Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Masajul locoregional: modalitate fizioterapeutica cu aplicabilitate in patologia . Tehnici, actiune fiziologica, clasificari, efecte, indicatii si contraindicatii. Criomasajul.

sanatate



+ Font mai mare | - Font mai mic



Masajul locoregional: modalitate fizioterapeutica cu aplicabilitate in patologia de specialitate. Tehnici, actiune fiziologica, clasificari, efecte, indicatii si contraindicatii. Criomasajul.

Tehnici ale masajului terapeutic (tehnica procedeelor de masaj)

Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate, aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului, care se succed intr-o anumita ordine, in functie de regiune, scopul terapeutic, starea generala si cea locala a organismului. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect, este necesara cunoasterea tehnicii de masaj, a afectelor asteptate, trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii.



Masajul medical necesita o locatie corespunzatoare, numita cabinetul de masaj iar pacientului i se asigura conditii pentru mentinerea anumitor pozitii in scopul relaxarii sale. Mobilierul trebuie sa fie adecvat iar dimensiunile standard ale patului de masaj sunt de 195-200 cm lungimea, intre 72-75 cm latimea si intre 70-75 cm inaltimea. Camera in care se desfasoara sedinta de masaj trebuie sa fie bine aerisita, iluminata corect si sa se mentina o temperatura constanta in jurul valorii de 20-21 de grade Celsius. Manevrele de masaj classic se efectueaza folosind pudra de talc sau diferite unguente, iar mana maseurului trebuie sa fie calda si uscata. Este de preferat ca masajul igienic sa se aplice dimineata sau inaintea mesei de seara, zilnic sau la 2 zile, durata variind intre 10-35 min pentru masajul local, 15-30 min cel regional si 50-60 min cel general, iar durata seriei de tratament variaza de la 2 la 6 saptamani. Masajul terapeutic se poate executa si peeste zi, la 2-3 ore distanta dupa masa. Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. In functie de efectele lor asupra organismului, manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare.

Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul), frictiunile, framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul), baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul), vibratia. Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante.

Netezirea este manevra de introducere, intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. Se defineste ca fiind o atingere apasata sau o alunecare apasata (efectuata cu fata palmara sau dorsala a mainilor) cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale, permitand presiuni pe planurile profunde. Rolul de baza a manevrei este sedativ. Manevra se executa centriped sau paralel cu fibrele musculare prin miscari lungi si line care depasesc regiunea dureroasa. Ca varianta a acestei manevre este masajul pieptene care se aplica cu degetele indoite. Netezirea poate fi deci centripeta, circulara sau paralela cu fibrele musculare. In functie de zona aborbata netezirea poate fi longitudinala (varianta impins sau varianta tras), transversala si ovalara. Sensul netezirilor este determinat de circulatia superficiala sau de intoarcere a sangelui si limfei. Alunecarile pe membre se indreapta spre zone proximala iar la nivelul trunchiului urmeaza sensul circulatiei de intoarcere catre inima. Pentru extremitatea cefalica, pe gat si pe ceafa, manevrele de netezire se indreapta de la cap spre umeri si omoplati. Apasarea se adapteaza la natura si consistenta tesuturilor, cat si la scopul procedurii. Netezirile apasate pot fi insotite de vibratii, ceea ce induce un efect de relaxare suplimentar. Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. Acest efect se manifesta fie direct, prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale, fie pe cale reflexa, prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia, conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor nervosi periferici. Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime, de la nivelul maselor musculare, ceea ce conduce la troficizare locoregionala, la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii, pline de energie, are loc stimularea intregului organism.

Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului, antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. Frictiunea presupune manvre de netezire asociate cu cele de compresiune ale straturilor, de la cele superficiale la cele profunde subiacente. Frictiunea se executa cu fata palmara a degetelor sau cu varfurile degetelor pe portiuni mici, doar cu varfurile degetelor pe portiuni foarte mici, cu palma intrega pe portiuni mai extinse si cu ambele palme, avand si degetele intinse pe portiuni si mai mari. Miscarile realizate sunt longitudinale (la nivelul membrelor), circulare (pe suprafete mari) sau spirale (la nivelul articulatiilor). Frictiunile se pot executa deci cu trei sau patru degete, cu policele (in varianta circular elipsoida sau rectilinie) si cu mainile. Frictiunile se adreseaza tesuturilor subcutanate. In functie de intensitatea procedeului, frictiunea poate fi superficiala, medie sau profunda. De-a lungul coloanei vertebrale se poate aplica in ritm energic o frictiune ondulata, in sens descendent. Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte, prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). Daca frictiunea se executa lent si prelungit, are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. Ritmul alert are efecte contrarii, de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular. Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse, contuzii, intinderi si rupturi musculare, fasciale, tendinoase si ligamentare, dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii, in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara, in scop de drenaj al reziduurilor tisulare, desfacerea aderentelor cicatriciale etc.

Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. Aplicat pe mase voluminoase presupune prinderea masei musculare si deplasarea ei transversal, asociat cu torsiune. Cand se aplica pe suprafatele mici sau pe peretele abdominal sau toracal, framantarea se poate face si prin ciupire. La nivelul membrelor framantarea poate prezenta variante, precum: mangaluirea (masajul vartej) efectuata cu ambele maini, compresiunile bratara efectuate succesiv si ascendant la nivelusl membrelor, geluirea care imita miscarea de rindea. In funcite de forta exercitata manevra poate fi profunda sau superficiala. Petrisajul profound poate fi lent, mediu sau rapid, si transversal, longitudinal, derulaj sau ciupire. Petrisajul superficial poate fi sub forma de palpare rulata, petrisaj superficial de torsiuni, petrisaj superficial prin ciupire sau petrisajul frictiune. Manevrele se executa pe regiunile plane in sensul lungimii muschiului iar pe membre centrifug (spre extremitate), fara ca aceasta sa deranjeze insa circulatia de intoarcere. Actiunea petrisajului este mai profunda, fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde, in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate). Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime, se dezvolta elasticitatea tesuturilor, fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea, excitabilitatea si conductibilitatea substratului. Framantatul este deosebit de util in atonie, atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobiluzare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea circulatiei venolimfatice de intoarcere. Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii.

Petrisajul reprezinta, dupa unii autori, o manevra fundamentala intermediala de masaj, intre netezire si framantare. Manevra poate fi prin presiune glisanta, in miscare (digitala sau longitudinala impinsa sau trasa) sau prin presiune statica (simpla sau pentru intoarcerea venoasa care are doua variante: longitutinala sau tampon de sugativa si varianta etajata).

Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice, excitante, realizate pe suprafete mari. In practica de specialitate se aplica numeroase si variate forme de batere, numite tapotare sau tapotament. Cea mai cunoscuta forma de baterea este tocatul care se executa cu degetele de la ambele maini. Baterea se mai poate realiza insa cu palma intinsa si usor indoita sau cu partea cubitala a mainilor, cu dosul degetelor, cu pulpa degetelor sau cu pumnul incomplet inchis. Intensitatea aplicatiei deriva din greutatea degetelor si mainilor si mai putin din contractia activa a muschilor implicati in miscare. Manevra poate fi realizata in hasururi (in acesta varianta manevra e amortizata), prin alunecare (tocatul tangential), tocatul propriu-zis, percutiile in ventuza sau caus (palmele si degetele sunt stranse in caus) sau tapotajele. Baterea sau percutatul obisnuit se aplica mai ales pe regiunea dorsala, varianta cu alunecare (tocatul tangential) fiind preferata pentru zonele mai sensibile, precum peretele abdominal. Caracteristica dominanta a percutatului este ritmul alert sau supletea miscarii si mai putin intensitatea sau durata manevrei. Din procedeul de percutat deriva batatoritul, plescaitul sau lipaitul cu fata palmara a degetelor sau chiar cu palmele. Aceasta forma de batere este utila in masajul stimulator si se aplica pe regiuni intinse si putin sensibile, precum regiunea dorsala, coapsele si gambele pe fata lor posterioara. Uneori, batatoritul se poate aplica cu marginea cubitala a pumnului si un ,mic segment de antebrat (doar pe regiunea fesiera). Manevra are actiune specifica excitanta, se executa dupa celelalte manevre descrise, prin actiunea sa indelungata, ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. De asemenea, are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionaliatatii acestora si aflux sanguin corespunzator. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional.

Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului, printr-o succesiune de presiuni si relaxari, fara ca mana sa se desprinda de tegument. Miscarea se face din pumn sau din cot si se realizeaza cu policele, doua sau trei degete sau cu toata palma. Pentru efectele de profunzime se pot utiliza aparate numite vibratori (inclusiv mese sau paturi vibratoare). Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. Vibratiile pot fi superficiale sau profunde (vibratii profunde associate cu neteziri si presiuni sau vibratii profunde cu frecventa mare care scade treptat cu actiune circulatorie importanta). O forma des utilizata a acestei menevre o reprezinta presiunea vibratorie, care se aplica intr-un singur punct sau se deplaseaza in sens linear, pe intinderi variate. Procedul se realizeaza cu varful unuia sau mai multor degete si se aplica pe traiectul unui nerv, in lungul unui vas, pe insertia unui tendon sau muschi, in jurul unei articulatii. Vibratiile se combina cu manevrele de alunecare, cu frictiunile sau chiar cu framantatul. Miscarile vibratorii cu amplitudine si intensitate mai mare decat cele obisnuite se numesc trepidatii si se pot executa atat manual cat si mecanic, aplicandu-se pe diferite regiuni ale trunchiului. Trepidatia toracelui se asociaza, de regula, cu miscarea respiratorie. O data cu inspiratia se incep terpidatiile cu ambele maini plasate dorsal, accentuandu-se spre final. Apoi, palmele se aplica in timpul expirului pe partile anterioare si laterale ale toracelui si executa miscarile de presiune vibratorie, in special spre sfarsit, continuand in pauza respiratorie. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si reflexa. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete, uniform si indelungat produc relaxare, in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. Aplicate pe regiuni intinse, sau cand insotesc manevrele de netezire, frictiunile si farmantatul, vibratiile produc o actiune calmanta, sedativa, de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase, a edemelor, contracturilor musculare si stresului psihic.

Ca regula generala, orice sedinta de masaj incepe si se sfarseste cu netezirea. De asemenea masajul va fi urmat obligatoriu de mobilizarea articulatiilor vecine, pana la limita durerii. Mobilizarile sunt pasive (lente, progresive), active (succedand celor passive) si active cu opozitie sau contrarezistive.

Printre procedeele considerate fundamentale sau principale, exista si o serie de alte manevre de masaj, numite ajutatoare sau secundare, care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare, aplicandu-se independent. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul, presiunile, tractiunile si tensiunile, scuturarile, alte procedee diverse.

Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre, dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. Procedeul se executa prin prinderea tesuturilor cu degetele flexate si mobilizarea acestora in sens lateral si de jos in sus, prin ridicari si presiuni alternative, asemanator cernutului printr-o sita. Manevra se executa in ritm energic si insistent, deplasand mainile din aproape in aproape, in sus si in jos, in lungul segmentului care se masaza. Cernutul exercita efecte de relaxare, asuplizare tisulara, activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala. Rulatul se executa asemanator cernutului, dar cu degetela intinse si cu palmele apasand mai ferm asupra tesuturilor masate, realizand efecte uniforme asupra partilor moi segmentare.

Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general, cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea, frictiunile si framantatul. Aplicate, presiunile isi modifica tehnica in functie de intinderea si sensibilitatea regiunilor carora se adreseaza. Presiunile efectuate pe spate, in lungul coloanei vertebrala, la sfarsitul masajului regional sunt cele mai caracteristice. Palmele sunt aplicate cu degetele intinse, de-o parte si de alta a coloanei vertebrale, presiunile se executa po data sau de mai multe ori in acelasi loc, sunt ferme dar fara exgerare iar eficacitatea metodei creste daca se adauga terpidatiile. Metoda nu se indica la copii si la femei. Presiunile pot fi si periostale, manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate, continuu sau cu intreruperi, cu intensitate medie sau mare. Presiunile periostale pot alterna cu frictiuni si neteziri locale, la fel de intens executate. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor, efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala, urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata, insotita de o relaxare musculara si generala. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva, continua sau vibrata, pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos aflat in suferinta. Ele reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale.

Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza, realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii satelite articulatiei respective. Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare, prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare, a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra- sau extraarticulare. Tractiunile membrelor, cat si a extremitatii cefalice se executa, de preferinta, la sfarsitul sedintelor de masaj. Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal, aflat pe un plan orizontal sau oblic. Tractiunile se executa intotdeauna cu blandete. Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice.

Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj, inrudite cu tractiunile si tepidatiile. Scuturarile constau in miscari oscilatorii mai ample, executate ritmic,la nivelul unor segmente ale membrelor sau cu membrul sau corpul in intregime. Cel mai cunoscut exemplu este scuturatul spatiilor interosoase ale mainilor si picioarelor. Scuturatul segmentar sau in intregime se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara. Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala, in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit.

Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile, pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate. Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa, in special pe regiunea spatelui. Pensarile au rol excitant.

Actiunea fiziologica a procedeelor de masaj

Actiunea fiziologica a masajului consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor, miagiilor, artralgiilor, efectul hyperemic si efectul resorbtiv), cat si in efecte generale, precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii, augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. Efectele prezentate sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi, tendoane si ligamente, pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head), manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. Pe calea reflexelor neuovegetative, mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda, declansand mecanisme vasculare. Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia, ce determina vazodilatatie, sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head), efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice), efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor, atat prin accelerarea fluxului venolimfatic, cat si prin antrenatrea celulelor adipoase), actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator, cat si a celui respirator, actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine.

Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale, regionale si generale), activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale, regionale si generale), eliberarea de metabolite active (cu efecte loco-regionale si la distanta), mechanic si resorbtiv, pe cale directa.

Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculature pentru programenele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie muscular, in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant, urmarit). Prin activarea circulatiei locale si locoregionale, masajul asigura si o incalzire tisulara regionala. Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala, masajul are si un puternic efect analgesic. Prin actiunea mecanica propriu-zisa, masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor, la scaderea edemelor, cu efect resorbtiv evident.

Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj:

  1. Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vazodilatatia (cu scaderea reflexa a vazoconstrictiei anterioare, stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal), scaderea sensibilitatii planurilor superficiale ( prin stimularea recepterilor cutanati, obtinandu-se efectul sedativ), scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatice), cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii.
  2. Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. Presiunile glisante sau alunecate se realizeaza lent, systematic, cu presiune constanta cu un ritm de 12 miscari pe minut, intre manevre intercalandu-se manevra de netezire. Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedative, hipertermie locala, cresterea presiunii tisulare, ameliorarea raspunsului muscular la stimulare, cresterea excitabilitatii nervoase, vazodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional. Presiunile statice se realizeaza fara alunecare, prin repetatri successive, manevra variind intre progresie-mentinere si regresie. Principalele efecte fiziologice sunt cresterea circulatiei deintoarcere, efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase, efect decontracturant-miorelaxant.
  3. Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului classic sunt dependente de profunzimea metodei. Framantarea profunda se adreseaza preponderant structurilor musculare, efectele fiind cel mechanic, de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia active determinate de manevra), de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere, ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice), cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune, eliberarea substantelor necesare procesului contractile si inducerea unei stari generale de bine. Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase, mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare, cresterea rezistentei fibrei musculare, cresterea mobilitatii tisulare. Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta, eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestive de profunzime), modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime, precum hialuronidaza, ca urmare a manevrei aplicate), effect analgesic (secundar detensionarii tisulare locoregionale), effect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative), effect biotrofic cutanat.
  4. Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime, efectul mechanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici, precum fibrina, depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara, inclusiv asuplizare musculotendinoasa), efectul nervos de echilibrare neurovegetativasi de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgesic, calmant.Vibratiile (cu o frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mechanic, cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane sip e suprafete intinse si au effect stimulant daca se aplica punctat. De asemenea, pe masura ce scade frecventa, creste amplitudinea vibratiei, obtinandu-se efectul calmant, decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica, cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace, cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive, scaderea excitabilitatii sistemului nervos, motor si senzitiv, miorelaxare, sedare si calmare, inlaturare a senzatiei de oboseala, inclusive de destresare.
  5. Percutiile au rol stimulant, fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala, cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor, cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si effect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetative).

Ca o concluzie, se poate spune faptul ca masajul are drept principale efecte: miorelaxarea, decontractura musculara si sedarea sau efectul excitant, stimulator, tonicizant. Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta. Netezirea isi realizeaza efectul sedative prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare. Presiunile, in special cele statice isi realizeaza efectul sedative prin actiunea decongestiva, cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare, cu effect miorelaxant-decontracturant secundar. Framantarea, in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedative modificarii consistentei substantei fundamentale, cu effect analgesic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgesic, sedativ si unul mechanic, prin mecanisme defibrozante, asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon. Vibratiile realizeaza efectul sedative prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu effect decontracturant, miorelaxant, sedative, de inlaturare a sindromului de oboseala. La polul opus se afla efectele stimulatorii, excitante ale manevrelor de masaj classic, deja prezentate. Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat, alert, ducadn prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala). Presiunile, in special cele glisante, au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare, facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei), cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. De mentionat un fapt important, si anume, netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept pregtitoare ale altor manevre ale masajului classic sau therapeutic. Framantarea, in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii, rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). De asemenea, conduce la cresterea presiunii intratisulare, la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere), la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei, la echilbrarea tonusului muscular, la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glycogen, acetilcolina). Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor, dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda, soldat cu cresterea circulatiei si efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale). Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala, frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv. Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ.

Clasificarea tipurilor de masaj

Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice, efectuat in scop fiziologic sau curativ. Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre, manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice, precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului, miscari de apasare, strangere si stoarcere a tesuturilor moi, precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument, tesut subcutanat, muschi), de scuturare a diferitelor segmente ale corpului, alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi, in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul, tesutul moale subcutanat, muschii, tendoanele si fasciile, nervii si vasele periferice, tesuturile si organele din profunzime. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate, in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect, fiind un masaj profund. Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului, masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. La randul sau, masajul partial sau restrans poate fi regional, segmentar sau local. Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate, torace), abdomenului, fetei etc, cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte, in special la membre (umeri, brate, antebrate, maini, solduri, coapse, gambe, picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument, tesut subcutanat, grupe de muschi, articulatii mici ale degetelor etc.

Dupa cum se cunoaste, in functie de tehnica si efectele urmarite, procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local). In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj, (cu rol pregatitor), procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale, care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei, masajul periostal si masajul reflexogen). Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata, situatie in care, in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active, ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu, efectuat in scop fiziologic si igienic).

Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie, indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza. De asemenea, masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie, hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie.

Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate, activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) sau poate exercita efecte indirecte, reflexe, produse pe cale umorala si nervoasa. Masajul poate fi efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor, activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica), in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale, status posttraumatisme sau alte afectiuni).

Dupa cum aratam, masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general.

Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului, localizate fie la nivelul trunchiului, fie la nivelul membrelor. Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive, in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze, hioerlordoze, cifoze accentuate, din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale, precum spondiloza, spondilodiscartoza, spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice, inclusiv posttraumatice), masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator, in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuro-pulmonare, anemii etc), masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal, precum constipatia cronica, sindromul aderential postoperator etc), masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice, sindromul de oboseala musculara, status posttraumatism, boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara), masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic, inclusiv postmastectomie, sindrom de oboseala musculara, status posttraumatism, boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare).

Masajul general, somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului, se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala, in special musculara sau de stimulare generala a organismului, cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice, microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort.

Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului, in ansamblul sau, exista si alte forme de masaj, deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic, prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice, si mai putin de organizarea si situarea lor topografica. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea, tesutul conjunctic, elementelor aparatului locomotor, vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice, toracice si abdominale).

Masajul tesuturilor cuprinde:

  1. Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale, cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale, efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular, scaderea sensibilitatii locoregionale, eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee, stimularea functiei de termoreglare, de excretie si de aparare a organismului),
  2. Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor, dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale, stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime, mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate, asigura o buna functionare a aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii),
  3. Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare, masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism, in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice, pe anumite puncte sau portiuni de periost, pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi, pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient, pe o durata de 2-3 min, se repeta de cateva ori, pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza, cu o durata de 3-4 sedinte, de pana la 20-30 sedinte in cazurile rebele, efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime),
  4. Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa, nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta, combaterea oboselii musculare, prevenirea si combaterea atrofiilor musculare),
  5. Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator, masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi, in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde, pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale, masajul conduce la o modulare a tonusului vascular, dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare, utile muschilor distonici sau distrofici).

Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul, toracele si abdomenul).

Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare. Drept urmare, vor fi prezentate modalitatile si procedeele masajului care se adreseaza cu precadere regiunilor vizate (cervicala, a gatului, a fetei si a pielii capului).

Masajul regiunii cervicale are drept tehnica: masajul in decubit dorsal, masajul in imersie, masajul in procubit, masajul in laterocubit, masajul in pozitie asezata, masajul sub tractiune cervicala mecanica.

Masajul in decubit dorsal. Priza se face in gutiera iar greutatea capului se lasa pe antebratul maseurului, fiind o metoda sigura pentru pacient. Capul se mai poate relaxa in afara mesei de masaj sau poate ramane sub greutatea propie, in sprijin pe masa. Masajului i se pot asocia tractiuni si mobilizari.

In imersie, masajul cefei nu se poate practica decat cand pacientul este asigurat fata de mediu lichid, aceasta metoda permitand un bun acces la zona dorsala. Se poate utiliza si hidromasajul prin dispozitivul de jet manevrat sau jet fix.

Masajul in procubit sau decubit anterior utilizeaza o pozitie a capului care sa nu creeze discomfort si nici jena respiratorie. Avantajul consta in accesul foarte bun al manevrelor care ajung astfel, la nivelul zonelor scalpulare, cervicala posterioara si dorsala. Posibilitatea de mobilizare asociata masajului este foarte redusa.

Masajul in laterocubit sau de cubit lateral este cel in care capul pacientului se sprijina pe o perna sau pe mana terapeutului. Avantajul consta intr-o toleranta buna la instalare si la posibilitatea de asociere a unor manevre (flexia laterara si rotatie).

Masajul in pozitie asezata este util in faza hiperalgica, fiind o pozitie de ultima alegere.

Masajul sub tractiune cervicala mecanica se efectueaza cu pacientul in pozitie asezata, masajul practicandu-se in scop adjuvand, in vederea facilitarii decontracturarii sau miorelaxarii subiectului.

Tehnica masajului cefei consta in pozitionarea pacientului in decubit ventral si aplicarea manevrelor de netezire, presiuni alunecate, framantare profunda tridigitala, geluirea, frictiunea (la persoanele cu tesut adipos dezvoltat), vibratia si/sau baterea. De mentionat faptul ca regiunea suboccipitala prezinta un tesut subcutanat dens, care nu permite o buna mobilizare a tegumentului supraiacent, la acest nivel aflandu-se si emergenta extracraniana a nervului Arnold. Musculatura regiunii cefei este reprezentata de trapez si muschii profunzi ai gatului.

Cand se alege ca masajul sa se execute din pozitia asezat, subiectul isi sprijina capul si bratele pe speteaza scaunului. Se va masa intotdeauna de sus in jos, se vor utilize manevrele de netezire, framantare (pe marginea anterioara a trapezului), asociind sau nu geluirea, se asociaza frictiunea, capul fiind fixat cu o mana si se poate asocia si vibratia sau baterea (doar la persoanele cu tesut adipos bine dezvoltat), incheindu-se cu miscari passive si active ale coloanei cervicale. Tehnica prezentata se adapteaza scopului si patologiei. Astfel, in nevralgia Arnold se practica netezirea lunga, efectuata cu rabdare, in vederea scaderii sensibilitatii locoregionale. In dicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale, in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia, afectiunile musculare si contractura, de tipul torticolisului, status pottraumatism, lipoame (se indica presiunea cu cele doua police, lenta, prograsiva, efectuata in toate sensurile), in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala. Masajul produce o acticare a circulatiei locale si intracranieie.

Masajul gatului. Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic, in special utilizand manevrele de netezire. Vibratia care asigura activarea circulatiei, este utila, de exemplu, in gusa tiroidiana. Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii.

Gatul prezinta trei regiuni topografice: regiunea suprahioidiana (prezinta in profunzime glanda submaxilara, ganglioni limfatici si vasele faciale, aceasta regiune beneficiind doar de massaj estetic superficial, efectuat pe stratul hipodermic, incarcat cu grasime si pe muschiul pielosul gatului, masajul efectuandu-se de la linia mediana spre lateral), regiunea subhioidiana (intre furculita sternala, hioid si corpul muschiului sternocleidomastoidian pielea este mobile iar masajul este superficial, in scop estetic, pe partile laterale ale laringelui la nivelul carora se afla arterele carotide, nervii vagi, venele jugulare interne se practica netezire, utila, mai ales, in paralizia nrvului laringian superior iar pentru gusa tiroidiana, se indica netezirea si vibratia carotidei in scopul activarii circulatiei crescute apartinand glandei tiroide hipertrofiate) si regiunea laterala, sternocleidomastoidiana (in caz de torticolis se indica netezirea si framantarea la nivelul muschiului sternocleidomastiodian iar in cazul nevralgiilor superficiale se alege mai ales, netezirea). Asest masaj mai poatr fi executat inscopul descongestionarii regiunii, al activarii circulatiei si stimularii functionale a organelor locale, nu doar in scop miorelaxant. Semai pot trata cicatricile inestetice ce se formeaza postcombustional. Masajul se asociaza miscarilor din kinetologie, precum mobilizarile active simple sau cu rezistenta, pasive.

Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ, in cazul nevralgiilor (de trigemen, de exemplu), sau in scop decontracturant (cand exista ticuri, in paraliziile faciale periferice, nevralgii) sau reparator, biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice, postcombustionale). Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea unui obiectiv local sau la distanta (cefalee, migrene). Masajul incepe de la nivelul fetei si continua pana la gat, la nivelul cefei, uneori la nivelul umerilor sau superior toracal, in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si facsiilor musculare. Terapeutul se aseaza in spatele capului pacientului, intensitatea manevrelor lui tine cont de fragilitatea tegumentara si vasculara locoregionala, durata masajului fiind in functie de natura si starea pielii, de maximum 10 minute. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii, cefalee, migrene, algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic.

Masajul fetei, indiferent de scopul urmarit, terapeutic sau estetic, utilizeaza drept principala metoda de masaj, presiunile. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic, de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior, prin grupul nervos suborbital), in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare, in rest fiind prezenta glandele sebacee.

Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant, de relaxare, masajul spatelui, al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii, stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii.

Masajul continutului abdominal (stomac, colon, ficat, vezicula biliara, rinichi, vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala.

Efectele sau influentele masajului asupra organismului

Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. Astfel, putem face referire la influentele masajului asupra:

  1. Pielii. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului, precum cele de protectie, de termoreglare, de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie, sediu al punctelor de plecare al unor reflexe, inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina, mentinerea si recastigarea supletii tisulare, inclusiv musculara, cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor, modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa, cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale, influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate, provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime, legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. Anumiti autori au delimitat pe piele zone, segmente sau dermatoame, carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. In functie de numarul radacinilor rahidiene, distingem pe tegument 8 segmente cervicale, 12 segmente dorsale, 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate, se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde, inervate de acelasi nerv rahidian. Aceste influente se petrec pe cale reflexa. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator, respirator, digestiv si genito-urinar.
  2. Tesutului conjunctiv. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara, se mentine echilibrul circulator, stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare, mobilizarea lipidelor de depozit, cu rol deosebit de important in obezitate. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa, cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice, a schimburilor metabolice si a functiei excretorii, modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate, degenerate sau atrofiate, scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal.
  3. Elementelor aparatului locomotor. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane, fascii si aponevroze, teci si alte formatiuni fibroase, tesuturi moi periarticulare, periost. Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara, utile asupra muschilor atrofici si atoni, creste excitabilitatea, contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular), se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea, se combate fenomenul de oboseala musculara, se activeaza circulatia locoregionala, cat si procesele metabolice, se dreneaza produsii reziduali. Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii, intinderi si smulgeri de fibre, cicatrici vicioase, edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. Masajul fasciilor, aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii, prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel. El asigura efecte circulatorii si biotrofice, mentinerea supletii si elasticitatii tisulare, imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare, prevenirea aderentelor retracturilor, redorilor, cicatricilor vicioase, depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala, pregatind programele de kinetoterapie. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta, si asupra osului.
  4. Circulatiei sangelui si limfei. Masajul asigura direct, mecanic accelerarea circulatiei sanguine, golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale, cu drenarea edemelor, stazelor si infiltratului inflamator tisular, amelioreaza circulatia prin artere, scazand astfel efortul miocardului, accelereaza circulatia de intoarcere, usurand munca inimii, excita mecanic peretele vascular, realizand prin acesta o gimnastica vasculara. Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe, hormonale si nervoase. Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). Masajul poate conduce astfel, la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde.
  5. Sistemului nervos. Dupa cum se vede, procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice, corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat, cat si formei, intensitatii si duratei procedeului aplicat. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos, prin excitarea terminatiilor nervoase extero- si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi, ca apoi, pe cale reflexa, sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor. Masajul actioneaza mecanic, prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa, prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului.
  6. Tesuturilor si organelor profunde. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj, drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor nervoase superioare, masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic), anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala, masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal), cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale, cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne).
  7. Masajului general. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile, cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati, in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii, circulatorii, metabolice, anemicilor, astenicilor, celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli, in scopul combaterii starii de oboseala.

Indicatiile masajului

Indicatiile masajului tin cont de:

  1. Scopul urmarit sedativ sau stimulant,
  2. Locul de actiune superficial sau profund,
  3. De modul de actiune direct (numit si mecanic, constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa, nervoasa sau umorala),
  4. Mecanismele de actiune,
  5. Extinderea actiunii partiala, segmentara sau generala,
  6. Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive,
  7. Localizarea influentelor masajului.

In concluzie, indicatiile masajului terapeutic sunt:

  1. Plagi, contuzii, hemoragii, intinderi, rupturi ale structurilor aparatului locomotor, insotite de sindrom algic, contarctura musculara, tulburari circulatorii si trofice,
  2. Miozite, tendinite, tenosinovite peritendinite, atrofie, atonie musculara, spasticitate sau pareze,
  3. Fracturile,
  4. Entorsele, luxatiile, alte inflamatii articulare, precum artrite, periartrite, artroze, ingrosari cicatriciale, retractii sau depuneri grasoase periarticulare,
  5. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii, de sensibilitate si trofice, precum hipo- sau anestezie, contracturi musculare si hipertonii, hipotonii, pareze si paralizii locale,
  6. Tulburari ale functiilor respiratorii, cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac, modificari ale tensiunii arteriale), tulburari trofice si metabolice, starile de oboseala cronica si patologica, disfunctionalitati ale tubului digestiv, renourinar si genital.

Contraindicatiile masajului

Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj, pe oricare parte a corpului, in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice, bine tolerate, efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele, segmentele si regiunile suferinde. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice, grave, incurabile si care s-ar putea inrautati prin aplicarea procedeelor de masaj. Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli, tulburari si leziuni usoare si temporare, trecatoare, in curs de vindecare.

Contraindicatiile masajului sunt:

  1. Bolile de piele, deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa, fara boli de natura parazitara, inflamatorie, eczeme, eruptii, plagi, arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime, precum furunculele, abcesele, flegmoanele sau alte colectii purulente, artrite supurate, osteite, osteomielite.
  2. Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie, de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa, in toate bolile infecto-contagioase, in inflamatiile centrilor nervosi, in hemoragiile cerebrale recente.
  3. Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei, endocarditei, infarctului miocardic, emboliilor, hipertensiunii arteriale, anevrismelor de aorta, varicelor voluminoase si inflamate, ulcerului varicos, flebitelor si periflebitelor in evolutie, hemofiliei, leucemiilor etc.
  4. Bolile acute pleuro-pulmonare, precum pneumonii, pleurezii, in unele forme de tuberculoza pulmonara, in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente
  5. Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura, in tulburarile digestive, in boli ale organelor abdominale, stomac, intestin, ficat, pancreas, splina, ganglioni limfatici, rinichi, vezica urinara, organe genitale.
  6. Orice suferinta acuta, dureroasa, hemoragica, tumorala, inflamatorie sau de alta natura, care caracterizeaza starea de abdomen acut, reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma.
  7. Boli, tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor, pana ce se gasesc in stadiul de vindecare.
  8. Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului, indiferent de procedeu,
  9. Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului, precum sensibilitatea specifica, lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului, dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine.

Criomasajul

Criomasajul sau frictiunea cu ajutorul ghetii reprezinta o tehnica bazata pe un mecanism de feed-back de mare finete. Criomasajul a fost utilizat cu succes terapeutic in tratamentul escarelor, manevra de frictiune cu ajutorul ghetii realizandu-se pe marginile escarei, pentru o durata de 5-10 minute. Cu ajutorul acestei manevre se obtine analgerzie de suprafata, vasoconstrictie urmata rapide de vasodilatatie, cu inrosirea locoregionala a tegumentelor si cresterea circulatiei sanguine, conducand in final la efectele biotrofice, binecunoscute. Cubul de gheata ar trebui sa fie separat de tegument printr-un invelis protector, ceea ce permite si cresterea duratei procedurii la 20 de minute, cu posibilitatea de a fi repetata de cateva ori pe zi.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2719
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved