INFECTIA URINARA (IU)

INFECTIA URINARA (IU)

Definitie

Sunt afectiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplica si determina in timp modificari in functionarea normala a rinichilor si a cailor urinare.

Frecventa

Infectiile urinare (IU) ocupa locul al doilea dupa cele respiratorii.

Pot fi boli recidivante - ele revin periodic pe parcursul vietii, desi putem sa le tratam foarte corect la un moment dat si sa scapam de infectie.
Infectiile urinare, daca mai sunt depistate ulterior, de fiecare data trebuie sa fie privite cu toata seriozitatea si tratate corespunzator.

Clasificare

Infectiile urinare se intalnesc la nivelul:
- aparatului urinar inferior: uretra (infectia se numeste uretrita),vezica urinara (cistita)
- aparatului urinar superior: uretere, rinichi (infectiile sunt numite nefrite, cu variantele pielonefrita, glomerulonefrita)
Mai exista si alte boli la nivelul aparatului urinar superior caracterizate prin procese infectioase cum ar fi: pionefrita, pionefroza, care apar ca si complicatii ale infectiilor urinare.

Etiopatogenie

Iu din servicile cu profil medical sunt determinate , in 80% din cazuri , de E. Coli, iar in cele cu profil chirurgical, procentajul dintre Colibacil si ceilalti germeni( Proteus, Pioceanic, Enterococ, Stafilococ, Klebsielas.a.) se egaleaza din cauza infectiilor iatrogene ( cateterism, infectii postoperatorii)
Pentru inceput este important sa precizam ca infectiile urinare in adolescenta si la varsta adulta apar mai frecvent la femei. Barbatii pot fi si ei expusi la asemenea infectii, mai frecvent in copilarie (nou-nascuti, copii mici) sau varstnici, de obicei daca se asociaza cu malformatii renale, cu modificari anatomice la nivelul aparatului urinar sau cu manevre medico-chirurgicale care pot determina infectarea prin instrumentar (de genul cateterismului vezical).
Femeile pot face in mod frecvent infectii urinare si fara a avea malformatii sau alte probleme renale. Si asta pentru ca uretra la femei este foarte scurta fata de cea a barbatilor. De asemenea, la femei orificiul uretral se afla in vecinatatea orificiului vaginal si a celui anal, asa ca prezenta bacteriilor si a fungilor in aceste zone face posibila trecerea microorganismelor in uretra. Uneori aceste treceri se pot realiza chiar foarte usor, mai ales ca unele bacterii poseda mobilitate (se pot deplasa, cum este Proteus.
Agentii patogeni (de exemplu: bacterii, fungi) pot patrunde in tractul urinar :
- pe cale ascendenta: din uretra in vezica urinara (prin existenta unui reflux uretro-vezical chiar in conditii fiziologice sau in timpul actului sexual); din vezica urinara, prin ureter pe cale ascendenta pana in rinichi;
- pe cale sangvina: germenii patogeni pot patrunde in sange de la un alt focar de infectie din organism si ajung in rinichi, unde pot determina o infectie (prin rinichi trec in fiecare minut aproximativ 1,2 litri de sange la un debit cardiac normal / pe minut / de 5 litri. Rezulta ca aproximativ 24% din debitul cardiac ajunge in rinichi, organe cu o irigatie sangvina foarte abundenta).
- pe cale directa: prin instrumentar urologic, prin cateterism uretro-vezical, chiar si in conditiile sterilizarii riguroase ale materialelor folosite.
Factorii favorizanti

staza urinara

tulburarile dinamice ( hipotonie, reflux vezicoureteral)

manevrele urologice instrumentale

tulburari metabolice: DZ ( IU este favorizata de glicozurie, acidoza metabolica si neuropatia diabetica), hiperuricemia, hiprcalcemia, hipokalemia

abuzul de medicamente: fenacetina, corticosteroizi si imunodepresive ( scad puterea de aparare localaa), opiacee ( produc pareza cailor urinare)

nefropatiile preexistente ( glomerurale, tubulare, vasculare) si chiar hipertensiunea arteriala esentiala se pot asocia cu o IU, care poate masca sau agrava afectiunea initiala.

Agentii patogeni cei mai intalniti in infectiile urinare sunt de obicei bacterii de tipul bacililor enterici (bacterii care exista in mod normal in tractul intestinal al omului si animalelor, deci se gasesc in materiile fecale, cu raspandire larga in natura, pe sol).
Iata cateva exemple de asemenea bacterii : Escherichia Coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas ( denumita si Piocianic).

Alti agenti patogeni care pot produce infectii urinare: streptococi- enterococi, stafilococi, levuri-candida.

Criterii de diagnostic

Desi exista manifestari ale bolii (simptome, semne) care conduc diagnosticul medicului spre infectie urinara, este necesara stabilirea exacta a germenului care a produs infectia prin teste de laborator (urocultura daca este pozitiva se face antibiograma, se stabileste la ce antibiotic este sensibila bacteria)
Investigatii suplimentare sunt necesare pentru pacientii cu infectii repetate pentru a se stabili cauza care determina aparitia frecventa a infectiilor (de exemplu: radiografia renala simpla, ecografia renala, urografia, etc)

Manifestarile infectiilor urinare difera in functie de localizarea infectiei: nevoia frecventa de a urina, desi vezica poate sa fi fost golita recent, usturimi, dureri in momentul mictiunii, urina tulbure, uneori chiar urina cu sange, frisoane, uneori febra, dureri lombare, stare generala alterata. Se pot asocia greturi, varsaturi.

Pentru diagnosticul de laborator al unei IU, se cere prezenta unei bacteriurii si leucociturii semnificative.

1. Bacteriuria semnificativa- se considera atunci cand, la urocultura recoltata din mijlocul jetului urinar, dupa o prealabila toaleta locala, cresc peste 100.000 germeni/ml. Bacteriuria sub 10.000germeni/ml este nesemnificativa, fiind consecinta unei insamantari accidentale (recoltare incorecta, fara toaleta regiunii sau prin cateterism). Intre 10.000 si 100.000germeni/ml aceasta este suspecta si necesita uroculturi repetate.

2. Leucocituria semnificativa- se considera atunci cand in sedimentul urinar se gasesc peste 2.000 celule?min ( dupa tehnica Addis-Hamburger) sau mai mult de 10 leucocite/ml ( dupa tehnica Stansfeld-Webb)

Evolutie si tratament

Pot aparea complicatii, unele dintre ele foarte grave : cronicizari, abcese renale, infectii generalizate, cu o evolutie care poate merge pana la insuficienta renala si compromiterea definitiva a functiei renale.
In infectiile urinare de tipul cistitelor necomplicate, pe langa tratamentul medicamentos, simpla hidratare, crestere a diurezei ajuta la eliminarea prin urina a bacteriilor si grabeste vindecarea. La barbati se administreaza trimetroprim-sulfametoxazolul sau o florochinolona timp de 10-14 zile. La femeile simptomatice o cura de 3 zile de trimetroprim-sulfametoxazolul sau o florochinolona trateaza eficient cistita acuta si si poate eradica agenti patogeni potentiali din rezervele vaginale si gastrointestinale.