INGRIJIREA BATRANULUI DEZORIENTAT

INGRIJIREA BATRANULUI DEZORIENTAT

Dezorientarea, alaturi de tulburarile de memorie si ale manifestari psihice patologice, face parte din tabloul clinic al starilor cofuzionale acute.

Starile confuzionale acute (confuzia mentala) ale varstnicului sunt urgente geriatrice, frecvente in practica ambulatorie si spitaliceasca, si sunt denumite deasemenea"confuzie mentala", "delir senil acut", "delirconfuzo - oniric".

Ele au fost estimate ca avand o incidenta de 30 - 50% in spitalele de geriatrie (constituind fie motivul internarii, fie complicatie survenita in timpul spitalizarii) si de 10 - 15% la persoanele de peste 65 ani in perioada postoperatorie in serviciile de chirurgie.

Sindromul consta intr-o stare confuzionala instalata mai mult sau mai putin brutal, care altereaza global starea de constienta, comportamentul mental si relational.

Este o reactie acuta, cu durata de ore sau zile, la agresiuni diverse reversibila spontan sau ca urmare a interventiei terapeutice.

Survine adesea seara - "efect crepuscular" sau noaptea si este adesea motiv de internare, atunci cand s-a declansat la domiciliu.

Starea confuzionala acuta este diferita de dementa senila, deci se impune a fi corect diagnosticata pentru a nu fi confundata cu aceasta.

ETIOLOGIE - multipla

A. Cauze organice (factori declansatori)

Decompensare cardiaca

Infarct nedureros atipic

Tulburari de ritm

Cauze metabolice (uremie, hipo si hiperglicemie, deshidratare)

Cauze infectioase (infectii urinare, enterocolite, febra tifoida)

Cauze cerebrale (AVC, traumatisme, tumori)

Anemii severe

Hipoxie cerebrala in stari de soc

B. Cauze toxice: accidentul cel mai frecvent in toxicomie:

Droguri

Alcolism: - delir subacut

- delir acut (delirum tremens)

- sindrom KOSSAKOFF

Supradozare in unele tratamente medicamentoase

2. Factori emotionali (favorizanti) sunt de ordin psiho-soccial, doliu, catrastofa, schimbari neasteptate, in modul de viata (spitalizare, postoperator) imobilizare fortata dupa un traumatism.

DESCRIEREA STARII CONFUZIONALE ACUTE

Sindrom psihic + sindrom somatic.

Sindromul somatic: alterarea starii generale, marcata de deshidratare:

- T.A. scazuta, puls rapid

temperatura 38-38,5 deseori, refusul de a bea si a manca.

Sindrom psihic: schimbarea brusca de comportament in cateva ore sau zile, in absenta unor antecedente psihice (spre deosebire de dementa care se instaleaza insidios).

Semnele clinice de confuzie mentala: →cele mai importante si constante:

- obnubilare

dezorientare temporo-spatiala

onirismul

La care se adauga:

anxietate

perturbarea ciclului veghe-somn

tulburari de memorie

1. Obnubilarea - semne marcante ale confuziei mentale, reducerea capacitatii de deplasare, de concentrare si sustinere a atentiei fata de stimuli exteriori.

Aer ratacit, pare pierdut, nu recunoaste persoanele din anturaj, imaginile, ideile, amintirile se confunda.

Activitate intelectuala incetinita, vorbire ezitanta, adesea in soapta, discurs incorect, intrebari frecvente (cine este ? unde ma aflu ?) fraze neterminate, perplexitate, perioada de mutism.

2. Dezorientarea temporo-spatiala - al doilea semn caracteristic al confuziei mentale.

Bolnavul este dezorientat in timp, nu mai stie data, anul sau anotimpul in care se afla, bolnavul in egala masura dezorientat in spatiu, nu stie unde se afla.

Tulburari de memorie: amintire fragmentara, inprecisa foarte greu de elaborat.

Bolnavul ete incapabil sa-si aminteasca activitati foarte recente, ce a zis ?, ce a facut ?, ce s-a petrecut ?.

Nu recunoaste persoanele, le atribuie alta identitate, amesteca evenimentele actuale, cu cele vechi, si cu cele imaginare, fabuleaza, fiind convins ca relateaza fapte reale.

3. Onirismul - stare vecina cu somnul, dar care survine, in afara somnului identificandu-se

cu o stare halucinatorie

CARACTERE CLINICE

Halucinatii, mai ales vizuale; semne amenintatoare, animale ostile, urate, scene succesive (care sunt inspaimantatoare ca efect).

Halucinatii auditive; bolnavul se comporta ca si cum s-ar afla in realitate in acea situatie, ceea ce complica dezordinea comportamentala si pericolele care pot surveni (panica, fuga).

TRATAMENTUL

Este totdeauna necesar tratamentul simptomatic chiar atunci cand o cauza precisa, permite tratamentul etiologic.

INGRIJIRI

Bolnavul va fi instalat intr-o camera cu ambianta linistita. Nu se va folosi contentia fizica.

Se va asigura prezenta permanenta a cuiva care sa-l linisteasca. Se va lasa permanent in cursul noptii o lumina mica.

Rehidratare. Vitaminoterapia in doze ridicate (B1-B6).

Sedative, pentru a calma anxietatea si comportamentul agitat, care pot apare sau se accentueaza seara.

In urma tratamentului evolutia, confuziei mentale este in general favorabila.

ROLUL A.M. IN INGRIJIREA UNUI BOLNAVCU CONFUZIE

Asistenta medicala trebuie sa asigure supravegherea somatica constanta: T.A., puls, temperatura (masurare si notare), transpiratie, semne de deshidratare (uscaciunea pielii cu persistenta pliului cutanat, uscaciunea mucoasei bucale).

Asistenta medicala va supraveghea zi si noapte bolnavul, chiar la un bolnav sub perfuzie, aportul hidric, per os este foarte util si foarte rapid. Alteori hidratarea orala este suficienta.

Asistenta medicala va pregati si va supraveghe bolnavul inainte si in timpul urmatoarelor examene complementare: - hemoleucograma (HLG) + VSH

ionograma sanguina

ureea

radiografia pulmonara (Rx. Pulmonara)

In stari confuzionale severe:

F.O.,punctie lombara, EEG

bilant hidroelectrolitic

glicemie

Asistenta medicala observa variatiile perioadelor de confuzie, in cursul zilei, in special recrudescentele vesperale si matinale si intensitatea lor. Prin prezenta sa calmul si ingrijirile atente, asistenta medicala favorizeaza instalarea unui climat linistit in jurul persoanei confuze, mijloc prin care se poate evita contentia.

Este indispensabila asigurarea prezentei constante a asistentei medicale in preajma bolnavului. Izolarea completa ii va creste gradul de anxietate si dezorientarea. Din acelasi motiv este necesara o lumina redusa in timpul noptii.

Este indispensabil sa se mentina aceleasi repere, atat in ceea ce priveste locurile, cat si obiectele si persoanele. Deci sa nu se mute bolnavul din camera in care este obisnuit, sa nu se schimbe aranjamentul mobilelor si al altor obiecte si sa se aiba in vedere ca bolnavul sa fie in contact cu aceleasi persoane care il ingrijesc.

Linistirea pacientului se va face prin accentuarea, relatarilor fara a i se rectifica erorile, fara al contrazice; concomitent i se vorbeste calm, linistitor si se explica.

Daca bolnavul este la domiciliu, nu se va ignora familia, care trebuie linistita, combatuta panica. Se va explica cu rabdare ca este vorba de o stare acuta, ca sunt sanse de reversibilitate. Vor fi evitati termenii de dementa, psihoza. Se vor avea in vedere ca uneori familia nu coopereaza fortand institutionalizarea.

STAREA CONFUZA DE INTERNARE - CRIZA DE ADAPTARE

Stresul schimbarii resedintei evidentiaza rolul pe care-l are locuinta, in echilibrul biologic al batranului. Tulburarile cele mai importante sunt declansate de internarea varstnicului in spital si mai ales intr-o unitate de internare pe termen lung.

"Tulburari de internare" pot debuta inca inainte in perioada care o precede, la varstnicii aflati la domiciliu. Ei devin anxiosi, agitati, depresivi in momentul in care iau cunostinta de perspectiva internarii. Odata realizata internarea in unele cazuri se poate asista la criza (decompensarea) confuzionala de internare, situatie clinica dramatica, din fericire reversibila in majoritatea cazurilor.

MANIFESTERILE CLINICE ALE CRIZEI -

Anxietate ,insomnie ,depresie .

Accentuarea senzatiei de fatigabilitate

Idei de prejudiciu ,de insecuritate ,ingrijorare exagarata pentru cei de acasa

Negativism

PREVENIREA CRIZEI DE ADAPTARE

Prevenirea momentului internarii pacientului :

- Facuta din timp de familie cu tact

- Rol important al A.M. social care intocmeste dosarul de internare.

- Organizarea primirii cu atentie a bolnavului in examinarea din prima zii , preluarea de probe , psihoterapie sustinuta .

Se va construi in jurul bolnavului o atmosfera apropiata de intelegere ,blandete ,calm .

- Repartizarea in saloane a bolnavilor in raport cu nivelul de pregatire socio-culturala si gravitatea afectiunilor .

- Membrii familiei vor ramane mai mult timp in prejma varstnicului ; i se vor lasa obiecte la care tine in scopul unei adaptari progresive .

- I se va explica cu rabdare rostul internarii si-i vor fi prezentati colegii de salon( nu va fi introdus de la inceput in salon cu bolnavi gravi ,agitati ,agonici ) .

- Toate aceste masuri pot prevenii instalarea crizei sau ii poate atenua manifestarile .

- Odata criza trecuta ,pacientul poate sa intre intr-un proces lent de adaptare si integrare , sau in caz mai nefericit ,poate manifeste semne de neadaptare timp de 2-8 saptamani ,dupa care se poate instala o adaptare satisfacatoare ;adica fara suferinte care ar putea fi atribuite inadaptarii la internare .