IMUNITATEA NATURALA SAU ESENTIALA

IMUNITATEA NATURALA SAU ESENTIALA

Este o rezistenta inascuta, transmisa ereditar, determinata de structura morfofiziologica a speciei careia ii apartine organismul considerat.

Imunitatea naturala este o proprietate pe care o poseda organismul de a fi refractar la diferiti agenti patogeni. Se considera ca aceasta imunitate este nespecifica deoarece, ea se manifesta chiar si atunci cand organismul nu a venit in prealabil in contact cu antigenul. Imunitatea naturala este la originea rezistentei fata de majoritatea microorganismelor anodine cu care organismul este in contact, permitand in acelasi timp  si lupta contra agentilor patogeni foarte agresivi.

Imunitatea naturala absoluta corespunde unei rezistente care actioneaza in orice conditii si se pune in functie, in boli unice, viroze si protozoze, in timp ce imunitatea naturala relativa o intalnim in mai multe boli bacteriene si poate fi invinsa prin diferite artificii. Exemple: PASTEUR reproduce carbunele la gaina prin scaderea temperaturii corporale, CHARRIU si ROGER, reproduce carbunele la sobolanii surmenati, iar broasca devine sensibila la M. tuberculosis la 38C.

Principalele caracteristici ale imunitatii naturale sunt urmatoarele:

are un caracter de specie, cuprinzand toti indivizii unei specii;

reprezinta un fenomen general, aparand la cele mai simple vietuitoare (bacterii, protozoare) pana la organismele superioare (plante si animale);

apare pe o anumita treapta de evolutie filogenetica a speciei;

are un caracter genetic stabil si transmisibil ereditar;

efectorii imunitatii naturale sunt constituiti din structuri si functii normale a organismului, a caror actiune este nespecifica si nediferentiata indiferent de natura selfului;

in determinismul imunitatii naturale nu sunt implicate  mecanismele de memorie imunologica;