Neisseria gonorrhoeae

Neisseria gonorrhoeae

Recoltarea si transportul

In gonoree, recoltarea produsului patologic se realizeaza diferentiat in functie de varsta, sex si de practicile sexuale ale individului infectat. La femei, recoltarea se va face de la nivelul colului uterin iar la barbati, recoltarea se va face de la nivelul uretrei, eventual utilizand un tampon steril uretral, introdus cu blandete circa 2 cm in uretra anterioara.

Este necesar transportul foarte rapid la laborator, in conditii care sa permita supravietuirea microorganismului. Ar fi de preferat inocularea imediata pe mediul de cultura.

Examenul microscopic direct-frotiu secretie vaginala

Microscopia frotiului colorat cu albastru de metilen este o metoda sensibila si specifica pentru depistarea infectiei gonococice la barbat cu uretrita purulenta. Este lipsita de sensibilitate si specificitate la cei asimptomatici ca si in depistarea cervicitei gonococice la femei.

Observarea unor perechi de coci gram-negativi, in "boaba de cafea", intra si extraleucocitari pe frotiului colorat Gram are valoare diagnostica. Prezenta gonococului poate fi detectata direct in produsul patologic, utilizand fie o tehnica de tip ELISA, fie sonde nucleotidice (ADN) care ar putea hibridiza cu ARNr extras din celulele microbiene. Sondele de acizi nucleici comerciale pentru depistarea gonococilor sunt specifice, sensibile si rapide rezultatul fiind obtinut in 2 - 4 ore, dar au dezavantajul ca nu pot monitoriza rezistenta fata de antibiotice.

Insamantarea pe medii de cultura solide

Cultivarea gonococilor este indicat sa fie facuta in paralel pe 2 medii, unul selectiv si unul neselectiv pentru ca au fost depistate tulpini de gonococ sensibile la vancomicina.

Insamantarea se face in poligon deschis pentru colonii microbiene izolate:

Se descarca produsul patologic pe o mica suprafata a placii Petri cu mediul de cultura. Cu ansa bateriologica se traseaza prima latura a poligonului.

Se arde ansa bacteriologica, se raceste si se traseaza a doua latura a poligonului intersectand-o pe precedenta. Se arde ansa si se raceste, apoi se traseaza urmatoarea latura intersectand-o pe precedenta. Se repeta operatia pentru ultima latura intersectand-o pe precedenta. Ultima latura nu trebuie sa intalneasca locul de descarcare a produsului patologic.

Placa este eliminata in cazul in care nu se dezvolta colonii dupa 72 de ore.

Incubarea

Temperatura optima de incubare este de 35-37C. Atmosfera umeda suplimentata cu 3-10% CO₂ este necesara cresterii. Coloniile apar in 24-48 de ore.

Identificarea

Identificarea preliminara a gonococului pe baza izolarii de diplococi gram negativi, oxidaza pozitivi este urmata de identificarea biochimica.

Antibiograma

Daca inainte penicilina era antibioticul de electie in tratamentul infectiei gonococice, astazi au parut tulpini rezistente prin producere de β-lactamaze de tip TEM codificate de gene plasmidice sau cu rezistenta mediata cromozomal. Aceasta din urma se extinde si la tetracicline, eritromicina, aminoglicozide, de aici reiesind necesitatea efectuarii antibiogramei cel putin pentru cazurile care nu raspund la terapie. Ca o regula generala este de retinut necesitatea tratamentului partenerilor sexuali. Pentru tulpinile de gonococ sensibile se poate utiliza penicilina, avand ca alternativa spectinomicina sau ceftriaxona. Se recomanda ceftriaxona in doza unica eventual in asociere cu doxicilina sau azitromicina.