Opiacee - Opiacee - Opiumul si substante inrudite

Opiacee

Opiacee - Opiumul si substante inrudite:
Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafete intinse, cu precadere in Orientul apropiat, mijlociu si indepartat. Dupa perioada de inflorire, planta formeaza o capsula rotund-ovalara ce contine semintele acesteia. Dupa o maturare de circa 10 zile, capsulele se incizeaza si se recolteaza un latex alb, laptos. Prin uscare, acesta se coloreaza spre maron si se intareste, dobandind o consistenta asemanatoare cauciucului. Aceasta forma bruta a opiumului se modeleaza in bulgari, sau asa-numite 'paini'. Culoarea oscileaza intre maron si negru. Dupa prelucrare, opiul brut poate fi mancat, baut, injectat sau fumat. Opiumul contine aproximativ 40 de substante active diferite, numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar.

Heroina se extrage prin transformarea morfinei obtinute din opiumul brut, adaugandu-se diferite substante chimice intr-un proces chimic simplu, in mai multe etape. Pentru acest procedeu sunt necesare, in general, doar cunostinte de baza in chimie. Gradul de puritate al heroinei insa este in relatie directa cu priceperea si experienta chimistului care o prepara. In ciuda unor procedee de baza si a substantelor chimice obligatorii pentru obtinerea heroinei, chimistul are o marja de libertate suficienta in aplicarea unor metode de productie individuale. In consecinta, formularea heroinei oferite pe piata consumatorilor de droguri poate fi diferita, in functie de:

• formularea in timpul procesului de productie (bulgare, granule, pulbere)
• substantele chimice si adjuvantii adaugati, ce determina variatii ale culorii, precum si
• variatiile in compozitia chimica.

Heroina pura, 'neintinsa' ajunge foarte rar pe piata. De multe ori, laboratoarele de preparare adauga inca din productie anumite substante, cu intentia de a produce anumite efecte. Astfel, s-a constatat adaosul de stricnina. Aceasta substanta, utilizata printre altele ca rodenticid, are efect stimulator, administrata in cantitati mici. Consumatorul ar putea, astfel, constientiza mai bine trairile din timpul starii de euforie (germ. Rausch).
Acelasi efect stimulator il are si cafeina, frecvent adaugata heroinei.
Facand abstractie de aceste amestecuri preparate in laborator, traficantul 'intinde' adesea marfa cu glucoza, lactoza, acid citric sau substante farmaceutice (de ex. paracetamol - subst. activa: acetaminophen, n.tr.).
Daca traficantul insa nu are la dispozitie nici unul din acesti excipienti, nu ezita sa utilizeze alte substante, deosebit de periculoase. Astfel, au fost determinati chiar si detergenti, insectidice, var s.a.

Forme:
    - pulbere alba - beige-bruna (sau granule, ca de ceai solubil, la heroina din Hongkong)
Heroina nr.1: heroina
Heroina nr.2: amestec de morfina si heroina
Heroina nr.3: heroina cristalizata cu puritate de 30-60% (Hongkong Rocks)
Heroina nr.4: heroina deosebit de concentrata din Turcia, de puritate de pana la 90% ('miere turceasca')

Toxice utilizate:
Dolantina: un antialgic sintetic care actioneaza similar cu morfina si da, de asemenea, dependenta
Codeina. monometileter al morfinei, componenta principala a multor sucuri expectorante
Metadona: opiaceu sintetic cu structura similara heroinei (mijloc de substitutie)
Tilidina: morfina sintetica, substanta activa din Valoron N
Fentanil: Grup de substante cu efecte puternice, care sunt utilizate, de exemplu, ca narcotice (in medicina - n.tr.), dar si ca droguri sintetice (heroina sintetica).

Forme de consum:
Opiaceele pot fi inghitite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare.
Heroina fie se prizeaza, se inhaleaza (metoda numita 'hailing' sau 'blowing'), ori se injecteaza intramuscular, subcutan (in tesutul adipos) sau intravenos, ultima varianta fiind constatata cel mai frecvent. Pentru injectia intravenoasa, se plaseaza intr-o lingura o cantitate de 50 - 150 mg heroina in apa; amestecul se incalzeste pana cand cea mai mare parte a substantei se dizolva. Pentru o mai buna solubilitate se adauga acid citric. Dependentii de heroina filtreaza apoi solutia obtinuta printr-un tampon de vata sau un filtru de tigareta, o aspira intr-o seringa si o injecteaza ulterior in vena. Un dependent de heroina consuma zilnic 0,5 - 3 g heroina de concentratie medie. Injectiile se impart de regula in trei, rareori in mai multe doze pe zi.

Efecte si pericole aparute prin abuz:
Heroina are, practic, acelasi spectru de actiune ca si morfina, in schimb are un efect analgetic de cinci pana la 10 ori mai puternic. In acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La fel ca morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza starea sa psihica in sensul eliminarii fricii si proastei dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi din cale afara de fericiti. Nevoile lor sunt complet satisfacute, au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relateaza un episod de 'flash' (engl. trasnet), un flux dinamic, de placere ce cuprinde intreg corpul imediat dupa injectarea in circulatia sanguina. Totalitatea efectelor resimtite de catre cei care consuma aceste droguri se mai numeste 'kick' (energie, avant, putere mobilizatoare). Termenii sugereaza functia puternica de amplificare a senzatiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales daca sunt administrate injectabil.
Multi consumatori dezvolta si o dependenta fata de seringa sau ac, indiferent de drogul administrat. Este apreciata senzatia ce o da acul intepator, 'simti otelul'. Se injecteaza orice: de la comprimate dizolvate, metadona, coniac pana la apa de balta.
Cantitatea zilnica necesara de opiacee depinde de tipul substantei si gradul de obisnuinta. Odata cu disparitia efectului opioid, absenta starii de fericire este perceputa amplificat in realitatea obiectiva. La o noua administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic.
Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina ajung de la tulburari vegetative usoare (transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pana la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor si muschilor, tulburari de somn persistente, dureri colicative si crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfina. Durata efectului este de doua-trei ore, spre deosebire de morfina: cinci-sase ore. Corespunzator, fenomenul de sevraj se instaleaza mai devreme, adica de doua ori mai rapid ca in cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenti sunt obligati sa-si reinjecteze heroina din ce in ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecventa injectiilor respectiv a cantitatii injectate per doza trebuie crescuta mai repede, decat in cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leaga potentialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece pretul este ridicat si cantitatea consumata atinge ordine de marimi considerabile, dependentului nu-i ramane alta posibilitate, decat sa-si asigure cantitatea necesara prin comiterea de asa-numite 'infractiuni de procurare'. Infractionalitatea directa si indirecta legata de procurarea heroinei apare mai rapid si se manifesta mai intens decat in cazul dependentei de alte substante.
Avand in vedere marja de siguranta ingusta a heroinei, adica a diferentei mici intre doza suportabila si cea toxica, se constata frecvent intoxicatia cu heroina, caracterizata prin pierderea cunostintei si depresia respitarorie, precum si prin colapsul circulator si frecventa cardiaca extrem de joasa. Depresia respiratorie este principala cauza de deces prin supradozare.

Potentialul de dependenta:
Administrarea injectabila a heroinei de sapte pana la zece ori poate determina, in imprejurari favorizante, dependenta, cu toate consecintele ulterioare. Capacitatea de a da dependenta a heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice alta substanta. Inhalarea si prizarea de heorina duc, de asemenea, la dependenta.

Consecinte pe termen lung:
Dependentii de heroina prezinta, conform experientei clinice, o stare generala puternic alterata.

Spectrul imbolnavirilor asociate cu consumul de droguri este larg:
    - abcese ale extremitatilor
    - carii dentare si leziuni asociate
    - reducerea masei musculare
    - modificari trofice si leziuni la nivelul picioarelor
    - scabie
    - ulceratii si flebite (inflamatii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare
    - bronsite purulente
    - pneumonii
    - boli cu transmitere sexuala
    - crize psihiatrice/comportament suicidar
    - infectia HIV
    - tuberculoza
    - hepatita virala A/B/C
Infectia cu virusul hepatitic C si B constituie o problema deosebita la dependentii de droguri. La Frankfurt, de exemplu, infectia cu virusul C apare la 95% din pacienti, iar permeabilitatea infectiei cu virusul B este de 82%. Deoarece aceste boli se cronicizeaza foarte des - hepatita B in circa 20% din cazuri, iar hepatita C in 70% din cazuri, se poate presupune ca aproximativ 75% din dependentii de heorina sufera de hepatita cronica. Evolutia este adesea nefavorabila, avand in vedere ca sistemul imunitar este slabit la cei mai multi dintre consumatori, printre altele printr-o infectie concomitenta cu HIV, sau prin suprasolicitarea ficatului in urma consumului de alcool sau consumului abuziv de alte substante. Astfel, tot mai multi pacienti sufera de afectiuni dintre cele mai severe.
La femei, de regula apare o amenoree secundara (absenta ciclului mentrual) care este reversibila dupa mai multe luni de abstinenta fortata. Libidoul si potenta sunt reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventa la femei, aceasta lasa adesea sa treaca, neobservata, o sarcina. Sarcina se observa doar intr-un stadiu avansat. Nou-nascutii din mame dependente prezinta un sindrom de abstinenta neonatal care apare, de regula, la 12 - 48 de ore, ocazional la 96 de ore dupa nastere. Tabloul clinic al acestui sindrom include in primul rand insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremuratura involuntara), varsaturi, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febra si diaree. Mai rar pot aparea: stranutul, transpiratiile si crizele convulsive. Sindromul pericliteaza in mod serios viata nou-nascutului.

Actele infractionale, prostitutia si viata fara un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieti la marginea societatii pentru multi dependenti de heroina.
Majoritatea consumatorilor prezinta, pe langa boala de dependenta, si o afectiune psihica. Dependenta ca boala poate fi considerata, in acest caz, o incercare de autovindecare prin automedicatie (de exemplu, in cazul unor tulburari posttraumatice cronice dupa repetate abuzuri sexuale si fizice grave traite in copilarie).