Ingrijirea pacientilor in stare grava

INGRIJIREA PACIENTILOR IN STARE GRAVA

Pacientii in stare grava necesita o urmarire permanenta si un tratament sustinut.

Deoarece acesti pacienti prezinta un dezechilibru functional (dezechilibru hidroelectrolitic), ei sunt monitorizati si ingrijiti in serviciul de terapie intensiva (STI), deoarece aici exista posibilitati de tehnici speciale, cu aparatura performanta.

In serviciul de terapie intensiva se interneaza tori pacientii in stare grava, indiferent de specialitatea din care apartin (cardiaci, hepatic, renali, neurologici, traumatizetii, intoxicatii, cei cu dezechilibru hidroelectrolitic, arsuri, socati).

Obictivul major in ingrijirea acestor pacienti este - restabilirea si sustinerea functiilor vitale.

Personalul medico-sanitar din serviciul de terapie intensiva trebuie sa cunoasca: tehnicile curente din toate specialitatile, tehnici de specialitate (resuscitare cardio-respiratorie, masaj cardiac, respiratie artificiala, intubati oro-faringiana si traheala, dezobstructia cailoor respiratorii superioare, efectuarea EKG-ului, oxigenoterapie, monitorizare, administrarea de aerosoli, hidratarea pacientilor, etc.).

Personalul medical trebuie sa cunoasca masurile de urgenta care trebuie aplicate pacientilor, ingrijirea pacientilor imobilizati, sa cunoasca manevrarea unor aparate cu care este dotat serviciul de terapie intensiva, sa cunoasca sterilizarea acestor aparate (trusa de intubatie traheala, trusa de traheo-stomie, trusa de cateterism venos, sondele vezicale, sonde de intubatie digestiva (Blackmore - cea cu doua balonase), laringoscopul, sterilizarea acestuia, toata aparatura medicala trebuie sa fie sterila si in stare de functionalitate pentru a putea fi folosita.

In STI trebuie sa mai existe: solutii perfuzabile (glucoza 5%, ser fiziologic 7,5-9 o/oo, bicarbonat de sodiu, manitol 10-20%, sange (izogrup, izoRh).

Primirea pacientilor in serviciul de terapie intensiva trebuie sa se faca operativ, fara pierderi de timp cu probleme administrative.

Se masoara rapid, imediat functiile vitale (respiratie, puls, tensiune arteriala), se observa pacientul (faciesul, vederea, auzul, mirosul, daca vorveste, daca simte cand este atins, .), incercand sa obtinem informatii asupra unor manifestari sau simptome (fata trista, suferinda, stare de agitatie, tegumente colorate, aparitia de eruptii pe piele, gemete, plangeri, temperatura tegumentelor, halena, .), de asemeni, asistenta apreciaza starea de constienta, de obezitate, de nutritie, dezhidratare, de mobilitate, starea somatica.

Pacientii internati in terapie intensiva sunt imobilizati la pat, fie din cauza unei stari patologice care face imposibila miscarea, fie ca o masura preventiva fata de unele complicatii (hemoragii, embolii).

Imobilizarea este necesara si ca o masura terapeutica in cazul pacientilor traumatizati (bolnavii cu infarct de miocard, cu fracturi, adinamici, etc.).

La completarea foii de observatie, dupa datele de identitate, ocupatia pacientului, existenta unei afectiuni profesionale, asitenta noteaza antecdentele personale (o serie de boli, afectiuni, interventii) si diagnosticul medical fixat.

Problemele pacientului din sectia - terapie intensiva:

Obstructia cailor respiratorii superioare - caracterizata prin: hipoxie si hipercapnee (),

respiratie superficiala si zgomotoasa ('stridor'),

tiraj costal si supraclavicular,

stare de agitatie cu senzatie de 'moarte iminenta',

globii oculari exoftalmici (proeminenti),

cianoza pero-buco-nazala si chiar generala,

tahicardie urmata de bradicardie urmat de posibil stop cardiorespirator,

midriaza

alterarea functionalitatii centrului respirator caracterizate prin: cefalee, dispnee, vertij, tulburari vizuale, tulburari psihice, tulburari vegetative,

modificarea integritatii cutiei toracice - caracterizata prin: junghi toracic, durere, cianoza, asimetria celor doua hemitorace in timpul miscarilor respiratorii, respiratie paradoxala, mai ales atunci cand exista 'volet costal' (coaste rupte). Aceste probleme pot sa apara si in cazul unei

colectii patologice pleurale (bolnav cu hemotorax, pneumotorax, caracterizate prin: limitarea miscarilor respiratorii, dispnee cu ortopnee, stare generala alterata insotita de tuse seaca cu/fara expectoratie.

In cazul respiratiei ineficiente pot aparea trei tipuri de dispnee:

Chaynstoch (insuficienta circulatorie, uremie)

Kussmaul (coma diabetica, in infectii grave si in agonie)

De tip 'Biot' (miscarile respiratorii sunt ritmice, dar despartite de pauze mai lungi de 10-30 secunde)(in meningite, in starile de coma, in agonie)

Starea de soc

Din cauza circulatiei inadecvate pacientul poate sa prezinte starea de soc (ca in insuficienta circualtorie periferica).

Indiferent de cauza care a produs starea de soc, pacientul prezinta o perturbare a circulatiei si a proceselor metabolice de la nivelul tesuturilor.

Pacientul poate sa prezinte o stare de agitatie, sau sta inert.

Ochii sunt infundati in orbite, buzele uscate si cianotice, cianoza extremitatilor, taicardie (uneori peste 100 batai / min.), hipertensiune arteriala, polipnee superficiala (dispnee cu tahipnee si batai ale aripilor nasului), bolnavul are oligurie pana la anurie,

Venele periferice sunt colabate, uneori imposibil de punctionat,

Abdomenul este meteorizat,

Dar bolnavul poate sa prezinte o stare agitatie, obnubilare, coma (din cauza hipoxiei cerebrale).

Hipovolemia

Este caracterizata prin: paloare, ameteli, vajaitui in urechi, lipotimie, extremitatile reci, sete intensa, gura uscata, pulsul este accelerat (100-120 batai/min), tensiunea arteriala scazura, respiratia este accelerata si superficiala.

Daca hipovolemia este produsa prin dezhidratare, se caracterizeaza prin : ochi infundati in orbite, hipotonie (masa musculara flasca, uscaciunea pielii si a mucoaselor, facies palid, sete intensa).

Daca pacientul este internat pentru o afectiune cardiaca, el poate prezinta extrasistole ventriculare, tahicardie, fibrilatie ventriculara cu o frecventa de cca 300 impulsuri/min, ritm neregulat.

Pacientul internat din cauza unui aport insuficient de factori nutritivi (cantitativ si calitativ) prezinta o stare de anorexie, pierdere in greutate, slabiciune, iar uneori, din cauza varsaturilor, poate sa prezinte cefalee, stare de slabiciune, lesin.

Din cauza lipsei de mobilitate produsa de starea de coma, de o hemiplegie, monoplegie, parapareza ,. pacientul poate sa faca si escare.

Pacientii internati cu o alterare a sistemului nervos central (fie din cauza intoxicatiei, fie din cauza traumatismului sau a dezechilibrului hidric, pot prezenta: delir, confuzie, dificultate de a intelege, stare de agitatie sau apatie, dezorientare in timp si spatiu.

Pacientii internati din cauza eliminarilor inadecvate, fie in exces, cauzate de varsaturi, diaree, poliurie, eliminari patologice (hematemeza, melena, supuratii, plasmoragii (pierderea de plasma, mai ales in arsuri), hematurie), dar eliminarea inadecvata poate sa fie si deficitara, produsa prin oligurie pana la anurie, constipatie.

Pacientii internai in STI pot sa prezinte si o stare de hipersomnie, caracterizata prin prelungirea duratei somnului si a profunzimii somnaului.

Asistenta trebuie sa stie sa faca deosebirea dintre hipersomn si starea de coma.

Pacientul poate sa prezinte o stare de insomnie, caracterizata prin: treziri frecvente, ore insuficiente de somn, agitatie - din cauza durerii, a ambiantei inadecvate, sau din cauza anxietatii.

Bolnavii internati pot sa prezinte o stare de hipertermie - datorita unui proces inflamator infectios, sau din cauza, ore insuficiente de somn, agitatie - din cauza durerii, a ambiantei inadecvate, sau din cauza anxietatii.

Bolnavii internati pot sa prezinte o stare de hipertermie - datorita unui proces inflamator infectios, sau din cauzaeglarii centrului termic (apare din cauza traumatismelor si din cauza accidentului vascular cerevral).

Bolnavul poate sa prezinte si o stare de hipotermie - din cauza circulatiei periferice deficitare sau din cauza expunerii la frig.

Din cauza starii de agitatie, de inconstienta, bolnavul nesupraveghiat poate cadea din pat si sa se loveasca.

Daca bolnavul nu comunica din cauza starii de constienta, asistenta trebuie sa-l supravegheze tot timpul pentru a putea descoperi orice manifestare noua aparuta.

Obiectivele de care trebuie sa se ingrijeasca asistenta vizeaza:

Sustinerea sau restabilirea cardio-circulatorie, respiratorie, excretorie, metabolica, neuro-psihica.

Corectarea dezechilibrului hidro-electrolitic,

Asigurarea unui raport caloric crescut,

Punerea in repoas a tubului digestiv.

In cazul bolnavului cu hemoragie digestiva superioara - se urmareste :

o       combatera hipovolemiei,

o       imobilizarea la pat si asigurarea conditiilor de monitorizare

o       mentinerea diurezei si utilizarea sondei Ademeure

o       linistirea pacientului (cei cu infarct de miocard, cu pancreatita, cu hemoragie digestiva superioara, etc.)

o       combaterea hipertermiei si hipotermiei

o       prevenirea complicatiilor (.)

Interventiile asistentei, autonome si delegate sunt in functie de particularitatile cazului aflat in ingrijire si in functie de prioritati.

Asistenta:

permeabilizeaaz caile respiratorii prin aspirarea secretiilor din cavitatile nazale si secretiile traheobronsice, utilizand sonde sterile.

Asigura posibilitatea de administrare a oxigenului.

Daca bolnavul prezinta pipa Guedel, sonda de administrarea a oxigenului poate fi introdusa prin pipa Guedell, sau sonda poate fi plasata la nivelul nazo-faringian.

Bolnavul este asezat in poziutie de decubit dorsal sau lateral avand degajate caile respiratorii

Urmareste starea de constienta sau de agitatie a bolnavului, cianoza, paliditatea sughitul, protejeaza pacientul in stare de coma sau agitat prinimobilizare la pat.

Se autoprotejeaza in cazul pacientilor agitati psihomotor.

Cateterizeaza o vena pentru tratament, pentru recoltari, perfuzie, si supraveghiaza perfuzia pentru evitarea hiperhidratarii,

observa reactiile pacietului,

administreaza medicamentele,

schimba pansamentele

completeaza foaia de observatie, cu graficul functiilor vitale, rezultatele examenelor, .

monitorizeaaza bilantul hidric, prin masurarea corecta a pierderilor (eliminarilor) cat si administrarea de solutii perfuzabile sau pe cale orala.