatii sau in timpul nasterii. 

Din cauza faptului ca nu s-a putut gasi pana acum o cauza comuna pentru toate cazurile de autism- ca si pentru cazurile de sindrom Down- s-a speculat destul de mult in privinta faptului ca ar putea exista si cauze psihologice la aparitia acestor anomalii. Cu toate acestea, in mai mult de cincizeci de ani in care s-au facut aceste speculatii, mai ales in domeniul psihoanalizei, nu s-a putut dovedi ca acest lucru este adevarat. Nici tratamentul care a pornit de la ideea ca autismul ar avea ca si cauza o trauma emotionala sau imprejurari psihosociale nu a dat vreodata un rezultat.

De aceea putem spune in ziua de astazi ca autismul are cauze biologice si ca tratamentul si modul in care ii intampinam pe acesti oameni trebuie sa aiba o baza pedagogica-toata cercetarea serioasa din zilele noastre sustine acest lucru.

Cognitivul

Cuvinte cheie: intelegere litera cu litera, logica proprie, gandire diferita

Se stie destul de putin despre cum creierul functioneaza si de aceea este greu sa explicit un cuvant ca "cognitie". Simplu se poate spune ca acest cuvant descrie procese cerebrale care conduc gandirea de a face.

Persoanele cu autism au de multe ori o gandire diferita, dar daca asta are legatura cu autismul in sine sau este o urmare a autismului nu se stie. N-ar fii de neinteles ca o perceptie diferita, sau greutati cu ceea ce se numeste "atentie impartita" in primii ani ai vietii duc de asemenea si la o cognitie diferita.

Exista multe povestiri despre cat de diferit perceptia se poate manifesta. In aceste descrieri ale persoanelor cu autism exista cateva exemple:

Temple Grandin, o femeie Americana cu autism, descrie in cateva carti si articole ca ea gandeste visual si ca nu se poate gandi la lucruri in cuvinte ci ca fenomene separate.

De exemplu pentru ea nu exista cuvantul "caine" ca avind un inteles general, ci ea se gandeste la "acei" caini pe care i-a intalnit. Ea descrie de asemenea ca procesul ei de gandire pleaca de la imagini mai degraba decat de la cuvinte.

Si in alte autobiografii exista exemple despre dificultati pe care persoanele autiste le au in ceea ce priveste a vedea intelesul general al unui cuvant ca de exemplu: "mancare", "familie" sau "consolare".

Hilde de Clerque, mama unui baiat cu autism vazut la cabinet, descrie cum el are mai multe nume pentru "pahar"-in functie de ceea ce a baut din ele primele dati. Baiatul nu intelege nici cuprinsul cuvantului "bicicleta"-prima lui bicicleta s-a numit "bicicleta", pe cand a doua s-a numit "roata in noroi" si in continuare "picior pe pedale". Acest lucru- a defini si intelege lucruri din punct de vedere al detaliilor in loc de intreg se numeste "selectivitate exagerata".

Alte persoane diagnosticate in spectrul autismului descriu o intelegere concreta, ad literam a limbii si intamplarilor. Lacrimile cuiva sunt de exemplu intelese ca "apa din ochi". Un alt exemplu este un caz cu o fetita autista care se speria si plingea cind asistenta o ruga 'Da-mi bratul' ca sa-i recolteze singe pentru analize; in schimb cind i se spunea 'Intinde-mi bratul', i-l indindea fara nici o problema. Proverbe si expresii sunt intelese ad literam si duc la neintelegeri mari. Cat de greu este pentru un copil cu autism sa inteleaga expresia "totul se prabuseste..". Se spune ca autistilor le este greu sa generalizeze, sa-si foloseasca experientele de la un domeniu la altul. Asta inseamna ca ceva ce au invatat intr-un anumit mediu exista poate doar cand imprejurarile sunt aceleasi. O abilitate pe care au dobandit-o la scoala de exemplu nu se poate folosi acasa sau daca au invatat sa puna masa cu farfurii albastre nu pot schimba cu farfurii albe.

De multe ori, persoanele autiste au bune abilitati intr-un anumit domeniu, pe cand in altele au mari dificultati. Acest lucru poate duce la neintelegeri, asa incat cei din jurul lor pot crede ca "daca se descurca cu asta, pot sa o faca si pe cealalta" sau ca sunt lenesi si nemotivati. In realitate poate fii vorba despre schimbarea imprejurarilor din mediul persoanelor autiste sau de faptul ca abilitatile lor difera de la un domeniu la altul.

Exista multe functiuni ale creierului care coopereaza intre ele si care influenteaza un individ: memorie, atentie, automatism, rezistenta, si tip de invatare.

Intrebari care invita la discutie:

Care parti din activitatea ta sunt greu de inteles daca ai o gandire selectiva exagerata, conform careia nici obiecte si nici intamplari nu se pot imparti in categorii?Ce poti face ca sa devii atent la acele detalii pe care o persoana cu autism le asociaza cu o abilitate pe care tu incerci sa o faci sa invete?

Multe persoane cu autism au o logica proprie ca urmare a cognitiei diferite pe care o prezinta. Daca reusim sa scoatem in evidenta aceasta logica, putem observa ca comportamentul lor este logic de asemenea. Theo Peeters descrie urmatorea secventa:

" Imaginati-va ca am invitat o persoana autista sa stea langa mine la masa. Nu ma cunoaste. Este putin nervos.( De ce? Ce fac persoanele pe care nu le cunosti? Te roaga sa faci lucruri pe care tu le intelegi foarte putin sau deloc: te iau cu ei si tu nu ai idee unde mergi; pun intrebari de genul: ia spune-mi tu mie..etc.). Imediat ce persoana autista se aseaza langa mine, scot prajituri si suc (am aflat ca ii plac). Gheata e sparta!

Ziua urmatoare il invit din nou: prajituri si suc. El incepe sa se simta mai confortabil cu mine, e evident! Eu sunt nou in domeniul autismului si nu stiu ca persoanele autiste fac foarte repede asociatii fixe si cred ca detaliile sunt de la sine intelese, ca au o selectivitate exagerata.

Il rog din nou sa ia loc la masa cu mine si ii dau cateva lucruri de facut. Intentia mea este sa fiu prietenos, sa-l incurajez in timp ce el face ceea ce eu i-am dat de facut. Si cu toate acestea nu trec decat trei minute si el face o criza. Ceea ce eu nu inteleg este ca l-am pacalit, ca masa lui i-a spus "prajituri si suc" pana atunci si acum aceeasi masa ii spune "munca".Din nou el nu are nici un fel de control, iar eu in ochii lui sunt un mincinos".

Din "Autism-medical and educational aspects"

Cum este la locul tau de munca, sunt situatii in care tu "minti" persoanele cu autism in acest fel?Cum poti evita asta?

Ce poti face pentru a invata persoane cu autism sa inteleaga intelesul general al cuvintelor?

In film se mentioneaza ca autistii au nevoie sa caute indicii pentru comportamentele problematice. Cum poti sa faci sa imbunatatesti asta?

Tu ai bineinteles o logica si o gandire. Cum esti tu condus de asta?Cum influenteaza asta alegerile pe care tu le faci?

Daca o persoana are bune abilitati dar in putine domenii,cum poate asta influenta motivatia persoanei respective?

Cum influenteaza dificultatile cognitive intelegerea celorlalti despre faptul ca o persoana autista nu poate face unele lucruri? Cum crezi tu ca te-ai simti daca ai fii tot timpul neinteles si in plus ai avea mari dificultati sa comunici asta?Ce consecvente ar avea acets lucru pentru actiunile tale?

Perceptie

Cuvinte cheie: perceptie diferita-reactii diferite, empatie, intelegere

Tulburarile de perceptie sunt foarte obisnuite la persoanele cu autism si pot influenta unul sau toate simturile. Cele mai obisnuite tulburari de perceptie au de a face cu auzul si simtul tactil. Multi sunt sensibili la sunete, uneori la toate, alteori numai la unele. Exista exemple pe persoane care au ureche muzicala si care pot face o criza cand un ton nu este corect. Alte persoane nu suporta de exemplu, sa auda anumite cuvinte.

Probleme cu unul dintre simturi se regasesc si la oamenii normali; unii sunt mai sensibili decat altii, unora le este mai greu cu coordonarea si puterea musculara si asa mai departe.

Ceea ce face ca tulburarile de perceptie sa fie mai deosebite la autisti este pe de o parte ca implica mai multe simturi deodata, pe de alta ca aceste tulburari apar in acelasi timp cu alte disfunctii care influenteaza cognitia si capacitatea de comunicare.

Persoana autista nu numai ca trebuie sa suporte impresiile diferite pe care simturile le comunica dar si alte dificultati pe care le au in acelasi timp. Mai mult decat atat le este greu sa explice ceea ce simt persoanelor din jurul lor. In aceasta lumina, nu este greu de inteles ca problemele lor se manifesta in comportament, nici ca tulburarile de perceptie pot duce la oboseala care la randul ei se manifesta ori prin pasivitate ori prin hiperactivitate.

Se poate intampla ca perceptia diferita pe care persoanele autiste o au sa faca ca ele sa fie extraordinar de fascinate de anumite lucruri. Unele persoane indragesc o anumita culoare, de exemplu si nu se mai pot satura de ea. Este obisnuit ca autistilor sa le placa lucrurile care dau o anumita stimulanta perceptuala, de exemplu sa priveasca lucruri care se leagana sau care se invart.

Se spune ca persoanelor autiste le este foarte greu sa vada prin prisma altora, sa mentalizeze. Magnitudinea acestor dificultati variaza de la individ la individ. De asemenea este greu de spus daca este vorba de o dificultate primara sau daca asta este o urmare a tulburarilor de perceptie.

Chiar si copiii dezvoltati normal pot sa fie stresati si sa arate lipsuri in ceea ce priveste capacitatea de a mentaliza atunci cand sunt stimulati exagerat-atunci cand sortarea informatiilor pe care le primesc nu functioneaza- de exemplu atunci cand sunt prea multe cerinte sau cand imprejurarile sunt prea obositoare.

Neuropsihologii afirma ca capacitatea de a gandi in perspectiva altora si de a fi intuitiv are nevoie de un fel de capacitate suplimentara care se pierde in situatiile mentionate mai sus. Atunci cand copiii sunt stimulati excesiv-si cei cu autism si cei normal dezvoltati-incearca sa controleze acest lucru. Ei incearca atunci sa se izoleze si inceteaza sa mai reactioneze la stimuli,mental si fizic sau incearca sa controleze situatia devenind foarte galagiosi.

Intrebari care invita la discutie:

Gandeste-te cum poate fii pentru tine ca impresiile comunicate de simturi sa fie prelucrate de creier diferit. Este normal ca te gandesti direct la dificultati, dar incearca sa te gandesti si la consecventele pozitive. Gandeste-te ca ai dificultati de comunicare ceea ce duce la o situatie in care tu sa nu poti sa-i faci pe cei din jurul tau sa inteleaga cum simti. Daca sunteti un grup puteti alege fiecare cate un simt si sa incercati sa va povestiti unul altui:

Cum ar fi daca nu ai putea sa sortezi sunete neasteptate? Tot ceea ce percepi prin auz este la fel de tare. In care situatii ai avea probleme in viata de zi cu zi?Ce consecvente ar avea pentru relatiile cu oamenii din jurul tau?

Cum ar fi daca perceptia ta vizuala ar fi diferita?Daca de exemplu nu ai putea sa-ti dai seama cat de departe o persoana se afla, sa calculezi distanta sau daca interpretezi toata informatia vizuala ca fiind importanta. In care situatii ai avea probleme in viata de zi cu zi?

Cum ar fi daca ai simti durerea in mod diferit, daca de exemplu nu ai simti durere daca ti-ai rupe piciorul dar in schimb ai simti o durere de nesuportat la o simpla atingere?Daca ai avea simt in par, dinti si unghii?Daca atingerea unor anumite mancaruri s-ar simti neplacut in gura?

Cum ar fi daca perceptia de gust ar fi diferita?Daca ai simti anumite gusturi mai puternic decat altele sau daca nu ai simti nici un fel de gust?Sau daca nu ai putea recunoaste gusturi sau aceleasi aliment ar avea un gust diferit de fiecare data

Cum ar fi daca anumite mirosuri pe care le simti in viata zilnica, ca de exemplu mirosul de branza sau de cerneala, ar fi de neindurat? Sau daca simtul mirosului ti-ar da cea mai buna informatie despre mediul inconjurator in loc de auz si vaz?

Cum ar fi daca nu ai putea sa-ti reglezi puterea musculara ca sa te poti decide cat de tare sau de incet sa atingi lucruri sau oameni?Daca nu ai putea sa faci diferenta intre stanga si dreapta-sau sa deosebesti directiile in general?

Ce ar insemna daca nu ai putea sa-ti coordonezi simturile in intreguri bine determinate?

Cand te gandesti la acele persoane autiste pe care le intalnesti la locul tau de munca, poti sa vezi daca ele au reactii prea tari sau prea slabe la impresiile comunicate de simturi?Cum ai putea face sa apreciezi gradul de tulburare perceptiva si sa iti daptezi activitatea mai bine dupa aprecierile tale?

Daca cineva e alergic la vreun component din mancare, este normal ca te adaptezi la asta si nu servesti la masa de exemplu nuci sau peste. Nu ar trebui sa fie la fel de normal sa te adaptezi si la "alergii senzoriale"? Cum poti arata respect fata de perceptie diferita pe care multe persoane cu autism o au?

Interactiune de la sine inteleasa?

Cuvinte cheie: limbajul corpului, mimica, reguli nescrise

Interactiunea sociala este de la sine inteleasa de cel care nu are greutati in aceasta directie. Calitatea de a functiona social se manifesta diferit la diferiti oameni;unii se pot descurca mai bine decat altii, dar cei mai multi se decurca in viata de zi cu zi fara probleme. Cel care nu are autism invata repede ceea ce se asteapta de la el in situatii diferite si pot citi mesaje subintelese intr-o secunda cu ajutorul limbajului corpului, mimicii si privirilor. O persoana normal dezvoltata face asta automat. Daca intelegi acele dificultati pe care o persoana autista le are cu interactiunea sociala este evident ca este o minune cum majoritatea persoanelor pot sa reuseasca atat de bine cu asta fara nici un fel de pregatire anticipata. Exista mii de reguli nescrise despre cum oamenii reactioneaza in diferite situatii.

Pentru multe persoane cu autism aceste reguli sunt invizibile si cateodata chiar daca sunt mentionate sunt de neinteles. Multe persoane care sufera de autism in care functiile sunt pastrate intr-un grad mare si persoane cu sindromul Asperger au nevoie mare de explicatii ale acestor reguli. Poate fi vorba de cum incepi si cum sfarsesti o discutie, cand sa saluti, cat timp te uiti in ochii cuiva sau cat de aproape sa stai cand vorbesti cu cineva. A explica asa ceva nu inseamna neaparat ca persoanele cu autism sa urmeze aceste reguli. Este vorba de a functiona ca un fel de traducator, nu de a educa o persoana sau de a o evalua.

Multora le e greu de asemenea sa citeasca limbajul corpului sau tonul vocii altor oameni, le este greu sa inteleaga ironia sau cand cineva incearca sa-i insele. Acest lucru poate avea urmatoarele consecinte: ori ca persoana respectiva sa fie foarte naiva ori foarte suspicioasa. Daca pe deasupra ii este greu sa isi foloseasca si propriul ton si limbaj al corpului poate fi foarte usor sa fii inteles gresit de catre cei din jurul tau.

Este important de spus ca interactiunea sociala se dezvolta in mod normal in cateva etape. Copiii dezvoltati normal au de exemplu o perioada cu activitati colaterale inainte sa dezvolte reciprocitate. Este important de aceea ca intai sa ai aceasta abilitate, sa stapanesti ceea trebuie sa faci impreuna cu ceilalti-de exemplu regulile intr-un anumit joc, sau cum sa te comporti la resturant-inainte sa faci asta in grup.

Diferenta dintre privat si public poate fi greu de inteles, ce sa faci cand esti singur si ce sa faci cand esti impreuna cu altii. A ii invata pe acesti oameni astfel de concepte este important ca sa se poate preveni viitoare probleme-de exemplu in ceea ce priveste sexualitatea.

Cand lucrezi cu a dezvolta interactiunea sociala a persoanelor cu autism, trebuie sa-ti pui in continuare intrebarea: "trebuie ca ei sa devina ca toti ceilalti"?

Intrebari care invita la discutie:

A-si astepta randul este de baza pentru interactiunea sociala. Persoanelor cu autism le este foarte greu cu asta. Aceasta se poate antrena in diferite forme, de exemplu prin jocuri. Exista si la locul tau de munca situatii in care se poate antrena interactiunea sociala? Cum?

Exista asadar o mare nevoie de a invata persoanele autiste ceea ce altii vad ca fiind de la sine inteles. Ce consecinte are acest lucru pentru cei din jurul lor? Crezi ca personalului ii poate fi greu sa intampine aceste consecinte? In ce fel?

Cum poti sa inveti o persoana despre interactiunea sociala fara sa ai un ton educativ si fara sa iei persoanei respective dreptul de a fi el insusi? O persoana care lucreaza cu copii surzi a spus: " Copiii cu defecte de auz primesc de multe ori laude atunci cand reusesc sa se comporte ca si cum ar auzi. Ce fel de imagine a lor insisi le da acest lucru? Ei au nevoie de sprijin in handicapul lor". Este acest lucru relevant in cazul autismului de asemenea Cum poti tu in acelasi timp sa te gandesti si la increderea in sine a copilului si in acelasi timp sa lucrezi cu dezvoltarea sa?

Cand o persoana antreneaza acel lucru care i se pare greu tot timpul, poate fi foarte negativ pentru increderea in sine. Cum poti tu la locul tau de munca sa faci sa fie balans intre nevoia de a invata, de a primi noi provocari si de a reusi cu acestea si totodata de a simti siguranta in ceea ce faci

Daca tie insati ti-ar fi greu sa-ti folosesti limbajul corporal si mimica, ce consecvente ar avea asta pentru viata ta de zi cu zi?Cum poti face pentru a minimaliza riscul pentru neintelegeri?

Avind in vedere ce am descris mai devreme, crezi ca la locul tau de munca cerintele de interactiune sociala sunt gresite pentru anumite persoane?Cum ai putea schimba asta?

Diferente de cultura

Cuvinte cheie: diferente, toleranta, a te intalni la jumatatea drumului

Cineva a spus ca autismul este asemanator unei culturi si ca aceasta cultura se deosebeste de cultura "normala". Asta inseamna ca o persoana interpreteaza lumea inconjuratoare prin propria prisma. Daca de exemplu cineva arunca o piatra in capul tau, te gandesti ca acel cineva iti vrea raul, pentru ca este singurul motiv din care tu ai arunca o piatra in capul cuiva.Este foarte important sa lasi acest tip de gandire deoparte daca vei lucra cu persoane autiste. Ceea ce poti sa faci este sa functionezi ca un fel de "detectiv" si sa incerci sa identifici neintelegerile care pot aparea. Un exemplu pe aceasta diferenta de cultura este atunci cand tu ca personal introduci o activitate pe schema care e depinzatoare de timp. Tu stii ca daca se intampla ceva si nu mai ai timp, trebuie sa stergi acea activitate de pe schema. Persoana autista nu are o notiune a timpului si de aceea activitatea respectiva este mai importanta decat timpul.

Alte asemenea diferente de cultura se regasesc in faptul ca autistul nu vede un intreg in diferite situatii, se pierde in detalii; ca oamenii dezvoltati normal se adapteaza altor oameni pentru a se face placuti, pe cand persoanele cu autism mai bine se indeparteaza; ca oamenii in cultura "normala" de multe ori ocolesc sa spuna anumite lucruri pentru "ca e mai frumos asa" pe cand autistul spune exact ce gandeste. Ideea de a face comparatia intre culturi este pentru a evidentia ca nu se poate spune niciodata ca o cultura e corecta, pe cand alta e gresita. Aceste culturi sunt pur si simplu diferite si este nevoie de eforturi din ambele parti pentru ca aceste culturi sa poata functiona impreuna.

Jim Sinclair, intr-un articol numit" Don't mourn for us" si care se adreseaza parintilor cu copii autisti scrie:"Este nevoie de un efort mai mare pentru a comunica cu cineva a carui limba natala nu este aceeasi cu a ta. Autismul este mai complex decat o limba si o cultura; persoanele cu autism sunt "straini" in toate culturile. Tu trebuie sa renunti la toate ideile tale de reciprocitate. Trebuie sa inveti sa te intorci la un nivel bazal, sa traduci si sa controlezi ca traducerea ta este inteleasa. Trebuie sa renunti la aceasta siguranta pe care ti-o da faptul ca te afli pe un taram binecunoscut, sau ca stii ca esti tu cel care are controlul asupra situatiei si sa lasi copilul tau sa te invete cate ceva din limba lui, sa te ghideze in lumea lui.

Rezultatul, daca reusesti, tot nu va fi o relatie normala de parinte-copil. Copilul tau autist poate invata sa vorbeasca, poate va merge la scoala obisnuita, la universitate, poate va conduce masina, va fi independent, va avea servici- dar nu se va gandi niciodata la tine in acelasi fel cum alti copii se gandesc la parintii lor. Sau poate ca copilul tau autist nu va invata niciodata sa vorbeasca, poate ca va termina scoala speciala si va lucra in continuare intr-un atelier protejat sau va merge sa locuiasca intr-o institutie speciala, poate ca va avea nevoie de paza zi si noapte- dar totusi nu va fi prea departe de tine.Noi ne gandim la oameni intr-un alt fel. Daca insisti in ceva despre care asteptarile tale iti spun ca este normal, n-o sa simti altceva decat frustare, dezamagire, distantare, poate chiar si manie, ura. Daca in schimb abordezi persoana autista cu respect, fara conditii si daca esti deschis pentru a invata lucruri noi, o sa descoperi o lume pe care nu ti-ai fi imaginat-o niciodata.

Da, este nevoie de mult mai multa munca in relatia fata de un autist decat in cea fata de o persoana care nu este autista. Dar nu este imposibil. Asa cum invatam sa functionam in societate, sa comunicam cu oameni straini toata viata, asa putem invata sa comunicam si cu persoanele autiste".

Susanne Schfer, scrie urmatorul lucru in cartea sa "Stele, linte si mere-a trai cu autism":

" Adevarata mea dorinta este sa existe mai multa toleranta in lume. Acest lucru ar putea face viata mult mai usoara pentru persoanele cu autism si pentru multi altii. Mi-as dori ca cercetatorii in domeniu sa invete mai mult despre autism, pentru ca sa poata sa faca sa dispara acele mituri care inca mai exista printre birocrati si oameni din institutii. As vrea ca persoanele autiste sa fie intr-adevar ajutate, fara ca individualitatea si libertatea lor sa le fie amenintate".

Intrebari care invita la discutie:

Da propriile tale exemple de diferente de cultura din experienta pe care o ai cu persoanele autiste. Exista situatii in care ai fii putut sa faci ceva diferit daca ai fi inteles mai bine "cultura autista"?

Tratamentul special are parti bune si parti rele. Cum poti sa faci sa nu ai prea mari cerinte in incercarea ta de a evita un tratament special al persoanelor autiste?

Valorile morale ale oamenilor conduc de multe ori felul in care privesc persoanele autiste. Cum poti evita sa transferi valorile tale morale unei persoane cu autism, despre ce este de exemplu o ocupatie interesanta sau ce ar trebui sa-i placa si sa nu-i placa?

Hugh Morgan, tatal unui adult cu autism, a facut o investigatie printre adulti cu autism care locuiesc intr-o institutie speciala: Rezultatul a dovedit ca aceste peroane aveau puncte de vedere si dorinte foarte concrete despre locuinta lor. Ei doreau de exemplu sa locuiasca in apropiere de posta sau de magazine, sa fie de fata la interviuri de angajare a personalului, sa poate alege cu cine sa mearga in vacanta, sa poata alege mancarea si bautura, sa primeasca mai mult ajutor pentru a avea un timp liber mai activ si pentru a dobandi noi interese. Este vorba despre persoane cu un grad destul de avansat de handicap ca sa trebuiasca sa locuiasca intr-o institutie dar fara tulburari de dezvoltare prea grave". "Adults with autism, Cambridge University Press"

De ce este totusi atat de neobisnuit sa intrebam persoanele respective ceea ce vor, persoane cu tulburari de crestere mai usoare si cele cu autism? Cum poti face sa afli ce vor persoanele cu autism si parerea lor despre diferite lucruri, pentru a putea creste influenta lor la locul tau de munca de exemplu?

Varful unui ghetar

Cuvinte cheie: cauze ascunse,"semne de dezvoltare"

Ceea ce uneori observi in comportamentul persoanelor cu autism, pot parea a fii tipuri de comportamente bizare, stereotipe care uneori fac ca persoana in cauza sa isi faca rau singura sau sa faca rau altora. Exista totusi o modalitate buna de a identifica si intelege aceste tipuri de comportament cu ajutorul asa numitului model"ghetar" (Division TEACCH).

Metafora ghetarului:

Comportament care se vede: persoana da ghionturi, se bate, scuipa sau arunca lucrurile.

Cauze: incapacitatea de a functiona social, faptul de a nu fi costient despre sine si altii, tulburari de perceptie, frustrare simtita ca urmare a dificultatilor de comunicare.

Comportamentul pe care persoana il arata, este asadar varful ghetarului, ceea ce se vede deasupra suprafetei apei.Sub apa, exista posibilele cauze ale comportamentului respectiv, limitari sau dificultati care nu sunt usor vizibile pentru persoanele din jurul lor.

Daca iei ca exemplu agresivitatea-ceea ce se vede este ca persoana respectiva inghionteste, se bate, arunca cu lucruri sau scuipa- ca si cauze ascunse pot fi:incapacitatea de a functiona social, tulbuarari de perceptie sau frustrare din cauza problemelor de comunicare. O pacienta vazuta la cabinetul NPI Sf. Maria refuza sa poarte in casa o pereche de papauci de blana si scuipa sau se lovea cind mama ei o incalta. Desi putea vorbi, Alexandra nu putea sa inteleaga si sa exprime faptul ca in papuci era un ciob de sticla.

Acest model se poate folosi pentru a explica multe tipuri de comportament. Bineinteles ca este nevoie de multe cunostinte si de o experienta indelungata in munca cu autistii pentru a putea identifica toate cauzele posibile ale diferitelor tipuri de comportament. Un bun inceput este sa inveti sa gandesti in felul acesta, sa cauti tot timpul cauzele invizibile, de multe ori, ale comportamentului lor, pentru a ajuta persoanele respective sa se dezvolte. Trebuie sa incerci sa fi, asa cum am mai spus, detectiv.

In loc sa spui "probleme de comportament", poti sa te gandesti la aceste semnale ca fiind "semnale de dezvoltare"- tipuri de comportament care semnaleaza ca persoana respectiva are nevoie sa invete ceva nou intr-un anumit domeniu.

In privinta problemelor grave sau a schimbarilor bruste de comportament, este important sa se cantareasca un control medical, deoarece nu este neobisnuit ca boala sau durerea sa fie cauzele unor asemenea tulburari.

Intrebari care invita la discutie:

Modelul ghetarului reprezinta o modalitate de a intelege acele tipuri de comportament care se vad la persoanele cu autism. Cum ai putea sa folosesti acest lucru sau altceva pentru a putea preveni aceste tipuri de comportament?

Persoanele cu autism se pot interpreta ca fiind cicalitoare- ca repeta acelasi lucru tot timpul. Cum poti intelege asta cu ajutorul modelului ghetar?

In ce fel poate comportamentul oamenilor din jur reprezenta un factor care cauzeaza aceste tulburari ale persoanelor cu autism?

Daca tu ai avea o capacitate limitata de a intelege sau de a te face inteles, in care situatii ai simti o mare frustrare?

De multe ori persoanele care lucreaza intr-o institutie pentru autisti, au un fel colectiv de a privi cauzele acestor tipuri de comportament. Poate fi vorba de exemplu de "face asa doar ca sa primeasca atentie", "ne testeaza rabdarea, limitele", etc. Astfel de gandire limiteaza foarte mult activitatea personalului, deoarece cauze importante ale comportamentului respectiv se pot pierde din vedere. Este foarte usor sa ai astfel de ganduri daca nu ai indeajuns de multe cunostiinte. Aveti asemenea tip de gandire la locul tau de munca? Cum ai putea face sa identifici mai usor un asemenea fel de gandire?

Foarte des se intampla ca oamenii care lucreaza cu autisti sa priveasca prin prisma lor posibilele explicatii ale comportamentului persoanei autiste, decat sa isi foloseasca cunostintele despre handicapul respectiv. Poti de exemplu sa crezi ca persoana autista este obosita "daca arata asa", pentru ca exact asa ai arata tu daca ai fi obosit. (bineinteles ca poate fie sa ca tu cunosti persoana respectiva atat de bine incat sti ca este obosita). Cum poti sa eviti si sa previi acest lucru?

Un scaun cu rotile pentru autism? Despre pedagogie

Cuvinte cheie: dezvoltare continua, individualizare, continuitate, mijloace de ajutor, respect, interes, sinceritate, profesionalitate,colaborare, planuire, apreciere, cunostinte

Multi se gandesc la scoala cand folosesc cuvantul pedagogie, dar in domeniul autismului acest lucru inseamna mult mai mult.Este ceva cu care ai contact zi de zi si care nu ia sfarsit cand persoana autista a devenit matura. Se poate spune ca pedagogia este un mijloc de ajutor-si la fel ca si scaunul cu rotile,ochelarii si alte mijloace de ajutor pe care persoanele cu disfunctii le folosesc- trebuie probata individual.

Exista mai multe metode pedagogice sau programe in domeniul autismului, printre altele Division TEACCH in Carolina de Nord, metoda Option, scoala Higashi,si asa mai departe. Aceste metode sunt totusi adaptate dupa respectivele imprejurari in care s-au dezvoltat si este imposibil-si de nedorit- sa se copieze intr-o alta institutie, in alta tara. Suntem de parere ca nu este indeajuns sa se invete o metoda si sa se foloseasca la toate persoanele cu autism-oricat de bine s-ar incerca adaptarea ei.

Cuvintele care ar trebui sa deosebeasca o metoda pedagogica corecta sunt ca "metoda respectiva nu este niciodata complet dezvoltata", ci se afla intr-o continua schimbare, in relatie cu persoanele autiste si in relatie cu cercetarea si noile cunostinte despre handicapul respectiv.

Individualizarea este de asemenea extrem de importanta. Intr-un proiect englez care s-a facut la Universitatea din Exeter, s-au studiat diferite institutii, programe si modele pentru persoanele autiste. Concluzia a fost ca aceste institutii care aveau o activitate de foarte buna calitate, aveau in comun faptul ca erau foarte individualizate. S-ar putea spune ca calitatatea activitatii unei institutii se poate aprecia in functie de cat de individualizate sunt strategiile folosite in respectiva institutie-daca dimpotriva, toata lumea foloseste aceleasi strategii-de exemplu aceleasi scheme sau mijloace de comunicare-pentru toate persoanele autiste, inseamna ca la locul respectiv nu exista destule cunostinte despre autism.

Pedagogia trebuie sa aiba o continuitate orizontala si una verticala. Continuitatea orizontala inseamna ca trebuie sa se intinda asupra vietii de zi cu zi a individului. Asta nu inseamna ca totul trebuie facut exact la fel, sau sa arate exact la fel-si persoanele autiste au nevoie de schimbare. Dimpotriva, acele locuri unde persoana respectiva isi petrece timpul, scoala, institutia sau acasa trebuie sa colaboreze si sa foloseasca acele mijloace de ajutor din pedagogie. Aceste mijloace de ajutor reprezinta moduri prin care poti sa clarifici ceea ce persoana respectiva nu intelege-poate fi vorba despre timp, spatiu sau o sarcina de indeplinit.

Asemenea mijloace de ajutor sunt de exemplu scheme de tot felul (scheme de munca, structuri si imagini a le unor intamplari deja petrecute). De asemenea, poate fi vorba de mijloace de comunicatie-PECS, pictograme, limbajul semnelor, calculatoare, etc. Aceste mijloace ajutatoare trebuie sa se afle intr-o continua schimbare pe masura ce individul respaectiv se dezvolta.

Continuitatea verticala se refera la perspectiva de viata, la planificarea a ceea ce se va intampla in urmatorul stadiu-de exemplu inceperea scolii, gimnaziu, propria locuinta, servici, etc. Trebuie foarte devreme sa existe ganduri despre viata adulta si din timp sa se inceapa antrenarea abilitatilor de zi cu zi.

Foarte important este interesul sincer pe care persoana care lucreaza in domeniul autismului trebuie sa il aiba. Sa lucrezi cu autism poate fi extrem de epuizant dar sa-ti ofere si foarte multe recompense-daca esti interesat sincer!

Interesul sincer este baza in pedagogie si stilul de predare- cand spunem predare nu ne referim numai la predare scolara, ci la tot ceea ce persoana respectiva are nevoie sa invete in orice circumstanta.

Un psiholog a spus ca prin respect si interes castigi incredeea persoanelor cu autism. Increderea este foarte importanta in orice relatie.

Cel care lucreaza cu autism trebuie sa se inteleaga si pe sine, sa-si inteleaga reactiile, sa fie pregatit sa isi evalueze propriile valori si sa vada cum acestea influenteaza interactiunea cu persoana care sufera de autism. Trebuie sa fi deschis fata de persoanele autiste pe care le intalnesti si fata de noi cunostinte, de asemenea trebuie sa eviti prejudecatile.

Sa fii profesional este necesar-profesionalitatea include tot ceea ce am numit mai sus-impreuna cu identitatea profesionala, ca de exemplu invatator, ingrijitor, asistent, pedagog special, etc. A avea o atitudine constienta este important pentru profesionalitate. Asta inseamna sa eviti sa fi cicalitor, sa eviti cuvantul "nu", sa intelegi diferenta dintre "a educa" si "a preda". Daca esti profesional in ceea ce faci, contribui la un mediu pozitiv care este favorizant pentru invatare si dezvoltare.

Trebuie de asemenea sa fi pregatit sa colaborezi cu parinti si alt personal de specialitate.

Planificarea este necesara pentru continuitate si profesionalism. Nu numai persoanele cu autism au nevoie de structura in ceea ce fac dar si cei care lucreaza in acest domeniu.

A aprecia o situatie este in continuare un factor important pentru planificarea ce trebuie facuta pentru fiecare persoana in parte. Trebuie sa stii ce are nevoie persoana respectiva sa antreneze pentru a deveni cat mai putin dependent de altii in anumite domenii. La ce este persoana respectiva mai buna,ce fel de stil de invatare are?

Invata ea/el de exemplu vizual, tactil auditiv sau in alt mod? Pentru a gasi raspuns acestor intrebari, trebuie sa faci anumite aprecieri.

Exista mai multe feluri de a face aprecieri (testul PEP spre exemplu) sau pur si simplu prin observatii. Cu aceste aprecieri la baza, se poate face un plan de activitate sau de masuri, care la randul lui se imparte in diferite teluri.

Bineinteles ca si cunostintele teoretice sunt deosebit de importante. Cel care lucreaza cu autism trebuie sa aiba cunostinte despre fazele de dezvoltare pentru a putea spune ce dificultati are o anumita persoana. In acelasi timp este bine de stiut ca dezvoltare la o persoana cu autism nu se produce in acelasi tact cu aceea a unui copil normal. Este foarte posibil ca un autist sa aiba ditr-odata o anumita abilitate, fara sa fi trecut prin stadiile care in mod normal ar fi condus spre acea abilitate.

Cand se vorbeste despre tulburare de dezvoltare, ceea ce e relativ des intalnit la autisti, se mentioneaza de obicei o anumita varsta generala de dezvoltare. Se poate spune de exemplu ca o persoana se afla la un nivel de dezvoltare de 18 luni sau de 8 ani. Gradul de dezvoltare al unei persoane autiste este totusi mult mai complex si de aceea trebuie ca cei din jurul ei sa aiba capacitatea de a intelege, interpreta si a se adapta dupa acel tip de comportament pe care persoana respectiva il arata.

Un exemplu clar il reprezinta un om de 40 de ani cu sindromul Asperger, care avea foarte multe cunostinte in domeniul geografiei: despre diferitele forme de stat din diferite tari. Aceasta persoana insa nu putea sa faca mancare sau stearga vase. Practic el era la un nivel de 8 ani pe cand intelectual era la un nivel de 40 ani. Daca cerintele practice ar fi fost la un nivel de 40 ani, nu ar fi functionat sub nici o forma.

Cand o persoana autista are un comportament pe care nu il intelegi si nu sti cum sa procedezi, trebuie sa poti sa-l analizezi din punctul de vedere al dezvoltarii (la ce nivel de varsta se afla persoana respectiva).

Este necesar sa ai cunostinte generale despre autism. Nu ajunge numai cu vointa si o "clasica intuitie pedagogica", pentru ca autismul este atat de complex incat nu poti sa privesti numai prin prisma ta. Este foarte important sa citesti si sa inveti mereu despre autism pentru ca si cunostintele in domeniu se schimba neincetat.

Intrebari care invita la discutie:

Exista vreun risc sa cazi in "capcana ideologica", adica sa alegi o metoda si sa adaptezi persoanele dupa ea, in loc sa ai unelte pedagogice variate in lada ta de unelte? Daca este asa, din ce cauza crezi ca se intampla asta? Am vorbit mai sus de lipsa de cunostiinte, dar poate exista si alte motive?

A corecta sau a arata ce este corect-care este diferenta? Care este diferenta dintre a educa si a invata? Poti sa dai alte exemple asemanatoare in care atitudinea poate fi hotaratoare?

Se stie ca este important modul cum formulezi ceea ce ai de spus. Este o diferenta intre "Nu lua asa de mult lapte!" si "Ia putin lapte!". Dar a spune "Nu face! " in loc de "Fa!" si a cicali este omeneste. Asa suntem crescuti si asa ne comportam fara sa reflectam asupra acestui lucru. Cum poti sa schimbi acest lucru la tine sau la colegii tai?

In unele institutii exista o asa numita activitate excesiva, uneori se uita nevoia de liniste si odihna. In alte institutii, dimpotriva, exista mai putina activitate decat ar trebui -personalul poate ca nu a inteles nevoia de ocupatie structurata. Cum este la locul tau de munca? Ce poti face sa previi aceste doua stari de lucruri?

Se vorbeste des de nevoia de structura pe care persoanele autiste o au. Nevoia de flexibilitate in diferite institutii este de asemenea foarte mare. Exista vreun risc ca flexibilitatea sa predomine asupra structurii sau invers? Cum e la locul tau de munca-in care situatii mariti sau micsorati structura? De ce?

Exista un conflict intre nevoia de sprijin si mijloace ajutatoare pe de o parte si nevoia de independenta pe de alta? Cum? De ce?

Cum va planificati voi activitatea la locul de munca? Cum ati putea face un plan de masuri simplu si clar la care toti au acces si il urmeaza?

Exista sentimentul de frica pentru ca toti care fac parte din personal sa nu faca exact la fel sau in acelasi timp: cum se poate evita asa ceva?

Cum te poate ajuta perspectiva dezvoltarii descrisa mai sus in munca zilnica?

Grupul de personal

Pentru a putea sprijini si ajuta persoanele cu autism in procesul de dezvoltare, personalul are si el nevoie la randul lui de sprijin si ajutor sa se dezvolte. Exista o mare nevoie de instruire si predare continua dar este important sa vedem si cine are aceasta responsabilitate.

Din experienta noastra putem spune ca acele institutii unde conducerea are foarte bune cunostinte despre handicapul in sine, functioneaza cel mai bine. Acolo nu este nevoie sa te lupti pentru resursele necesare. In acelasi timp poate fi si o capcana faptul ca intotdeauna personalul sa ceara resurse noi; chiar daca sunt mai multe persoane in institutia respectiva nu inseamna ca toate problemele se rezolva. Cateodata, acest lucru are chiar o influenta negativa-poate inhiba activitatile institutiei respective.

Este intr-adevar epuizant dar si foarte recompensabil sa lucrezi cu oameni autisti. Conform unei investigatii personale (engleze), persoane care lucreaza in acest domeniu pot avea sentimente de frustrare, neputinta, pot simti epuizare, disperare si renuntare. Exista si exemple conform aceluiasi studiu despre ce poate sa duca la astfel de sentimente: dificulatati in a ghici ce vrea persoana cu autism, a gasi nivelul corect pentru comunicare, a lucra cu oameni carora le e greu sa invete (poate ca ceva ce ei au invatat in ziua respectiva, au uitat a doua zi), a avea de a face cu comportamente compulsive si ecolali, lipsa de feed-back- nu se stie cat de mult persoana autista intelege, faptul ca adultii autisti se pot interpreta cateodata ca fiind periculosi, ca sunetele pe care unele persoane le scot pot sa provoace probleme de comportament altora.

Este foarte important pentru mediul in care lucrezi, ca atat sefii cat si personalul in mare sa stie ce fel de factori pot provoca stres si ce se poate face pentru a evita asta. Suntem ferm convinsi ca instruirea continua a personalului este masura cea mai buna pentru a evita acest lucru.

Rita Jordan, doctor docent in autism, de origine engleza, a scos in evidenta calitati importante la cel care lucreaza cu autism:

-sa fie atras de diferente;

-sa fie pregatit sa dea fara sa astepte ceva in schimb;

-sa fie gata sa isi adapteze propriul stil de comunicare si interactiune sociala;

-nu este niciodata multumit cu cat stie;

-este o persoana blajina:

-este pregatit sa lucreze in echipa.

De aceea este important ca si cei care recruteaza personal sa aiba cunostinte despre toate aceste lucruri. Nu toti oamenii sunt facuti sa lucreze cu persoane cu autism si a angaja o persoana care nu prezinta calitatile de mai sus, inseamna a proceda incorect fata de acea persoana, de cei cu autism si de restul personalului.

Intrebari care invita la discutie:

Are conducerea la locul tau de munca destule cunostinte pentru a sti ce este nevoie? Ce puteti face voi ca personal sa ii ajutati sa dobandeasca si mai multe cunostinte si intelegere-de exemplu saii invitati acolo unde lucrati, sa scrieti o lista cu ce aveti nevoie sau altceva?

Cum functioneaza comunicarea in grupul vostru de personal? Comunicati in mod diferit, va intelegeti unii pe altii? Puteti sa deveniti mai buni in a va asculta-cum puteti dezvolta modurile de comunicare?

Uneori se observa un fel de frica la personal ca modul in care se comporta o persoana cu autism-de exemplu daca tipa in autobuz-reflecta felul in care personalul isi face treaba. Margaret Golding, profesoara la o scoala speciala engleza, a scris despre cum personalul la scoala respectiva se simtea mandru datorita faptului ca toata lumea remarca cat de bine crescuti erau copiii si adolescentii de acolo. In curand au descoperit ca asta era o greseala. Tinta nu putea sa fie ca persoanele cu autism sa fie extrem de supuse si ascultatoare ci sa aiba incredere in sine. Cum este la locul vostru de munca ? Aveti si voi aceeasi frica? Priviti diferit acest lucru?

Cum ati impartit responsabilitatea in grupul vostru? Cum aplicati hotararile? Aveti nevoie de rutine si planuri pentru asta?

Exista cerinte mari atunci cand e vorba de a lucra intr-o institutie, deoarece e ca si sum ai lucra in casa altor oameni-trebuie ca personalul sa fie flexibil si adaptabil. Exista riscul ca faptul ca respectiva institutie este locul de munca al personalului sa se ciocneasca cu faptul ca ceeasi institutie este casa celor cu autism. Da exemple pe situatii de genul acesta! Cum ai putea prevenii aceste situatii?

Colaborare-in ce fel?

Am numit deja in cateva locuri importanta colaborarii. Daca vrem sa existe continuitatea necesara trebuie sa putem colabora. Pentru asta trebuie de asemenea sa nu devii inchistat in rolul tau de profesionist-dar sa te simti confortabil in el. In diferitele contacte pe care le ai cu diferiti colegi, cu persoane cu autism sau cu parintii lor, exista un risc de a ramane inchis intr-un rol dictat de asteptarile lor.Trebuie sa recunoastem ca totul are legatura cu comunicarea- e foarte usor sa se ajunga la neintelegeri daca nu comunici.

Ca personal terbuie sa stii ce fel de responsabilitati ai tu si ce fel de responsabilitati au cei din jurul tau (colegii). In colaboararea cu famiile persoanelor cu autism trebuie sa-ti fie clar ca ei pot avea si experiente negative cu personal pe care l-au intalnit inaintea ta.

Intrebari care invita la discutie:

Aveti o structura buna de colaborare la locul vostru de munca? Reusiti sa colaborati intre diferite grupe de personal?Famiile celor cu autism sunt de fata cand va planificati munca?Daca nu, ce puteti face pentru ca acest lucru sa se intample?

Persoana cu autism este inclusa in colaborarea voastra, ia parte la planificarea care se face?Luati hotarari impreuna cu ea in masura in care se poate?

Exista vreun risc ca familiile celor cu autism sa fie de acord cu anumite lucruri pentru ca nu vor sa creeze probleme?Ce puteti face pentru a intampina acea frica pe care unele familii o au de a nu incarca personalul prea mult? Cum poti face tu pentru a deveni mai clar in comunicare si a micsora riscul pentru neintelegeri?

Cum puteti imbunatati colaborarea la locul de munca- instruire, intalniri cu parintii sau altceva?

Da exemple de situatii in care colaborarea a functionat foarte bine in imprejuarari normale si foarte grele! Analizeaza-ce a facut ca aceasta colaborare sa functioneze?

Cuvant de incheiere

Omul cauta reguli de supravietuire-asta se poate observa in nevoia de a construi societati care se bazeaza pe tot felul de reguli. Omul se simte de asemenea pierdut daca nu exista reguli de urmat si acesta este probabil si motivul pentru care nu este neobisnuit ca in institutii sa existe reguli care de fapt nu favorizeaza persoanele cu autism. A analiza aceste reguli si chiar a incerca sa le adaptezi, cere sa fii pregatit sa fi pe taram nesigur o perioada. Poate fi neplacut-poate iti e frica sa nu faci ceva gresit sau sa descoperi ca ai facut ceva gresit mai devreme. Poate te simti nesigur.

"Omul incepe sa stie ceva atunci cand nu stie aproape nimic. Nesiguranta creste odata cu cunostintele". (Goethe