MANIFESTARI MORFOCLINICE ALE GUTEI AVIARE

MANIFESTARI  MORFOCLINICE ALE GUTEI AVIARE

Manifestarile clinice ale gutei aviare viscerale, prioritara la gainile exploatate intensiv, sunt necaracteristice, de tipul asteniei, abaterii, hipoorexiei, indigestiei ingluviale, slabirii rapide, anemiei, cu cresterea ratei de moarte subita, apoi diaree, ataxie s.a.(1, 15, 85).

Principalele simptome care atrag atentia la aparitia gutei in efectivul de pasari sunt polidipsia, diareea si scaderea ouatului (143). Excrementele, urat mirositoare, au aspect cretaceu datorita excesului de urati, murdarind penele din jurul anusului si de pe abdomen. Unele gaini gutoase prezinta si dispnee, cianoza crestei si barbitelor, chiar a pielii (94), tradand "forma respiratorie" cu localizari pe caile aerifere, in pulmoni si pe sacii aerieni. Din contra, gainile adulte gutoase au adesea stare de intretinere foarte buna, fiind chiar obeze, guta viscerala demascandu-se in lot doar prin moarte brusca a unor exemplare, la care se descopera leziunile caracteristice gutei.

La gainile ouatoare, urolitiaza sau atrofia renala unilaterale pot evolua subclinic; daca insa un urolit (sau alta cauza) blocheaza si rinichiul contralateral se instituie, brusc, insuficienta renala obstructiva, ducand la declansarea gutei viscerale acute (incluzand depozite uratice pe viscere) si moarte (101).

Pasarile cu expresie clinica de tip acut mor adesea in doua-trei zile; cele care supravietuiesc prezinta convalescenta prelungita, cu apetit capricios, consumand mai bine verdeturi (94). 

Guta articulara sau mixta se evidentiaza prin crize de artrita acuta la unele exemplare din lot, cu schiopaturi, decubit prelungit, schimb frecvent al sprijinului de pe un picior pe altul in statiune, dificultate in deplasare, marirea in volum a regiunilor articulare, mai ales a celor plantare. Localizarile, rare, de la aripi jeneaza sau impiedica total zborul. La inceput dureroase, ulterior deformarile si durerea articulare se reduc, delimitandu-se nodozitati putin sensibile, de marimea bobului de orez pana la a unei alune dense, pastoase sau fluctuante, denumite tofi sau noduli gutosi. Acestia sau articulatiile gutoase, indeosebi cele plantare prin traume produse la contactul cu suportul (sol, plasa) pot fistuliza, cu expulzarea de continut semilichid, alb-cretaceu. Rareori, guta tofacee evolueaza ca forma unica, tofii putand ajunge pana la marimea unei alune, fiind localizati subcutanat, periarticular sau in alte zone (15).

Morfopatologia gutei aviare prezinta mari diferente, in functie de localizare, etiopatogeneza s.a., Cotofan si Apetrei (33) sau I.Adamesteanu si col. (2) evidentiind si diferente legate de varsta. Astfel, la embrioni, guta viscerala se traduce prin depozite cretacee de urati pe alantoida si pe suprafata corpului.

Gainile hiperuricemice (pana la 10-15 mg acid uric/dl sange), pe langa scaderea cantitativa a ouatului, a fertilitatii oualor, chiar "avorturi" de oua moi si falsa ponta intraabdominala, prezinta adesea exces uratic in galbenusul si in albusul oualor; incubatia unor asemenea oua evolueaza adesea cu mortalitate embrionara (moarte in cochilie) sau a puilor in primele zile de viata (94).

La puii de o zi, pe langa evidentierea ureterelor, indopate cu urati, apar reliefati si congestionati rinichii, prezentand strii albicioase pe suprafata de sectiune.

La puii de doua-cinci zile, pe langa umplerea ureterelor cu urati, acestia se identifica subcutanat, pe seroase si pe suprafata ficatului, concentratia acidului uric din ficat si rinichi fiind de 7-8 ori mai mare, iar greutatea corporala mai mica fata de ale martorilor, fara guta (83).

La puii de doua-cinci saptamani atrag atentia, de asemenea, ureterele, care sunt coraliforme, cu continut cretaceu. Unul sau ambii rinichi sunt mariti in volum, depasind loja renala, la inceput congestionati, de culoare roscata-bruna sau visinie inchisa, cu strii, puncte sau mase varoase, semifluide, pe suprafata si pe sectiune. Pe seroasa toraco-abdominala si pe epicard se observa aspect de ,,pudrare" cu material cretaceu. Uratii de la nivel hepatic si splenic se evidentiaza sub forma de puncte cretacee, ca si cei din pulmoni, acestia pe fond congestiv si edematos. Depozite de urati se pot identifica si in tesutul conjunctiv dintre fasciile musculare, apoi in miocard, pe endocard, adesea si pe mucoasa conjunctiva(116).

La gainile ouatoare, de multe ori grase sau obeze, cu depozite mari de grasime mezenterica si in musculatura hipertrofiata, organele abdominale pot aparea incluse intr-un depozit cretaceu, pe langa "pudrarea" albicioasa a sacilor aerieni, odata cu cea corespunzatoare perihepatitei, peritonitei sau/si pericarditei urice, in plus depozite de urati pe mezenter si pe fata interna a sternului, dar si cazuri cu ovule rupte in cavitatea peritoneala. La gainile adulte la care guta treneaza timp mai indelungat, depozitele de urati se identifica si in organele parenchimatoase si in musculatura (1, 33). Rinichii, indeosebi cel drept si in portiunea lor anterioara, se reliefeaza in afara lojei renale, decolorati si cu strii cretacee, putand contine si calculi sau chisti, ca si zone atrofiate sau scleroase.

Ficatul poate fi acoperit cu exsudat fibrinos si depozit uratic congestionat, pe sectiune aparand depozite punctiforme albicioase de urati si focare necrotice miliare (necroza de coagulare), cu depozite proteice pe membrana bazala a sinusoidelor si celule gigante.

Controlul mucoasei digestive si respiratorii, ca si al fasciilor intermusculare evidentieaza depozite cretacee. Tofii gutosi contin in centru o masa uratica, ca gipsul, sfaramicioasa, iar la periferie, o zona cu celule gigante, constituind o reactie granulomatoasa de corpi straini (143).

Leziunile se pot diferentia si dupa cadrul etiopatogenetic al fiecarui caz, privitor mai ales la eventuale boli primare sau de complicatii ale gutei, predominante la nivelul enterohepatic, respirator, scheletic (cand osteo-condropatiile sunt primare) etc.

Un caz aparte este si formarea calculilor ureterali din urat de calciu, indeosebi la gaini varstnice cu ratii hipercalcice in afara perioadei de ouat, cu bronsita infectioasa virala, carente in vitamina A s.a.; blocarea calculoasa bilaterala a ureterelor duce la insuficienta de epurare postrenala; cea unilaterala explica o hiperuricemie moderata, pe termen lung, favorizand depunerea cristalelor uratice in articulatii, deci guta articulara (3). Pe marginea unei ureterolitiaze cu urat acid monosodic la papagal, Dennis si Avery Bennett (41) arata ca litiaza ureterala cu urat monosodic, mai rar cu urat de calciu poate fi o problema si la gainile ouatoare tinute in custi, drept potentiale cauze sugerandu-se deprivarea de apa, excesul de calciu din ratie si alte dezechilibre minerale ale ratiei, infectia cu virusul nefrotic al bronsitei infectioase, carenta de vitamina A, eventual asociatia mai multor cauze s.a.; de exemplu deficitul de vitamina A ar duce la metaplazia scvamoasa a epiteliului ureteral, cu scaderea secretiei de mucus ce genereaza precipitarea uratilor din tub (normal, mucusul ii tine in suspensie). Experimental, urolitiaza s-a reprodus la pui cu o ratie de baza pentru ouat asociat cu expunerea la virusul bronsitei infectioase (IBV) tulpina Garxy nefrotropica: boala s-a tradus prin asimetria celor doi rinichi si cu reducerea semnificativa a numarului de nefroni la puii litiazici, fara sa se fi putut diferentia rolul jucat de ratie de cel al infectiei virale (113).

In general, diagnosticul anatomopatologic al gutei viscerale nu intampina dificultati in efectivele de pasari si poate fi precoce, cu conditia sa se execute controlul necropsic in fiecare zi si al tuturor pasarilor ,,cazute" in ziua respectiva si in noaptea precedenta.

In guta articulara, leziunile de artrite si periartrite predomina la nivel tarsien, metatarsien si falangien (1, 94).

Uratii se depun in cartilajele articulare, in sinoviala si in tesutul conjunctiv periarticular, asociindu-se cu leziuni distrofice si reactii inflamatorii, cu proliferare conjunctiva si celule gigante de corpi straini. Leziunile se pot extinde sub forma de tofi periarticulari, apoi in lungul tendoanelor si in musculatura gambei, aparuta ca si cand ar fi impregnata cu vopsea alba, iar histologic, cu zone intinse de necroza (116).

Examenul histologic, pentru microscopie in optica obisnuita sau in polarizatie, necesita tehnici speciale de preparare a probelor, spre a se putea identifica leziunile caracteristice gutei. Se evidentiaza cristale aciculare, dispuse in manuchi, tufe sau evantai, in lumenul tubilor uriniferi, in ficat, splina sau pe suprafata seroaselor. La coloratia HEA (hematoxilina, eozina, albastru de metilen sau de anilina) apare doar loc gol, in zona aglomerarii cristalelor de acid uric si urati, anturat, dupa o evolutie mai indelungata, de reactie celulara locala. Asemenea zone de necroza evolueaza astfel spre focare inflamatorii, constituind granuloame sferice, numite si tofi gutosi (116). Din punct de vedere microscopic se poate evidentia glomerulita, iar pe tubii renali, reactii cu celule gigante de corpi straini, aspecte ce pot fi prezente si in pulmoni. Dar, adesea, histologic nu se evidentiaza infiltrate de tip inflamator, leziunile degenerative nefroepiteliale sugerand, mai degraba, compresiune de catre tubii destinsi de urati si staza sanguina, deci nefroza, nu nefrita. Glomerulii prezinta distensia capsulei Bowman (Adamesteanu, 1962, cit. 1). Depunerea de cristale uratice debuteaza la nivelul tubilor contorti, continua pe celelalte segmente tubulare, apoi in bazinet si in uretere (Ciurea si col 1965, cit. 1). Examenul histologic al seroaselor nu releva infiltrate sau degenerari de celule inflamatorii, depozitul de urati fiind pus pe seama simplei efractii sau transsudatii, in urma stazei sanguine din capilare si din venule (94).